Degradarea solului

Status: Nerezolvat

Raportat în categoria Alte activitati cu impact negativ asupra mediului, Buzau

Mediu afectat:

Mediul rural

Scurtă descriere:

Detin 1.5 ha de teren extravilan, langa satul Viforata, jud Buzau, in vecinatate se afla o ferma de animale care prin practicarea unui pasunat destul de intensiv creeaza eroziuni si degradeza vegetatia. Mentionez ca inaintea preluarii de catre fermea de animale zona era recunoscuta pentru frumusetea ei, cu pomi fructiferi peste tot, apartinand fostei ferme pomicole Plopeasa, majoritatea pomilor au fost gradat taiati, fiind inlocuiti de maracini, eroziuni ale acestor dealuri, vegetatie saracita, producandu-se tot mai des alunecari de teren. Eu m-am mutat de doi ani pe teren pentru a-l impaduri,anul acesta am fost plimbat de la o institutie de mediu la alta, intru-un final venind un reprezentant al garzii de mediu care a avut o atitudine dubioasa, in opinia mea, considerand eroziunile ca fiind naturale , mai spunandu-mi ca sutele de oi si capre nu sunt ”elefanti”,ca nu pot compacta si afecta solul. Sunt determinat sa fac cat mai cunoscut acest impact negativ al suprapasunatului si in Romania, cerand si sprijinul dumneavoastra, multumesc.

Problemă semnalată de:

Adrian Suschina

  • Listă autorități Colaborează cu autoritățile competente și asumă-ți și tu rolul de a opri abuzurile asupra mediului!
    • Agenția pentru Protecția Mediului Buzau
      Contactează instituția
    • Garda de mediu – COMISARIATUL JUDETEAN BUZAU
      Contactează instituția
    • Jandarmerie
      Contactează instituția
  • Legislația simplificatăConsultă legile referitoare la problema sesizată de tine, iar acțiunea ta va avea impact!
    • V. ACCES LA JUSTIȚIE (PROCEDURA ÎN CONTENCIOS ADMINISTRATIV)

      Ce înseamnă acțiunea în contencios administrativ?

      Cerere îndreptată împotriva unei autorități publice, cu scopul de a preveni sau de a opri o acțiune ilegală.

      Procedura în contencios administrativ are, în principiu, două etape:

      1. Plângerea prealabilă care semnalează încălcarea procedurilor administrative sau de avizare.
      2. Acțiune în instanța de judecată, secția de contencios administarativ

      Cine poate formula o acțiune în contencios administrativ în materia problemelor de mediu?

      1. a)  Orice persoană vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ sau nesoluționarea în termen a unei cereri – art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004
      2. b) Organisme sociale interesate – structuri neguvernamentale, asociații, fundații care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni – art. 2 alin. (1) lit. s) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

      Ce se poate solicita instanței de contencios administrativ?

      1. a)             Anularea unui act administrativ care este apreciat ca fiind nelegal
      2. b)           Obligarea autorității la soluționarea unei cereri, atunci când aceasta refuză să o facă în termenul legal – termenul legal este de 30 de zile, art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004

      Cum se poate obține o informație referitoare la o problemă de mediu

      •  Prin formularea unei cereri privind comunicarea unei informații de interes public – art. 6 din Legea nr. 544/2001

      Ce se întâmplă dacă nu se comunică informațiile de interes public solicitate sau se apreciază de către autoritate că acestea nu ar fi informații de interes public?

      • Dacă informațiile de interes public nu sunt comunicate în termen de 10 zile, sau de cel mult 30 de zile în cadrul informațiilor care presupun anumite lucrări mai complexe (art. 7 din Legea nr. 544/2001) persoana se poate adresa tribunalului în a cărui rază domiciliază sau în a cărei rază se află sediul autorității respective.

      Atenție:

      • a)  în acest caz nu este nevoie de procedura prealabilă –
      • b) cererea trebuie înregistrată obligatoriu la tribunal în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de 10 sau de 30 de zile arătat mai sus.

      Cum se contestă actul administrativ care se apreciază că este nelegal sau refuzul de a răspunde la o cerere?

      Procedura de plangere prealabilă:

      • Se depune o cerere instituției care a emis actul sau care refuză să răspundă unei solicitări în termen de 30 de zile dacă actul respectiv vizează direct persoana reclamantă  sau în termen de 6 luni de zile dacă actul vizează o altă persoană, dar produce vătămări persoanei reclamante
      • Cererea trebuie să aibă număr de înregistrare sau să fie însoțită de confirmare de primire, semnată de funcționarul care a preluat corespondența și cu ștampila instituției. De la acestă dată curge termenul în care autoritatea administrativă trebuie să răspundă la plângerea prealabilă.
      Un model de plangere prealabila poate fi consultat mai jos

      Denumirea autorității sau instituției publice

      Adresa

      Data

      Stimate domnule/Stimată doamnă.....

          Prin prezenta formulez o reclamație adminstrativă, conform Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, întrucât la cererea nr.... din data de.... am primit un răspuns negativ(nu am primit răspuns, după caz), la data de ....., într-o scrisoare semnată de.....(numele funcționarului).

          Documentele de interes public solicitate erau următoarele:....

      Documentele solicitate se încadrează în categoria informațiilor de interes public din următoarele considerente:.....

      Prin prezenta solicit revenirea asupra deciziei de a nu primi informațiile de interes public solicitate în scris/format electronic, considerând că dreptul meu la informație, conform legii, a fost lezat.

      Vă mulțumesc pentru solicitudine!

      Numele și adresa petentului                                         Semnătura

      Adresa

      Telefon

      Mail

      Ce poți să faci dacă plângerea prealabilă nu a dat rezultate? Instanțele.

      Dacă nu se primeşte un răspuns la plângerea prealabilă, în termen de 30 de zile de la depunerea plângerii sau dacă răspunsul primit este nesatisfăcător, atunci persoana vătămată se adresează instanţei de contencios administrativ cu o cerere de chemare în judecată (acţiune).

      Când se poate persoana adresa instanței de judecată?

      • după parcurgerea procedurii prealabile, în termen de 6 luni de la data răspunsului primit la cererea adresată instituției.
      • În ipoteza în care instituția respectivă nu răspunde, termenul de 6 luni se calculează de la expirarea unui termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii către autoritate.

      La ce instanță trebuie să se adreseze persoana vătămată

      1. a)             Persoana se poate adresa fie instanței în a cărei rază domiciliază, fie instanței în a cărei circumscripție se află sediul autorității;
      2. b)            Actele emise de instituțiile publice locale și județene (sau refuzul acestor autorități) se atacă la tribunal, iar actele emise de autoritățile publice centrale se atacă la curtea de apel.

      Cum trebuie să arate cererea de chemare în judecată

      1. a)             numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ambelor părți ( atât a persoanei care este reclamant cât și a autorității pârâte);
      2. b)            codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice;
      3. c)             contul bancar al reclamantului, precum şi al pârâtului, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant;
      4. d)            dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
      5. e)            actul nelegal ce se solicită a fi anulat sau refuzul nejustificat la o cerere care trebuie indicată;
      6. f)              motivarea pe larg a solicitării făcută instanței și trimiterea la textul de lege aplicabil în cauză;
      7. g)             indicarea documentelor ce urmează a fi depuse precum și a eventualilor martori cu toate datele de indentificare ( inclusiv adresa acestora);
      8. h)            dacă se solicită proba cu interogatoriul autorității trebuie depusă o listă cu întrebările pentru autoritate;
      9. i)               semnătura persoanei reclamante.

      Ce trebuie anexat la cererea de chemare în judecată

      1. a)             Taxa de timbru:

      – dacă se solicită numai anularea actului – 50 de lei (se achită la primaria de domiciliu)

      -  dacă se solicită și despăgubiri – 300 de lei (se achită la primaria de domiciliu)

      1. b)            Actul a cărui anulare se solicită sau dovada refuzului
      2. c)             Documentele relevante pentru soluționarea cauzei. Pe fiecare document trebuie scris ,,conform cu originalul” și semnat.

      ! Atenție: Cererea și actele anexe trebuie depuse în mai multe exemplare – un exemplar pentru instanță și un exemplar pentru fiecare autoritate pârâtă din cauză (dacă sunt mai multe), direct la instanță sau prin poștă/curier, dar numai în forma unei scrisori recomandate cu confirmare de primire.

      Ce se întâmplă după înregistrarea cererii de chemare în judecată

      •         dacă există vreo problemă legată de forma cererii de chemare în judecată și a actelor anexe arătate mai sus, persoana va primi o adresă de la instanță cu mențiunea ca în termen de maxim 10 zile să completeze lipsurile cererii (inclusiv problema taxei de timbru).
      •  Dacă cererea este completă sau dacă lipsurile au fost complinite, instanța va transmite  autorității pârâte cererea de chemare în judecată; autoritatea are un termen de 25 de zile sa răspundă cererii.
      • După aceste comunicări va fi fixat primul termen de judecată și părțile implicate vor primi citație cu data procesului.

      Ce soluții poate adopta instanța

      • Instanța poate admite sau poate respinge cererea persoanei reclamante. Indiferent de soluție, aceasta poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii instanței – art. 20 din Legea nr. 554/2004.
      • Recursul va fi judecat de instanța superioară (curtea de apel pentru tribunal și Înalta Curte de Casație și Justitie pentru curte de apel).
      • Până la soluționarea recursului hotărârea nu poate fi pusă în executare.
      • Practic hotărârea pronunțată în recurs este cea care este definitivă și poate fi pusă în executare.

      Solicitarea de despăgubiri pe cale separată

      • Dacă instanța a anulat actul sau a cenzurat refuzul nejustificat al autorității (în ipoteza în care i s-a produs o pagubă) persoana poate formula o nouă cerere în instanță în aceleași condiții cu prima prin care să solicite repararea pagubei – art.19 din Legea nr. 554/2004.
      • Cazuri urgente. Suspendarea actului atacat
      • În situația în care executarea actului nelegal poate produce prejudicii în termen scurt, o dată cu formularea procedurii prealabile persoana poate cere suspendarea executării actului până la momentul în care instanța va stabili dacă este legal sau nu.
      • Cererea de suspendare se adresează aceleiași instanțe care ar fi competentă să judece cererea de anulare a actului și trebuie să conțină aceleași elemente ca și orice cerere de chemare în judecată. Taxa de timbru este de 100 de lei.
      • În plus, în cuprinsul cererii trebuie justificată paguba ce s-ar produce prin executarea actului – art. 14 din Legea nr. 554/2004.
      • Cererea se judecă de urgență iar dacă se admite,  executarea actului este suspendată chiar de la data pronunțării hotărârii indiferent dacă autoritatea face sau nu recurs.
    • IV. Consultarea publică.

      Cum și când ar trebui să se facă?

      Noțiunea de informare și consultare a publicului a apărut odată cu Convenția de la Aarhus, care a fost adoptată în cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite în 1998 și a intrat în vigoare în anul 2001. Convenția a fost ratificată de România prin Lg. 86/2000.

      Conform convenției statul trebuie să asigure:

      • Acces la informații
      • participare efectivă a publicului la luarea deciziilor
      • acces la justiție

      Consultarea publicului la luarea unei decizii cu impact asupra mediului este obligatorie, se face înainte de luarea oricărei decizii și trebuie să fie efectivă, adică publicul să aibă toată documentația relevantă și să aibă posibilitatea concretă să își exprime părerea într-o procedură care poate duce la schimbarea deciziei autorității cu privire la soluția finală.

      Procedurile cele mai importante în care publicul participă la luarea deciziilor sunt:

      - procedura de evaluare a impactului asupra mediului (EIM) a unor proiecte publice sau private , cunoscută și sub denumirea de EIA-Environmental Impact Assessment

      - procedura de evaluare strategică de mediu (ESM) pentru planuri și programe, cunoscută și sub denumirea de SEA- Strategic Environmental Assessment

      Consultarea publicului are loc în toate etapele de evaluare a impactului asupra mediului:

      Etapele procedurii de evaluare a impactului asupra mediului a unor proiecte publice sau private – EIM (EIA)

      1. Etapa de încadrare EIM / EIA

      • publicarea unui anunț pe pagina de internet și în ziare privind depunerea solicitării de emitere a acordului de mediu
      • Evaluarea in cadrul Comisiei de Analiză tehnică a documentelor depuse  și emiterea deciziei de încadrare
      • În 5 zile de la publicarea deciziei publicul poate depune comentarii
      • ca urmare a comentariilor publicului, autoritatea poate să reconsidere decizia de încadrare.

      2. Etapa de definire a domeniului evaluării și de realizare a raportului privind impactul asupra mediului

      • nu există o procedură legală privind consultarea publicului la întocmirea îndrumarului privind problemele de mediu care trebuie analizate în raportul privind impactul asupra mediului şi în studiul de evaluare adecvată, după caz,

      3. Etapa de analiză a calității raportului de evaluare a impactului asupra mediului

      • În 5 zile de la data depunerii raportului la autoritatea competentă de protecție a mediului, aceasta împreună cu titularul de proiect stabilesc oportunitățile de participare a publicului la luarea deciziilor, indicând cel puțin data și locul dezbaterii publice;
      • Dezbaterea publică este anunțată printr-un anunț publicat pe pagina de internet și în ziare cu cel puțin 20 de zile  înainte de data stabilită pentru dezbateri.
      • Publicul interesat poate transmite autorității de mediu comentarii/observaţii la raportul privind impactul asupra mediului  până la data la care are loc dezbaterea publică.
      • La înaintarea comentariilor/observaţiilor, membrii publicului interesat sunt obligaţi să îşi declare numele, prenumele şi adresa, care sunt consemnate într-un formular.

      4. Dezbaterea publică

      • Dezbaterea publică va fi organizată într-un loc ales de titularul de proiect, în locul cel mai convenabil pentru public. Publicul este așteptat 60 de minute.
      • Publicul își poate exprima opiniile și poate pune întrebări beneficiarului, atât oral la dezbaterea publică cât și în scris până la data dezbaterii publice.
      • La sfârșitul dezbaterii se întocmește un proces verbal de ședință.

      5. Emiterea acordului de mediu

      • Decizia de emitere sau de respingere a acordului de mediu se publică pe website și în ziare.
      • În 5 zile de la data publicării proiectului de acord de mediu, publicul poate face comentarii.
      • Autoritatea competentă are obligația să pună observațiile publicului în discuția Comitetului de Analiză Tehnică. Acesta poate decide reluarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.
      • În cazul în care este refăcut raportul de mediu, acesta se publică timp de 15 zile pe pagina de internet. Nu este reglementată o altă procedură de consultare a publicului pentru raportul refăcut.
      • Acordul de mediu trebuie să fie emis ținând seama de opiniile și observațiile publicului.       

      6. Revizuirea și actualizarea acordului de mediu

      • Autoritatea de mediu și beneficiarul publică un anunț privind revizuirea acordului de mediu pe pagina de internet,  la sediile lor și pe panoul de identificare a investiției.
      • În 10 zile de la publicare publicul poate face comentarii.
      • Decizia de aprobare sau respingere a revizuirii acordului de mediu se publică pe pagina de internet și în ziare.

      Legea nu reglementează în mod expres obligația de publicare pe internet a documentației realizată în cadrul acestei proceduri, astfel încât de multe ori acest lucru nu se întâmplă, publicul fiind invitat la sediul autorității competente pentru consultare. O astfel de practică nu este în conformitate cu Convenția de la Aarhus[1].

      7. Accesul la justiție

      Acordul de mediu poate fi contestat în instanță conform dispozițiilor Lg 554/2004 a contenciosului administrativ. Poți afla mai multe mai jos (Cap. V)

      B. Cum poate participa publicul in etapele evaluării strategice de mediu (SEA)?

      Participarea publicului la procedura de evaluare de mediu se face în mod efectiv încă de la inițierea planului sau programului, inclusiv cele cofinanţate de Comunitatea Europeană. Aceasta înseamnă că implicarea publicului se va face din momentul începerii elaborării planului și programului.

      Consultarea publicului precum și realizarea evaluării de mediu după finalizarea proiectului este nelegală.

      Autoritățile de protecție a mediului asigură informarea și participarea publicului prin:

      -  identificarea publicului,

      - stabilirea locului unde pot fi consultate informațiile,

      - stabilirea modalității de informare a publicului,

      - determinarea modalității de consultare a publicului,

      - fixarea unor intervale de timp corespunzătoare pentru participarea publicului,

      - informarea asupra posibilității ca planul sau programul să fie supus unei proceduri de evaluare în context transfrontieră.

      • Etapa de încadrare

      • Titularul PP publică în mass-media şi anunţă pe propria pagină de Internet elaborarea primei versiuni a PP, natura acestuia, declanşarea etapei de încadrare, locul şi orarul consultării primei versiuni a PP şi posibilitatea de a trimite în scris comentarii şi sugestii la sediul autorităţii competente pentru protecţia mediului, în timp de 15 zile calendaristice.
      • Autoritatea competentă analizează dacă PP poate avea efecte semnificative asupra mediului și ia decizia de încadrare a proiectului
      • Publicul are 10 zile la dispoziție de la data publicării deciziei de încadrare pentru a formula comentarii și observații pe acesta

      2. Etapa de definitivare a proiectului de plan sau de program și de realizare a raportului de mediu

      • Disponibilizarea planului/programului și finalizarea raportului de mediu este anunțată pe paginile de internet și în ziare.
      • În termen de 45 de zile publicul poate formula observații în baza cărora beneficiarul poate modifica planul/programul.

      3. Etapa de analiză a calității raportului și de luare a deciziei

      • Dezbaterea publică trebuie organizată la minim la 45 de zile de la publicarea anunțului privind definitivarea proiectului de plan sau program.
      • La finalul dezbaterii publice se întocmește un proces verbal de ședință în care se consemnează propunerile justificate venite din partea publicului și a celorlalți participanți.
      • Decizia de emitere a acordului de mediu se publică pe pagina de internet și în ziare.
      C. Participarea publicului în etapele evaluării adecvate de mediu (EA)
      • DECIZIA DE ÎNCADRARE

      - Anunțul privind proiectul deciziei de încadrare precum și proiectul supus procedurii de evaluare adecvată este publicat pe paginile de internet și în ziare;

      - În termen de 5 zile de la publicarea anunțului în presă publicul poate formula şi trimite autorităţii competente observaţii/comentarii.

      2. STUDIUL DE EVALUARE ADECVATĂ, SOLUȚII  ALTERNATIVE ȘI MĂSURI COMPENSATORII

      • Studiul de EA, se analizează de către autoritatea competentă, de membri Comisiei de Analiză Tehnică și se pune la dispoziţia publicului, spre consultare.
      • Publicul are la dispoziție 5 zile de la publicarea studiului de evaluare adecvată pentru a trimite observații și comentarii
      • Dacă impactul negativ persistă, autoritatea de mediu se trece la etapa soluțiilor alternative, în care publicul interesat, în 5 zile de la publicarea soluțiilor, poate să depună observații
      • Dacă în urma analizării soluțiilor alternative  propuse se constată că impactul negativ persistă se trece la etapa măsurilor compensatorii, în care publicul interesat, în 5 zile de la publicarea acestora pe site-ul autorității de mediu, poate să depună observații.

      CONFIDENȚIALITATE

      Titularul de proiect poate face o cerere motivată pentru stabilirea confidențialității anumitor informații; această confidențialitate poate fi menținută cel mult 4 ani; cererea poate fi respinsă în baza interesului public superior.

    • III. Cum putem avea acces la informațiile ce țin de protecția mediului?

      Accesul la informația de mediu este realizat în temeiul dreptului la informație reglementat de art. 31 din Constituția României

      Principalele pârghii legislative care legiferează accesul la informația de mediu sunt:

      • Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în problemele de mediu (Convenţia de la Aarhus);
      • Hotărârea de Guvern nr. 878/2005  - privind accesul publicului la informaţia privind mediul, prin care s-a realizat transpunerea Directivei Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2003/4/CE privind accesul publicului la informaţia privind mediul;
      • Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public;
      La ce fel de informație avem access?

      = orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice formă materială despre (art. 2 pct. 38 din OUG 195/2005):

      1.  starea elementelor de mediu, cum sunt aerul şi atmosfera, apa, solul, suprafaţa terestră, peisajul şi ariile naturale, inclusiv zonele umede, marine si costiere, diversitatea biologică şi componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic, precum şi interacţiunea dintre aceste elemente;
      2. factorii, cum sunt substanţele, energia, zgomotul, radiaţiile sau deşeurile, inclusiv deşeurile radioactive, emisiile, deversările şi alte evacuări în mediu, ce afectează sau pot afecta elementele de mediu prevăzute la lit. a);
      3. măsurile, inclusiv măsurile administrative, cum sunt politicile, legislaţia, planurile, programele, convenţiile încheiate între autorităţile publice şi persoanele fizice şi/sau juridice privind obiectivele de mediu, activităţile care afectează sau pot afecta elementele şi factorii prevăzuţi la lit. a) şi b), precum şi măsurile sau activităţile destinate să protejeze elementele prevăzute la lit. a);
      4. rapoartele referitoare la implementarea legislaţiei privind protecţia mediului;
      5. analizele cost-beneficiu sau alte analize şi prognoze economice folosite în cadrul măsurilor şi activităţilor prevăzute la lit. c);

      starea sănătăţii şi siguranţei umane, inclusiv contaminarea, ori de câte ori este relevantă, a lanţului trofic, condiţiile de viaţă umană, siturile arheologice, monumentele istorice şi orice construcţii, în măsura în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu prevăzute la lit. a) sau, prin intermediul acestor elemente, de factorii, măsurile şi activităţile prevăzute la lit. b) şi c).

      Cui ne adresam pentru informații?

      Oricărei autorități sau instituție publică finanțată din resurse publice, regiile autonome, companiile naționale, precum și societățile comerciale aflate sub autoritatea unei autorități publice.

      De exemplu:

      Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor; Comisariatul de Regim Silvic si Cinegetic; Agentia Nationala pentru Protectia Mediului ; Garda Nationala de Mediu; Agentia Nationala pentru Resurse Minerale;  Administatia Nationala „Apele Romane”; Regia Nationala a Padurilor „ROMSILVA”; Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, Agențiile județene de protecția mediului, Comisariatele județene ale Gărzii de mediu, Serviciilor de Gospodărire a Apelor, administratorilor și custozilor de arii protejate, ș.a.

      Cum solicităm informații? Proceduri.
      • în primul rând,  solicitantul trebuie să verifice dacă informațiile pe care le dorește nu sunt deja puse, în mod permanent, la dispoziția publicului din oficiu (de exemplu pe website, afișare la sediul autorității publice, ș.a.
      • În cazul în care informația nu este pusă la dispoziție din oficiu, solicitantul poate formula o cerere scrisă, în format electronic sau prin poștă, pentru comunicarea informațiilor. Recomandăm ca în situația remiterii prin poștă a solicitărilor de informații, acestea să fie realizate în formatul corespondență cu confirmare de primire.
      • Cererea trebuie sa cuprindă următoarele informații
      •  autoritatea sau instituţia publică căreia îi este adresată;
      • informaţia solicitată, astfel încât să permită autorităţii sau instituţiei publice identificarea acesteia;
      • numele, prenumele şi semnătura solicitantului, precum şi adresa la care se solicită primirea răspunsului;
      • forma în care solicitantul dorește să-i fie comunicate informațiile.
      Când primim răspunsul?
      • Informația este comunicată în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării solicitării, dacă informația a fost identificată în cadrul acestui termen.
      • Dacă informația solicitată este foarte complexă sau voluminoasă,  informaţia se pune la dispoziţia solicitantului în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii cererii de către autoritatea publică. În aceasta situație, autoritatea publică este obligată ca în termenul inițial de 10 zile lucrătoare de la data primirii cererii să înștiințeze solicitantul cu privire la dificultățile întâmpinate și, bineînțeles, cu privire la prelungirea termenului de răspuns la 30 de zile lucrătoare.
      • În cazul în care solicitarea nu se încadrează în competenţele instituţiei sau autorităţii publice, în termen de 5 zile de la primire structurile sau persoanele responsabile de informarea publică directă transmit solicitarea către instituţiile sau autorităţile competente şi informează solicitantul despre aceasta.

      Informațiile trebuie comunicate în forma cerută de solicitant. De aceea daca în cererile de informare sau sesizări poți cere să primești răspunsul pe email.

      Atenție!: Convenția de la Aarhus instituie două excepții:

      • dacă pentru autoritatea publică este mai rezonabil să ofere informația sub altă formă, aceasta va pune la dispoziția solicitantului informația în forma respectivă, fiind însă obligată să motiveze această decizie;
      • dacă informația este deja disponibilă publicului în altă formă, autoritatea publică aduce acest lucru la cunoștința solicitantului.
      Ni se poate respinge cererea de informații?

      Refuzul comunicării informaţiilor solicitate trebuie motivat și comunicat în termen de 5 zile de la primirea solicitării.

      Autoritățile publice pot refuza comunicarea în cazul în care:

      • solicitarea se referă la informații clasificate, potrivit legii, care au legătură cu domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, cele cu privire la datele personale, cele privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, cele privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces, etc.;
      • autoritatea publică căreia îi este adresată solicitarea nu deţine informaţia respectivă;
      • cererea este vizibil nerezonabilă sau este formulată într-o manieră prea generală; ori
      • cererea se referă la documente în curs de elaborare sau priveşte sistemul de comunicaţii interne al autorităţilor publice
      Ce fac dacă totuși autoritatea nu îmi răspunde solicitării, deși am toate drepturile legale la informare?
      • În cazul în care solicitarea este respinsă sau autoritatea nu răspunde sub nici o formă cererii de informații, solicitantul poate face plângere la secţia de contencios administrativ a Tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice.
      • Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de răspuns, care este de 10 zile lucrătoare.
      • Hotărârea tribunalului este supusă recursului la Curtea de Apel.

      Atât plângerea, cât şi recursul se judecă în instanţă, în procedură de urgenţă, şi sunt scutite de taxă de timbru.

      Trebuie să plătim pentru informațiile de mediu?

      Da. În cazul în care solicitarea de informaţii implică realizarea de fotocopii de pe documentele deţinute de autoritatea publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant.

      Autoritățile publice au dreptul de a institui un tarif pentru furnizarea informaţiei, dar un asemenea tarif nu trebuie să depăşească o sumă rezonabilă și trebuie comunicat solicitantului printr-o listă publică.

    • II. Cum se reglementează proiecte ce pot avea impact asupra mediului?

      CINE reglementează activitățile umane cu potențial efect negativ asupra ariilor naturale protejate:

      Autoritatea competentă pentru protecția mediului (Ministerul mediului, prin institutiile sale- Agenția de Protecția Mediului, Garda de Mediu)

      CARE sunt actele de reglementare:
      • avizul de mediu (pentru planuri, programe)
      • acordul de mediu (pentru proiecte)
      • avizul Natura 2000,
      • autorizaţie de mediu,
      • autorizaţie integrată de mediu,
      • autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră,
      • autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic.
      Legislația aplicabilă
      •    OUG 195/2005 privind protecția mediului
      •    HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe
      •    Ordinul 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar
      •    HG 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului
      •    Lg. 278/2013 privind emisiile industrial
      •    Ordin nr. 1798/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizației de mediu
      Aviz de mediu

      Ce este?

      Avizul de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului- ANPM sau APM-care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării.

      Scopul evaluării de mediu este integrarea consideraţiilor de mediu în pregătirea şi adoptarea planurilor şi programelor a căror implementare poate avea efecte semnificative asupra mediului

      Cum se acordă?

      Emiterea avizului de mediu se face după ce este făcută evaluarea de mediu.

      Se supun evaluării de mediu toate planurile şi programele care se pregătesc pentru următoarele domenii:

      agricultură,
      silvicultură,
      pescuit şi acvacultură,
      energie,
      industrie, inclusiv activitatea de extracţie a resurselor minerale,
      transport,
      gestionarea deşeurilor,
      gospodărirea apelor,
      telecomunicaţii,
      turism,
      dezvoltare regională,
      amenajarea teritoriului şi urbanism sau utilizarea terenurilor,

      Procedura evaluării de mediu pentru planuri şi programe cuprinde trei etape:

      a) Etapa de încadrare a planului/programului în procedura evaluării de mediu;
      b) Etapa de definitivare a proiectului de plan/program şi de realizare a raportului de mediu şi
      c) Etapa de analiză a calităţii raportului de mediu.
      Valabilitate: avizul de mediu îşi păstrează valabilitatea pe toată perioada punerii în aplicare a planului sau programului.

      Cine este responsabil?

      Emit avizul de mediu următoarelor autorități:

      - agențiile județene de protecție a mediului (APM), pentru planurile şi programele locale
      - autoritatea publică centrală pentru protecția mediului (Ministerul Mediului), pentru planurile şi programele naționale şi regionale.

      Legislatie aplicabilă?

      Hotărârea de Guvern nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe[1].

      Ce poate face publicul

      Participarea la procesul de consultare publică derulat pe toată durata procedurii, adica informarea asupra documentelor existente pentru planul/programul propus si participarea la dezbaterea publica.

      Acte necesare la depunerea solicitarii avizului

      Notificare;
      Proiectul de plan (piese scrise, desenate, coordonate STEREO 70);
      Dovada publicării celor două anunţuri publice în mass-media (primul anunț și al doilea anunț), pentru planurile/programele pentru care nu este necesară obţinerea delegării de competenţă de la autoritatea plublică centrală adică pentru planurile/programele care se desfăşoară pe raza teritorial administrativă a unui singur judeţ.

      OBSERVATIE: În cazul unui plan sau program care afectează integritatea unei Arii Protejate de interes comunitar, procedura de evaluare de mediu are integrată în ea şi evaluarea adecvată (EA) a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar.

      Acord de mediu

      Ce este?

      Acordul de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite:

      condiţiile şi, după caz,
      măsurile pentru protecţia mediului,

      care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect.

      Scopul evaluării impactului asupra mediului: este de a identifica, descrie şi evalua, în mod corespunzător şi pentru fiecare caz, efectele directe şi indirecte ale unui proiect asupra următorilor factori:

      a) ființe umane, faună şi floră;
      b) sol, apă, aer, climă şi peisaj;
      c) bunuri materiale şi patrimoniu cultural;
      d) interacţiunea dintre factorii prevăzuţi la lit. a)-c) Art. 5, alin. 2 din Hotărârea de Guvern nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.

      Cum se acordă?

      Acordul de mediu se emite pe baza evaluării impactului asupra mediului a unor proiecte publice sau private, ori extinderea activităților existente care pot avea impact semnificativ asupra mediului. Proiectele care pot avea efecte semnificative asupra mediului datorită, printre altele, naturii, dimensiunii sau localizării lor fac obiectul unei solicitări de aprobare de dezvoltare şi unei evaluări a impactului lor asupra mediului înaintea emiterii acestei aprobări.

      Definiţie: Aprobarea de dezvoltare reprezintă decizia autorităţii sau autorităţilor competente, care dă dreptul titularului proiectului să realizeze proiectul; aceasta se concretizează, după caz, în:

      a) autorizaţia de construire,
      b) acord privind utilizarea terenului în scop agricol intensiv;
      c) acord al conducătorilor subunităţilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură pentru proiectele privind împădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetaţie forestieră;
      d) decizie a inspectorului şef al inspectoratului teritorial de regim silvic şi vânătoare, ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru agricultură, păduri şi dezvoltare rurală privind aprobarea ocupării temporare sau scoaterii definitive a unui teren din fondul forestier naţional, după caz, pentru realizarea obiectivelor care implică defrişarea în scopul schimbării destinaţiei terenului;
      e) autorizaţia de gospodărire a apelor;

      Procedura de evaluare a impactului asupra mediului se realizează în trei etape:

      etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului;

      etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind impactul asupra mediului;

      etapa de analiză a calităţii raportului privind impactul asupra mediului.

      Etapa de încadrare în procedura de evaluare a impactului asupra mediului este precedată de evaluarea inițială a proiectului prin care este identificată localizarea proiectului în raport cu ariile naturale protejate.

      Procedura de evaluare a impactului asupra mediului este parte integrantă din procedura de emitere a aprobării de dezvoltare. Acordul de mediu se anexează aprobării de dezvoltare, făcând parte integrantă din aceasta.

      Pentru proiectele publice sau private pentru care este stabilită necesitatea evaluării impactului asupra mediului realizate în cadrul unei arii naturale protejate, acordul de mediu se emite numai dacă proiectul nu afectează în mod negativ integritatea ariei naturale protejate.

      În situaţia în care rezultatul evaluării adecvate relevă un impact negativ semnificativ asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, autoritatea publică pentru protecţia mediului ia decizia de respingere a solicitării acordului de mediu.

      În cazul în care aria naturală protejată de interes comunitar adăposteşte un tip de habitat natural prioritar şi/sau o specie prioritară, singurele considerente care pot fi invocate sunt cele legate de sănătatea sau siguranţa publică, de anumite consecinţe benefice de importanţă majoră pentru mediu sau, ca urmare a avizului Comisiei Europene, de alte motive imperative de interes public major.

      Acordul de mediu îşi păstrează valabilitatea pe toată perioada punerii în aplicare a proiectului.

      În cazul în care intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii acordului de mediu sau se modifică condiţiile care au stat la baza emiterii, autoritatea competentă decide, după caz, pe baza notificării titularului, menţinerea acordului de mediu sau necesitatea revizuirii acestuia, informând titularul cu privire la această decizie.

      Evaluarea impactului asupra mediului nu poate fi efectuată după ce lucrările de investiţie au fost demarate sau proiectele au fost realizate.

      Cine este responsabil?

      Emit acordul de mediu următoarelor autorități:

      agențiile județene de protecție a mediului (APM), pentru pentru proiectele al căror amplasament se află pe județul respectiv, cu excepția proiectelor aflate sub incidența legislației privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.

      agenția națională pentru protecția mediului (ANPM) pentru proiectele al căror amplasament se întinde pe două sau mai multe regiuni de dezvoltare.

      Evaluarea impactului asupra mediului se realizează în cadrul unei comisii de analiză tehnică (CAT) găzduită de către APM sau ANPM-uri din care fac parte autorităţi publice centrale sau locale, după caz, care au atribuţii şi răspunderi specifice în domeniul protecţiei mediulu(ex: reprezentanți ai Direcției de Sănătate Publică, ai Gărzii Forestiere, ai Agenției pentru Plăți și Intervenții în Agricultură, Agenției Naționale pentru Îmbunătățiri Funciare, Administrației Bazinale de Apă, etc. ). Autorităţile de mai sus exprimă puncte de vedere în cadrul comisiei de analiză tehnică cu privire la solicitarea acordului de mediu şi a aprobării de dezvoltare, precum şi asupra informaţiilor prezentate de titularul proiectului în cadrul evaluării impactului asupra mediului.
      Legislatie aplicabilă

      HG nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului

      OM nr. 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private.

      Ce face publicul?

      Publicul interesat are dreptul să participe efectiv la procedura de evaluare a impactului asupra mediului, să se documenteze şi să transmită propuneri/recomandări autorităţilor publice competente, atunci când toate opţiunile sunt posibile şi înaintea luării unei decizii privind acordul de mediu.

      Rezultatele consultării şi informaţiile obţinute se iau în considerare la emiterea, respectiv în respingerea solicitării acordului de mediu şi a aprobării de dezvoltare pentru proiecte publice sau private.

      Citește mai mult despre participarea publicului in fiecare dintre etapele autorizării. Link catre Cap. (IV. Ce este consultarea publică? Cum și când ar trebui să se facă)
      Actele necesare la depunerea solicitării de acord de mediu:

      cerere pentru eliberarea acordului de mediu;

      certificat de urbanism (copie);

      plan de situaţie anexa la certificatul de urbanism (copie);

      plan de încadrare în zonă (copie);

      dovada plăţii tarifului pentru evaluarea iniţială a solicitării;

      Aviz N2000

      Ce este?
      actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care conţine concluziile evaluării adecvate şi prin care se stabilesc condiţiile de realizare a planului sau proiectului din punctul de vedere al impactului asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, incluse sau care urmează să fie incluse în reţeaua ecologică Natura 2000

      Cum se acordă?
      Evaluarea adecvată reprezintă procesul menit să:
      identifice,
      descrie
      stabilească, în funcţie de obiectivele de conservare şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele
      · directe şi indirecte,
      · sinergice, cumulative,
      · principale şi secundare ale oricărui plan ori proiect, care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru managementul unei arii naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, în mod individual ori în combinaţie cu alte planuri sau proiecte.
      În cazul planurilor sau proiectelor care se supun evaluării de mediu ori evaluării impactului asupra mediului, evaluarea adecvată a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar este parte integrantă din acestea.
      Când evaluarea adecvată este parte integrantă din evaluarea de mediu, respectiv evaluarea impactului asupra mediului, autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite
      avizul de mediu sau decizia de respingere a solicitării de aviz de mediu ori,
      după caz, acordul de mediu sau decizia de respingere a solicitării de acord de mediu, aceste documente incluzând concluziile evaluării adecvate.
      În această situaţie nu se mai emite Avizul Natura 2000.
      ---
      Acordul de mediu, avizul de mediu sau avizul Natura 2000, se emite numai dacă proiectul sau planul nu afectează în mod negativ integritatea ariei naturale protejate respective şi după consultarea publicului, în conformitate cu legislaţia în domeniu.
      Etapele procedurii de evaluare adecvată sunt:
      1. etapa de încadrare în cadrul căreia autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte şi decide dacă planul/proiectul, singur sau în combinaţie cu alte planuri/proiecte, este susceptibil a avea impact negativ semnificativ asupra ariei naturale protejate de interes comunitar şi dacă planul/proiectul va face obiectul unei evaluării adecvate;
      2. etapa studiului de evaluare adecvată în care autoritatea competentă pentru protecţia mediului analizează studiul de evaluare adecvată;
      3. etapa solutiilor alternative ale unui plan sau proiect care se realizează luându-se în considerare speciile şi/sau habitatele de interes comunitar pentru care aria naturală protejată de interes comunitar a fost desemnată, costurile, întârzierile au alte aspecte ale soluţiei alternative. În urma parcurgerii acestei etape, autoritatea competentă pentru protecţia mediului decide emiterea avizului Natura 2000.
      Procedura de evaluare adecvată se finalizează cu emiterea avizului Natura 2000 sau decizia de respingere a proiectului ori planului, după caz. Autoritate competenta pentru protecţia mediului emite Avizul Natura 2000 doar pentru planurile şi proiectele care nu fac obiectul unei evaluări de mediu/evaluări a impactului asupra mediului.

      Cine e responsabil?
      agențiile județene de protecție a mediului (APM),
      agenția națională pentru protecția mediului (ANAPM)

      Legislatie aplicabila

      Ordinul nr. 19/13.01.2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic pentru evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, publ. în M. Of. nr. 82/2010).

      Ce face publicul?

      Participă la consultarea publică.

      Autorizatia de mediu

      Ce este?

      actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare ai unei activităţi existente sau ai unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcţiune.

      Cum se emite?

      Activităţile şi/sau instalaţiile cu impact asupra mediului, precum şi proiectele de investiţii noi sau de modificare a celor existente, inclusiv pentru proiectele de deza­fectare, aferente lor sunt încadrate, după impactul asupra mediului, astfel:

      - activităţi cu impact nesemnificativ[1], pentru care nu se emite acord de mediu;
      - activităţi cu impact redus asupra mediului[2], pentru care se emit doar autorizaţii de mediu;
      - activităţi şi/sau instalaţii cu impact semnificativ asupra mediului, pentru care se emit autorizații de mediu sau, după caz, autorizații integrate de mediu.

      Lista activităţilor pentru funcţionarea cărora este necesară obţinerea autorizaţiei de mediu este dată în Anexa 1 a OM nr. 1798/2007.
      Pentru activităţile şi instalaţiile cu impact asupra mediului, pe baza analizei documentatiei și a propunerilor şi recomandărilor exprimate de publicul interesat, autoritatea publică pentru protecţia mediului, cu consultarea Comisiei de Analiză Tehnică, emite și face public:

      a) Autorizația de mediu/Autorizația integrată de mediu sau
      b) Decizia de respingere a solicitării acestora.

      Sunt exceptate de la obţinerea autorizației de mediu, activitățile desfășurate de structurile componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională.
      Autorizaţia de mediu se eliberează după obţinerea celorlalte avize, acorduri, autorizaţii, după caz, în termen de 90 de zile lucrătoare de la data depunerii documentaţiei complete.
      Autorizaţia de mediu se eliberează numai dacă proiectele, respectiv programele pentru conformare privind activităţile existente prevăd eliminarea conse­cinţelor negative asupra mediului, în raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice şi reglementările în vigoare.

      Autorizaţia de mediu este valabila 5 ani.

      Legislatie aplicabilă

      OM nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizatiei de mediu, cu modificarile si completarile ulterioare.

      Cine este responsabil?

      Autoritatea publică pentru protecţia mediului, prin APM-uri sau ANPM.

      Ce face publicul?

      Participă la consultarea publică.

      Acte necesare la depunerea solicitării:

      Cerere pentru eliberarea autorizaţiei de mediu;
      Fişa de prezentare şi declaraţie Anexa 2 din OM nr. 1798/2007;
      dovada că a făcut publică solicitarea prin cel puţin una dintre metodele de informare prevăzute în anexa nr.3;
      Plan de situaţie şi plan de încadrare în zonă a obiectivului;
      Procesul-verbal de constatare a respectării tuturor condiţiilor impuse prin acordul de mediu întocmit potrivit Ordinului ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 860/2002*) pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu, cu modificările şi completările ulterioare, sau, după caz, nota privind stadiul de realizare a programului pentru conformare existent, după caz;
      formularul de înregistrare prevăzut în tabelul nr. 1 din anexa nr. 5, însoţit de documentele specificate de acesta, pentru autorizarea activităţii grădinilor zoologice, acvariilor publice şi centrelor de reabilitare şi/sau îngrijire, după caz.

      Autorizația integrată de mediu

      Ce este?

      Actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, cu informarea prealabilă a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaţie, în anumite condiţii, care să garanteze că instalaţia corespunde prevederilor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării; autorizaţia poate fi emisă pentru una sau mai multe instalaţii ori părţi ale acesteia, situate pe acelaşi amplasament şi exploatate de acelaşi operator.

      Cum se emite?

      Pentru activităţile şi/sau instalaţiile noi şi cele existente cu impact semnificativ asupra mediului din domeniile expres menţionate de lege, autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite Autorizaţia integrată de mediu, cu respectarea abordării integrate a elementelor şi factorilor de mediu şi cu luarea în considerare a celor mai bune tehnici disponibile, fără antrenarea unor costuri excesive.
      La stabilirea condiţiilor de emitere a Autorizaţiei integrate de mediu, autoritatea competentă pentru protecţia mediului este obligată să ia toate măsurile pentru ca în exploatarea instalaţiei, operatorul să respecte principiile generale de bază, astfel încât:
      a) să se prevină poluarea în special prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile;
      b) să nu se producă nici o poluare semnificativă;
      c) să fie evitată producerea de deşeuri, potrivit prevederilor legale în vigoare;
      d) să se utilizeze eficient energia;
      e) să fie luate măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor şi limitarea consecinţelor acestora;
      să fie luate măsurile necesare pentru ca în cazul încetării definitive a activităţii să se evite orice risc de poluare și să se readucă amplasamentul la o stare satisfăcătoare.

      Atenție! Legea interzice funcţionarea fără autorizaţie de mediu a activităţilor care fac obiectul procedurii de autorizare din punctul de vedere al protecţiei mediului şi, respectiv, a autorizatiei integrate de mediu pentru activităţile supuse legislaţiei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.
      Autorizaţia de mediu şi autorizaţia integrată de mediu sunt valabile 10 ani. În mod excepţional, autorizaţiile de mediu emise cu program pentru conformare sunt valabile pe toată perioada derulării programului, dar nu mai mult de 60 de zile de la data scadentă de realizare a ultimei măsuri din programul respectiv.

      Cine este responsabil?

      Agenția Națională pentru protecția mediului (ANAPM)

      Legislație aplicabilă

      Procedura de reglementare este stabilită prin OM nr. 818/2003 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu, cu modificarile si completarile ulterioare.
      Ghidului tehnic general pentru aplicarea procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu este aprobat prin OM nr. 36/2004 - privind aprobarea Ghidului tehnic general pentru aplicarea procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu.

      Ce face publicul?

      Participă la consultare și eventual se poate interesa de respectarea conditiilor prevazute in autorizație și aduce la cunoștința Gărzii de Mediu aspectele identificate.

      Actele necesare la depunerea solicitării:

      formularul de solicitare întocmit conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 a OM nr. 818/2003;
      raportul de amplasament întocmit în conformitate cu prevederile Ghidului tehnic general pentru aplicarea procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu, aprobat prin OM nr. 36/2004;
      dovada publicarii anuntului privind depunerea solicitarii pentru obtinerea autorizatiei integrate de mediu;
      dovada achitarii tarifului pentru verificare/analiza preliminara a solicitarii depuse.

      Alte reglementări importante

      Titularii planurilor/programelor/proiectelor şi activităţilor au obligaţia de a notifica autorităţii competente pentru protecţia mediului elementele noi intervenite, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, precum şi orice modificări ale condiţiilor care au stat la baza emiterii actelor de reglementare, înainte de realizarea modificării.
      Titularii sunt obligaţi să respecte termenele stabilite de autoritatea competentă pentru protecția mediului în derularea procedurilor de emitere a actelor de reglementare. Nerespectarea acestor termene atrage după sine respingerea solicitării.
      Autorizaţia de mediu şi Autorizaţia integrată de mediu se suspendă de către autoritatea emitentă pentru nerespectarea prevederilor acestora, după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiilor. Suspendarea se menţine până la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării, desfăşurarea proiectului sau a activităţii este interzisă.
      După expirarea termenului de suspendare, în cazul în care nu s-au îndeplinit condiţiile stabilite prin actul de suspendare, autoritatea competentă pentru protecţia mediului dispune anularea Autorizaţiei de mediu /Autorizaţiei integrate de mediu. Dispoziţiile de suspendare şi, implicit, de încetare a desfăşurării proiectului sunt executorii de drept.
      Litigiile generate de eliberarea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
      Consultarea publicului este obligatorie pe tot parcursul şi în toate etapele procedurii de reglementare.
      Obligaţia mediatizării proiectelor şi activităţilor pentru care se solicită aviz, acord, respectiv autorizaţie de mediu, pe baza evaluării impactului asupra mediului, revine titularului, sub îndrumarea autorităţilor pentru protecţia mediului.

    • Ce sunt ariile protejate și ce legislație li se aplica?

      A. DEFINIȚIE

      Arie naturală protejată - zona terestră, acvatică şi/sau subterană în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform prevederilor legale.

      B. CATEGORIILE DE ARII NATURALE PROTEJATE DE PE TERITORIUL ROMÂNIEI

      a) de interes naţional: rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale, parcuri naturale; ex: Parcul Național Retezat, Parcul Natural Cozia, Rezervația Naturală Codrii Seculari Slătioara

      b) de interes internaţional: situri naturale ale patrimoniului natural universal, geoparcuri, zone umede de importanţă internaţională, rezervaţii ale biosferei; ex. Geoparcul Dinozaurilor - Ţara Hategului, Complexul piscicol Dumbrăvița, Rezervația Biosferei Delta Dunării

      c) de interes comunitar sau situri "Natura 2000": situri de importanţă comunitară, arii speciale de conservare, arii de protecţie specială avifaunistică; ex: situl Natura 2000  ROSCI0227 Sighişoara - Târnava Mare, situl Natura 2000 ROSPA0019 Cheile Dobrogei

      d) de interes judeţean sau local: stabilite numai pe domeniul public/privat al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz. Ex: Muntele Piatra Secuiului (Rimetea), Speciile forestiere exotice din Parcul Sub Arini (Sibiu).

      C. LEGISLAȚIA SPECIFICĂ

      Ce legi guverneaza ariile protejate?

      Legislația aferentă ariilor naturale protejate are două componente:

      • Legislația de declarare a ariei naturale protejate (cu descrierea extinderii și a elementelor de protecție), precum şi de administrare a ariilor naturale protejate declarate;
      • Legislația de mediu care reglementează protejarea, conservarea factorilor de mediu a căror poluare poate produce un impact asupra ariilor naturale protejate.

      Declararea zonelor naturale şi instituirea regimului de arie naturală protejată se face în funcție de categoria de arie protejata prin: lege, hotărâre de guvern, ordin al Ministrului Mediului, hotărâri de Consilii județene sau locale

      Principalele legi sunt:

      • Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național ‐ secțiunea a III‐a – zone protejate;
      • ORDONANȚA DE URGENȚĂ A GUVERNULUI (O.U.G.) nr. 195/2005 privind protecția mediului
      • O.U.G.nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice
      • Hotărîre de.Guvern nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România
      • Ordin nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în Români
  • Legislația completăConsultă legile referitoare la problema sesizată de tine, iar acțiunea ta va avea impact!
    • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului

      Având în vedere necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de ţara noastră în procesul de integrare europeană, este imperios necesară adoptarea, în regim de urgenţă, a prezentului act normativ, în baza căruia să poată fi adoptată legislaţia subsecventă în domeniul protecţiei mediului şi
      Ţinând cont de necesitatea creării cadrului unitar prin care se statuează principiile care guvernează întreaga activitate de protecţie a mediului şi care trasează direcţiile de reglementare a activităţilor economice în vederea atingerii obiectivelor dezvoltării durabile, elemente care vizează interesul public şi care constituie situaţii de urgenţă extraordinare.
      În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
      Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă:

      CAPITOLUL I: Principii şi dispoziţii generale

      Art. 1
      (1)Obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie un ansamblu de reglementări juridice privind protecţia mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă.
      (2)Mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.
      Art. 2
      În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
      1.accident ecologic - evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute deversări/emisii de substanţe sau preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă ori sub formă de vapori sau de energie, rezultate din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate/ bruşte, prin care se deteriorează ori se distrug ecosistemele naturale şi antropice;
      2.acte de reglementare - aviz de mediu, acord de mediu, aviz Natura 2000, autorizaţie de mediu, autorizaţie integrată de mediu, autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră, autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic;
      3.acord de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi, după caz, măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect;
      4.acord de import pentru organisme modificate genetic - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care dă dreptul titularului să realizeze activitatea de import de organisme / microorganisme modificate genetic şi stabileşte condiţiile în care aceasta se poate desfăşura, conform legislaţiei în vigoare;
      5.arie/sit - zonă definită geografic exact delimitată;
      6.arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită;
      7.abrogat
      8.audit de mediu - instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a performanţei organizaţiei, a sistemului de management şi a proceselor destinate protecţiei mediului, cu scopul:
      a)de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului;
      b)de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi ţintelor de mediu ale organizaţiei;
      9.autorizaţie de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare al unei activităţi existente sau al unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcţiune;
      10.autorizaţie integrată de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, cu informarea prealabilă a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaţie, în anumite condiţii, care să garanteze că instalaţia corespunde prevederilor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării; autorizaţia poate fi emisă pentru una sau mai multe instalaţii ori părţi ale acesteia, situate pe acelaşi amplasament şi exploatate de acelaşi operator;
      11.autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, conform dispoziţiilor legale în vigoare, care reglementează condiţiile de introducere deliberată în mediu şi/sau pe piaţă a organismelor modificate genetic şi pentru utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic;
      12.autoritate competentă pentru protecţia mediului - autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", precum şi Garda Naţională de Mediu şi structurile subordonate acesteia;
      13.avize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului:
      a)aviz de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării;
      b)avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor-act administrativ emis de autoritatea competentă de implementare pentru protecţia mediului, prin compartimentul cu atribuţii în domeniul respectiv, necesar în procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor şi, respectiv, de autorizare a îngrăşămintelor;
      c)aviz Natura 2000 - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care conţine concluziile evaluării adecvate şi prin care se stabilesc condiţiile de realizare a planului sau proiectului din punctul de vedere al impactului asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, incluse sau care urmează să fie incluse în reţeaua ecologică Natura 2000;
      14.bilanţ de mediu - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, în scopul obţinerii autorizaţiei de mediu, care conţine elementele analizei tehnice prin care se obţin informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente şi anticipate ale activităţii, în vederea cuantificării impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identifică un impact semnificativ, bilanţul se completează cu un studiu de evaluare a riscului;
      15.biodiversitate - variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică şi diversitatea ecosistemelor;
      16.biotehnologie - aplicaţie tehnologică în care se utilizează sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea ori modificarea de produse sau procedee cu folosinţă specifică;
      17.biotehnologie modernă - aplicarea in vitro a tehnicilor de recombinare a acidului nucleic şi a tehnicilor de fuziune celulară, altele decât cele specifice selecţiei şi ameliorării tradiţionale, care înlătură barierele fiziologice naturale de reproducere sau de recombinare genetică;
      18.cele mai bune tehnici disponibile - stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor-limită de emisie în scopul prevenirii poluării, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în ansamblu emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său:
      181.certificat de emisii de gaze cu efect de seră - titlul care conferă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită;
      19.deşeu - orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca;
      20.deşeu reciclabil - deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri;
      21.deşeuri periculoase - deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase;
      22.deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului;
      23.dezvoltare durabilă - dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi;
      24.echilibru ecologic - ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia;
      25.ecosistem - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul abiotic, care interacţionează într-o unitate funcţională;
      26.ecoturism - formă de turism în care principalul obiectiv este observarea şi conştientizarea valorii naturii şi a tradiţiilor locale şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
      a)să contribuie la conservarea şi protecţia naturii;
      b)să utilizeze resursele umane locale;
      c)să aibă caracter educativ, respect pentru natură - conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale;
      d)să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural şi socio-cultural;
      27.efluent - orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;
      28.emisie - evacuarea directă ori indirectă, din surse punctuale sau difuze, de substanţe, vibraţii, radiaţii electromagnetice şi ionizante, căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol;
      29.eticheta ecologică - un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o broşură sau alt document informativ, care însoţeşte produsul şi care oferă informaţii despre cel puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului;
      30.evaluare de mediu - elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor publice interesate de efectele implementării planurilor şi programelor, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate;
      301.evaluare adecvată - procesul menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de obiectivele de conservare şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale oricărui plan ori proiect, care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru managementul unei arii naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, în mod individual ori în combinaţie cu alte planuri sau proiecte;
      31.evaluarea impactului asupra mediului - proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului;
      32.evaluarea riscului - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, prin care se realizează analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale impactului asupra mediului şi se stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire, intervenţie şi/sau remediere;
      33.exemplar - orice plantă sau animal în stare vie sau moartă, sau orice parte sau derivat din acestea, precum şi orice alte produse care conţin părţi sau derivate din acestea, aşa cum sunt specificate în documentele ce le însoţesc, pe ambalaje, pe mărci sau etichete sau în orice alte situaţii;
      34.experţi - persoane fizice, recunoscute şi/sau atestate pe plan naţional şi/sau internaţional de către autorităţile competente în domeniu;
      35.habitat natural - arie terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice;
      36.abrogat
      37.abrogat
      38.informaţia privind mediul - orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice formă materială despre:
      a)starea elementelor de mediu, cum sunt aerul şi atmosfera, apa, solul, suprafaţa terestră, peisajul şi ariile naturale, inclusiv zonele umede, marine şi costiere, diversitatea biologică şi componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic, precum şi interacţiunea dintre aceste elemente;
      b)factorii, cum sunt substanţele, energia, zgomotul, radiaţiile sau deşeurile, inclusiv deşeurile radioactive, emisiile, deversările şi alte evacuări în mediu, ce afectează sau pot afecta elementele de mediu prevăzute la lit. a);
      c)măsurile, inclusiv măsurile administrative, cum sunt politicile, legislaţia, planurile, programele, convenţiile încheiate între autorităţile publice şi persoanele fizice şi/sau juridice privind obiectivele de mediu, activităţile care afectează sau pot afecta elementele şi factorii prevăzuţi la lit. a) şi, respectiv, b), precum şi măsurile sau activităţile destinate să protejeze elementele prevăzute la lit. a);
      d)rapoartele referitoare la implementarea legislaţiei privind protecţia mediului;
      e)analizele cost-beneficiu sau alte analize şi prognoze economice folosite în cadrul măsurilor şi activităţilor prevăzute la lit. c);
      f)starea sănătăţii şi siguranţei umane, inclusiv contaminarea, ori de câte ori este relevantă, a lanţului trofic, condiţiile de viaţă umană, siturile arheologice, monumentele istorice şi orice construcţii, în măsura în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu prevăzute la lit. a), sau, prin intermediul acestor elemente, de factorii, măsurile şi activităţile prevăzute la lit. b) şi, respectiv, c).
      39.infrastructura pentru informaţii spaţiale - metadate, seturi de date spaţiale şi servicii de date spaţiale; servicii şi tehnologii de reţea; acorduri privind folosirea în comun, accesul şi utilizarea; procedurile, procesele şi mecanismele de monitorizare şi coordonare stabilite, operate sau puse la dispoziţie în conformitate cu prevederile legale;
      40.instalaţie - orice unitate tehnică staţionară sau mobilă precum şi orice altă activitate direct legată, sub aspect tehnic, cu activităţile unităţilor staţionare/mobile aflate pe acelaşi amplasament, care poate produce emisii şi efecte asupra mediului;
      41.abrogat
      42.mediu geologic - ansamblul structurilor geologice de la suprafaţa pământului în adâncime: sol, ape subterane, formaţiuni geologice;
      43.microorganism - orice entitate microbiologică, celulară sau necelulară, capabilă de replicare sau de transfer de material genetic, inclusiv virusurile, viroizii şi celulele vegetale şi animale în culturi;
      44.monitorizarea mediului - supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun;
      45.monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic;
      46.organism modificat genetic - orice organism, cu excepţia fiinţelor umane, în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere şi/sau recombinare naturală;
      461.autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră - actul administrativ emis de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin care se stabilesc obligaţiile privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră; de asemenea, se stabileşte obligaţia de a returna anual în conturile din Registrul unic al emisiilor de gaze cu efect de seră un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră, monitorizate şi verificate pentru anul anterior;
      47.plafon naţional de emisie - cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi emisă la nivel naţional, în decursul unui an calendaristic;
      48.planuri şi programe - planurile şi programele, inclusiv cele cofinanţate de Comunitatea Europeană, ca şi orice modificări ale acestora, care se elaborează şi/sau se adoptă de către o autoritate la nivel naţional, regional sau local ori care sunt pregătite de o autoritate pentru adoptarea, printr-o procedură legislativă, de către Parlament sau Guvern şi sunt cerute prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative;
      49.plan de acţiuni - plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei integrate de mediu de către titularul activităţii sub controlul autorităţii competente pentru protecţia mediului în scopul respectării prevederilor legale referitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluării; planul de acţiune face parte integrantă din autorizaţia integranta de mediu;
      50.poluant - orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;
      51.poluare - introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime;
      52.prejudiciu - efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanţi, activităţi dăunătoare ori dezastre;
      53.proiect - execuţia lucrărilor de construcţii sau alte instalaţii ori amenajări, alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică extragerea resurselor minerale;
      54.program pentru conformare - plan de măsuri necesare pentru îndeplinirea cerinţelor privind protecţia mediului, la termenele stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului; programul pentru conformare face parte integrantă din autorizaţia de mediu;
      55.program operaţional sectorial - document aprobat de Comisia Europeană pentru implementarea acelor priorităţi sectoriale din Planul Naţional de dezvoltare care sunt aprobate spre finanţare prin cadrul de sprijin comunitar;
      56.public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în concordanţă cu legislaţia ori cu practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora;
      57.raport de mediu - parte a documentaţiei planurilor sau programelor, care identifică, descrie şi evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicării acestora şi alternativele sale raţionale, luând în considerare obiectivele şi aria geografică aferentă, conform legislaţiei în vigoare;
      58.raport de amplasament - documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, în scopul obţinerii autorizaţiei integrate de mediu şi care evidenţiază starea amplasamentului, situaţia poluării existente înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei şi oferă un punct de referinţă şi comparaţie la încetarea activităţii;
      59.raport de securitate - documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, necesară pentru obiective în care sunt prezente substanţe periculoase conform prevederilor legislaţiei privind controlul activităţilor, care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase;
      60.resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile - minerale şi combustibili fosili, regenerabile - apă, aer, sol, floră, fauna sălbatică, inclusiv cele inepuizabile - energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor;
      61.sistem de management de mediu - componentă a sistemului de management general, care include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu;
      62.abrogat
      63.abrogat
      64.abrogat
      65.abrogat
      66.substanţă - element chimic şi compuşi ai acestuia, în înţelesul reglementărilor legale în vigoare, cu excepţia substanţelor radioactive şi a organismelor modificate genetic;
      67.substanţa periculoasă - orice substanţă clasificată ca periculoasă de legislaţia specifică în vigoare din domeniul chimicalelor;
      68.substanţe prioritare - substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor;
      69.substanţe prioritar periculoase - substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creează un nivel similar de risc, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor;
      70.sursă de radiaţii ionizante - entitate fizică, naturală, realizată sau utilizată ca element al unei activităţi care poate genera expuneri la radiaţii, prin emitere de radiaţii ionizante sau eliberare de substanţe radioactive;
      71.trasabilitate - posibilitatea identificării şi urmăririi organismelor modificate genetic şi a produselor rezultate din acestea pe parcursul tuturor etapelor activităţilor care implică astfel de organisme şi produse;
      72.utilizare în condiţii de izolare - orice operaţiune prin care microorganismele sunt modificate genetic, cultivate, multiplicate, stocate, folosite, transportate, distruse şi/sau anihilate în condiţii controlate, în spaţii/medii închise. Pentru toate aceste operaţiuni se iau măsuri specifice de izolare, pentru a se evita/limita contactul lor cu oamenii şi cu mediul;
      73.abrogat
      74.zonă umedă - întindere de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastra sau sărată, inclusiv întinderea de apa marină a cărei adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m.
      Art. 3
      Principiile şi elementele strategice ce stau la baza prezentei ordonanţe de urgenţă sunt:
      a)principiul integrării cerinţelor de mediu în celelalte politici sectoriale;
      b)principiul precauţiei în luarea deciziei;
      c)principiul acţiunii preventive;
      d)principiul reţinerii poluanţilor la sursă;
      e)principiul "poluatorul plăteşte";
      f)principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
      g)utilizarea durabilă a resurselor naturale;
      h)informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu;
      i)dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului.
      Art. 4
      Modalităţile de implementare a principiilor şi a elementelor strategice sunt:
      a)prevenirea şi controlul integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activităţile cu impact semnificativ asupra mediului;
      b)adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerinţelor politicii de mediu;
      c)corelarea planificării de amenajare a teritoriului şi urbanism cu cea de mediu;
      d)efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor care pot avea efect semnificativ asupra mediului;
      e)evaluarea impactului asupra mediului în faza iniţială a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului;
      f)introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau coercitive;
      g)rezolvarea, pe niveluri de competenţă, a problemelor de mediu, în funcţie de amploarea acestora;
      h)promovarea de acte normative armonizate cu reglementările europene şi internaţionale în domeniu;
      i)stabilirea şi urmărirea realizării programelor pentru conformare;
      j)crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului;
      k)recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei ecologice;
      l)menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului;
      m)reabilitarea zonelor afectate de poluare;
      n)încurajarea implementării sistemelor de management şi audit de mediu;
      o)promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului;
      p)educarea şi conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în procesul de elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul;
      q)dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate pentru menţinerea stării favorabile de conservare a habitatelor naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene-Natura 2000;
      r)aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilităţii şi etichetării organismelor modificate genetic;
      s)înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor.
      Art. 5
      Statul recunoaşte oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, garantând în acest scop:
      a)accesul la informaţia privind mediul, cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevăzute de legislaţia în vigoare;
      b)dreptul de asociere în organizaţii pentru protecţia mediului;
      c)dreptul de a fi consultat în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor şi programelor;
      d)dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu;
      e)dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.
      Art. 6
      (1)Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.
      (2)Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru îndeplinirea obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare din domeniul mediului şi pentru programe de protecţie a mediului şi colaborează cu autorităţile publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului în vederea realizării acestora.
      Art. 7
      (1)Coordonarea, reglementarea şi implementarea în domeniul protecţiei mediului revin autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului, Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".
      (2)În perimetrul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului este reprezentată de Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".
      (3)Controlul respectării măsurilor de protecţia mediului se realizează de:
      a)comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, Administraţiei Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării»;
      b)autorităţile administraţiei publice locale, prin personalul împuternicit;
      c)Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin personalul împuternicit, în domeniile lor de activitate, conform atribuţiilor stabilite prin lege.

      CAPITOLUL II: Procedura de reglementare

      Art. 8
      (1)Autorităţile competente pentru protecţia mediului, cu excepţia Gărzii Naţionale de Mediu şi a structurilor subordonate acesteia, conduc procedura de reglementare şi emit, după caz, acte de reglementare, în condiţiile legii.
      (2)în derularea procedurilor de reglementare pentru proiecte sau activităţi care pot avea efecte semnificative asupra teritoriului altor state, autorităţile competente pentru protecţia mediului au obligaţia să respecte prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte.
      Art. 9
      (1)Solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru planuri şi programe sunt obligatorii pentru adoptarea planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului.
      (2)Evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor şi cerinţelor de protecţie a mediului în pregătirea şi adoptarea planurilor şi programelor.
      (3)Procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediu şi condiţiile de emitere a avizului de mediu pentru planuri şi programe, inclusiv pentru cele cu efecte transfrontieră, sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
      (4)Aprobarea planurilor şi programelor, la orice nivel ierarhic, este condiţionată de existenţa avizului de mediu pentru respectivul plan sau program.
      Art. 10
      (1)În cazul în care titularii de activităţi pentru care este necesară reglementarea din punctul de vedere al protecţiei mediului prin emiterea autorizaţiei de mediu, respectiv a autorizaţiei integrate de mediu urmează să deruleze sau să fie supuşi unei proceduri de vânzare a pachetului majoritar de acţiuni, vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare ori în alte situaţii care implică schimbarea titularului activităţii, precum şi în caz de dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii, conform legii, dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. a) se aplică în mod corespunzător.
      (11)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului informează titularii prevăzuţi la alin. (1) cu privire la obligaţiile de mediu care trebuie asumate de părţile implicate, pe baza evaluărilor care au stat la baza emiterii actelor de reglementare existente. În situaţia în care titularii prevăzuţi la alin. (1) nu deţin acte de reglementare, obligaţiile de mediu sunt identificate pe baza bilanţului de mediu.
      (2)În termen de 60 de zile de la data semnării/emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile menţionate la alin. (1), părţile implicate transmit în scris autorităţii competente pentru protecţia mediului obligaţiile asumate privind protecţia mediului, printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul.
      (3)Clauzele privind obligaţiile de mediu cuprinse în actele întocmite în cadrul procedurilor prevăzute la alin. (1) au caracter public.
      (4)Îndeplinirea obligaţiilor de mediu este prioritară în cazul procedurilor de: dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii.
      (5)abrogat
      Art. 11
      (1)Solicitarea şi obţinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice ori private sau pentru modificarea ori extinderea activităţilor existente, care pot avea impact semnificativ asupra mediului.
      (2)Pentru obţinerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care pot avea impact semnificativ asupra mediului, prin natura, dimensiunea sau localizarea lor, sunt supuse, la decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului, evaluării impactului asupra mediului.
      (3)Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv pentru proiecte cu impact transfrontieră şi lista proiectelor publice sau private supuse procedurii sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
      (4)abrogat
      Art. 12
      (1)Desfăşurarea activităţilor existente precum şi începerea activităţilor noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu.
      (2)Procedura de emitere a autorizaţiei de mediu şi lista activităţilor supuse acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
      (3)Pentru obţinerea autorizaţiei de mediu, activităţile existente, care nu sunt conforme cu normele şi reglementările de mediu în vigoare, sunt supuse bilanţului de mediu, la decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului.
      (4)Procedura de realizare a bilanţului de mediu este stabilită prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
      (5)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte cu titularul activităţii programul pentru conformare, pe baza concluziilor şi recomandărilor bilanţului de mediu.
      (6)Este obligatorie îndeplinirea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare la termenele stabilite.
      (7)Activităţile desfăşurate de structurile componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională sunt exceptate de la obţinerea autorizaţiei de mediu.
      Art. 13
      (1)Măsurile privind prevenirea şi controlul integrat al poluării şi lista activităţilor supuse procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu sunt stabilite prin lege.
      (2)Procedura de emitere a autorizaţiei integrate de mediu şi normele metodologice de aplicare a acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
      Art. 14
      (1)abrogat
      (2)Funcţionarea fără autorizaţie de mediu este interzisă pentru activităţile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecţiei mediului.
      (3)Funcţionarea fără autorizaţie integrată de mediu este interzisă pentru activităţile supuse legislaţiei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.
      ________
      *) - art. 14 alin. (3) intră în vigoare la 1 ianuarie 2007 pentru activităţile puse în funcţiune după 30 octombrie 1999 si 30 octombrie 2007 pentru activităţile puse în funcţiune înainte de 30 octombrie 1999 - (vezi art. 104);
      (4)Titularul activităţii are obligaţia de a informa autorităţile publice teritoriale competente pentru protecţia mediului cu privire la rezultatele automonitorizării emisiilor de poluanţi reglementaţi, precum şi cu privire la accidente sau pericole de accidente.
      Art. 15
      (1)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite sau revizuieşte, după caz, actele de reglementare.
      (2)Titularii planurilor / programelor / proiectelor / activităţilor au obligaţia:
      a)de a notifica autoritatea competentă pentru protecţia mediului dacă intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, precum şi asupra oricăror modificări ale condiţiilor care au stat la baza emiterii actelor de reglementare, înainte de realizarea modificării;
      b)de a respecta termenele stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului în derularea procedurilor de emitere a actelor de reglementare.
      (3)Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (2) lit. b) conduce la respingerea solicitării.
      Art. 16
      (1)Avizul de mediu şi acordul de mediu îşi păstrează valabilitatea pe toată perioada punerii în aplicare a planului sau programului, respectiv proiectului.
      (2)Autorizaţia de mediu şi autorizaţia integrată de mediu îşi păstrează valabilitatea pe toată perioada în care beneficiarii lor obţin viza anuală.
      (21)Procedura de aplicare a vizei anuale prevăzute la alin. (2) se stabileşte prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
      (22)Viza anuală se aplică de către Ministerul Mediului şi, respectiv, Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării» pentru autorizaţiile de mediu şi autorizaţiile integrate de mediu care intră în sfera de competenţă a acestora.
      (23)Viza anuală pentru autorizaţiile de mediu şi autorizaţiile integrate de mediu care nu intră în sfera de competenţă a Ministerului Mediului şi Administraţiei Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării» se aplică de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului sau se deleagă de către aceasta către autorităţile competente pentru protecţia mediului.
      (24)Autorităţile competente pentru protecţia mediului modifică valabilitatea autorizaţiilor de mediu şi a autorizaţiilor integrate de mediu în măsura în care se solicită revizuirea acestora.
      (3)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), autorizaţiile de mediu emise cu program pentru conformare sunt valabile pe toată perioada derulării programului, dar nu mai mult de 60 de zile de la data scadentă de realizare a ultimei măsuri din programul respectiv.
      (4)În cazul în care intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, sau se modifică condiţiile care au stat la baza emiterii lor, autoritatea competentă decide, după caz, pe baza notificării titularului, prevăzută la art. 15 alin. (2) lit. a), menţinerea actelor de reglementare sau necesitatea revizuirii acestora, informând titularul cu privire la această decizie.
      (5)Până la adoptarea unei decizii de către autoritatea competentă, în sensul prevăzut la alin. (4), este interzisă desfăşurarea oricărei activităţi sau realizarea proiectului, planului ori programului care ar rezulta în urma modificărilor care fac obiectul notificării.
      Art. 17
      (1)În situaţia în care se decide revizuirea actelor de reglementare, autoritatea competentă poate solicita refacerea raportului de mediu, a raportului privind impactul asupra mediului sau a bilanţului de mediu, după caz.
      (2)Autorizaţia integrată de mediu se revizuieşte în condiţiile prevăzute de legislaţia specifică privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.
      (3)Acordul de mediu, autorizaţia de mediu şi autorizaţia integrată de mediu se suspendă de către autoritatea emitentă, pentru nerespectarea prevederilor acestora, după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiilor. Suspendarea se menţine până la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării, desfăşurarea proiectului sau a activităţii este interzisă.
      (4)În cazul în care nu s-au îndeplinit condiţiile stabilite prin actul de suspendare, autoritatea competentă pentru protecţia mediului dispune, după expirarea termenului de suspendare, anularea acordului de mediu sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, după caz.
      (5)Dispoziţiile de suspendare şi, implicit, de încetare a desfăşurării proiectului sau activităţii sunt executorii de drept.
      Art. 18
      Litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare se soluţionează de instanţele de contencios administrativ competente.
      Art. 19
      Acordul de mediu sau decizia de respingere a solicitării, autorizaţia / autorizaţia integrată de mediu pentru proiectele / activităţile miniere care utilizează substanţe periculoase în procesul de prelucrare şi concentrare, pentru capacităţi de producţie mai mari de 5 milioane tone / an sau dacă suprafaţa pe care se desfăşoară activitatea este mai mare de 1,000 ha se emit prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
      Art. 20
      (1)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului, împreună cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, după caz, asigură informarea, participarea publicului la deciziile privind activităţi specifice şi accesul la justiţie, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000.
      (2)Informarea publicului în cadrul procedurilor de reglementare pentru planuri, programe proiecte şi activităţi se realizează conform legislaţiei specifice în vigoare.
      (3)Consultarea publicului este obligatorie în cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare, potrivit legislaţiei în vigoare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziei este stabilită prin acte normative specifice.
      (4)Modalităţile de realizare a participării publicului la elaborarea unor planuri şi programe specifice în legătură cu mediul se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
      (5)Accesul la justiţie al publicului se realizează potrivit reglementărilor legale în vigoare.
      (6)Organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului au drept la acţiune în justiţie în probleme de mediu, având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecţia mediului.
      Art. 21
      (1)Raportul de mediu, raportul privind impactul asupra mediului, bilanţul de mediu, raportul de amplasament, raportul de securitate, studiul de evaluare adecvată se realizează de către persoane fizice şi juridice care au acest drept, potrivit legii.
      (2)Condiţiile de elaborare a raportului de mediu, raportului privind impactul asupra mediului, bilanţului de mediu, raportului de amplasament, raportului de securitate, studiului de evaluare adecvată se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
      (3)Cheltuielile privind elaborarea lucrărilor prevăzute la alin. (1) revin titularului planului, programului, proiectului sau activităţii.
      (4)Răspunderea pentru corectitudinea informaţiilor puse la dispoziţia autorităţilor competente pentru protecţia mediului şi a publicului revine titularului planului, programului, proiectului sau al activităţii, iar răspunderea pentru corectitudinea lucrărilor prevăzute la alin. (1) revine autorului acestora.
      Art. 22
      (1)Autorităţile publice pentru protecţia mediului încasează sumele provenite din taxele pentru emiterea actelor de reglementare.
      (2)Taxele prevăzute la alin. (1) se fac venit la Fondul pentru mediu, iar cuantumul acestora se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
      Art. 23
      (1)Autorităţile competente pentru protecţia mediului încasează, de asemenea, sume provenite din tarife pentru lucrările şi serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice şi juridice, în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară în limitele competenţelor lor legale.
      (2)Nomenclatorul lucrărilor şi serviciilor prestate, precum şi cuantumul tarifelor se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
      (3)Sumele obţinute din încasarea tarifelor prevăzute la alin. (1) se varsă la bugetul de stat
      (4)abrogat
      (5)abrogat
      (6)Autorităţile competente pentru protecţia mediului au dreptul să primească şi să utilizeze fonduri provenite din sponsorizări şi donaţii de la persoane fizice şi juridice, române sau străine, în condiţiile legii.

      CAPITOLUL III: Regimul substanţelor şi preparatelor periculoase

      Art. 24
      Activităţile privind fabricarea, introducerea pe piaţă, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum şi introducerea şi scoaterea din ţară a substanţelor şi preparatelor periculoase sunt supuse unui regim special de reglementare şi gestionare.
      Art. 25
      (1)Transportul internaţional şi tranzitul substanţelor şi preparatelor periculoase se realizează conform acordurilor şi convenţiilor privind transportul internaţional al mărfurilor periculoase, la care România este parte.
      (2)Importul şi exportul substanţelor şi preparatelor periculoase restricţionate sau interzise la utilizare de către anumite state sau de către România se realizează în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
      Art. 26
      Autoritatea publică centrală şi autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, precum şi alte autorităţi publice abilitate prin lege, după caz, controlează respectarea reglementărilor privind regimul substanţelor şi preparatelor periculoase.
      Art. 27
      Pentru controlul importului, exportului şi tranzitului substanţelor şi preparatelor periculoase în vamă, autoritatea vamală convoacă autorităţile competente în domeniul substanţelor şi preparatelor periculoase, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
      Art. 28
      Persoanele fizice şi juridice care gestionează substanţe şi preparate periculoase au următoarele obligaţii:
      a)să respecte prevederile art. 24 privind substanţele şi preparatele periculoase;
      b)să ţină evidenţă strictă - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substanţelor şi preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor şi ambalajelor acestora, care intră în sfera lor de activitate, şi să furnizeze informaţiile şi datele cerute de autorităţile competente conform legislaţiei specifice în vigoare;
      c)să elimine, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu, substanţele şi preparatele periculoase care au devenit deşeuri şi sunt reglementate în conformitate cu legislaţia specifică.
      d)să identifice şi să prevină riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase le pot reprezenta pentru sănătatea populaţiei şi să anunţe iminenţa unor descărcări neprevăzute sau accidente autorităţilor pentru protecţia mediului şi de apărare civilă.

      CAPITOLUL IV: Regimul deşeurilor

      Art. 29
      Gestionarea deşeurilor se efectuează în condiţii de protecţie a sănătăţii populaţiei şi a mediului şi se supune prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.
      Art. 30
      Controlul gestionării deşeurilor revine autorităţilor publice competente pentru protecţia mediului şi celorlaltor autorităţi cu competenţe stabilite de legislaţia în vigoare.
      Art. 31
      Autorităţile administraţiei publice locale, precum şi persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de gestionare a deşeurilor au atribuţii şi obligaţii în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi a celor specifice din domeniul gestionării deşeurilor.
      Art. 32
      (1)Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice natură, în scopul eliminării acestora, este interzisă.
      (2)Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor, în scopul recuperării, se realizează în baza reglementărilor specifice în domeniu, cu aprobarea Guvernului, în conformitate cu prevederile Tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005.
      (3)Valorificarea deşeurilor se realizează numai în instalaţii, prin procese sau activităţi autorizate de autorităţile publice competente.
      (4)Tranzitul şi exportul de deşeuri de orice natură se realiză în conformitate cu acordurile şi convenţiile la care România este parte şi cu legislaţia naţională specifică în domeniu.
      Art. 33
      (1)Transportul intern al deşeurilor periculoase se realizează în conformitate cu prevederile legale specifice.
      (2)Transportul internaţional şi tranzitul deşeurilor periculoase se realizează în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

      CAPITOLUL V: Regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor

      Art. 34
      Îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor sunt supuse unui regim special de reglementare stabilit prin legislaţie specifică în domeniul chimicalelor.
      Art. 35
      Regimul special de reglementare a îngrăşămintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor se aplică activităţilor privind fabricarea, plasarea pe piaţă, utilizarea, precum şi importul şi exportul acestora.
      Art. 36
      Autorităţile publice centrale competente conform legislaţiei specifice din domeniul chimicalelor, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, au următoarele obligaţii:
      a)să reglementeze regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor;
      b)să organizeze, la nivel teritorial, reţeaua de laboratoare pentru controlul calităţii îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor;
      c)să verifice, prin reţeaua de laboratoare, concentraţiile reziduurilor de produse de protecţie a plantelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale şi animale.
      Art. 37
      Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, împreună cu autorităţile publice centrale pentru agricultură, silvicultură, sănătate şi cele din domeniul transporturilor sau serviciile descentralizate ale acestora, după caz, supraveghează şi controlează aplicarea reglementărilor privind îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor, astfel încât să se evite poluarea mediului de către acestea.
      Art. 38
      (1)Persoanele juridice care produc, stochează, comercializează şi/sau utilizează îngrăşăminte chimice şi produse de protecţie a plantelor, au următoarele obligaţii:
      a)să producă, stocheze, comercializeze şi să utilizeze produse de protecţia plantelor numai cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
      b)să nu folosească îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor în zonele sau pe suprafeţele unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie;
      c)să administreze produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice, numai cu avizul autorităţilor competente pentru protecţia mediului, autorităţilor competente în domeniul sanitar şi al comisiilor judeţene de bază melifera şi stupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă înştiinţare prin mass-media;
      d)să aplice, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protecţie a plantelor care sunt selective faţă de insectele polenizatoare;
      e)să livreze, să manipuleze, să transporte şi să comercializeze îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţă şi folosire, în condiţii în care să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi/sau a mediului, după caz;
      f)să stocheze temporar îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri protejate, bine aerisite.
      (2)Persoanele juridice interesate în fabricarea şi/sau plasarea pe piaţă a produselor de protecţia plantelor şi îngrăşămintelor chimice au obligaţia să solicite şi să obţină, în cazul în care legislaţia specifică prevede aceasta, avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice, în vederea producerii, comercializării şi utilizării acestora în agricultură şi silvicultură.
      (3)Obligaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-f) revin şi persoanelor fizice, în condiţiile legii.

      CAPITOLUL VI: Regimul organismelor modificate genetic, obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne

      Art. 39
      (1)Activităţile care implică organisme modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne, sunt supuse unui regim special de reglementare, autorizare şi administrare, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, a legislaţiei specifice şi convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte.
      (2)Activităţile prevăzute la alin. (1) includ:
      a)utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic;
      b)introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor modificate genetic vii;
      c)importul organismelor/microorganismelor modificate genetic.
      (3)Activităţile prevăzute la alin. (2) se desfăşoară numai în condiţiile asigurării protecţiei mediului, precum şi a sănătăţii oamenilor şi animalelor, în baza actelor de reglementare, emise de autoritatea competentă.
      Art. 40
      (1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului emite autorizaţiile şi acordurile de import privind activităţile cu organisme modificate genetic prevăzute la art. 39, alin. (2) lit. c).
      (2)În procesul decizional privind activităţile de la art. 39, alin. (2), lit. b) şi c), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului solicită avizele autorităţilor publice centrale pentru agricultură, sănătate, siguranţa alimentelor, protecţia consumatorului, precum şi ale altor instituţii implicate, conform legislaţiei specifice, consultă Comisia pentru Securitate Biologică şi asigură informarea şi participarea publicului.
      (3)În procesul decizional privind activităţile prevăzute la art. 39, alin. (2) lit. a), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului aplică procedura stabilită prin legislaţia specifică privind microorganismele modificate genetic.
      Art. 41
      (1)Autorizaţiile privind introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor modificate genetic vii şi privind utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic se emit numai persoanelor juridice, conform prevederilor legislaţiei specifice.
      (2)Importul pe teritoriul României şi exportul unui organism modificat genetic se realizează numai de către persoane juridice, conform prevederilor legislaţiei specifice în vigoare.
      (3)Transportul internaţional al organismelor modificate genetic se realizează conform legislaţiei naţionale, acordurilor şi convenţiilor privind transportul internaţional de mărfuri/mărfuri periculoase, după caz, la care România este parte.
      Art. 42
      Autoritatea vamală permite importul/exportul organismelor modificate genetic şi colaborează cu autorităţile publice centrale pentru protecţia mediului, agricultură, siguranţa alimentelor, sănătate şi alte autorităţi implicate, în conformitate cu legislaţia specifică.
      Art. 43
      Titularii acordurilor de import pentru organisme modificate genetic şi ai autorizaţiilor privind activităţile cu organisme modificate genetic au obligaţia să se conformeze cerinţelor legale privind asigurarea trasabilităţii, etichetării, monitorizării şi să raporteze autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi altor autorităţi, după caz, rezultatele activităţii, conform legislaţiei specifice în vigoare.
      Art. 44
      Persoanele juridice care desfăşoară activităţi care implică organisme modificate genetic au următoarele obligaţii:
      a)să solicite şi să obţină acordul de import pentru organisme modificate genetic şi/sau autorizaţiile privind activităţile cu organisme modificate genetic, după caz;
      b)să respecte prevederile acordurilor de import pentru organisme modificate genetic şi/sau ale autorizaţiilor privind activităţile cu organisme modificate genetic, după caz;
      c)să oprească activitatea sau să schimbe condiţiile de desfăşurare, la solicitarea autorităţii competente, dacă apar informaţii noi, privind riscurile asupra mediului şi sănătăţii umane şi animale;
      d)să răspundă, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi a legislaţiei specifice în vigoare, pentru prejudiciile rezultate din aceste activităţi;
      e)să acopere costurile măsurilor necesare pentru prevenirea şi/sau reducerea consecinţelor efectelor adverse ale acestor activităţi;
      f)să aplice măsurile de eliminare a deşeurilor rezultate din activităţile care implică organisme/microorganisme modificate genetic, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

      CAPITOLUL VII: Regimul activităţilor nucleare

      Regimul activităţilor nucleare
      Art. 45
      Activităţile în domeniul nuclear se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor naţionale şi internaţionale specifice la care România este parte.
      Art. 46
      (1)Acordul de mediu pentru o practică sau o activitate din domeniul nuclear se eliberează înainte de emiterea autorizaţiei de către autoritatea competentă de autorizare, reglementare şi control în domeniul nuclear, conform legislaţiei în vigoare.
      (2)Autorizaţia de mediu se emite după eliberarea autorizaţiei de către autoritatea competentă de autorizare, reglementare şi control în domeniul nuclear.
      (3)Pentru instalaţiile cu risc nuclear major - centrale nuclearoelectrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear şi depozite finale de combustibil nuclear ars - acordul de mediu sau autorizaţia de mediu se emit prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii centrale pentru protecţia mediului.
      Art. 47
      (1)Controlul activităţilor nucleare se realizează de autoritatea competentă în domeniul activităţilor nucleare.
      (2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii:
      a)organizează monitorizarea radioactivităţii mediului pe întregul teritoriu al ţării;
      b)supraveghează, controlează şi dispune luarea măsurilor ce se impun în domeniul activităţilor nucleare, pentru respectarea prevederilor legale privind protecţia mediului;
      c)colaborează cu organele competente în apărarea împotriva dezastrelor, protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului.
      Art. 48
      Persoanele fizice şi juridice autorizate, care desfăşoară activităţi în domeniul nuclear, au următoarele obligaţii:
      a)să evalueze, direct sau prin structuri abilitate, riscul potenţial, să solicite şi să obţină autorizaţia de mediu;
      b)să aplice procedurile şi să prevadă echipamentele pentru activităţile noi, care să permită realizarea nivelului raţional cel mai scăzut al dozelor de radioactivitate şi al riscurilor asupra populaţiei şi mediului, şi să solicite şi să obţină acordul de mediu sau autorizaţia de mediu, după caz;
      c)să aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminării radioactive a mediului, care să asigure respectarea condiţiilor de eliminare a substanţelor radioactive prevăzute în autorizaţie şi menţinerea dozelor de radioactivitate în limitele admise;
      d)să menţină în stare de funcţionare capacitatea de monitorizare a mediului local, pentru a depista orice contaminare radioactivă semnificativă care ar rezulta dintr-o eliminare accidentală de substanţe radioactive;
      e)să raporteze prompt autorităţii competente orice creştere semnificativă a contaminării mediului şi dacă aceasta se datorează sau nu activităţii desfăşurate;
      f)să verifice continuu corectitudinea presupunerilor făcute prin evaluările probabilistice privind consecinţele radiologice ale eliberărilor radioactive;
      g)să asigure depozitarea deşeurilor radioactive, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi a mediului.

      CAPITOLUL VIII: Conservarea biodiversităţii şi arii naturale protejate

      Art. 49
      (1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului împreună cu autorităţile publice centrale şi locale, după caz, elaborează reglementări tehnice privind măsurile de protecţie a ecosistemelor, de conservare şi utilizare durabilă a componentelor diversităţii biologice.
      (2)Regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice se supun prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.
      (3)La proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale protejate este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmată de avansarea soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor şi de protecţie a speciilor sălbatice de floră şi faună, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei şi a condiţiilor impuse prin acordul de mediu, automonitorizarea, precum şi monitorizarea de către structurile de administrare, până la îndeplinirea acestora.
      (4)Deţinătorii cu orice titlu de suprafeţe terestre şi acvatice supuse refacerii ecologice sau aflate într-o arie naturală protejată au obligaţia de a aplica şi/sau respecta măsurile stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.
      Art. 50
      abrogat
      Art. 51
      (1)abrogat
      (2)abrogat
      (3)abrogat
      (4)abrogat
      (41)abrogat
      (5)abrogat
      (6)abrogat
      Art. 52
      (1)Respectarea prevederilor din planurile de management şi regulamentele ariilor naturale protejate, aprobate conform legislaţiei specifice, este obligatorie.
      (2)Pe suprafaţa ariilor naturale protejate este interzis accesul cu mijloace motorizate care utilizează carburanţi fosili în scopul practicării de sporturi, cu excepţia drumurilor permise accesului public.
      (3)Pe suprafaţa ariilor naturale protejate, pe lângă interdicţiile prevăzute în planurile de management şi regulamente, este interzisă exploatarea oricăror resurse minerale neregenerabile din parcurile naţionale, rezervaţiile naturale, rezervaţiile ştiinţifice, monumentele naturii şi din zonele de protecţie strictă, zonele de protecţie integrală şi zonele de management durabil ale parcurilor naturale.
      (4)În ariile naturale protejate de interes comunitar, naţional şi internaţional este interzisă cultivarea plantelor superioare modificate genetic. Excepţie fac ariile naturale protejate de interes comunitar, sit Natura 2000, în baza avizului emis de Academia Română.
      (5)Orice plan ori proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru managementul ariei naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, în mod individual ori în combinaţie cu alte planuri sau proiecte, este supus unei evaluări adecvate a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, ţinându-se cont de obiectivele de conservare a acesteia, potrivit legislaţiei specifice în domeniu.
      (6)Procedura de evaluare adecvată se finalizează cu emiterea avizului Natura 2000 sau a deciziei de respingere a proiectului ori planului, după caz.
      Art. 53
      (1)Activităţile de recoltare, capturare şi/sau achiziţie şi/sau comercializare, pe teritoriul naţional ori la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante şi fosilelor de animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a speciilor de plante şi animale din flora şi fauna sălbatică sau a unor părţi ori produse ale acestora, în stare vie, proaspătă ori semiprelucrată, se pot organiza şi desfăşura de către persoane fizice sau juridice autorizate, în condiţiile legii.
      (2)Procedurile de autorizare prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
      (3)Cerinţele privind asigurarea bunăstării animalelor din faună sălbatică aflate în captivitate se stabilesc prin legislaţie specifică, conform standardelor internaţionale.
      Art. 54
      (1)abrogat
      (2)abrogat
      (3)Distanţa minimă faţă de ariile naturale protejate, în care activitatea de cultivare şi/sau de testare a plantelor superioare modificate genetic este interzisă, se stabileşte prin ordin comun al conducătorilor autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi gospodăririi apelor şi autorităţii publice centrale pentru agricultură, păduri şi dezvoltare rurală.
      ________
      *) - art. 54 care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007 - (vezi art. 104);

      CAPITOLUL IX: Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice

      Art. 55
      (1)Protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii biologice ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale.
      (2)Conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii apelor costiere şi maritime urmăreşte reducerea progresivă a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanţe prioritare/prioritar periculoase în scopul atingerii obiectivelor de calitate stipulate în Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, semnată la Bucureşti la 21 aprilie 1992, ratificată prin Legea nr. 98/1992.
      Art. 56
      (1)Activităţile de gospodărire şi protecţie a resurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice se supun prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.
      (2)Reglementarea activităţilor din punct de vedere al gospodăririi apelor şi controlul respectării prevederilor privind protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice se realizează de către autorităţile competente pentru protecţia mediului, de gospodărire a apelor şi de sănătate.
      Art. 57
      abrogat
      Art. 58
      Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:
      a)să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei acvatice şi de ameliorare a calităţii apei, prevăzute cu termen în avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor, precum şi în autorizaţia de mediu, şi să monitorizeze zona de impact;
      b)să se doteze, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau de foraje marine, cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare;
      c)să amenajeze porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere, menajere sau de altă natură, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi să constituie echipe de intervenţie în caz de poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă;
      d)să nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi să nu arunce de pe acestea nici un fel de deşeuri;
      e)să nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce impurificarea apelor de suprafaţă;
      f)să nu deverseze în apele de suprafaţă, subterane şi maritime ape uzate, fecaloid menajere, substanţe petroliere, substanţe prioritare/prioritar periculoase;
      g)să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede şi de coastă deşeuri de orice fel şi să nu introducă în ape substanţe explozive, tensiune electrică, narcotice, substanţe prioritare/prioritar periculoase.

      CAPITOLUL X: Protecţia atmosferei, schimbările climatice, gestionarea zgomotului ambiental

      Art. 59
      (1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
      a)elaborează politica naţională şi coordonează acţiunile la nivel naţional şi local privind protecţia atmosferei, schimbările climatice, precum şi protecţia populaţiei faţă de nivelurile de expunere la zgomotul ambiental ce pot avea efecte negative asupra sănătăţii umane, în conformitate cu politicile europene şi internaţionale specifice;
      b)elaborează, promovează şi actualizează Strategia naţională în domeniul protecţiei atmosferei şi Planul naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei;
      c)elaborează, promovează şi, după caz, actualizează Programul naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere;
      d)coordonează elaborarea Programului naţional de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac;
      e)elaborează, promovează şi actualizează Strategia naţională privind schimbările climatice, Planul naţional de acţiune privind schimbările climatice;
      f)asigură integrarea politicilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi adaptarea la efectele schimbărilor climatice în strategiile sectoriale;
      g)administrează conturile naţionale din Registrul Uniunii Europene al emisiilor de gaze cu efect de seră;
      h)administrează sistemul naţional pentru estimarea nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de seră rezultate din surse sau din reţinerea prin sechestrare a dioxidului de carbon, reglementate prin Protocolul de la Kyoto;
      i)coordonează implementarea mecanismelor flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice;
      j)aprobă şi promovează Planul Naţional de Acţiune pentru reducerea nivelurilor de zgomot;
      k)organizează activitatea de monitoring privind calitatea aerului la nivelul întregii ţări;
      l)stabileşte, după caz, prin actele de reglementare, valori limită de emisie mai restrictive şi măsurile necesare în vederea respectării plafoanelor naţionale de emisii, respectiv a încărcărilor şi nivelelor critice.
      (2)Atribuţiile şi responsabilităţile autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului prevăzute la alin. (1) lit. g) şi h) se realizează prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.
      Art. 60
      (1)Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efecte de seră şi condiţiile de elaborare a planurilor naţionale de alocare a acestor certificate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
      (2)Gestionarea durabilă şi unitară a fondurilor obţinute în urma tranzacţionării unităţii de cantitate atribuită, prevăzută de Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, ratificat prin Legea nr. 3/2001, se realizează prin structuri special constituite în cadrul Administraţiei Fondului pentru Mediu.
      (3)Mecanismul de alocare tranzitorie cu titlu gratuit a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră producătorilor de energie electrică, pentru perioada 2013-2020, inclusiv planul de investiţii, se aprobă prin hotărâre a Guvernului la propunerea autorităţii publice centrale pentru economie - Departamentul pentru Energie.
      (4)Mecanismul de alocare anuală finală cu titlu gratuit a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioada 2013-2020 aferentă sectoarelor staţionare se aprobă prin hotărâre a Guvernului la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
      Art. 61
      Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin autorităţile publice din subordinea sa, supraveghează şi controlează aplicarea prevederilor legale privind protecţia atmosferei şi gestionarea zgomotului ambiental, în care scop:
      a)dispune încetarea temporară sau definitivă a activităţilor generatoare de poluare, în vederea aplicării unor măsuri de urgenţă sau pentru nerespectarea programului pentru conformare/planului de acţiuni;
      b)solicită aplicarea măsurilor tehnologice, a restricţiilor şi interdicţiilor în scopul prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanţi;
      c)solicită luarea măsurilor în vederea respectării nivelului maxim admis al zgomotului ambiental.
      Art. 62
      Deţinătorii, cu orice titlu, de terenuri pe care se găsesc perdelele şi aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii sunt obligaţi să le întreţină pentru îmbunătăţirea capacităţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonică şi eoliană.
      Art. 63
      Autorităţile cu responsabilităţi privind securizarea frontierei au obligaţia să nu permită intrarea/ieşirea din ţară a surselor mobile poluante care nu respectă prevederile legale în vigoare.
      Art. 64
      Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în domeniu:
      a)să respecte reglementările privind protecţia atmosferei, adoptând măsuri tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizare a poluanţilor atmosferici;
      b)să doteze instalaţiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de automonitorizare şi să asigure corecta lor funcţionare;
      c)să asigure personal calificat şi să furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autorităţilor competente pentru protecţia mediului, datele necesare;
      d)să îmbunătăţească performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi să nu pună în exploatare instalaţiile prin care se depăşesc limitele maxime admise prevăzute în legislaţia în vigoare;
      e)să asigure, la cererea autorităţilor competente pentru protecţia mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea activităţii generatoare de poluare;
      f)să asigure măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, astfel încât să nu conducă, prin funcţionarea acestora, la depăşirea nivelurilor limită a zgomotului ambiental.

      CAPITOLUL XI: Protecţia solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre

      Art. 65
      Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi deţinătorii, cu orice titlu.
      Art. 66
      (1)Reglementările privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului, remedierea în zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate şi cele referitoare la protecţia calităţii solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
      (2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, cu consultarea celorlalte autorităţi publice centrale competente, stabileşte sistemul de monitorizare a calităţii mediului geologic în scopul evaluării stării actuale şi a tendinţelor de evoluţie a acesteia.
      Art. 67
      Controlul respectării reglementărilor legale privind protecţia, conservarea, amenajarea şi folosirea judicioasă a solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre se organizează şi se exercită de autorităţile competente pentru protecţia mediului, precum şi, după caz, de alte autorităţi ale administraţiei publice competente, potrivit dispoziţiilor legale.
      Art. 68
      Deţinătorii de terenuri, cu orice titlu, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un teren, fără a avea un titlu juridic, au următoarele obligaţii:
      a)să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic;
      b)să asigure luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţii rutiere, feroviare şi de navigaţie;
      c)să respecte orice alte obligaţii prevăzute de reglementările legale în domeniu.
      Art. 69
      Deţinătorii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier şi ai pajiştilor, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un astfel de teren, fără a avea un titlu juridic, au următoarele obligaţii:
      a)să menţină suprafaţa împădurită a fondului forestier, a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisă reducerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
      b)să exploateze masa lemnoasă în condiţiile legii precum şi să ia măsuri de reîmpădurire şi, respectiv de completare a regenerărilor naturale;
      c)să gestioneze corespunzător deşeurile de exploatare rezultate, în condiţiile prevăzute de lege;
      d)să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului ecologic;
      e)să respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul silviculturii şi protecţiei mediului;
      f)să asigure aplicarea măsurilor specifice de conservare pentru pădurile cu funcţii speciale de protecţie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune, pe grohotişuri, stâncării, la limita superioară de altitudine a vegetaţiei forestiere, precum şi pentru alte asemenea păduri;
      g)să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile împădurite care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă;
      h)să asigure exploatarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a acestora;
      i)să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol, potrivit prevederilor legale în domeniu;
      j)să exploateze pajiştile, în limitele bonităţii, cu numărul şi speciile de animale şi în perioada stabilită, în baza studiilor de specialitate şi a prevederilor legale specifice;
      k)să protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor naturale protejate, în termenii stabiliţi prin planurile de management şi regulamentele specifice;
      l)să sesizeze autorităţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activităţi care afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.

      CAPITOLUL XII: Protecţia aşezărilor umane

      Art. 70
      Pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi, după caz, persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:
      a)să îmbunătăţească microclimatul localităţilor, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi a luciilor de apă din interiorul şi din zonele limitrofe acestora, să înfrumuseţeze şi să protejeze peisajul, să menţină curăţenia stradală;
      b)să prevadă, la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate, măsuri de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;
      c)să respecte prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului privind amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale şi a altor obiective şi activităţi, fără a prejudicia ambientul, spaţiile de odihnă, tratament şi recreere, starea de sănătate şi de confort a populaţiei;
      d)să informeze publicul asupra riscurilor generate de funcţionarea sau existenţa obiectivelor cu risc pentru sănătatea populaţiei şi mediu;
      e)să respecte regimul de protecţie specială a localităţilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic şi de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate şi a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective şi desfăşurarea unor activităţi cu efecte dăunătoare în perimetrul şi în zonele de protecţie a acestora;
      f)să adopte elemente arhitecturale adecvate, să optimizeze densitatea de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradală, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologică, estetică şi recreativă, în conformitate cu planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului;
      g)să reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă, accesul anumitor tipuri de autovehicule sau desfăşurarea unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor, cu predominanţă în spaţiile destinate locuinţelor, în zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului;
      h)să nu degradeze mediul natural sau amenajat, prin depozitări necontrolate de deşeuri de orice fel;
      i)să adopte măsuri obligatorii, pentru persoanele fizice şi juridice, cu privire la întreţinerea şi înfrumuseţarea, după caz, a clădirilor, curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi;
      j)să iniţieze, pe plan local, proiecte de amenajare, de întreţinere şi dezvoltare a canalizării.
      Art. 71
      (1)Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.
      (2)Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.
      _______
      *) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura din terenul intravilan o suprafaţă de spaţiu verde de minimum 20 m2/locuitor, până la data de 31 decembrie 2010, şi de minimum 26 m2/locuitor, până la data de 31 decembrie 2013.
      *) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a întocmi, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului act normativ, un program în care vor fi evidenţiate etapele de realizare a obligaţiei prevăzute la alin. (1), cu indicarea termenelor intermediare propuse.
      *) Nerespectarea prevederilor art. II constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă, în cuantumul prevăzut la art. 96 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările ulterioare.
      Art. 72
      La elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului se respectă prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor speciale şi se prevăd, în mod obligatoriu, măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate şi măsuri de dezvoltare a spaţiilor verzi, de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor.
      Art. 73
      Planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului se supun procedurii de evaluare de mediu, în vederea obţinerii avizului de mediu pentru planuri şi programe, conform legislaţiei în vigoare.

      CAPITOLUL XIII: Comitetul regional pentru protecţia mediului

      Art. 74
      (1)La nivelul fiecărei agenţii regionale pentru protecţia mediului se organizează un Comitet regional pentru protecţia mediului, denumit în continuare Comitet regional.
      (2)Componenţa Comitetului regional este următoarea:
      a)2 reprezentanţi ai autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, dintre care un specialist pe probleme de protecţia mediului şi un specialist pe probleme de silvicultură;
      b)un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;
      c)un reprezentant al agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului din regiunea respectivă, desemnat de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;
      d)un reprezentant al Gărzii Naţionale de Mediu;
      e)un reprezentant desemnat de autoritatea publică centrală din domeniul finanţelor publice din cadrul unui judeţ din regiunea respectivă;
      f)un reprezentant al autorităţii publice din domeniul sănătăţii din regiunea respectivă;
      g)un reprezentant al autorităţii publice centrale din domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale;
      h)un prefect din regiunea respectivă, nominalizat de autoritatea publică centrală din domeniul administraţiei publice;
      i)un preşedinte de consiliu judeţean, nominalizat de preşedinţii consiliilor judeţene din regiunea respectivă;
      j)un reprezentant al administraţiei bazinale din regiunea respectivă;
      k)un reprezentant al operatorilor din regiunea respectivă, desemnat de agenţia judeţeană pentru protecţia mediului;
      l)un reprezentant al autorităţii publice centrale din domeniul transporturilor şi infrastructurii;
      m)un reprezentant ales de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în regiunea respectivă;
      n)un primar de municipiu reşedinţă de judeţ, nominalizat de primarii celorlalte municipii reşedinţă de judeţ din regiunea respectivă.
      (3)Reprezentanţii autorităţilor publice sunt desemnaţi de conducătorii autorităţilor respective.
      (4)Reprezentanţii administraţiei publice locale care fac parte din Comitetul regional funcţionează în cadrul acestuia numai pe durata exercitării mandatului funcţiei pe care o reprezintă.
      (5)Comitetul regional colaborează cu agenţia regională pentru protecţia mediului la aplicarea, la nivel regional, a strategiei şi politicii naţionale de protecţie a mediului, în care scop are următoarele atribuţii:
      a)avizează planul regional de acţiune pentru protecţia mediului şi planurile regionale sectoriale specifice şi analizează stadiul realizării acestora;
      b)avizează lista de proiecte prioritare care urmează să fie finanţate din fonduri comunitare şi/sau alte fonduri identificate la nivel regional şi urmăreşte aplicarea lor;
      c)evaluează stadiul îndeplinirii angajamentelor asumate în negocierea capitolului de mediu la nivelul regiunii respective şi recomandă acţiunile prioritare pentru conformare;
      d)stabileşte programe de educare şi de conştientizare a publicului privind protecţia mediului.
      (6)Secretariatul Comitetului regional este asigurat de către agenţia regională pentru protecţia mediului.
      (7)Comitetul regional are acces la informaţiile privind mediul deţinute de sau pentru orice autoritate publică, la informaţiile privind mediul deţinute de instituţii publice şi de operatorii economici, potrivit legii.
      (8)Regulamentul de organizare şi funcţionare a comitetelor regionale pentru protecţia mediului se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

      CAPITOLUL XIV: Atribuţii şi răspunderi

      SECŢIUNEA 1:Atribuţii şi răspunderi ale autorităţilor pentru protecţia mediului
      Art. 75
      Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii şi răspunderi:
      a)reactualizează strategia protecţiei mediului, cu respectarea principiilor şi elementelor strategice prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă;
      b)elaborează recomandările şi acţionează pentru integrarea politicilor de mediu în strategiile şi politicile sectoriale;
      c)coordonează activitatea de instruire în domeniul protecţiei mediului;
      d)corelează planificarea de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi urbanism şi stabileşte măsuri de reconstrucţie ecologică;
      e)creează sistemul de informare propriu şi stabileşte condiţiile şi termenii care permit accesul liber la informaţiile privind mediul şi participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul;
      f)stabileşte infrastructura pentru informaţia spaţială care serveşte scopurilor politicilor de mediu şi politicilor sau activităţilor care pot avea un impact asupra mediului;
      g)iniţiază proiecte de acte normative, norme tehnice, reglementări şi proceduri specifice;
      h)avizează normele şi reglementările referitoare la activităţi cu impact asupra mediului, elaborate de alte autorităţi şi controlează aplicarea acestora;
      i)organizează sistemul naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului, coordonează activitatea acestuia şi asigură informarea autorităţii centrale pentru sănătate privind rezultatele monitorizării contaminării radioactive a mediului;
      j)creează cadrul instituţional-administrativ pentru identificarea şi promovarea programelor de cercetare, pentru formarea şi instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analiză, evaluare şi control al mediului;
      k)implementează politicile, strategiile şi reglementările de protecţie a mediului prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi agenţiile judeţene pentru protecţia mediului;
      l)numeşte comisii de experţi pentru evaluarea prejudiciului adus mediului prin anumite activităţi care implică organisme modificate genetic;
      m)asigură, contra cost, consultarea organismelor ştiinţifice şi a experţilor interni şi externi, după caz;
      n)elaborează şi implementează programe şi elaborează materiale educative privind protecţia mediului;
      o)urmăreşte, în sfera sa de competenţă, respectarea obligaţiilor asumate prin convenţiile internaţionale la care România este parte;
      p)urmăreşte şi analizează aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, întocmeşte, prin intermediul Agenţiei Naţionale de Protecţia Mediului, rapoarte anuale privind starea mediului;
      q)colaborează cu organizaţii şi autorităţi similare din alte ţari şi reprezintă Guvernul în relaţiile internaţionale în domeniul protecţiei mediului;
      r)aplică sancţiuni, prin Garda Naţională de Mediu, pentru nerespectarea legislaţiei de mediu şi pentru neconformarea la condiţiile impuse prin actele de reglementare, titularilor activităţilor;
      s)colaborează cu autorităţile publice şi alte persoane juridice, în scopul diminuării efectelor negative ale activităţilor economice asupra mediului şi încurajează introducerea tehnicilor şi tehnologiilor adecvate pentru mediu;
      t)pune la dispoziţie publicului date privind starea mediului, programele şi politica de protecţie a mediului;
      ţ)se consultă cel puţin o dată pe an cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile pentru stabilirea strategiei protecţiei mediului;
      u)identifică, în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice, noi instrumente financiare care favorizează protecţia şi îmbunătăţirea calităţii elementelor de mediu;
      v)realizează activitatea de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului prin Garda Naţională de Mediu;
      w)colaborează cu autorităţile publice de protecţie civilă pentru elaborarea planurilor operative şi pentru executarea în comun a intervenţiilor în caz de poluări sau accidente ecologice;
      x)elaborează Programul Operaţional Sectorial Mediu având responsabilitatea managementului, implementării şi gestionării asistenţei financiare alocate acestui program;
      y)propune, în situaţii speciale constatate pe baza datelor obţinute din supravegherea mediului, declararea prin hotărâre a Guvernului de zone de risc înalt de poluare în anumite regiuni ale ţării şi elaborează, împreună cu alte autorităţi publice centrale şi locale, programe speciale pentru înlăturarea riscului survenit în aceste zone, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului. După eliminarea factorilor de risc înalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evoluţiei stării mediului, zona respectivă este declarată reintrată în normalitate;
      z)autorizarea laboratoarelor pentru controlul calităţii mediului.
      z1)plăteşte, în condiţiile legii, contribuţii obligatorii sau voluntare la organizaţiile constituite în baza tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, prin Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, în limita bugetului aprobat.
      Art. 76
      (1)Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, este organul de specialitate pentru implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
      (2)Structura organizatorică, numărul de personal, atribuţiile şi competenţele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
      Art. 77
      Autorităţile competente pentru protecţia mediului sunt instituţii publice cu personalitate juridică, finanţate integral de la bugetul de stat.
      Art. 78
      Pentru exercitarea atribuţiilor sale, autoritatea competentă pentru protecţia mediului solicită informaţiile necesare altor autorităţi publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, persoanelor fizice şi juridice.
      Art. 79
      (1)În exercitarea atribuţiilor ce le revin, comisarii-şefi şi comisarii Gărzii Naţionale de Mediu, precum şi persoane împuternicite din cadrul acesteia au acces, în condiţiile legii, oricând şi în orice incintă unde se desfăşoară o activitate generatoare de impact asupra mediului.
      (2)Mijloacele de transport şi intervenţie auto şi navale din dotarea autorităţilor competente pentru protecţia mediului sunt prevăzute cu girofar de culoare albastră şi avertizare acustică.
      (3)Persoana fizică sau juridică prejudiciată ca urmare a exercitării atribuţiilor de verificare, inspecţie şi control poate depune plângere organelor competente în termen de 15 zile de la constatarea prejudiciului.
      (4)În obiectivele, incintele şi zonele cu regim special din domeniul internelor, justiţiei şi siguranţei naţionale, personalul prevăzut la alin. (1) are acces numai în prezenţa personalului specializat al acestora, după caz.
      (5)În obiectivele, incintele şi zonele aparţinând structurilor componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională controlul se realizează de către personalul specializat din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
      SECŢIUNEA 2:Atribuţii şi răspunderi ale altor autorităţi centrale şi locale
      Art. 80
      Autorităţile administraţiei publice centrale au următoarele obligaţii:
      a)să elaboreze politica şi strategiile aplicabile în domeniul propriu de activitate, în conformitate cu principiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
      b)să asigure integrarea politicilor de mediu în politicile specifice;
      c)să elaboreze planuri şi programe sectoriale, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
      d)să asigure pregătirea şi transmiterea către autorităţile competente pentru protecţia mediului a informaţiilor şi documentaţiilor necesare obţinerii avizului de mediu pentru planurile şi programele pentru care este necesară evaluarea de mediu.
      e)să asigure, în structura lor organizatorică, structuri cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului, încadrate cu personal de specialitate;
      f)să dezvolte, cu sprijinul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, programe de restructurare, în acord cu strategia pentru protecţia mediului şi politica de mediu şi să asiste unităţile aflate în coordonarea, în subordinea sau sub autoritatea lor, la punerea în aplicare a acestor programe;
      g)să elaboreze normele şi reglementările specifice domeniului de activitate în conformitate cu cerinţele legislaţiei de protecţia mediului şi să le înainteze pentru avizare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
      Art. 81
      Autorităţile publice cu responsabilităţi în domeniile dezvoltării şi prognozei au următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
      a)elaborează politicile de dezvoltare pe baza principiilor dezvoltării durabile, cu luarea în considerare a posibilelor efecte asupra mediului;
      b)integrează în politica proprie măsuri şi acţiuni de refacere a zonelor afectate şi măsuri de prevenire a dezastrelor;
      c)elaborează Planurile de dezvoltare regională şi celelalte planuri şi programe, conform legislaţiei în vigoare;
      d)cooperează cu autorităţile competente pentru protecţia mediului la elaborarea şi aplicarea strategiilor, a planurilor şi programelor din domeniile lor specifice de activitate;
      e)colaborează cu autorităţile competente la identificarea şi implementarea proiectelor prioritare finanţate din surse externe.
      Art. 82
      Autoritatea publică centrală pentru sănătate are următoarele atribuţii şi răspunderi:
      a)organizează şi coordonează activitatea de monitorizare a stării de sănătate a populaţiei în relaţie cu factorii de risc din mediu;
      b)asigură supravegherea şi controlul calităţii apei potabile şi de îmbăiere, precum şi calitatea produselor alimentare;
      c)elaborează, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, reglementări privind calitatea şi igiena mediului şi asigură controlul aplicării acestora;
      d)colaborează cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în managementul calităţii mediului în relaţie cu starea de sănătate a populaţiei;
      e)colaborează cu autoritatea centrală pentru protecţia mediului în autorizarea activităţilor prevăzute la art. 24 şi 39 şi la emiterea acordului de import pentru aceste activităţi;
      f)exercită controlul de specialitate în domeniul activităţilor prevăzute de art. 24-28, şi art. 39 pentru a preveni orice efect advers asupra stării de sănătate a populaţiei, a lucrătorilor şi a mediului şi transmite autorităţilor competente rezultatele controalelor şi măsurile adoptate;
      g)colaborează cu celelalte autorităţi publice centrale cu reţea sanitară proprie, pentru cunoaşterea exactă a stării de sănătate a populaţiei şi pentru respectarea normelor de igienă a mediului din domeniul lor de activitate;
      h)colaborează, la nivel central şi local, în asigurarea accesului publicului la informaţia de sănătate în relaţie cu mediul.
      Art. 83
      Ministerul Apărării Naţionale are următoarele atribuţii:
      a)elaborează norme şi instrucţiuni specifice pentru domeniile sale de activitate, în concordanţă cu legislaţia privind protecţia mediului;
      b)supraveghează respectarea de către personalul Ministerului Apărării Naţionale a normelor de protecţia mediului pentru activităţile din zonele militare;
      c)controlează acţiunile şi aplică sancţiuni pentru încălcarea de către personalul Ministerului Apărării Naţionale a legislaţiei de protecţia mediului în domeniul militar;
      d)asigura realizarea evaluării impactului asupra mediului, a raportului de amplasament şi, după caz, a raportului de securitate, prin structuri specializate, atestate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, numai pentru proiectele şi activităţile din zonele militare;
      e)asigură informarea autorităţilor competente pentru protecţia mediului cu privire la rezultatele automonitorizării emisiilor de poluanţi şi a calităţii mediului în zona de impact, precum şi cu privire la orice poluare accidentală datorată activităţii desfăşurate.
      Art. 84
      Autorităţile publice centrale în domeniul securităţii naţionale au următoarele atribuţii şi răspunderi:
      a)realizează activitatea de protecţie a mediului prin structuri proprii care desfăşoară acţiuni de control, îndrumare şi coordonare, în scopul păstrării şi menţinerii echilibrului ecologic în domeniile sale de activitate;
      b)elaborează norme şi instrucţiuni specifice, în concordanţă cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, în domeniile sale de activitate;
      c)supraveghează respectarea de către personalul aflat în subordine a normelor de protecţie a mediului, pentru activităţile proprii;
      d)controlează şi aplică sancţiuni pentru încălcarea de către personalul propriu a legislaţiei de protecţie a mediului în domeniul său de activitate;
      e)asigura evaluarea impactului asupra mediului a obiectivelor şi activităţilor proprii prin structuri specializate, certificate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.
      Art. 85
      Autoritatea publică centrală pentru educaţie şi cercetare asigură:
      a)adaptarea planurilor şi programelor de învăţământ la toate nivelurile, în scopul însuşirii noţiunilor şi principiilor de protecţie a mediului, pentru conştientizarea, instruirea şi educaţia în acest domeniu;
      b)promovarea tematicilor de studii şi programe de cercetare care răspund priorităţilor stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
      c)elaborarea programelor educaţionale în scopul formării unui comportament responsabil faţă de mediu;
      d)elaborarea programelor şi studiilor specifice de cercetare ştiinţifică privind controlul produselor şi procedeelor biotehnologice şi de prevenire, reducere/eliminare a riscurilor implicate de obţinerea şi utilizarea organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne;
      e)colaborează cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în autorizarea activităţilor prevăzute la art. 39, din domeniul său de activitate;
      f)exercita controlul de specialitate pentru activităţile prevăzute de art. 39, din domeniul său de activitate, pentru a preveni orice efect advers asupra stării de sănătate a populaţiei, a lucratorilor şi a mediului şi transmite autorităţilor competente rezultatele controalelor şi măsurile adoptate.
      Art. 86
      Autoritatea publică centrală în domeniile economiei şi comerţului are următoarele atribuţii:
      a)elaborează politica şi strategiile aplicabile în domeniul propriu de activitate în conformitate cu legislaţia privind protecţia mediului;
      b)elaborează şi aplică la nivel naţional strategia de exploatare a resurselor minerale, în concordanţă cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă;
      c)elaborează politica în domeniul reciclării şi valorificării deşeurilor industriale;
      d)dezvoltă şi promovează legislaţia privind protecţia mediului din domeniile specifice de competenţă;
      e)colaborează cu alte autorităţi publice centrale la elaborarea mecanismelor financiare pentru stimularea utilizării tehnologiilor curate;
      f)colaborează la elaborarea şi promovarea normelor care asigură implementarea cerinţelor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării pentru anumite categorii de activităţi industriale;
      g)încurajează introducerea sistemelor de management de mediu şi a etichetei ecologice;
      h)promovează norme şi asigura implementarea acestora în domeniul substanţelor şi preparatelor periculoase;
      i)exercită controlul de specialitate în domeniul activităţilor prevăzute de art. 24-28.
      Art. 87
      Autoritatea publică centrală în domeniul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale are următoarele atribuţii şi răspunderi:
      a)asigură protecţia şi conservarea solurilor şi menţinerea patrimoniului funciar;
      b)iniţiază proiecte de acte normative privind volumul de masă lemnoasă ce se recoltează anual din fondul forestier naţional, pe baza avizului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, conform legislaţiei în vigoare;
      c)asigură autorizarea cultivatorilor de plante superioare modificate genetic;
      d)aprobă locaţiile şi suprafeţele pe care urmează să fie cultivate plante superioare modificate genetic, în vederea autorizării de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
      e)colaborează cu autoritatea centrală pentru protecţia mediului în autorizarea şi controlul activităţilor prevăzute la art. 39;
      f)asigură, prin registrul naţional, evidenţa suprafeţelor cultivate şi a cultivatorilor de plante superioare modificate genetic;
      g)aplică principiul coexistenţei culturilor de plante superioare modificate genetic cu celelalte tipuri de culturi agricole;
      h)asigură informarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului asupra rezultatelor controlului şi măsurile adoptate în domeniul organismelor modificate genetic.
      Art. 88
      Autoritatea publică centrală în domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului are următoarele atribuţii şi răspunderi:
      a)dezvoltă planuri şi programe care materializează politica naţională de amenajare a teritoriului şi localităţilor, cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a legislaţiei specifice privind evaluarea de mediu a planurilor şi programelor;
      b)elaborează şi aplică programe pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, a transporturilor multimodale şi a transportului combinat, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
      c)asigură controlul gazelor de eşapament;
      d)elaborează şi dezvoltă planuri de acţiune şi programe privind îmbunătăţirea calităţii şi protecţiei mediului, inclusiv în domeniul zgomotului şi vibraţiilor pentru toate modurile de transport şi infrastructurile acestora;
      e)urmăreşte protejarea patrimoniului natural, inclusiv prin măsuri impuse unităţilor care desfăşoară activităţi în domeniul turismului şi încurajează aplicarea principiilor ecoturismului.
      Art. 89
      Autoritatea publică centrală în domeniul administraţiei şi internelor are următoarele atribuţii şi răspunderi:
      a)elaborează strategiile în domeniile gospodăririi comunale şi al producerii şi distribuţiei energiei termice în conformitate cu legislaţia privind protecţia mediului;
      b)elaborează norme şi instrucţiuni specifice, în concordanţă cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru domeniile sale de activitate;
      c)supraveghează respectarea de către personalul aflat în subordine a normelor de protecţie a mediului pentru activităţile proprii;
      d)aplică sancţiuni pentru încălcarea de către personalul din domeniul internelor a legislaţiei de protecţie a mediului;
      e)sprijină autorităţile competente pentru protecţia mediului în exercitarea controlului transporturilor de substanţe şi materiale supuse unui regim special, pe baza normelor avizate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
      f)participă, potrivit competenţelor, la acţiunile de prevenire, protecţie şi intervenţie în caz de accidente ecologice prin Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă.
      Art. 90
      Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii şi răspunderi:
      a)aplică prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
      b)urmăresc respectarea legislaţiei de protecţia mediului de către operatorii economici care prestează servicii publice de gospodărie comunală;
      c)adoptă programe şi proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii localităţilor, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
      d)să aibă personal specializat pentru protecţia mediului şi să colaboreze în acest scop cu autorităţile pentru protecţia mediului;
      e)promovează o atitudine corespunzătoare a comunităţilor locale în legătură cu importanţa protecţiei mediului;
      f)asigură, prin serviciile publice şi operatorii economici responsabili, luarea măsurilor de salubrizare a localităţilor, de întreţinere şi gospodărire a spaţiilor verzi, a pieţelor şi a parcurilor publice;
      g)conservă şi protejează spaţiile verzi urbane şi/sau rurale, astfel încât să se asigure suprafaţa optimă stabilită de reglementările în vigoare, în localităţile în care nu există posibilitatea asigurării acesteia, conservarea spaţiilor verzi existente este prioritară;
      h)supraveghează operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminării accidentale de poluanţi sau depozitării necontrolate de deşeuri şi dezvoltarea sistemelor de colectare a deşeurilor refolosibile;
      i)abrogat
      Art. 91
      Autoritatea naţională în domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor are următoarele atribuţii şi răspunderi:
      a)elaborează, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, reglementări în domeniul organismelor modificate genetic, pentru asigurarea unui nivel ridicat al protecţiei vieţii şi sănătăţii umane, sănătăţii şi bunăstării animalelor;
      b)asigură controlul activităţilor în domeniul său de activitate şi al trasabilităţii produselor;
      c)colaborează cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în stabilirea unor proceduri armonizate, eficiente şi transparente privind evaluarea riscului şi autorizarea organismelor modificate genetic, precum şi a unor criterii pentru evaluarea potenţialelor riscuri care rezultă din utilizarea alimentelor şi hranei modificate genetic, pentru animale;
      d)informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului asupra rezultatelor controlului şi măsurile adoptate în domeniul organismelor modificate genetic.
      Art. 92
      Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor are următoarele atribuţii şi răspunderi:
      a)elaborează, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, reglementări în domeniul organismelor modificate genetic, pentru asigurarea unui nivel ridicat al protecţiei vieţii şi sănătăţii umane, sănătăţii şi bunăstării animale, protecţiei mediului şi intereselor consumatorilor;
      b)elaborează, împreună cu autorităţile publice centrale pentru protecţia mediului, pentru agricultură, silvicultură şi cu autoritatea sanitar veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, reglementările referitoare la produsele biocide, îngrăşăminte chimice, produsele de protecţie a plantelor, organismele modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne şi asigură controlul aplicării acestora în domeniul său de competenţă;
      c)controlează trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate genetic în toate etapele introducerii lor pe piaţă;
      d)asigură controlul activităţilor în domeniul său de activitate şi al trasabilităţii produselor şi comunică autorităţii centrale pentru protecţia mediului rezultatele controlului.
      Art. 93
      Poliţia, Jandarmeria, Inspectoratele pentru Situaţii de Urgentă şi Garda financiară sunt obligate să acorde sprijin, la cerere, reprezentanţilor autorităţilor competente pentru protecţia mediului în exercitarea atribuţiilor lor.
      SECŢIUNEA 3:Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice
      Art. 94
      (1)Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop:
      a)solicită şi obţin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a legislaţiei subsecvente;
      b)respectă condiţiile din actele de reglementare obţinute;
      c)nu pun în exploatare instalaţii ale căror emisii depăşesc valorile limită stabilite prin actele de reglementare;
      d)persoanele juridice care desfăşoară activităţi cu impact semnificativ asupra mediului organizează structuri proprii specializate pentru protecţia mediului;
      e)asistă persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante şi le facilitează controlul activităţilor ai căror titulari sunt, precum şi prelevarea de probe;
      f)asigură accesul persoanelor împuternicite pentru verificare, inspecţie şi control la instalaţiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalaţiile de depoluare a mediului, precum şi în spaţiile sau în zonele aferente acestora;
      g)realizează, în totalitate şi la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control;
      h)se supun dispoziţiei scrise de încetare a activităţii;
      i)suportă costul pentru repararea prejudiciului şi înlătură urmările produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plăteşte";
      j)asigură sisteme proprii de supraveghere a instalaţiilor şi proceselor tehnologice şi pentru automonitorizarea emisiilor poluante;
      k)asigură evidenţa rezultatelor şi raportează autorităţii competente pentru protecţia mediului rezultatele automonitorizării emisiilor poluante, conform prevederilor actelor de reglementare;
      l)informează autorităţile competente, în caz de eliminări accidentale de poluanţi în mediu sau de accident major;
      m)depozitează deşeurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate în acest sens;
      n)nu ard miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă;
      o)aplică măsurile de conservare stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului pe suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale pe care le gestionează precum şi pentru refacerea ecologică a acestora;
      p)nu folosesc momeli periculoase în activităţile de pescuit şi vânătoare, cu excepţia cazurilor special autorizate:
      q)asigură condiţii optime de viaţă, în conformitate cu prevederile legale, animalelor sălbatice ţinute în captivitate legal, sub diferite forme;
      r)asigură luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor deţinute cu orice titlu, neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie;
      s)să se legitimeze la solicitarea expresă a personalului de inspecţie şi control prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă.
      (2)Persoanele fizice sau juridice care prospectează, explorează ori exploatează resursele solului şi subsolului au următoarele obligaţii:
      a)să efectueze remedierea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate;
      b)să anunţe autorităţile pentru protecţia mediului sau, după caz, celelalte autorităţi competente, potrivit legii, despre orice situaţii accidentale care pun în pericol mediul şi să acţioneze pentru refacerea acestuia.
      (3)Persoanele fizice şi juridice care cultivă plante superioare modificate genetic au următoarele obligaţii:
      a)să solicite şi să obţină autorizaţia din partea autorităţii publice competente pentru agricultură;
      b)abrogat
      (4)Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în vederea respectării regimului ariilor naturale protejate:
      a)să respecte prevederile planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor naturale protejate;
      b)să nu desfăşoare activităţi care contravin planurilor de management sau regulamentelor ariilor naturale protejate, precum şi prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
      c)abrogat
      d)să permită accesul în aria naturala protejată a administratorilor sau custozilor precum şi a împuterniciţilor acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu.
      Art. 95
      (1)Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă. în cazul pluralităţii autorilor, răspunderea este solidară.
      (2)În mod excepţional, răspunderea poate fi şi subiectivă pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate şi habitatelor naturale, conform reglementărilor specifice.
      (3)Prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului se realizează conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor specifice.

      CAPITOLUL XV: Sancţiuni

      Art. 96
      (1)Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 6.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 25.000 lei (RON) la 50.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:
      1.obligaţiile persoanelor juridice de a realiza sisteme de automonitorizare şi de a raporta autorităţii publice teritoriale de protecţie a mediului rezultatele automonitorizării şi/sau alte date solicitate, precum şi accidentele şi incidentele care pot conduce la pericole de accidente;
      2.obligaţiile persoanelor juridice de a ţine evidenţa strictă a substanţelor şi preparatelor periculoase şi de a furniza informaţiile şi datele cerute de autoritatea competentă pentru protecţia mediului;
      3.obligaţiile persoanelor juridice de a identifica şi preveni riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase le pot prezenta asupra sănătăţii populaţiei şi mediului şi de a anunţa iminenţa producerii unor descărcări neprevăzute sau accidentale autorităţii competente pentru protecţia mediului şi de apărare civilă;
      4.obligaţia persoanelor fizice şi juridice autorizate de a aplica, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminării radioactive a mediului, care să asigure respectarea condiţiilor de eliminare a substanţelor radioactive prevăzute în autorizaţie şi menţinerea dozelor radioactive în limitele admise;
      5.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice autorizate de a menţine în stare de funcţionare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactivă semnificativă care ar rezulta dintr-o eliminare accidentală de substanţe radioactive;
      6.obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a întreţine perdelele forestiere şi aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunătăţirea capacităţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonică şi eoliană;
      7.obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a preveni, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic;
      8.obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a asigura la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a obiectivelor de orice fel, cât şi la schimbarea destinaţiei terenurilor, condiţiile prevăzute în acordul şi în autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu;
      9.obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a nu arde miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă, fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă;
      10.obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a lua măsuri de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie;
      11.obligaţiile deţinătorilor cu orice titlu ai suprafeţelor de teren de a proteja flora şi fauna sălbatică existente pe acestea, în sensul menţinerii echilibrului ecologic şi conservării biodiversităţii, precum şi exploatării durabile a resurselor în baza prevederilor legale în vigoare, pentru a nu crea prejudicii mediului înconjurător şi sănătăţii umane;
      12.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ale persoanelor fizice şi juridice, după caz, de a adopta şi/sau aplica măsuri obligatorii cu privire la întreţinerea şi înfrumuseţarea clădirilor, a curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi, în conformitate cu planurile de urbanism;
      13.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ale persoanelor juridice, după caz, să prevadă la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate şi măsuri de dezvoltare a spaţiilor verzi, de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;
      14.obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice, după caz, de a nu schimba destinaţia terenurilor amenajate ca spaţii verzi prevăzute în planurile urbanistice;
      15.obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice, după caz, de a nu degrada mediul prin depozitări necontrolate de deşeuri de orice fel;
      16.obligaţia desfăşurării pe suprafaţa ariilor naturale protejate numai a acelor activităţi conforme prevederilor planurilor de management şi regulamentelor ariilor naturale protejate;
      17.abrogat
      18.abrogat
      19.abrogat
      20.abrogat
      21.obligaţia de a nu intra pe suprafaţa ariilor naturale protejate şi a nu practica sporturi în afara drumurilor permise accesului public cu mijloace motorizate bazate pe folosirea combustibililor fosili;
      22.obligaţia de a respecta prevederile planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor naturale protejate aprobate conform prevederilor legale;
      23.obligaţia de a se legitima la solicitarea expresă a personalului de inspecţie şi control prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă;
      24.abrogat
      25.obligaţia de a permite accesul în aria protejată a administratorilor sau custozilor precum şi a împuterniciţilor acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu.
      26.obligaţia persoanelor fizice de a nu deversa în apele de suprafaţă sau subterane ape uzate, fecaloid menajere;
      27.abrogat
      28.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a marca individual specimenele aparţinând speciilor de floră şi faună sălbatică pentru care există astfel de prevederi în regulamentele Comisiei Europene privind conservarea speciilor de faună şi floră sălbatică prin reglementarea comerţului cu acestea sau în legislaţia naţională specifică, conform metodelor aprobate ori recomandate de Conferinţa Părţilor a Convenţiei privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie, şi, în particular, marcarea prin etichetare a caviarului atât pentru comerţul intern, cât şi pentru cel internaţional.
      (2)Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:
      1.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum şi a acordului de import/export şi a autorizaţiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate;
      11.obligaţia autorităţilor publice locale de a nu schimba destinaţia terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, de a nu reduce suprafeţele acestora ori obligaţia de a nu le strămuta;
      2.abrogat
      3.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale privind îmbunătăţirea microclimatului urban, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi a luciilor de apă din interiorul localităţilor şi din zonele limitrofe acestora, de a înfrumuseţa şi proteja peisajul, de a menţine curăţenia localităţilor;
      4.obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a informa publicul privind riscurile generate de funcţionarea sau existenţa obiectivelor cu risc pentru mediu şi sănătatea populaţiei;
      5.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale privind adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densităţii de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradală, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologică, estetică şi recreativă;
      6.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a reglementa accesul anumitor tipuri de autovehicule sau a desfăşurării unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor, cu predominanţă în spaţiile destinate locuinţelor, zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă;
      7.obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a supraveghea aplicarea prevederilor din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, în acord cu planificarea de mediu;
      8.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a supraveghea operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminării accidentale de poluanţi sau depozitării necontrolate de deşeuri şi de a dezvolta sisteme de colectare a deşeurilor refolosibile;
      9.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a avea personal specializat pentru protecţia mediului şi de a colabora în acest scop cu autorităţile pentru protecţia mediului;
      10.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a asigura, prin serviciile publice şi operatorii economici responsabili, salubrizarea stradală, a spaţiilor verzi, pieţelor şi parcurilor publice, şi întreţinerea acestora;
      11.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a respecta prevederile din planurile de urbanism cu privire la amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale, şi a altor obiective, fără a prejudicia ambientul, spaţiile de odihnă, tratament şi recreere, starea de sănătate şi de confort a populaţiei;
      12.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a amenaja, întreţine şi dezvolta reţele de canalizare;
      13.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a furniza şi/sau utiliza informaţii corecte pentru elaborarea evaluărilor de mediu, evaluărilor impactului asupra mediului, a bilanţurilor de mediu şi a rapoartelor de amplasament;
      14.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asigura măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, de a verifica eficienţa acestora şi de a pune în exploatare numai pe cele care nu depăşesc pragul fonic admis;
      15.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a livra, manipula, transporta şi de comercializa îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţă şi folosire, în condiţii în care să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi a mediului;
      16.obligaţiile persoanelor juridice de a stoca temporar îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri unde s-au prevăzut toate măsurile de securitate;
      17.abrogat
      18.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu folosi îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor în zonele sau pe suprafeţele unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie;
      19.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a administra produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice numai cu avizul autorităţilor competente pentru protecţia mediului, autorităţilor competente din domeniu sanitar şi al comisiilor judeţene de bază meliferă şi stupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă înştiinţare prin mass-media;
      20.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a aplica, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protecţie a plantelor care sunt selective faţă de insectele polenizatoare;
      21.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu folosi momeli periculoase în activităţile de pescuit şi vânătoare, cu excepţia cazurilor special autorizate;
      22.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a efectua evaluarea adecvată la realizarea planurilor sau proiectelor care pot avea impact semnificativ asupra unei arii naturale protejate de interes comunitar.
      23.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice care gestionează suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologică, de a aplica măsurile de conservare stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
      24.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a asigura condiţii optime de viaţă animalelor sălbatice ţinute în captivitate legal, sub diferite forme;
      25.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu exercita acţiuni care să ducă la distrugerea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice de pe cuprinsul ţării;
      26.desfăşurarea de activităţi de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare pe piaţa internă a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, terestră şi acvatică, sau a unor părţi ori produse ale acestora, în stare vie, proaspătă ori semiprelucrată, de persoane fizice sau juridice neautorizate de autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului;
      27.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice, care prospectează, explorează sau exploatează resursele naturale, de a remedia zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate;
      28.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a executa în termen toate lucrările de asigurare a migrării faunei acvatice şi de ameliorare a calităţii apei prevăzute în actele de reglementare;
      29.obligaţia persoanelor juridice de a aplica măsurile de eliminare a deşeurilor rezultate din activităţile care implică organisme modificate genetic;
      30.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a asigura dotarea, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare;
      31.obligaţiile persoanelor juridice de a amenaja porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere, menajere sau de altă natură, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi de a constitui echipe de intervenţie în caz de poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă;
      32.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu produce poluarea apelor de suprafaţă prin spălarea de obiecte, produse, ambalaje, materiale;
      33.obligaţia persoanelor juridice de a nu deversa în apele de suprafaţă sau subterane ape uzate, fecaloid menajere;
      34.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu arunca şi de a nu depozita pe maluri, în albiile râurilor, apele de suprafaţa şi în zonele umede deşeuri de orice fel;
      35.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu introduce în apele de suprafaţă şi în zonele umede substanţe explozive, tensiune electrică, narcotice sau alte substanţe periculoase,
      (3)Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:
      1.obligaţia persoanelor fizice de a funcţiona cu respectarea prevederilor autorizaţiei de mediu şi a persoanelor juridice de a funcţiona cu respectarea prevederilor autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu pentru activităţile care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului;
      11.obligaţia titularului de a notifica autoritatea competentă pentru protecţia mediului când intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare sau cu privire la orice modificare a condiţiilor care au stat la baza emiterii acestora, înainte de realizarea modificării;
      12.obligaţia titularului de a nu desfăşura activităţi sau de a nu realiza proiecte, planuri ori programe care ar rezulta în urma modificărilor care fac obiectul notificării prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. a) până la adoptarea unei decizii potrivit prevederilor art. 16 alin. (4);
      2.obligaţia titularilor activităţilor care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului de a respecta termenele impuse de autoritatea competentă de protecţia mediului în derularea acestor proceduri;
      3.abrogat
      4.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a diminua, modifica sau înceta activităţile generatoare de poluare la cererea motivată a autorităţilor pentru protecţia mediului;
      5.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asista persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante;
      6.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a prezenta autorităţilor competente pentru protecţia mediului un document certificat pentru conformitate cu originalul, care cuprinde obligaţiile asumate privind protecţia mediului, în termen de 60 de zile de la data semnării sau emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile prevăzute la art. 10 alin. (2);
      7.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a facilita verificarea, inspecţia şi controlul activităţilor ai căror titulari sunt şi prelevarea de probe;
      8.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asigura accesul persoanelor împuternicite la instalaţiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalaţiile de depoluare a mediului, precum şi în spaţiile sau în zonele potenţial generatoare de impact asupra mediului;
      9.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a realiza în totalitate şi la termen măsurile impuse, în conformitate cu actele de reglementare şi prevederile legale, de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecţia şi controlul în domeniul protecţiei mediului;
      10.obligaţiile persoanelor juridice de a acoperi costurile măsurilor necesare pentru prevenirea şi/sau reducerea consecinţelor efectelor adverse ale activităţilor cu organisme modificate genetic;
      11.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a produce îngrăşăminte chimice şi produse de protecţie a plantelor numai prin tehnologii şi biotehnologii autorizate, potrivit prevederilor legale;
      12.introducerea pe teritoriul ţării, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare, de culturi de microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna sălbatică, fără acordul eliberat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului cu consultarea Academiei Române şi, după caz, a autorităţii centrale pentru sănătate;
      121.exportul exemplarelor aparţinând speciilor non-CITES de floră şi faună sălbatică sau deplasarea acestora în vederea comercializării în una dintre ţările din Uniunea Europeană, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare, fără acordul pentru export, respectiv fără certificatul de origine eliberate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
      13.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a îmbunătăţi performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi de a nu pune în exploatare instalaţiile ale căror emisii depăşesc limitele stabilite prin actele de reglementare;
      14.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a suporta costul pentru repararea unui prejudiciu şi de a înlătura urmările produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plăteşte".
      15.obligaţia persoanelor fizice şi juridice să nu deverseze în apele de suprafaţă sau subterane ape uzate, substanţe petroliere sau periculoase, ape care conţin substanţe periculoase.
      (4)Amenzile aplicate în temeiul unei legi, ordonanţe de urgenţă, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului din domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor se fac venit la bugetul de stat.
      Art. 97
      (1)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 96 se realizează de:
      a)comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu şi Administraţiei Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării»;
      b)autorităţile administraţiei publice locale şi personalul împuternicit al acestora;
      c)Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Administraţiei şi Internelor prin personalul împuternicit, în domeniile lor de activitate, conform atribuţiilor stabilite prin lege.
      (2)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 96 se realizează şi de personalul structurilor de administrare şi custozii ariilor naturale protejate, numai pe teritoriul ariei naturale protejate administrate.
      (3)Dispoziţiile art. 96 referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
      (4)Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
      (5)Actele de constatare a contravenţiilor întocmite de agenţii constatatori din cadrul autorităţilor prevăzute la alin. (1) sunt acte procedurale, potrivit reglementărilor legale, cu toate efectele prevăzute de legislaţia în vigoare.
      Art. 98
      (1)Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
      a)arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor şi vegetaţiei ierboase din ariile protejate şi de pe terenurile supuse refacerii ecologice;
      b)poluarea accidentală datorită nesupravegherii executării lucrărilor noi, funcţionării instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare, menţionate în prevederile acordului de mediu şi/sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu.
      (2)Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
      a)poluarea prin evacuarea, în atmosferă sau pe sol, a unor deşeuri ori substanţe periculoase;
      b)producerea de zgomote peste limitele admise, dacă prin aceasta se pune în pericol grav sănătatea umană;
      c)continuarea activităţii după suspendarea acordului de mediu sau a autorizaţiei, respectiv a autorizaţiei integrate de mediu;
      d)importul şi exportul unor substanţe şi preparate periculoase interzise sau restricţionate;
      e)omisiunea de a raporta imediat despre orice accident major de către persoane ce au în atribuţii această obligaţie;
      f)producerea, livrarea sau utilizarea îngrăşămintelor chimice, precum şi a oricăror produse de protecţie a plantelor neautorizate, pentru culturi destinate comercializării;
      g)nerespectarea interdicţiilor privind utilizarea pe terenuri agricole de produse de protecţie a plantelor sau îngrăşăminte chimice.
      (3)Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
      a)nesupravegherea şi neasigurarea depozitelor de deşeuri şi substanţe periculoase, precum şi nerespectarea obligaţiei de depozitare a îngrăşămintelor chimice şi produselor de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri protejate;
      b)producerea sau importul în scopul introducerii pe piaţă, precum şi utilizarea unor substanţe şi preparate periculoase fără respectarea prevederilor actelor normative în vigoare şi introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice natură în scopul eliminării acestora;
      c)transportul şi tranzitul de substanţe şi preparate periculoase, cu încălcarea prevederilor legale în vigoare;
      d)desfăşurarea de activităţi cu organisme modificate genetic sau produse ale acestora, fără a solicita şi a obţine acordul de import/export sau autorizaţiile prevăzute de reglementările specifice;
      e)cultivarea plantelor superioare modificate genetic în vederea testării sau în scop comercial, fără înregistrarea prevăzută de lege.
      (4)Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la un an la 5 ani următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
      a)provocarea, datorită nesupravegherii surselor de radiaţii ionizante, a contaminării mediului şi/sau a expunerii populaţiei la radiaţii ionizante, omisiunea de a raporta prompt creşterea peste limitele admise a contaminării mediului, aplicarea necorespunzătoare ori neluarea măsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear;
      b)descărcarea apelor uzate şi a deşeurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale ori provocarea, cu ştiinţă, de poluare, prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct ori de pe nave sau platforme plutitoare, a unor substanţe ori deşeuri periculoase.
      (5)Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani următoarele fapte:
      a)continuarea activităţii care a cauzat poluarea după dispunerea încetării acestei activităţi;
      b)neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri;
      c)refuzul intervenţiei în cazul poluării accidentale a apelor şi a zonelor de coastă;
      d)refuzul controlului la introducerea şi scoaterea din ţară a substanţelor şi preparatelor periculoase sau introducerea în ţară a culturilor de microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna sălbatică, fără acordul eliberat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.
      (6)Tentativa se pedepseşte.
      Art. 99
      (1)Constatarea şi cercetarea infracţiunilor se fac din oficiu de către organele de urmărire penală, conform competenţelor legale.
      (2)Descoperirea şi stabilirea, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, de către comisarii Gărzii Naţionale de Mediu, Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, jandarmi şi personalul împuternicit din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, a săvârşirii oricăreia dintre infracţiunile prevăzute la art. 98, se aduce de îndată la cunoştinţa organului de urmărire penală competent potrivit legii de procedură penală.

      CAPITOLUL XVI: Dispoziţii tranzitorii şi finale

      Art. 100
      În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului este Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.
      Art. 101
      În scopul aplicării eficiente a măsurilor de protecţie a mediului domeniile şi dispoziţiile generale din prezenta ordonanţă de urgenţă se vor reglementa prin acte normative speciale.
      Art. 102
      În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, titularii de activităţi aflaţi în derularea procedurii de reglementare au obligaţia să depună la autoritatea competentă pentru protecţia mediului documentaţia completă, conform legislaţiei în vigoare la data solicitării actului de reglementare.
      (2)Până la adoptarea noilor proceduri de reglementare din punctul de vedere al protecţiei mediului, emiterea actelor de reglementare se realizează conform actelor normative existente la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
      Art. 103
      abrogat
      Art. 104
      Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 30 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, cu excepţia următoarelor prevederi:
      a)art. 14 alin. (3) care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007 pentru activităţile puse în funcţiune după 30 octombrie 1999;
      b)art. 14 alin. (3) care intră în vigoare la 30 octombrie 2007 pentru activităţile puse în funcţiune înainte de 30 octombrie 1999;
      c)art. 21 alin. (1) lit. d) şi e) şi art. 54 care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
      Art. 105
      La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă:
      a)Legea nr. 137/1995 privind protecţia mediului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 17 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare;
      b)orice alte dispoziţii contrare.

      PRIM-MINISTRU

      CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

      Contrasemnează:

      Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,

      Sulfina Barbu

      Ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale,

      Gheorghe Flutur

      Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului,

      Gheorghe Dobre

      Ministrul finanţelor publice,

      Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu
      Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 1196 din data de 30 decembrie 2005

    • Legea 46/2008 privind Codul silvic

      Act introdus sub denumirea de Codul silvic (Legea nr. 46/2008) - republicare.
      ______
      *) Republicată în temeiul art. IV din Legea nr. 133/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 10 iunie 2015, dându-se textelor o nouă numerotare.
      Legea nr. 46/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, şi a mai fost modificată şi completată prin:
      - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 193/2008 privind modificarea şi completarea art. 37 şi 39 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 1 iunie 2009;
      - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2010 privind unele măsuri de eficientizare a activităţii de întreţinere a culoarului de frontieră, fâşiei de protecţie şi a semnelor de frontieră, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 5 martie 2010, aprobată prin Legea nr. 116/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 25 iunie 2010;
      - Legea nr. 54/2010 pentru abrogarea alin. (2) şi (3) ale art. 34 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 24 martie 2010;
      - Legea nr. 95/2010 pentru modificarea alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 mai 2010;
      - Legea nr. 156/2010 pentru completarea art. 62 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2010;
      - Legea nr. 60/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 17 aprilie 2012;
      - Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012;
      - Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013.
      Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 611 din data de 12 august 2015

      TITLUL I Dispoziţii generale

      Art. 1
      (1)Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră, inclusiv cele neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafaţă, conform operaţiunilor de intrări-ieşiri efectuate în condiţiile legii, constituie, indiferent de forma de proprietate, fondul forestier naţional.
      (2)Potrivit alin. (1), fondul forestier naţional include:
      a)pădurile;
      b)terenurile în curs de regenerare şi plantaţiile înfiinţate în scopuri forestiere;
      c)terenurile destinate împăduririi: terenuri degradate şi terenuri neîmpădurite, stabilite în condiţiile legii a fi împădurite;
      d)terenurile care servesc nevoilor de cultură: pepiniere, solarii, plantaje şi culturi de plante-mamă;
      e)terenurile care servesc nevoilor de producţie silvică: culturile de răchită, pomi de Crăciun, arbori şi arbuşti ornamentali şi fructiferi;
      f)terenurile care servesc nevoilor de administraţie silvică: terenuri destinate asigurării hranei vânatului şi producerii de furaje, terenuri date în folosinţă temporară personalului silvic;
      g)terenurile ocupate de construcţii şi curţile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri şi căi ferate forestiere de transport, spaţii industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier, terenurile ocupate temporar şi cele afectate de sarcini şi/sau litigii, precum şi terenurile forestiere din cadrul culoarului de frontieră şi fâşiei de protecţie a frontierei de stat şi cele destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei de Stat;
      h)iazurile, albiile pâraielor, precum şi terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice.
      (3)Toate terenurile incluse în fondul forestier naţional sunt terenuri cu destinaţie forestieră.
      Art. 2
      (1)Sunt considerate păduri, în sensul prezentului cod, şi sunt incluse în fondul forestier naţional terenurile cu o suprafaţă de cel puţin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înălţime minimă de 5 m la maturitate în condiţii normale de vegetaţie.
      (2)Termenul pădure include:
      a)terenurile cu folosinţă pădure cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafaţă, conform operaţiunilor de intrări-ieşiri efectuate în condiţiile legii;
      b)perdelele forestiere de protecţie;
      c)terenurile pe care sunt instalate jnepenişurile;
      d)terenurile acoperite cu păşuni împădurite cu consistenţa mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră;
      e)plantaţiile cu specii forestiere din zonele de protecţie a lucrărilor hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare realizate pe terenurile proprietate publică a statului, precum şi plantaţiile cu specii forestiere de pe terenurile administrate de Agenţia Domeniilor Statului, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1); intervenţiile administratorilor lucrărilor hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare pe terenurile cărora sunt amplasate aceste plantaţii se fac numai în baza aprobării administratorului fondului forestier proprietate publică a statului, fără alte avize/aprobări/autorizaţii; prevederile art. 33 şi 35-42 nu sunt aplicabile în cazul acestor intervenţii; trecerea acestor terenuri în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva se face prin hotărâre a Guvernului.
      Art. 3
      (1)Fondul forestier naţional este, după caz, proprietate publică sau privată şi constituie bun de interes naţional.
      (2)Dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul forestier naţional se exercită în conformitate cu dispoziţiile prezentului cod.
      (3)Dovada deţinerii în administrare a terenurilor forestiere proprietate publică de către administrator se face potrivit legii şi pe baza amenajamentelor silvice, în condiţiile regimului silvic.
      Art. 4
      În sensul prezentului cod, definiţiile termenilor utilizaţi sunt prevăzute în anexa nr. 1.
      Art. 5
      Principiile care stau la baza gestionării durabile a pădurilor sunt următoarele:
      a)promovarea practicilor care asigură gestionarea durabilă a pădurilor;
      b)asigurarea integrităţii fondului forestier şi a permanenţei pădurii;
      c)majorarea suprafeţei terenurilor ocupate cu păduri;
      d)politici forestiere stabile pe termen lung;
      e)asigurarea nivelului adecvat de continuitate juridică, instituţională şi operaţională în gestionarea pădurilor;
      f)primordialitatea obiectivelor ecologice ale silviculturii;
      g)creşterea rolului silviculturii în dezvoltarea rurală;
      h)promovarea tipului natural fundamental de pădure şi asigurarea diversităţii biologice a pădurii;
      i)armonizarea relaţiilor dintre silvicultură şi alte domenii de activitate;
      j)sprijinirea proprietarilor de păduri şi stimularea asocierii acestora;
      k)prevenirea degradării ireversibile a pădurilor, ca urmare a acţiunilor umane şi a factorilor de mediu destabilizatori;
      l)gestionarea pădurilor pe principiul teritorialităţii;
      m)atenuarea consecinţelor produse de schimbările climatice asupra pădurilor, precum şi adaptarea pădurilor la schimbările climatice.
      Art. 6
      (1)Fondul forestier naţional este supus regimului silvic.
      (2)Vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional este supusă normelor tehnice silvice privind evaluarea masei lemnoase şi reglementărilor privind circulaţia materialului lemnos.
      (3)Recoltarea şi valorificarea lemnului din vegetaţia forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier naţional sunt la latitudinea proprietarilor, cu respectarea prevederilor alin. (2).
      (4)Persoanele juridice şi instituţiile publice care beneficiază, sub raport economic, ecologic sau social, de efectele funcţiei de protecţie a pădurilor învecinate, altele decât cele aflate în proprietate, plătesc contravaloarea acestor funcţii potrivit prevederilor reglementate prin lege specială.
      Art. 7
      (1)După forma de proprietate, fondul forestier naţional poate fi:
      a)fond forestier proprietate publică a statului;
      b)fond forestier proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale;
      c)fond forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice;
      d)fond forestier proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale.
      (2)Fondul forestier proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale cuprinde păşunile împădurite, incluse în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, care, prin efectul prezentului cod, se includ în fondul forestier naţional.
      (3)Este interzisă trecerea terenurilor forestiere din domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul privat al acestora prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
      (4)Este interzisă includerea pădurilor în intravilan.
      Art. 8
      Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură reprezintă autoritatea de stat în domeniul silviculturii.
      Art. 9
      (1)Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură înfiinţează structuri teritoriale de specialitate.
      (2)Denumirea şi regulamentul de organizare şi funcţionare a structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea acesteia.
      (3)Numărul personalului tehnic de specialitate din structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură se dimensionează în raport cu suprafaţa fondului forestier şi cu numărul de proprietari.
      (4)Pentru o suprafaţă de cel mult 12.000 ha fond forestier, în cadrul structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură trebuie încadrat un inginer silvic.
      (5)Structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură se înfiinţează pentru suprafaţa minimă de fond forestier, după cum urmează:
      a)60.000 ha în zona de câmpie;
      b)120.000 ha în zona de deal;
      c)180.000 ha în zona de munte.

      TITLUL II Administrarea fondului forestier naţional

      Art. 10
      (1)Este obligatorie administrarea sau, după caz, asigurarea serviciilor silvice pentru întregul fond forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice. Pentru fondul forestier proprietate publică a statului deţinut de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea"*), administrarea se realizează de către structurile din cadrul acestuia.
      ____
      *) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 318/2015 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea", ca institut naţional de cercetare-dezvoltare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 21 mai 2015.
      (2)Administrarea, precum şi serviciile silvice, după caz, se asigură prin ocoale silvice autorizate, denumite în continuare ocoale silvice, care sunt de două tipuri:
      a)ocoale silvice de stat - din structura Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi din structura Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", care administrează fond forestier proprietate publică a statului şi care sunt înfiinţate de acestea; Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea", poate asigura administrarea prin bazele experimentale, care se asimilează ocoalelor silvice de stat, dar numai pentru fondul forestier proprietate publică a statului pentru care are calitatea de administrator, potrivit legii;
      b)ocoale silvice de regim, care sunt înfiinţate, în condiţiile legii, de unităţile administrativ-teritoriale, de persoanele fizice ori de persoanele juridice care au în proprietate fond forestier ori de asociaţii constituite de către acestea.
      (3)Ocoalele silvice prevăzute la alin. (2) sunt de interes public şi pot administra sau asigura servicii silvice, după caz, şi pentru alte proprietăţi forestiere, pe bază de contracte, care constituie titlu executoriu cu privire la sumele datorate de către proprietar pentru administrarea sau asigurarea serviciilor silvice, după caz, cu excepţia ocolului silvic propriu al Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", care poate asigura administrarea sau serviciile silvice numai pentru fondul forestier pe care îl are în administrare proprie.
      (4)În formele asociative de proprietate la care statul deţine în indiviziune terenuri cu vegetaţie forestieră, statul este reprezentat în drepturile sale de către Ministerul Finanţelor Publice.
      Art. 11
      (1)Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, regie autonomă de interes naţional, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea" şi de Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", prin ocolul silvic propriu constituit în condiţiile legii.
      (2)Regulamentul de organizare şi funcţionare a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva se aprobă prin hotărâre a Guvernului**), la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      ____
      **) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 16 martie 2009, cu modificările şi completările ulterioare.
      (3)Fondul forestier proprietate publică a statului nu poate fi concesionat, cu următoarele excepţii:
      a)terenurile aferente activelor care se vând, în condiţiile legii, de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, pe durata existenţei construcţiilor, dar nu mai mult de 49 de ani de la data încheierii contractului de concesiune;
      b)abrogat
      (4)Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva poate să desfăşoare, în fondul forestier proprietate publică a statului pe care îl administrează, activităţi nespecifice administrării acestuia, numai în condiţiile legii.
      (5)Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva are dreptul de a utiliza terenuri forestiere proprietate publică a statului pe care le administrează şi pentru înfiinţarea de crescătorii de vânat şi complexuri de vânătoare, în condiţiile legii.
      (6)Terenurile achiziţionate de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva din fonduri publice şi din fondul de conservare şi regenerare devin fond forestier proprietate publică a statului şi se intabulează ca atare.
      (7)Veniturile Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva se constituie din:
      a)valorificarea produselor fondului forestier şi din alte activităţi economice specifice;
      b)administrarea fondului forestier al altor proprietari decât statul sau prestarea de servicii pentru fondul forestier al altor proprietari, închirierea de bunuri, în condiţiile legii;
      c)despăgubiri, potrivit legii;
      d)donaţii, potrivit legii;
      e)contravaloarea serviciilor ecosistemelor forestiere asigurate prin menţinerea funcţiilor de protecţie a pădurilor, care se suportă de către beneficiarii direcţi sau indirecţi ai serviciilor ecosistemelor forestiere, care se virează în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică, metodologia de cuantificare a funcţiilor de protecţie a pădurilor şi procedura de decontare a acestora se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;
      f)compensaţii acordate de la bugetul de stat;
      g)20% din chiriile pentru ocupările temporare de terenuri din fondul forestier proprietate publică a statului;
      h)alte surse, potrivit legii.
      (8)Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează şi de institute publice de cercetare sau de instituţii de învăţământ de stat cu profil silvic.
      (9)În litigiile referitoare la dreptul de administrare a fondului forestier proprietate publică, titularul acestui drept va sta în instanţă în nume propriu.
      (10)În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra fondului forestier proprietate publică a statului, titularul dreptului de administrare are obligaţia să arate instanţei cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă. Titularul dreptului de administrare răspunde, în condiţiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestor obligaţii.
      Art. 12
      (1)Fondul forestier proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale se administrează prin ocoale silvice de regim, care funcţionează ca regii autonome de interes local, sau pe bază de contracte cu ocoale silvice de stat, aşa cum este reglementat la art. 10 alin. (2) şi (3).
      (2)Ocoalele silvice de regim care nu funcţionează ca regii autonome de interes local pot asigura servicii silvice pentru fondul forestier proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale.
      Art. 121
      (1)Dreptul de proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale asupra fondului forestier se intabulează în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară la cererea administratorilor fondului forestier, proprietate publică a statului, respectiv a proprietarului, în cazul proprietăţii publice a unităţilor administrativ-teritoriale, în baza actelor de proprietate şi a documentaţiei cadastrale întocmite conform prevederilor legale.
      (2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în lipsa actelor de proprietate se efectuează înscrierea provizorie, în baza amenajamentului silvic valabil, neactualizat. În această situaţie, coordonatele punctelor de pe limita imobilelor respective vor fi determinate, în sistem Stereografic 1970, prin vectorizare, la nivel de unitate administrativ-teritorială. Orice litigiu cu privire la eventualele suprapuneri se soluţionează pe cale amiabilă sau prin instanţa de judecată conform reglementărilor prevăzute de Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
      (3)Justificarea înscrierii provizorii pentru situaţiile prevăzute la alin. (2) se face în baza amenajamentului silvic valabil actualizat al fondului forestier proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, care confirmă suprafaţa şi identitatea dintre imobilul din documentaţia cadastrală şi cel evidenţiat în amenajamentul silvic actualizat.
      Art. 13
      (1)Pentru fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, administrarea şi/sau serviciile silvice se realizează prin ocoale silvice de regim, care funcţionează similar asociaţiilor şi fundaţiilor sau ca societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ori pe bază de contract cu alte ocoale silvice.
      (2)Ocoalele silvice de regim prevăzute la alin. (1) se pot constitui atât de proprietari, cât şi de asociaţii ale acestora şi pot funcţiona în subordinea unor structuri silvice de rang superior.
      (3)Structurile silvice de rang superior dobândesc personalitate juridică din momentul înscrierii acestora în Registrul naţional al administratorilor de păduri şi al ocoalelor silvice.
      Art. 14
      (1)Ocoalele silvice de regim prevăzute la art. 12 şi 13 au personalitate juridică, întocmesc balanţă, bilanţ contabil propriu, au buget anual de venituri şi cheltuieli distinct, de care dispun.
      (2)Bugetul anual de venituri şi cheltuieli se aprobă de proprietarul unic, de consiliul local sau de adunarea generală, după caz, la propunerea ocolului silvic.
      (3)Ocolului silvic care nu îndeplineşte condiţia prevăzută la alin. (2), până la data de 31 martie a anului în curs, după notificarea prealabilă făcută de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, i se suspendă dreptul de utilizare a dispozitivelor speciale de marcat cu amprentă rotundă, până la îndeplinirea condiţiei.
      (4)Conducerea şi reprezentarea legală a ocolului silvic de regim sunt asigurate de şeful ocolului silvic, numit de proprietarul unic, consiliul local, consiliul de administraţie ori de adunarea generală, după caz, cu avizul favorabil al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. Conducerea ocolului silvic de stat este asigurată de către şeful de ocol, care este numit în funcţie prin concurs, de către conducerea unităţii Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva sau de conducerea Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, după caz, iar conducerea bazei experimentale este asigurată de către şeful bazei experimentale, care este numit în funcţie prin concurs, de către conducerea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură «Marin Drăcea»; revocarea şefului ocolului silvic de regim se face cu avizul favorabil al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (5)Şefii ocoalelor silvice prevăzute la art. 10 alin. (2) şi conducătorii structurilor silvice de rang superior sunt angajaţi cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată/contract de mandat, după caz, şi trebuie să aibă vechimea de minimum 5 ani, respectiv 8 ani, ca ingineri cu studii superioare silvice în domeniul silviculturii, conform reglementărilor în vigoare.
      (6)Ocolului silvic al cărui şef nu este numit în condiţiile alin. (4) şi (5) i se retrage, după o perioadă de 45 de zile de la data neîndeplinirii condiţiilor, autorizaţia de funcţionare emisă de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.
      Art. 15
      (1)Ocoalele silvice prevăzute la art. 10 alin. (2) se autorizează prin înscriere în Registrul naţional al administratorilor de păduri şi al ocoalelor silvice, ţinut la nivelul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (2)Ocoalele silvice private sunt de utilitate publică şi dobândesc personalitate juridică din momentul înscrierii acestora în Registrul naţional al administratorilor de păduri şi al ocoalelor silvice.
      (3)Pentru dobândirea personalităţii juridice, ocoalele silvice prevăzute la alin. (2) încheie în prealabil actul constitutiv şi statutul în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.
      (4)Conţinutul Registrului naţional al administratorilor de păduri şi al ocoalelor silvice, modelul documentelor de constituire, organizare şi funcţionare, procedura de constituire şi autorizare pentru toate ocoalele silvice şi atribuţiile acestora se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (5)Veniturile ocoalelor silvice prevăzute la alin. (2) se pot constitui din:
      a)valorificarea produselor fondului forestier;
      b)prestări de servicii şi închirieri de bunuri, în condiţiile legii;
      c)contravaloarea serviciilor ecosistemelor forestiere asigurate prin menţinerea funcţiilor de protecţie a pădurilor, care se suportă de către beneficiarii direcţi sau indirecţi ai serviciilor ecosistemelor forestiere, care se virează în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică;
      d)cotizaţia anuală a proprietarilor care le-au constituit;
      e)tarifele percepute pentru serviciile prestate;
      f)donaţii, potrivit legii;
      g)compensaţii acordate de la bugetul de stat sau local;
      h)alte surse, în condiţiile legii;
      i)valorificarea creditelor de carbon.
      Art. 16
      (1)Administrarea, precum şi serviciile silvice, după caz, se asigură cu respectarea principiului teritorialităţii.
      (2)Ocolul silvic se constituie, funcţionează şi asigură administrarea şi/sau serviciile silvice pentru suprafeţe de fond forestier aflate în limitele teritoriale ale judeţului în care acesta are sediul social şi în judeţele limitrofe acestuia, cu respectarea principiului teritorialităţii.
      (3)Face excepţie de la prevederile alin. (2) proprietarul unic care are în proprietate fond forestier şi în alte judeţe decât judeţul în care ocolul silvic îşi are sediul social, care poate constitui un ocol silvic de regim, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
      (4)Pentru suprafeţele de fond forestier de maximum 30 ha inclusiv, aparţinând persoanelor fizice şi juridice, la cererea deţinătorului, ocolul silvic nominalizat are obligaţia să asigure serviciile silvice, pe bază de contract.
      (5)Pentru fondul forestier în suprafaţă de maximum 30 ha inclusiv, pentru care nu există administrare sau pentru care nu sunt asigurate serviciile silvice, iar proprietarul nu se poate identifica sau pentru care proprietarul a decedat şi nu s-a realizat dezbaterea succesorală, structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură notifică în scris unitatea administrativ-teritorială în raza căreia se găseşte suprafaţa de fond forestier cu privire la intenţia de a se asigura servicii silvice pentru aceste suprafeţe.
      (6)Notificarea prevăzută la alin. (5) se transmite şi ocolului silvic nominalizat care va efectua un control de fond/va evalua, în condiţiile legii, eventualele pagube aduse fondului forestier pentru suprafaţa pentru care nu există servicii silvice şi va asigura serviciile silvice pentru această suprafaţă.
      (7)Pentru suprafeţele de fond forestier de maximum 30 ha, prevăzute la alin. (5), asigurarea serviciilor silvice de către ocolul silvic nominalizat se face prin act de constatare încheiat între reprezentantul ocolului silvic nominalizat şi reprezentantul structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, după evaluarea de către ocolul silvic nominalizat, în condiţiile legii, a eventualelor pagube aduse fondului forestier.
      (8)Încheierea contractului de servicii silvice pentru situaţiile prevăzute la alin. (4) şi preluarea suprafeţelor în vederea asigurării serviciilor silvice se realizează în maximum 30 de zile de la solicitare; în situaţia condiţiilor atmosferice nefavorabile care nu permit identificarea eventualelor prejudicii, termenul se poate prelungi cu 30 de zile de la data constatării încetării acţiunii factorului vătămător.
      (9)Costurile necesare asigurării serviciilor silvice pentru situaţiile prevăzute la alin. (4) şi (5) se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (10)Pentru suprafeţele de fond forestier de peste 30 ha, pentru care nu există administrare sau pentru care nu sunt asigurate serviciile silvice, asigurarea serviciilor silvice de către ocolul silvic nominalizat se face prin act de constatare încheiat între reprezentantul ocolului silvic nominalizat şi reprezentantul structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, după realizarea controlului de fond/evaluarea de către ocolul silvic, în condiţiile legii, a eventualelor pagube aduse fondului forestier.
      (11)Metodologia de calcul al cheltuielilor destinate asigurării serviciilor silvice pentru suprafeţele de fond forestier de maximum 30 ha prevăzute la alin. (5) este prevăzută în anexa nr. 2.
      (12)Costurile medii/ha necesare asigurării serviciilor silvice pentru suprafeţele de fond forestier prevăzute la alin. (10) sunt cele calculate potrivit metodologiei prevăzute la alin. (11), iar contravaloarea serviciilor silvice se suportă de către proprietar/succesorul în drepturi, în baza devizului întocmit şi comunicat de ocolul silvic nominalizat; valoarea devizului se calculează ca produs între suprafaţă şi costurile medii/ha pe suprafeţele aferente formelor de relief, iar valoarea acestuia este purtătoare de TVA.
      (13)Valoarea devizului prevăzut la alin. (12), acceptat în mod expres sau tacit prin necontestare de proprietar/succesorul în drepturi, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării, constituie titlu executoriu, fiind temei pentru facturarea şi recuperarea contravalorii serviciilor silvice efectuate.
      (14)În situaţia în care sumele prevăzute prin deviz nu sunt plătite de către proprietar/succesorul în drepturi în termenul prevăzut la alin. (13), acestea se recuperează prin executare silită, potrivit legii.
      (15)Nerespectarea principiului teritorialităţii prevăzut la alin. (2) şi (3) se sancţionează cu revocarea avizului emis pentru şeful ocolului silvic de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.
      (16)Metodologia de stabilire a ocolului silvic nominalizat şi procedura de preluare în teren a suprafeţelor de fond forestier de maximum 30 ha inclusiv se stabilesc prin ordin al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      Art. 17
      (1)Respectarea regimului silvic este obligatorie pentru toţi proprietarii sau deţinătorii de fond forestier.
      (2)Proprietarii fondului forestier au următoarele obligaţii în aplicarea regimului silvic:
      a)să asigure elaborarea şi să respecte prevederile amenajamentelor silvice şi să asigure administrarea/serviciile silvice pentru fondul forestier aflat în proprietate, în condiţiile legii;
      b)să asigure paza şi integritatea fondului forestier;
      c)să realizeze lucrările de regenerare a pădurii;
      d)să realizeze lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor;
      e)să execute lucrările necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor pădurilor;
      f)să asigure respectarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor;
      g)să exploateze masa lemnoasă numai după punerea în valoare, autorizarea parchetelor şi eliberarea documentelor specifice de către personalul abilitat;
      h)să asigure întreţinerea şi repararea drumurilor forestiere pe care le au în administrare sau în proprietate;
      i)să aibă delimitat fondul forestier aflat în proprietate, în conformitate cu actele de proprietate sau cu documentele cadastrale, după caz, prin semne de hotar, şi să le menţină în stare corespunzătoare;
      j)să notifice structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 60 de zile, cu privire la transmiterea proprietăţii asupra terenurilor forestiere.
      (3)În cazul administrării fondului forestier prin ocoale silvice autorizate, obligaţiile prevăzute la alin. (2) aparţin acestora, cu excepţia celei prevăzute la alin. (2) lit. i).
      Art. 18
      Proprietarii vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier naţional au următoarele obligaţii:
      a)să respecte normele tehnice silvice privind evaluarea masei lemnoase şi reglementările privind circulaţia materialelor lemnoase;
      b)să asigure îngrijirea şi protecţia vegetaţiei forestiere, precum şi combaterea dăunătorilor acesteia.

      TITLUL III Gestionarea durabilă a pădurilor

      CAPITOLUL I:Amenajarea pădurilor
      Art. 19
      (1)Modul de gestionare a fondului forestier naţional se reglementează prin amenajamentele silvice, care constituie baza cadastrului de specialitate şi a titlului de proprietate a statului pentru fondul forestier proprietate publică a statului.
      (2)Ţelurile de gospodărire a pădurii se stabilesc prin amenajamente silvice, în concordanţă cu obiectivele ecologice şi social-economice şi cu respectarea dreptului de proprietate asupra pădurilor, exercitat potrivit prevederilor prezentului cod.
      Art. 20
      (1)Amenajamentul silvic se elaborează pe unităţi de producţie şi/sau de protecţie, cu respectarea normelor tehnice de amenajare. Reglementarea procesului de producţie pentru pădurile de pe proprietăţile cu suprafeţe mai mici de 100 ha, incluse în unităţi de producţie/protecţie constituite în teritoriul aceleiaşi comune, respectiv aceluiaşi oraş sau municipiu, se face la nivel de arboret, cu condiţia asigurării continuităţii la acest nivel, aplicând tratamente adecvate.
      (2)Întocmirea de amenajamente silvice este obligatorie pentru proprietăţile de fond forestier mai mari de 10 ha.
      (3)Proprietarul/Succesorul în drepturi/Orice persoană care are calitatea de a beneficia de uzufruct şi demonstrează cu documente potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, care are încheiat contract de administrare sau de servicii silvice pe o perioadă de minimum 10 ani pentru fondul forestier pe care îl deţine, cu suprafaţa de maximum 10 ha, poate recolta un volum de maximum 5 mc/an/ha de pe această suprafaţă, în funcţie de caracteristicile structurale ale arboretului; volumul care se poate recolta pe un hectar, indiferent de numărul persoanelor beneficiare sau de calitatea acestora, este de maximum 5 mc/an.
      (4)Normele tehnice prevăzute la alin. (1) se elaborează şi se aprobă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, în colaborare cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", cu alte instituţii de specialitate şi organizaţii neguvernamentale, cu respectarea următoarelor principii:
      a)principiul continuităţii şi al permanenţei pădurilor;
      b)principiul eficacităţii funcţionale;
      c)principiul conservării şi ameliorării biodiversităţii;
      d)principiul economic.
      (5)Perioada de valabilitate a amenajamentului silvic este de 10 ani, cu excepţia amenajamentelor întocmite pentru pădurile de plop, salcie şi alte specii repede crescătoare, la care perioada de valabilitate este de 5 sau de 10 ani.
      (6)Pe perioada de valabilitate a unui amenajament silvic este interzisă elaborarea altui amenajament silvic pentru pădurea respectivă sau pentru o parte din aceasta, cu excepţia cazurilor prevăzute în normele tehnice.
      (7)În situaţia în care amenajamentul silvic include mai multe proprietăţi, la solicitarea proprietarilor, societatea specializată autorizată pentru lucrări de amenajare a pădurilor eliberează un extras de amenajament, cu informaţiile corespunzătoare fiecărei proprietăţi.
      (8)Semnele de hotar se stabilesc prin normele tehnice pentru amenajarea pădurilor şi reprezintă baza de referinţă a cadastrului forestier.
      (9)Grăniţuirea pădurii respectă principiile stabilite de Codul civil şi nu se aplică în interiorul acesteia.
      (10)Exploatarea masei lemnoase în baza unui amenajament silvic se face pe baza autorizaţiilor de exploatare, eliberate de şeful ocolului silvic, care cuprind obligaţii referitoare la condiţiile din punctul de vedere al protecţiei mediului pentru desfăşurarea activităţii şi măsurile pentru monitorizarea acesteia.
      Art. 21
      (1)Elaborarea amenajamentelor silvice se face în concordanţă cu prevederile planurilor de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii.
      (2)Elaborarea amenajamentelor silvice se face sub coordonarea şi controlul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (21)Până la aprobarea amenajamentului silvic, elaborat în condiţiile prezentei legi, se aplică prevederile şedinţei de preavizare a soluţiilor tehnice. Neavizarea amenajamentului silvic în Comisia tehnică de avizare pentru silvicultură în acelaşi an în care se organizează şedinţa de preavizare a soluţiilor tehnice determină suspendarea aplicării prevederilor amenajamentului silvic până la data la care acesta este avizat.
      (22)Este obligatorie verificarea modului de aplicare a prevederilor amenajamentelor silvice cel puţin la jumătatea perioadei de valabilitate a acestora, conform metodologiei aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (23)Proprietarul de fond forestier a cărui proprietate este de peste 10 ha, dar mai mică de 100 ha poate solicita amenajarea acestuia printr-un addendum la un amenajament silvic în vigoare, cu acordul deţinătorului acestuia.
      (24)Amenajarea în condiţiile alin. (23) se face numai dacă fondul forestier pentru care este aprobat amenajamentul silvic în vigoare se suprapune parţial sau total peste teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în care este amplasată proprietatea forestieră pentru care se întocmeşte addendum; addendumul preia termenul de valabilitate a amenajamentului silvic existent, iar reglementarea procesului de producţie se face în condiţiile normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor.
      (3)Amenajamentele silvice se elaborează prin unităţi specializate atestate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, iar contravaloarea lor se suportă de:
      a)administratorul fondului forestier proprietate publică a statului;
      b)proprietar, pentru suprafeţe de fond forestier mai mari de 10 ha sau administrator în cazul în care proprietarul are înfiinţat ocol silvic de regim şi care administrează fondul forestier al acestuia.
      (4)Cheltuielile privind elaborarea amenajamentelor silvice se suportă din fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică, pentru suprafaţa de maximum 10 ha/proprietate, indiferent dacă aceasta este sau nu cuprinsă într-o asociaţie, cel puţin autentificată notarial.
      (5)Metodologia de decontare a cheltuielilor prevăzute la alin. (4) se stabileşte prin ordin comun al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi al conducătorului autorităţii publice centrale pentru finanţe publice.
      (6)Amenajamentele silvice pentru fondul forestier proprietate publică a statului se elaborează de institute de specialitate atestate şi se suportă de administratorul fondului forestier proprietate publică a statului.
      Art. 22
      (1)Amenajamentele silvice şi modificările acestora sunt aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (2)Anual, în perioada 1-31 ianuarie, ocoalele silvice sunt obligate să transmită structurilor silvice teritoriale din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură situaţia comparativă dintre prevederile amenajamentului silvic şi lucrările silviculturale efectiv realizate în anul anterior, la nivel de unitate de producţie.
      (3)Modelul-cadru de raportare pentru situaţia comparativă prevăzută la alin. (2) se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      Art. 23
      (1)Pădurile, astfel cum sunt definite de prezentul cod, care, anterior intrării în vigoare a acestuia, au făcut parte din categoria vegetaţie forestieră de pe terenuri din afara fondului forestier naţional, devin fond forestier naţional şi se integrează în unităţi de producţie şi/sau de protecţie existente ori se constituie în unităţi de producţie şi/sau de protecţie noi, dacă sunt îndeplinite condiţiile impuse de normele tehnice pentru amenajarea pădurilor şi dobândesc destinaţie forestieră prin includerea în amenajamentul silvic.
      (2)Obligaţia identificării pădurilor prevăzute la alin. (1), până la momentul amenajării lor în conformitate cu prevederile prezentului cod, revine structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului cod.
      (3)Proprietarii de păduri provenite din vegetaţia forestieră de pe terenuri din afara fondului forestier naţional potrivit alin. (1) sunt scutiţi de impozite după includerea acestora în fondul forestier naţional, iar ocuparea temporară sau scoaterea definitivă din fondul forestier naţional pentru realizarea obiectivelor prevăzute la art. 37 alin. (1), având ca beneficiar proprietarul, este scutită de obligaţiile băneşti prevăzute la art. 41 şi 42 şi de oferirea de terenuri în compensare.
      Art. 24
      (1)În cazul vegetaţiei forestiere de pe terenuri din afara fondului forestier, aşa cum este definită în prezentul cod, şi a oricăror altor terenuri, proprietarul poate opta pentru includerea lor în fondul forestier naţional, situaţie în care se întocmeşte amenajament silvic sau se includ într-un amenajament silvic existent.
      (2)Schimbarea destinaţiei terenurilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi este scutită de taxe şi impozite.
      Art. 25
      (1)În raport cu funcţiile pe care le îndeplinesc, pădurile se încadrează în două grupe funcţionale:
      a)grupa I, care cuprinde păduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor, a solului, a climei şi a obiectivelor de interes naţional, păduri pentru recreere, păduri de ocrotire a genofondului şi a ecofondului, precum şi pădurile din ariile naturale protejate de interes naţional;
      b)grupa a II-a, care cuprinde păduri cu funcţii de producţie şi de protecţie, în care se urmăresc realizarea masei lemnoase de calitate superioară şi a altor produse ale pădurii, precum şi, concomitent, protecţia calităţii factorilor de mediu.
      (2)Modul de gestionare a pădurilor din fiecare grupă se diferenţiază în raport cu intensitatea şi natura funcţiilor atribuite, stabilite prin amenajamentele silvice.
      (3)În vederea cuantificării volumului de lemn nerecoltat ca urmare a instituirii măsurilor de protecţie, pentru pădurile încadrate în grupa I funcţională, pentru care nu se reglementează procesul de producţie lemnoasă, amenajamentul silvic va prevedea distinct şi reglementarea procesului de producţie pentru acestea, considerându-le încadrate în grupa a II-a funcţională.
      CAPITOLUL II:Conservarea biodiversităţii
      Art. 26
      (1)Pentru conservarea şi ameliorarea biodiversităţii se vor lua în considerare cele 4 forme ale acesteia: genetică, a speciilor, ecosistemică, peisagistică.
      (2)Constituirea de arii naturale protejate în fondul forestier se realizează potrivit legislaţiei specifice în vigoare, cu avizul prealabil al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (3)Pădurile virgine şi cvasivirgine vor fi strict protejate şi se vor include în "Catalogul Naţional al Pădurilor Virgine şi Cvasivirgine", constituit ca instrument de evidenţă şi gestiune prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. Pentru recunoaşterea valorii excepţionale şi asigurarea protecţiei pe termen lung, pădurile virgine şi cvasivirgine se vor include, după caz, în Patrimoniul Mondial UNESCO, rezervaţii ştiinţifice şi/sau integrarea acestora în zonele de protecţie strictă a parcurilor naţionale sau naturale.
      (4)Conservarea şi ameliorarea biodiversităţii se realizează prin:
      a)conservarea peisajului forestier mozaicat prin menţinerea luminişurilor, poienilor, terenurilor pentru hrana şi liniştea faunei sălbatice şi a habitatelor marginale;
      b)crearea de arborete cu structuri diversificate, având compoziţii conforme tipului natural fundamental de pădure şi aplicând tratamente intensive, precum şi alte practici silvice favorabile conservării şi ameliorării biodiversităţii şi regenerării naturale a arboretelor;
      c)conservarea în limitele ecologice necesare a lemnului mort aflat pe sol şi pe picior.
      Art. 27
      (1)Constituirea de arii naturale protejate de interes naţional, care cuprind şi păduri, se realizează potrivit prevederilor legale, cu avizul prealabil al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (2)Ocolul silvic care administrează pădurile situate în interiorul unui parc natural sau parc naţional are prioritate în dobândirea dreptului de a administra ariile naturale protejate respective, în condiţiile legii, dacă suprafaţa pădurilor reprezintă mai mult de 50% din suprafaţa acestora.
      (3)Amenajamentele silvice întocmite şi aprobate, în condiţiile legii, pentru fondul forestier inclus în ariile naturale protejate de interes naţional sunt parte a planului de management, iar modificarea lor se aprobă numai potrivit prevederilor art. 22 alin. (1).
      CAPITOLUL III:Reconstrucţia ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor
      Art. 28
      (1)Reconstrucţia ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor se realizează în concordanţă cu prevederile amenajamentelor silvice şi/sau ale studiilor de specialitate, studii fundamentate în conformitate cu normele tehnice specifice.
      (2)La regenerarea pădurilor se aplică regimul codrului, urmărindu-se conservarea genofondului şi a ecofondului, realizarea de arborete de calitate superioară, precum şi exercitarea cu continuitate de către acestea a funcţiilor de protecţie.
      (3)Se exceptează de la prevederile alin. (2) arboretele de plopi indigeni, de salcie, de salcâm, precum şi zăvoaiele în care este admis regimul crângului.
      Art. 29
      (1)Tăierile rase sunt admise numai în arboretele de molid cu structură echienă şi relativ echienă, pin, plop euramerican, salcie selecţionată, precum şi în cazul substituirii ori refacerii unor arborete, în care nu este posibilă aplicarea altor tratamente.
      (2)În situaţiile prevăzute la alin. (1), mărimea suprafeţei de pădure parcurse cu tăieri rase este de maximum 3 ha, cu excepţia arboretelor de plop euramerican şi salcie selecţionată, amplasate în incintele îndiguite, care necesită pregătirea mecanizată a terenului, situaţie în care suprafaţa este de maximum 5 ha. Între suprafeţele parcurse cu tăieri rase se va păstra o distanţă de minimum două înălţimi de arbori.
      (3)În situaţia apariţiei de produse accidentale, mărimea parchetului este determinată de mărimea suprafeţei pe care s-a manifestat factorul dăunător şi de modul de intervenţie pentru înlăturarea efectelor generate de acesta.
      (4)Realizarea într-un arboret a unei tăieri rase prin alăturare cu o altă tăiere rasă este permisă numai după închiderea stării de masiv în suprafaţă tăiată anterior. Dacă starea de masiv nu este încheiată într-o perioadă de 7 ani de la prima tăiere rasă, este permisă alăturarea, cu condiţia asigurării împăduririi integrale a suprafeţei tăiate anterior. Executarea într-un arboret a unei tăieri rase, unice, este permisă numai în situaţia în care arboretele perimetral vecin are asigurată starea de masiv.
      (5)Tăierile rase în parcurile naţionale şi parcurile naturale sunt interzise, cu excepţia arboretelor în care nu se poate asigura regenerarea naturală prin altfel de tăieri.
      Art. 30
      (1)Lucrările de regenerare artificială şi de completare a regenerărilor naturale se execută în termen de cel mult două sezoane de vegetaţie de la tăierea unică/definitivă/după tăieri de produse accidentale sau tăieri ilegale pe suprafeţe compacte de peste 0,5 ha, cu excepţia extragerii masei lemnoase din arborete afectate de doborâturi şi rupturi masive de vânt şi zăpadă şi de uscare anormală şi a tăierilor unice în fondul forestier din Lunca şi Delta Dunării, precum şi din luncile râurilor interioare; în funcţie de amploarea fenomenului, structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură stabileşte perioada maximă de regenerare artificială pentru situaţiile de excepţie, perioadă care nu poate să fie mai mare de 5 sezoane de vegetaţie de la tăiere.
      (2)Lucrările de regenerare, întreţinere a seminţişurilor şi a plantaţiilor şi de îngrijire a arboretelor trebuie astfel executate încât să se realizeze compoziţiile stabilite prin amenajamentele silvice şi/sau prin studiile de specialitate.
      (3)Compoziţia, schemele şi tehnologiile de împădurire se stabilesc potrivit prevederilor din normele tehnice de specialitate şi/sau ale studiilor de specialitate aprobate.
      (4)Regenerarea se consideră încheiată la realizarea stării de masiv.
      (5)Lucrările de regenerare, întreţinere a seminţişurilor şi plantaţiilor, precum şi de îngrijire a arboretelor se realizează de ocoale silvice sau de către persoane juridice atestate în condiţiile legii.
      (6)Regulamentul şi criteriile de atestare a persoanelor juridice prevăzute la alin. (5) se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, cu consultarea asociaţiilor şi organizaţiilor profesionale şi a structurilor asociative ale autorităţilor locale.
      Art. 31
      Modalităţile de producere, de comercializare şi de utilizare a materialelor forestiere de reproducere se stabilesc prin lege specială, în concordanţă cu prevederile europene în domeniu.
      Art. 32
      (1)În cazul în care proprietarul nu îşi îndeplineşte obligaţia prevăzută la art. 17 alin. (2) lit. c) din motive imputabile, structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, după somaţie, asigură, prin ocoale silvice sau prin operatori economici atestaţi, executarea lucrărilor de regenerare artificială şi de întreţinere, pe bază de deviz, până la închiderea stării de masiv, contravaloarea acestor lucrări fiind suportată de proprietar.
      (2)Devizul lucrărilor prevăzut la alin. (1), întocmit de ocolul silvic sau de societatea reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, atestată şi aprobat de unităţile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, se comunică proprietarului.
      (3)Devizul prevăzut la alin. (1), acceptat în mod expres sau tacit prin necontestare de proprietar, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării, constituie titlu executoriu, fiind temei pentru executarea lucrărilor de regenerare.
      (4)Contravaloarea lucrărilor de regenerare efectuate şi recepţionate în conformitate cu devizul aprobat este suportată de la bugetul de stat, până la recuperarea creanţei de la proprietar.
      (5)Creanţa prevăzută la alin. (4) se recuperează prin executare silită, potrivit procedurii de recuperare a creanţelor bugetare, cu prioritate asupra terenului regenerat.
      Art. 33
      (1)Administratorul fondului forestier proprietate publică a statului şi proprietarii de păduri au obligaţia să înfiinţeze fondul de conservare şi regenerare a pădurilor purtător de dobândă, neimpozabil, deductibil fiscal şi având regimul rezervelor fiscale. Fondul se află la dispoziţia şi în contul administratorului sau al prestatorului de servicii silvice.
      (2)Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor prevăzut la alin. (1) se constituie din următoarele resurse:
      a)contravaloarea terenului scos definitiv din fondul forestier proprietate publică a statului, în cazul în care nu se oferă teren în compensare;
      b)contravaloarea pierderii de creştere determinate de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilităţii de pe terenurile scoase definitiv sau ocupate temporar din fondul forestier proprietate publică a statului;
      c)30% din cuantumul chiriei, pentru ocuparea temporară a terenurilor din fondul forestier proprietate publică a statului;
      d)contravaloarea despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier proprietate publică;
      e)50% din cuantumul despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier proprietate privată;
      f)10-25% din valoarea masei lemnoase autorizate spre exploatare, provenită din produse principale şi accidentale I, calculată la nivelul preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior; pentru fondul forestier proprietate publică a statului, nivelul procentului anual, în cazul produselor principale, se stabileşte de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, respectiv de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea", şi de Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, prin ocolul silvic propriu; pentru celelalte forme de proprietate forestieră, nivelul procentului anual, în cazul produselor principale, se stabileşte de ocoalele silvice prevăzute la art. 10 alin. (2) lit. b);
      g)sumele reprezentând cheltuielile de instalare/reinstalare a vegetaţiei forestiere pentru terenurile care fac obiectul compensării/ocupării temporare, precum şi cheltuielile necesare până la realizarea stării de masiv pentru terenurile din fondul forestier naţional;
      h)sumele reprezentând contravaloarea efectelor determinate de funcţiile de protecţie, ecologice şi sociale ale pădurilor;
      i)alocaţii de la bugetul de stat.
      (3)Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor prevăzut la alin. (1) se foloseşte pentru:
      a)regenerarea suprafeţelor parcurse cu tăieri;
      b)împădurirea terenurilor goale înregistrate în amenajamentul silvic sau a celor preluate în scopul împăduririi;
      c)reinstalarea pădurii pe terenurile ocupate temporar din fondul forestier naţional;
      d)efectuarea lucrărilor de ajutorare şi de îngrijire a regenerărilor naturale şi de îngrijire a culturilor tinere existente;
      e)efectuarea lucrărilor în resursele genetice forestiere înscrise în Catalogul naţional al materialelor forestiere de reproducere;
      f)acoperirea cheltuielilor ocazionate de refacerea pădurilor afectate de calamităţi;
      g)efectuarea lucrărilor de degajări şi curăţiri;
      h)cumpărarea de terenuri cu destinaţie agricolă sau forestieră, în condiţiile legii;
      i)gospodărirea pădurilor cu funcţii speciale de protecţie, în condiţiile în care nu este reglementat procesul de producţie lemnoasă;
      j)efectuarea studiilor şi lucrărilor de protecţie a pădurilor;
      k)împrejmuirea terenurilor pe care sunt instalate regenerări naturale şi a plantaţiilor.
      (4)Constituirea fondului de conservare şi regenerare a pădurilor pentru resursele prevăzute la alin. (2) lit. f) se face la data valorificării acestora. Alimentarea fondului de conservare şi regenerare a pădurilor se face la data la care resursele prevăzute la alin. (2) devin exigibile.
      (5)Evidenţa fondului de conservare şi regenerare a pădurilor se ţine pe proprietar.
      (6)Sumele rămase disponibile din acest fond la sfârşitul anului calendaristic se reportează în anul următor, cu aceeaşi destinaţie, cu excepţia celor prevăzute la alin. (2) lit. i).
      (7)În cazul fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, după acoperirea cheltuielilor din fondul de conservare şi regenerare a pădurilor pentru destinaţiile prevăzute la alin. (3) lit. a)-d), sumele rămase disponibile se restituie, la cerere, proprietarului.
      (8)Lucrările prevăzute a fi finanţate din fondul de conservare şi regenerare a pădurilor pot fi realizate şi cu resurse financiare din afara acestuia.
      CAPITOLUL IV:Asigurarea integrităţii fondului forestier naţional
      Art. 34
      Terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia.
      Art. 35
      Reducerea suprafeţei fondului forestier naţional este interzisă.
      Art. 36
      (1)Prin excepţie de la prevederile art. 35 este permisă reducerea suprafeţei fondului forestier naţional prin scoaterea/definitivă a unor terenuri necesare realizării obiectivelor de interes naţional, declarate de utilitate publică, în condiţiile legii, precum şi a unor terenuri pe care sunt amplasate capacităţi de producţie şi/sau servicii pentru apărare de interes strategic pentru securitatea naţională.
      (2)La cerere, solicitantul terenului pe care urmează a fi realizate obiectivele prevăzute la alin. (1) poate compensa suprafaţa solicitată, caz în care nu se mai plăteşte contravaloarea terenului care urmează să fie scos definitiv din fondul forestier naţional, dar se achită anticipat celelalte obligaţii băneşti.
      (3)Compensarea prevăzută la alin. (2) se realizează cu un teren ale cărui suprafaţă şi valoare sunt cel puţin egale cu suprafaţa şi valoarea terenului care face obiectul scoaterii din fondul forestier naţional.
      (4)Prin excepţie de la alin. (2), reducerea fondului forestier naţional prin scoaterea definitivă a unor terenuri proprietate publică a statului, în suprafaţă de până la 400 m2, pentru realizarea unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei de Stat, se realizează fără compensare şi fără plata altor obligaţii băneşti, la solicitarea Ministerului Afacerilor Interne.
      (5)Prin excepţie de la alin. (2), reducerea fondului forestier naţional prin scoaterea definitivă a unor terenuri proprietate publică a statului pe care sunt amplasate capacităţi de producţie şi/sau servicii pentru apărare de interes strategic pentru securitatea naţională se realizează fără compensare şi fără plata altor obligaţii băneşti, la solicitarea ministerului de resort.
      (6)Beneficiarul scoaterii definitive din fondul forestier naţional a terenurilor necesare realizării lucrărilor miniere de interes naţional şi de utilitate publică de exploatare a zăcămintelor de lignit este operatorul economic cu capital integral sau majoritar de stat, în cazul terenurilor forestiere achiziţionate de acesta, sau statul român, în cazul terenurilor care au făcut obiectul exproprierii.
      (7)Prin excepţie de la alin. (2), reducerea fondului forestier naţional prin scoaterea definitivă a terenurilor pentru realizarea lucrărilor menţionate la alin. (6) se realizează fără compensare şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
      Art. 37
      (1)Pot fi scoase definitiv din fondul forestier naţional, doar cu condiţia compensării acestora, fără reducerea suprafeţei fondului forestier şi cu plata anticipată a obligaţiilor băneşti, numai terenurile necesare realizării sau extinderii următoarelor categorii de lucrări şi obiective:
      a)exploatare a resurselor minerale prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
      b)obiective turistice, de agrement, inclusiv structuri de primire turistică, unităţi de cult, cimitirele aparţinând domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale, obiective sportive, medicale, precum şi obiective sociale realizate numai de furnizorii de servicii sociale; pentru teritoriul administrativ în zonele de interes economic al Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării» se pot realiza pontoane de acostare pentru ambarcaţiuni cu scop turistic şi de agrement şi de aprovizionare cu alimente şi combustibil, pontoane plutitoare şi adăposturi pescăreşti pentru pescari constituiţi în asociaţii;
      c)locuinţe sau case de vacanţă, numai în fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice;
      d)obiective instalate în fondul forestier naţional înainte de anul 1990, precum şi suprafeţele aferente activelor vândute, în condiţiile legii, de către Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva;
      e)surse şi reţele de apă şi de canalizare, inclusiv ape minerale, surse şi reţele de energie din resurse convenţionale sau regenerabile, reţele şi sisteme de comunicaţii, drumuri de interes judeţean şi local, parcuri recreative, parcuri tematice şi/sau educaţionale, situri arheologice înscrise în patrimoniul mondial UNESCO, monumente istorice, centre de management integrat al deşeurilor, precum şi lucrări şi/sau construcţii hidrotehnice şi de piscicultură;
      f)explorare a următoarelor resurse minerale: cărbuni, roci utile, agregate minerale, minereuri; explorarea, exploatarea şi transportul resurselor de petrol şi gaze naturale, precum şi instalarea, repararea, întreţinerea, dezafectarea reţelelor de transport sau distribuţie petrol, gaze naturale sau energie electrică.
      (2)Amplasarea obiectivelor prevăzute la alin. (1) lit. c) se face cu respectarea următoarelor condiţii, care trebuie îndeplinite cumulativ:
      a)construcţia şi terenul pe care se amplasează sunt proprietatea aceleiaşi persoane;
      b)suprafaţa maximă care poate face obiectul scoaterii definitive din fondul forestier, incluzând construcţia, accesul şi împrejmuirea, este de maximum 250 m2 în cazul proprietăţilor forestiere mai mari de 5 ha şi de maximum 5% din suprafaţa proprietăţii forestiere, dar nu mai mare de 200 m2, dacă suprafaţa proprietăţii forestiere este mai mică de 5 ha.
      (3)Compensarea prevăzută la alin. (1) se realizează fizic cu un teren care are de 5 ori valoarea terenului care se scoate definitiv din fondul forestier naţional, iar suprafaţa terenului dat în compensare nu poate fi mai mică decât de 3 ori suprafaţa terenului care face obiectul scoaterii din fondul forestier naţional. La realizarea obiectivelor prevăzute la alin. (1) lit. e), al căror beneficiar este o unitate administrativ-teritorială sau o instituţie publică, compensarea se realizează cu un teren ale cărui suprafaţă şi valoare sunt cel puţin egale cu suprafaţa şi valoarea terenului care face obiectul scoaterii definitive.
      (4)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), pentru suprafeţele mai mici de 50 m2, beneficiarul scoaterii definitive poate să nu ofere teren în compensare, situaţie în care trebuie să plătească, anticipat aprobării, o sumă de 5 ori mai mare decât valoarea terenului care face obiectul scoaterii, sumă care se virează la fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică, situaţie în care nu achită cheltuielile de instalare şi întreţinere a vegetaţiei forestiere până la realizarea stării de masiv.
      (5)Taxa procentuală prevăzută în anexa nr. 2 la Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se aplică la calculul obligaţiilor băneşti, este 100, în cazul scoaterilor definitive cu compensare a terenurilor din fondul forestier naţional.
      (6)Terenurile cu care se realizează compensarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie numai din afara fondului forestier naţional, dar limitrofe acestuia, apte de a fi împădurite. În situaţia în care suprafaţa minimă a unui teren cu care se realizează compensarea este mai mare de 20 ha, acesta poate să nu fie limitrof fondului forestier, dar trebuie să fie compact. Nu se poate realiza compensarea cu terenuri degradate, neproductive din punct de vedere silvic sau cu terenuri situate în zonele de stepă, alpină şi subalpină.
      (7)Pentru terenurile prevăzute la alin. (6) sunt obligatorii înscrierea în amenajamentele silvice şi asigurarea administrării sau serviciilor silvice în termen de 30 de zile de la data aprobării scoaterii definitive din fondul forestier, precum şi împădurirea în maximum două sezoane de vegetaţie.
      (8)În judeţele în care suprafaţa fondului forestier este sub 30% din suprafaţa judeţului, compensarea se realizează numai cu terenuri din cadrul aceluiaşi judeţ.
      (9)Terenurile pentru care a fost emisă aprobarea de scoatere definitivă din fondul forestier naţional şi terenurile preluate în compensare dobândesc situaţia juridică a terenurilor pe care le înlocuiesc şi se înscriu în cartea funciară în baza actului de aprobare şi a procesului-verbal de predare-primire, încheiat între părţi, în condiţiile legii.
      (10)Amenajările necesare pentru realizarea pădurilor-parc nu fac obiectul scoaterii definitive/ocupărilor temporare din fondul forestier şi sunt permise numai în situaţia în care realizarea amenajărilor nu implică tăieri de arbori sau defrişări.
      (11)Autorizarea construcţiilor la distanţe mai mici de 50 m de liziera pădurii, în afara fondului forestier, se face cu avizul structurii teritoriale a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în baza unei documentaţii depuse cu localizarea în coordonate stereografice 1970.
      Art. 38
      (1)Terenurile scoase definitiv din fondul forestier naţional devin proprietatea beneficiarului în momentul efectuării operaţiunii de predare-primire şi dobândesc destinaţia pe care acesta a solicitat-o şi care i-a fost aprobată.
      (2)Se exceptează de la prevederile art. 37 terenurile aflate în perimetrul fâşiei de protecţie a frontierei de stat, care fac parte din domeniul public şi care, prin natura lor, sunt destinate protecţiei şi întreţinerii liniei de frontieră.
      (3)Schimbarea destinaţiei obiectivului construit pe terenul care a făcut obiectul scoaterii definitive din fondul forestier naţional mai devreme de 5 ani determină abrogarea ordinului ministrului sau hotărârii Guvernului de aprobare şi aducere la starea iniţială a terenului scos din fondul forestier pe cheltuiala beneficiarului aprobării.
      Art. 39
      (1)Ocuparea temporară de terenuri din fondul forestier naţional este permisă numai pe o perioadă determinată de timp, în scopul realizării obiectivelor din categoria celor prevăzute la art. 36 şi la art. 37 alin. (1) lit. e) şi f) şi cu asigurarea plăţii anticipate a obligaţiilor băneşti de către beneficiarul aprobării de scoatere din fondul forestier naţional pentru obiectivul respectiv.
      (2)În raport cu durata obiectivului, perioada de timp pentru care poate fi aprobată ocuparea temporară prevăzută la alin. (1) este de maximum 10 ani, cu posibilitatea prelungirii pe perioade succesive de maximum 10 ani.
      (3)Chiria aferentă fiecărui an se plăteşte până la data de 31 ianuarie a anului pentru care se datorează şi se calculează conform prevederilor legale în vigoare la data de 1 ianuarie.
      (4)În cazul în care, pentru realizarea obiectivelor prevăzute la art. 36 şi art. 37 alin. (1) lit. a), b) şi c), sunt necesare şi alte terenuri adiacente celor scoase definitiv şi numai pentru organizarea de şantier, acestea vor putea fi ocupate temporar, pe o perioadă egală cu perioada de realizare a investiţiei.
      (5)Perioada pentru care se aprobă ocuparea temporară de terenuri din fondul forestier naţional, care au categoria de folosinţă pădure sau clasa de regenerare, include şi perioada necesară executării lucrărilor pentru redarea terenurilor în condiţii apte de a fi împădurite.
      (6)Este interzisă aprobarea ocupării temporare de terenuri din fondul forestier administrat/pentru care sunt asigurate serviciile silvice de către un ocol silvic pentru operatorii economici şi succesorii în drepturi ai acestora, în situaţia în care aceştia nu au redat circuitului silvic, în condiţiile alin. (5), terenurile forestiere ocupate anterior din fondul forestier naţional, cu excepţia situaţiilor de urgenţă reglementate în condiţiile legii.
      (7)Confirmarea redării în circuitul silvic potrivit alin. (6) se realizează de către şeful ocolului silvic.
      (8)În situaţia în care terenul care a făcut obiectul ocupării temporare este încadrat în alte categorii de folosinţă forestieră decât cele prevăzute la alin. (5), beneficiarul are obligaţia de a preda terenul în condiţiile stabilite în actul de aprobare.
      (9)Prin excepţie de la prevederile alin. (8), terenul ocupat temporar se poate reprimi cu o altă categorie de folosinţă decât cea iniţială, cu condiţia aprobării schimbării categoriei de folosinţă în interiorul termenului de ocupare temporară.
      (10)În cazul în care la sfârşitul perioadei aprobate de ocupare temporară terenul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (5), (8) şi (9), garanţia depusă şi dobânda bancară aferentă se reţin în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică.
      (11)Garanţia depusă şi dobânda bancară aferentă prevăzută la alin. (10) se transmit ocolului silvic care asigură administrarea şi/sau serviciile silvice, la solicitarea acestuia, în fondul de conservare şi regenerare a pădurilor, pentru execuţia lucrărilor necesare aducerii terenului la condiţiile prevăzute în actul de aprobare, conform devizului de lucrări întocmit de ocolul silvic şi avizat de structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      Art. 40
      (1)Solicitările de scoatere definitivă sau de ocupare temporară de terenuri din fondul forestier naţional, în condiţiile prevăzute la art. 36-39, cu acordul proprietarului şi avizate favorabil de ocolul silvic care asigură administrarea şi/sau serviciile silvice, în cazul proprietăţii private şi proprietăţii publice a unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv cu avizul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, al Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea" sau al ocolului silvic înfiinţat de Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, în cazul terenurilor din fondul forestier proprietate publică a statului, se aprobă de către:
      a)conducătorul structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, pentru suprafeţe de până la un ha;
      b)conducătorul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, cu avizul structurii de specialitate, pentru suprafeţe de la un ha până la 10 ha inclusiv şi pentru situaţia prevăzută la art. 39 alin. (7);
      c)Guvernul, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, cu avizul structurii teritoriale de specialitate, pentru suprafeţe de peste 10 ha, precum şi pentru alte situaţii prevăzute de lege.
      (2)Ocuparea temporară a unor terenuri din fondul forestier naţional pentru intervenţii cu caracter urgent privind remedierea unor deranjamente sau avarii la liniile de telecomunicaţii, de transport sau de distribuţie a energiei electrice, la conductele de apă, canalizare, gaze, precum şi la alte instalaţii similare, se aprobă de conducătorul structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în baza unei solicitări emise de autorităţile competente, în condiţiile legii, pentru o perioadă de maximum 30 de zile, fără a mai fi necesară plata garanţiei pentru ocuparea temporară de fond forestier.
      (3)Beneficiarul ocupării temporare, în condiţiile alin. (2), a terenului din fondul forestier naţional este obligat să achite contravaloarea prejudiciilor produse, a pierderii de creştere a arborilor, precum şi a lucrărilor necesare aducerii terenului la starea iniţială, stabilită pe bază de deviz, întocmit în condiţiile legii de către ocolul silvic care asigură administrarea şi/sau serviciile silvice şi avizat de conducătorul structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, devizul constituind titlu executoriu.
      (4)Contravaloarea prevăzută la alin. (3) se achită, în termen de 30 de zile de la comunicarea devizului prevăzut la alin. (3), către beneficiar.
      Art. 41
      (1)Pentru terenurile scoase definitiv din fondul forestier naţional, în cazurile prevăzute la art. 36 şi 37, obligaţiile băneşti sunt următoarele:
      a)taxa pentru scoaterea definitivă a terenurilor din fondul forestier naţional, care se achită anticipat emiterii aprobării de scoatere definitivă şi se depune în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică, aflat la dispoziţia autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;
      b)contravaloarea terenului scos definitiv din fondul forestier naţional, care se achită proprietarului terenului pentru terenurile proprietate privată a persoanelor fizice, juridice sau proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, iar pentru terenurile proprietate publică a statului, acestea se achită administratorilor pădurilor proprietate publică a statului, făcându-se venit la fondul de conservare şi regenerare a pădurilor; suma prevăzută la art. 37 alin. (4), care se virează în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică;
      c)contravaloarea pierderii de creştere determinate de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilităţii tehnice, care se achită proprietarului terenului pentru terenurile proprietate privată a persoanelor fizice, juridice sau proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, iar pentru terenurile proprietate publică a statului, administratorului pădurilor proprietate publică a statului, făcându-se venit la fondul de conservare şi regenerare a pădurilor;
      d)contravaloarea obiectivelor dezafectate; în cazul pădurilor proprietate publică a statului, aceasta se achită administratorului, iar pentru celelalte categorii de proprietate forestieră se achită proprietarului;
      e)cheltuielile de instalare a vegetaţiei forestiere şi de întreţinere a acesteia până la realizarea stării de masiv, numai pentru cazurile prevăzute la art. 36 alin. (2) şi la art. 37 alin. (1), sume care se depun în fondul de conservare şi regenerare a pădurilor.
      (2)Obligaţiile băneşti prevăzute la alin. (1) lit. b)-e) se achită anticipat predării-primirii terenului pentru care a fost emisă aprobarea de scoatere definitivă din fondul forestier naţional.
      (3)Predarea-primirea terenului pentru care există aprobarea de scoatere definitivă din fondul forestier naţional se face în prezenţa reprezentantului structurii teritoriale a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, numai după achitarea obligaţiilor băneşti prevăzute la alin. (1) lit. b)-e).
      Art. 42
      (1)Pentru terenurile care se ocupă temporar din fondul forestier naţional, în cazurile prevăzute la art. 39, obligaţiile băneşti sunt următoarele:
      a)garanţia, echivalentă cu taxa pentru scoaterea definitivă a terenurilor din fondul forestier naţional cu compensare, care se achită anticipat emiterii aprobării şi se depune în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică, fond aflat la dispoziţia autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;
      b)chiria, care se achită proprietarului, în cazul fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, respectiv al celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale; pentru fondul forestier proprietate publică a statului, 30% din chirie se depune în fondul de conservare şi regenerare a pădurilor, 20% se achită administratorului, iar 50% se depune în fondul de accesibilizare a pădurilor;
      c)contravaloarea pierderii de creştere determinate de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilităţii tehnice, care se achită proprietarului terenului pentru terenurile proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale; pentru fondul forestier proprietate publică a statului, contravaloarea pierderii de creştere se achită administratorului, care o depune în fondul de conservare şi regenerare a pădurilor;
      d)valoarea obiectivelor dezafectate de pe terenurile respective; în cazul pădurilor proprietate publică a statului, aceasta se achită administratorului, iar în celelalte cazuri se achită proprietarului;
      e)cheltuielile de reinstalare a vegetaţiei forestiere şi de întreţinere a acesteia până la realizarea stării de masiv, care se depun în fondul de conservare şi regenerare a pădurilor.
      (2)Obligaţiile băneşti prevăzute la alin. (1) lit. b)-e) se achită anticipat predării-primirii terenului pentru care a fost emisă aprobarea de ocupare temporară din fondul forestier naţional.
      Art. 43
      Metodologia privind scoaterea definitivă, ocuparea temporară şi schimbul de terenuri şi de calcul al obligaţiilor băneşti se aprobă prin ordin al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      Art. 44
      Masa lemnoasă rezultată în urma defrişării vegetaţiei forestiere de pe terenurile scoase definitiv sau ocupate temporar din fondul forestier revine proprietarului, în cazul fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, respectiv proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, şi administratorului, în cazul fondului forestier proprietate publică a statului.
      Art. 45
      (1)Administratorii fondului forestier proprietate publică iau măsuri de lichidare a enclavelor şi de corectare a perimetrului fondului forestier şi de comasare a terenurilor proprietate publică prin schimburi de terenuri pe bază de acte autentice.
      (2)Terenurile care fac obiectul schimbului dobândesc situaţia juridică a terenurilor pe care le schimbă, acestea având destinaţie forestieră.
      (3)Metodologia de dobândire prin cumpărare, schimb sau prin donaţie, prin Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi prin ceilalţi administratori ai fondului forestier proprietate publică, se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (4)La realizarea schimbului se are în vedere echivalenţa valorică a terenurilor, evaluarea acestora făcându-se pe baza metodologiei prevăzute la art. 43.
      (5)Evaluarea terenurilor şi a vegetaţiei forestiere de pe terenurile care fac obiectul schimbului se realizează în baza metodologiei prevăzute la art. 43, aprobată prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (6)Coproprietarii şi vecinii proprietari de fond forestier, persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat, au un drept de preempţiune, în ordinea prevăzută la art. 1.746 din Codul civil şi în condiţiile prezentei legi, la cumpărarea de terenuri din fondul forestier aflate în proprietate privată, la preţ şi în condiţii egale.
      (7)Vânzătorul are obligaţia de a-i înştiinţa în scris pe toţi preemptorii, prin executorul judecătoresc sau notarul public, despre intenţia de vânzare, arătând şi preţul cerut pentru terenul ce urmează a fi vândut. În cazul în care coproprietarii sau vecinii fondului, alţii decât administratorul pădurilor proprietate publică a statului, nu au domiciliul ori sediul cunoscut, înştiinţarea ofertei de vânzare se înregistrează la primăria sau, după caz, primăriile în raza cărora este situat terenul şi se afişează, în aceeaşi zi, la sediul primăriei, prin grija secretarului consiliului local.
      (8)Titularii dreptului de preempţiune trebuie să îşi manifeste în scris intenţia de cumpărare şi să comunice acceptarea ofertei de vânzare sau, după caz, să o înregistreze la sediul primăriei unde aceasta a fost afişată, în termen de 30 de zile de la comunicarea ofertei de vânzare ori, după caz, de la afişarea acesteia la sediul primăriei.
      (9)În situaţia în care terenul ce urmează a fi vândut este limitrof cu fondul forestier proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, exercitarea dreptului de preempţiune al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale în termenul prevăzut la alin. (8) prevalează în raport cu dreptul de preempţiune al vecinilor.
      (10)Dacă în termenul arătat la alin. (8) niciunul dintre preemptori nu îşi manifestă intenţia de cumpărare, vânzarea terenului este liberă. În faţa notarului public dovada înştiinţării preemptorilor se face cu copie de pe comunicările făcute sau, dacă este cazul, cu certificatul eliberat de primărie, după expirarea termenului de 30 de zile în care trebuia manifestată intenţia de cumpărare.
      (11)Nerespectarea de către vânzător a obligaţiei prevăzute la alin. (7) sau vânzarea terenului la un preţ mai mic ori în condiţii mai avantajoase decât cele arătate în oferta de vânzare atrage anulabilitatea vânzării.
      (12)Dispoziţiile prezentului articol privitoare la exercitarea dreptului de preempţiune se completează cu prevederile de drept comun.
      Art. 46
      (1)Pentru realizarea schimbului de terenuri în situaţiile în care unul dintre terenuri este proprietate publică, schimbul trebuie să îndeplinească cel puţin una dintre următoarele condiţii:
      a)să conducă la eliminarea de enclave din fondul forestier proprietate publică a statului;
      b)să determine comasarea terenurilor forestiere proprietate publică a statului;
      c)să asigure majorarea suprafeţelor împădurite din zonele deficitare în păduri.
      (2)Schimbul de terenuri prevăzut la alin. (1) se iniţiază de administratorul fondului forestier proprietate publică sau de proprietar, în cazul fondului proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (3)În situaţia în care suprafaţa fondului forestier este sub 30% din suprafaţa judeţului, schimbul de terenuri se poate realiza doar în cadrul aceluiaşi judeţ.
      (4)Schimbul se realizează numai cu fond forestier, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c), în care schimbul se poate face cu terenuri cu altă destinaţie.
      Art. 47
      (1)Schimbarea categoriei de folosinţă silvică a terenurilor cu destinaţie forestieră, pe perioada de aplicare a amenajamentului silvic, în altă categorie de folosinţă silvică se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (2)Schimbarea categoriei de folosinţă silvică a terenurilor cu destinaţie forestieră de la folosinţa "pădure" la altă categorie de folosinţă silvică se face cu plata unei taxe echivalente cu taxa de scoatere definitivă din fondul forestier naţional, care se virează în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică.
      (3)Fac excepţie de la prevederile alin. (2) terenurile destinate construcţiei de drumuri forestiere, realizării de lucrări de corectare a torenţilor, terenurile destinate înfiinţării de pepiniere silvice cu o suprafaţă de maximum 0,5 ha, constituirii culoarului de frontieră şi fâşiei de protecţie a frontierei de stat, cele destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei de Stat.
      (4)Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor pentru constituirea culoarului de frontieră şi a fâşiei de protecţie a frontierei de stat, a celor destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei de Stat, precum şi a celor destinate realizării unor centre de antrenament se face la solicitarea instituţiilor din sistemul naţional de ordine publică.
      CAPITOLUL V:Prevenirea şi stingerea incendiilor
      Art. 48
      Proprietarii terenurilor forestiere, ai perdelelor forestiere de protecţie şi ai terenurilor degradate pe care s-au realizat lucrări de împădurire, precum şi ocoalele silvice care asigură servicii silvice sau administrarea acestora sunt obligaţi să aplice şi să respecte normele specifice de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      Art. 49
      Prefecţii, primarii, consiliile judeţene şi locale, unităţile autorităţilor competente ale statului în domeniul protecţiei civile, al combaterii efectelor calamităţilor şi dezastrelor, potrivit atribuţiilor legale ce le revin, au obligaţia de a interveni în acţiunile de prevenire şi stingere a incendiilor în fondul forestier şi în vegetaţia forestieră din afara acestuia.
      Art. 50
      Persoanele fizice care constată incendii în fondul forestier naţional sunt obligate să le anunţe imediat la numărul unic de urgenţă şi să participe la stingerea lor.
      CAPITOLUL VI:Paza şi protecţia pădurilor
      Art. 51
      (1)Proprietarii de păduri sunt obligaţi să asigure paza pădurii împotriva tăierilor ilegale de arbori, a furturilor, a distrugerilor, a degradărilor, a păşunatului şi a altor fapte păgubitoare pentru fondul forestier, în condiţiile legii.
      (2)Personalul silvic care are atribuţii pentru paza pădurilor este dotat cu armament de serviciu, în condiţiile legii.
      (21)Personalul silvic cu atribuţii de pază răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile Codului muncii, pentru pagubele produse pe suprafeţele de fond forestier sau în terenurile din afara fondului forestier pe care le are în pază, în situaţia în care în termen de 24 de ore de la constatarea pagubelor nu informează, în scris, ocolul silvic; şeful ocolului silvic răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile Codului muncii, pentru pagubele produse pe suprafeţele de fond forestier sau în terenurile din afara fondului forestier dacă nu sesizează unităţile de poliţie sau jandarmerie cele mai apropiate, în maximum 24 de ore de la înregistrarea informaţiei referitoare la constatarea pagubelor.
      (3)În exercitarea atribuţiilor de serviciu privind paza fondului forestier, precum şi constatarea contravenţiilor şi a faptelor ce constituie infracţiuni silvice, personalul silvic este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, în limitele competenţelor stabilite de lege.
      Art. 52
      Unităţile de poliţie şi jandarmerie, potrivit atribuţiilor ce le revin conform legii, asigură sprijin de specialitate în organizarea pazei pădurilor.
      Art. 53
      (1)Se interzice păşunatul în fondul forestier, în perdelele forestiere de protecţie şi în perimetrele de ameliorare a terenurilor degradate sau în alunecare.
      (2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în caz de forţă majoră, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură sau unităţile teritoriale de specialitate ale acesteia, după caz, pot aproba păşunatul în fondul forestier, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
      a)se desfăşoară pe durată limitată;
      b)se practică doar în anumite perimetre ale pădurii;
      c)solicitările de aprobare aparţin autorităţilor publice locale;
      d)s-a obţinut acordul proprietarului;
      e)este solicitat în cazuri temeinic justificate.
      (3)Nu poate fi aprobat păşunatul în arboretele în curs de regenerare, în plantaţiile şi regenerările tinere, precum şi în pădurile care îndeplinesc funcţii speciale de protecţie.
      (4)În cazul pădurilor proprietate publică a statului, acordul prevăzut la alin. (2) lit. d) se dă de administrator.
      (5)Trecerea animalelor domestice prin fondul forestier spre zonele de păşunat, adăpat şi adăpostire se aprobă de ocolul silvic, cu acordul proprietarului fondului forestier, pe trasee delimitate şi în perioade precizate. Pentru fondul forestier proprietate publică a statului, aprobarea se dă de către conducătorii structurilor prevăzute la art. 10 alin. (2).
      (6)Se interzice trecerea animalelor domestice prin pădure în arboretele în curs de regenerare, în plantaţiile şi regenerările tinere, în ariile naturale protejate de interes naţional, în perimetrele de ameliorare, precum şi în perdelele forestiere de protecţie.
      (7)Cu aprobarea ocolului silvic se permite amplasarea în mod gratuit a stupilor de albine în fondul forestier proprietate publică a statului, pe perioada pastoralului.
      (8)Cuantumul plăţii pentru acţiunile prevăzute la alin. (2) şi (5) se stabileşte prin înţelegerea părţilor.
      Art. 54
      (1)Accesul public în pădure este permis numai în zone amenajate şi pe trasee marcate în acest sens.
      (2)Accesul public în fondul forestier naţional cu autovehicule, motociclete, ATV-uri sau mopede este interzis, cu excepţia activităţilor sportive, de recreere şi turism, care se pot practica numai cu acordul:
      a)şefului ocolului silvic, în cazul administrării;
      b)proprietarului, cu avizul şefului ocolului silvic, în cazul asigurării serviciilor silvice.
      Art. 55
      (1)Supravegherea stării de sănătate a pădurilor şi stabilirea lucrărilor necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor şi a dăunătorilor se realizează prin serviciul de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (2)Măsurile dispuse de serviciul prevăzut la alin. (1) sunt obligatorii pentru toţi deţinătorii de fond forestier.
      Art. 56
      Ocoalele silvice realizează lucrările de depistare şi prognoză a atacurilor bolilor şi dăunătorilor pădurii, în conformitate cu normele tehnice privind protecţia pădurilor împotriva bolilor şi dăunătorilor.
      Art. 57
      (1)Lucrările de combatere a bolilor şi dăunătorilor pădurilor, indiferent de forma de proprietate, prin mijloace avio, se realizează în mod unitar sub coordonarea serviciului prevăzut la art. 55.
      (2)Efectuarea celorlalte lucrări de combatere a bolilor şi dăunătorilor se realizează de ocolul silvic în care sunt necesare aceste lucrări şi se suportă de proprietar, respectiv de administrator, pentru pădurile proprietate publică a statului.
      CAPITOLUL VII:Produsele specifice fondului forestier naţional
      Art. 58
      (1)Produsele specifice fondului forestier naţional sunt bunurile ce se realizează din acesta, respectiv produse lemnoase şi nelemnoase.
      (2)Produsele lemnoase specifice fondului forestier naţional sunt reprezentate prin:
      a)produse principale, rezultate din tăieri de regenerare a pădurilor;
      b)produse secundare, rezultate din tăieri de îngrijire şi conducere a arboretelor;
      c)produse accidentale, rezultate în urma acţiunii factorilor biotici şi abiotici destabilizatori sau din defrişări de pădure legal aprobate;
      d)produse de igienă, rezultate din procesul normal de eliminare naturală;
      e)alte produse: arbori şi arbuşti ornamentali, pomi de Crăciun, răchită, puieţi şi diferite produse din lemn.
      (3)Produsele nelemnoase specifice fondului forestier naţional sunt reprezentate prin:
      a)faună de interes cinegetic;
      b)peşte din apele de munte, din crescătorii, bălţi şi iazuri din fondul forestier;
      c)fructe de pădure;
      d)seminţe forestiere;
      e)trufe şi alte ciuperci comestibile din flora spontană din cuprinsul acestuia;
      f)plante medicinale şi aromatice din cuprinsul acestuia;
      g)răşină;
      h)alte produse.
      (4)Produsele pădurii aparţin proprietarilor sau deţinătorilor acesteia, după caz, cu excepţia faunei de interes cinegetic şi a peştelui din apele de munte.
      (5)Recoltarea şi/sau achiziţionarea produselor nelemnoase specifice fondului forestier naţional se fac/se face pe baza autorizaţiilor emise de ocolul silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice, conform instrucţiunilor aprobate prin ordin al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, precum şi pe baza autorizaţiei de recoltare/achiziţionare emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.
      (6)În cazul fondului forestier care nu se află în administrarea unui ocol silvic, autorizaţiile prevăzute la alin. (5) se vor emite doar în baza acordului scris al proprietarului fondului forestier.
      Art. 59
      (1)Volumul maxim de lemn care se recoltează ca produse principale într-o unitate de gospodărire nu poate depăşi posibilitatea acestora, stabilită prin amenajamentul silvic, pentru perioada de valabilitate a acestuia.
      (2)Volumul maxim de lemn prevăzut la alin. (1), care se recoltează anual ca produse principale într-o unitate de gospodărire, nu poate depăşi posibilitatea anuală.
      (3)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), se poate depăşi posibilitatea anuală, în următoarele situaţii:
      a)dacă reglementarea procesului de producţie lemnoasă se realizează la nivel de arboret;
      b)cu volumul de lemn nerecoltat, până la nivelul posibilităţii anuale, în anii anteriori de aplicare a amenajamentului silvic în vigoare.
      c)recoltarea produselor accidentale I, cu aprobarea structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (4)Suprafaţa arboretelor prevăzută în amenajamentul silvic a fi parcursă cu lucrări de îngrijire şi de conducere este minimală.
      (5)Volumul prevăzut prin amenajamentul silvic pentru extragere, prin lucrările de îngrijire şi conducere, este orientativ şi se recoltează cu respectarea prevederilor normelor tehnice specifice şi în funcţie de starea arboretelor.
      (51)Lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor, tăierile de igienă, precum şi tăierile de produse accidentale dispersate sau realizate pe suprafeţele compacte de maximum 3 ha, executate în fondul forestier proprietate publică a statului, se realizează de către administratorii prevăzuţi de lege, în următoarea ordine:
      a)prin exploatare în regie proprie, cu forţe proprii;
      b)prin exploatare în regie proprie, prin prestări servicii cu operatori economici atestaţi pentru lucrări de exploatare forestieră;
      c)prin valorificare ca masă lemnoasă pe picior; valorificarea ca masă lemnoasă pe picior se poate face numai pentru volumul din actele de punere în valoare care depăşeşte capacitatea proprie de exploatare la nivelul ocolului silvic/bazei experimentale şi după organizarea a cel puţin două proceduri de achiziţie publică, în condiţiile legii. Volumul lemnului de foc rezultat din masa lemnoasă valorificată pe picior se oferă spre valorificare în ordinea de priorităţi prevăzută la alin. (52).
      (52)Volumul disponibil rezultat ca lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm şi ca lemn de foc din lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor, din tăierile de igienă, precum şi din tăierile de produse accidentale dispersate sau realizate pe suprafeţe compacte de maximum 3 ha, din fondul forestier proprietate publică a statului, se valorifică în următoarea ordine de priorităţi:
      a)pentru necesarul de lemn al populaţiei, pe bază de solicitare individuală sau în baza solicitărilor centralizate de unităţile administrativ-teritoriale pe suprafaţa cărora este amplasat fondul forestier administrat de ocolul silvic de stat; această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare;
      b)pentru consumul propriu al unităţilor de interes local finanţate, integral sau parţial, de la bugetul de stat sau bugetul local, care nu desfăşoară activitate economică în sensul reglementărilor comunitare în domeniul ajutorului de stat, în baza solicitării unităţii de interes local sau în baza solicitărilor centralizate de unităţile administrativ-teritoriale pe suprafaţa cărora estre amplasat fondul forestier; această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare;
      c)consumul propriu al administratorilor fondului forestier proprietate publică a statului.
      (53)Volumul disponibil rezultat ca lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm şi ca lemn de foc din lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor, din tăierile de igienă, precum şi din tăierile de produse accidentale dispersate sau realizate pe suprafeţe compacte de maximum 3 ha, executate în fondul forestier proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, se valorifică în condiţiile regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică în vigoare, în următoarea ordine de priorităţi:
      a)pentru necesarul de lemn populaţiei din raza unităţii administrativ-teritoriale; această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare;
      b)pentru consumul propriu al unităţilor de interes local de pe raza unităţii administrativ-teritoriale finanţate, integral sau parţial, de la bugetul de stat sau bugetul local, care nu desfăşoară activitate economică în sensul reglementărilor comunitare în domeniul ajutorului de stat; această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare;
      c)consumul propriu al administratorilor fondului forestier proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale;
      d)în situaţia în care nu se poate asigura necesarul de lemn de foc din resursa prevăzută mai sus, unităţile administrativ-teritoriale pot hotărî să se asigure necesarul de lemn de foc şi din volumul rezultat prin aplicarea celorlalte categorii de lucrări silvotehnice.
      (54)abrogat
      (55)Volumul disponibil de lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm şi de lemn de foc, rămas după acoperirea necesarului de lemn în condiţiile alin. (52) şi (53), se valorifică în condiţiile regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică, în vigoare.
      (56)Volumul de lemn prevăzut la alin. (51) se adaugă la volumul maxim care poate fi valorificat ca materiale lemnoase fasonate de către administratorii fondului forestier proprietate publică a statului, stabilit în condiţiile regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică.
      (57)Pentru judeţele deficitare în păduri, solicitările formulate către unităţile administrativ-teritoriale se centralizează la nivelul prefecturilor şi se transmit Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în vederea comunicării către acestea a existenţei în judeţele limitrofe a eventualelor volume de lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm şi de lemn de foc, disponibile spre vânzare.
      (58)Persoanele fizice care au în proprietate fond forestier din care îşi pot acoperi cantitatea de lemn necesară încălzirii locuinţelor, de minimum 10 mc/an, nu pot beneficia de lemn de foc pentru încălzirea locuinţelor în condiţiile alin. (52)-(54).
      (59)Materialele lemnoase prevăzute la alin. (52)-(54), comercializate de către cumpărătorii acestora, sunt fără provenienţă legală şi se confiscă fizic sau valoric, după caz, în condiţiile legii.
      (6)Produsele accidentale se recoltează integral din fondul forestier; în situaţia în care volumul produselor accidentale I cumulat cu volumul recoltat anterior apariţiei acestora depăşeşte posibilitatea, ocolul silvic care asigură administrarea/serviciile silvice, după caz, întocmeşte documentaţia potrivit metodologiei prevăzute la alin. (61) şi o transmite spre aprobare structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. În ariile naturale protejate se respectă legislaţia specifică protecţiei mediului.
      (61)Depăşirea posibilităţii prevăzute la alin. (6) se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în baza metodologiei aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (62)În termen de 5 zile lucrătoare de la aprobare, structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură transmite Comisiei tehnice de avizare pentru silvicultură decizia de aprobare a depăşirii posibilităţii, care decide aprobarea/respingerea elaborării unui nou amenajament silvic; la stabilirea posibilităţii din noul amenajament silvic se ia în considerare volumul cu care s-a depăşit posibilitatea din amenajamentul anterior.
      (63)Pentru suprafeţele de fond forestier cuprinse între 10,1 şi 100 ha, pentru care nu există amenajament silvic elaborat, produsele accidentale se pot recolta numai după elaborarea unui addendum la un amenajament silvic în vigoare şi aprobarea acestuia în Comisia tehnică de avizare pentru silvicultură.
      (7)Volumul produselor accidentale I înregistrate în unităţi de gospodărire în care se reglementează procesul de producţie lemnoasă, precum şi volumul arborilor tăiaţi ilegal se precomptează din posibilitatea de produse principale.
      (8)Precomptarea se realizează în cadrul aceleiaşi proprietăţi.
      (9)Se interzice compensarea volumului de recoltat, prevăzut de amenajamentul silvic din unităţi amenajistice inaccesibile, cu volume echivalente din unităţi amenajistice situate în zone accesibile, cu excepţia situaţiilor apariţiei produselor accidentale I.
      (10)În situaţia în care volumul masei lemnoase afectate de factori biotici şi/sau abiotici este mai mare decât posibilitatea anuală, aceasta poate fi depăşită în condiţiile stabilite prin metodologia aprobată prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (11)Volumul masei lemnoase prevăzut la alin. (10), care depăşeşte posibilitatea anuală, se precomptează în anul sau anii următori de aplicare a amenajamentului silvic, în funcţie de volumul cu care s-a depăşit.
      Art. 60
      (1)Produsele lemnoase ale pădurii şi ale vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier se recoltează pe bază de autorizaţie de exploatare eliberată de ocolul silvic.
      (2)Estimarea cantitativă şi calitativă a produselor lemnoase se face prin acte de evaluare întocmite de ocoalele silvice, conform normelor tehnice silvice specifice.
      (3)Ocolul silvic care eliberează autorizaţia de exploatare are obligaţia să execute predarea spre exploatare, controlul exploatării şi reprimirea parchetelor.
      (4)Valorificarea masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică se face potrivit regulamentului aprobat prin hotărâre a Guvernului.
      (5)În elaborarea regulamentului prevăzut la alin. (4) se au în vedere următoarele principii:
      a)valorificarea superioară a masei lemnoase;
      b)sprijinirea dezvoltării rurale prin prelucrarea locală a masei lemnoase;
      c)valorificarea masei lemnoase pe picior se face doar către operatori economici atestaţi; un operator economic/grup de operatori economici poate cumpăra la licitaţie sau negociere, după caz, materiale lemnoase rezultate din produse principale sau accidentale I, sub formă de lemn rotund fasonat la drum auto, doar în cazul în care asigură prin capacitatea proprie procesarea a cel puţin 40% din materialul lemnos achiziţionat;
      d)prioritatea alocării resurselor de materiale lemnoase din pădurile proprietate publică, necesare încălzirii locuinţelor populaţiei;
      e)transparenţa vânzării şi comercializării masei lemnoase;
      f)un operator economic/grup de operatori economici nu poate achiziţiona/procesa mai mult de 30% din volumul dintr-un sortiment industrial de masă lemnoasă din fiecare specie, stabilit ca medie a ultimilor 3 ani în baza actelor de punere în valoare autorizate la exploatare şi exploatate la nivel naţional, indiferent de forma de proprietate;
      g)asigurarea cu prioritate de masă lemnoasă pentru producătorii din industria mobilei din păduri proprietate publică a statului sub formă de lemn fasonat, pe baza necesarului anual estimat; aceştia au drept de preempţiune la cumpărarea de masă lemnoasă, la oferta de preţ şi în condiţii egale de vânzare.
      Art. 61
      Produsele nelemnoase specifice fondului forestier se recoltează în conformitate cu normele tehnice aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      CAPITOLUL VIII:Exploatarea masei lemnoase
      Art. 62
      (1)Exploatarea masei lemnoase se face după obţinerea autorizaţiei de exploatare şi predarea parchetului, cu respectarea regulilor silvice şi în conformitate cu instrucţiunile privind termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi transport ale materialului lemnos, aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. În zonele de deal şi de munte se dă prioritate tehnologiilor bazate pe funiculare.
      (2)Exploatarea masei lemnoase se face doar de operatori economici atestaţi de către comisia de atestare, care funcţionează în cadrul asociaţiei patronale şi profesionale din domeniul forestier recunoscută la nivel naţional.
      (3)Fac excepţie de la prevederile alin. (2) proprietarii de fond forestier, persoane juridice şi fizice, care pot exploata, fără atestare, din proprietatea lor un volum de până la 20 mc/an, în condiţiile legii.
      (4)De prevederile alin. (3) beneficiază şi persoanele fizice care au facilităţile prevăzute de Legea nr. 33/1996 privind repunerea în unele drepturi economice a locuitorilor Munţilor Apuseni, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi membrii formelor de proprietate asociative prevăzute de lege.
      (41)În scopul prevenirii inundaţiilor, Administraţia Naţională «Apele Române» şi subunităţile acesteia pot efectua lucrările de exploatare a vegetaţiei forestiere din albia minoră şi de pe suprafaţa construcţiilor hidrotehnice, fără a deţine certificat de atestare.
      (42)În vederea exploatării materialului lemnos în condiţiile art. 62 alin. (3), ocolul silvic nominalizat poate stabili un program săptămânal pentru efectuarea lucrărilor de transport valabil pentru întreg teritoriul unităţii administrativ-teritoriale. Programul astfel stabilit se comunică consiliului local în vederea aducerii la cunoştinţa persoanelor fizice şi juridice interesate.
      (43)Prevederile art. 62 alin. (3) şi (42) se aplică şi în cazul materialului lemnos exploatat din afara fondului forestier.
      (5)Regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi componenţa comisiei prevăzute la alin. (2), precum şi criteriile de atestare pentru activitatea de exploatare forestieră se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, la propunerea instituţiilor, organizaţiilor şi asociaţiilor profesionale şi patronale din domeniu, a reprezentanţilor naţionali ai proprietarilor de pădure şi a structurilor asociative ale autorităţilor locale.
      (6)Autorizaţia de exploatare se eliberează de ocolul silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice.
      Art. 63
      (1)Arborii destinaţi tăierii se inventariază şi, după caz, în funcţie de natura tăierii, se marchează cu dispozitive speciale de marcat de către personalul silvic împuternicit, în conformitate cu normele tehnice.
      (2)Forma şi modul de utilizare a dispozitivelor speciale de marcat, precum şi modul de marcare a arborilor sau a unor loturi de arbori se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      Art. 64
      (1)Dispozitivele speciale de marcat au regimul mărcilor şi al sigiliilor, iar tiparele lor se înregistrează şi se păstrează la birourile notariale.
      (2)Operaţiunile prevăzute la alin. (1) sunt scutite de taxa de timbru prevăzută de lege pentru primirea în depozit la birourile notariale a înscrisurilor sau a documentelor.
      (3)Conducătorul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură poate aproba utilizarea unor dispozitive speciale de marcat care nu au regimul mărcilor şi al sigiliilor.
      Art. 65
      (1)La exploatarea masei lemnoase se folosesc tehnologii de recoltare, de colectare, lucrări în platforma primară şi de transport al lemnului din pădure care să nu producă degradarea solului, a drumurilor forestiere şi a malurilor apelor, distrugerea sau vătămarea seminţişului utilizabil, precum şi a arborilor nedestinaţi exploatării, peste limitele admise de normele tehnice.
      (2)Titularii autorizaţiilor de exploatare răspund pe toată durata exploatării pentru prejudiciile produse în cuprinsul parchetului şi drumurilor auto forestiere pe care circulă.
      Art. 66
      (1)În scopul asigurării fondurilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor privind eventualele prejudicii de natura celor prevăzute la art. 65 alin. (1), inclusiv pentru refacerea elementelor de drum forestier distruse din vina titularilor autorizaţiilor de exploatare, aceştia depun la ocolul silvic, anticipat emiterii autorizaţiei de exploatare, o cauţiune de minimum 5% din valoarea contractului.
      (2)Cuantumul cauţiunii prevăzute la alin. (1) se stabileşte la data contractării masei lemnoase sau a lucrării de exploatare a lemnului.
      Art. 67
      (1)Pentru colectarea lemnului din păduri se construiesc căi de acces şi instalaţii pasagere, în conformitate cu instrucţiunile prevăzute la art. 62 alin. (1).
      (2)Colectarea lemnului prin traversarea terenurilor aparţinând altor proprietari se face cu plata servituţii de trecere şi, după caz, a despăgubirilor stabilite prin înţelegerea părţilor.
      CAPITOLUL IX:Provenienţa şi circulaţia materialelor lemnoase
      Art. 68
      (1)Materialele lemnoase, indiferent de provenienţa lor, se transportă numai însoţite de documente specifice de transport, din care să rezulte cu certitudine legalitatea provenienţei acestora.
      (2)Sunt interzise primirea spre încărcare şi transportul cu orice mijloace de transport al materialelor lemnoase neînsoţite de documentele de transport prevăzute la alin. (1).
      (3)Prestaţiile silvice în vegetaţia din afara fondului forestier sunt realizate pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale de către ocolul silvic nominalizat.
      Art. 69
      (1)Controlul circulaţiei materialelor lemnoase se efectuează de către:
      a)personalul silvic;
      b)ofiţeri, subofiţeri şi agenţi din cadrul Poliţiei Române, Poliţiei de Frontieră Română şi Jandarmeriei Române;
      c)personalul cu atribuţii de control din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
      (2)Personalul prevăzut la alin. (1) lit. b) şi c) este obligat să sprijine personalul silvic în acţiunile de control al circulaţiei materialelor lemnoase, în condiţiile legii.
      Art. 70
      Materialele lemnoase găsite în circulaţie fără documentele specifice de transport, cu documente specifice de transport a căror valabilitate a expirat sau care nu au înscrisă provenienţa legală se confiscă de personalul prevăzut la art. 69 alin. (1) şi se valorifică potrivit legii.
      Art. 71
      (1)Materialele lemnoase însoţite de documente specifice de transport care nu sunt completate corespunzător se reţin şi se predau în custodie.
      (2)Custodia materialelor lemnoase se asigură de cel mai apropiat ocol silvic sau de persoane fizice ori juridice care deţin spaţii corespunzătoare de depozitare, cu acordul acestora.
      (3)Dacă, în termenul stabilit de personalul împuternicit care a dispus reţinerea sau ca urmare a hotărârii judecătoreşti, nu se confirmă provenienţa legală a materialelor lemnoase, acestea se confiscă potrivit prevederilor legale.
      (4)În cazul în care s-a stabilit provenienţa legală, materialele lemnoase reţinute se restituie.
      (5)Materialele lemnoase confiscate conform prevederilor alin. (3) se restituie proprietarilor, dacă aceştia sunt identificaţi şi nu sunt autorii faptelor ilegale care au impus confiscarea, sau se valorifică potrivit legii.
      (6)Cheltuielile ocazionate de reţinere, custodie şi transport se suportă de persoana care nu a făcut dovada provenienţei legale a materialelor lemnoase reţinute.
      Art. 72
      (1)Se interzic primirea, depozitarea, prelucrarea, transportul şi comercializarea materialelor lemnoase fără documente specifice de transport ale acestora sau cu documente din care nu rezultă cu certitudine provenienţa legală a acestora.
      (2)Materialele lemnoase prevăzute la alin. (1) se confiscă şi se valorifică potrivit legii.
      (3)Pentru evitarea degradării, materialele lemnoase prevăzute la alin. (1) se pot valorifica. Contravaloarea acestora se consemnează într-un cont special până la soluţionarea definitivă a cauzei.
      Art. 73
      Normele referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi cele privind provenienţa şi circulaţia materialelor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      CAPITOLUL X:Cercetarea ştiinţifică din silvicultură
      Art. 74
      Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură sprijină prin programe activitatea de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică din domeniu şi urmăreşte folosirea eficientă a rezultatelor obţinute, în vederea fundamentării tehnico-ştiinţifice a măsurilor de gospodărire a pădurilor.
      Art. 75
      (1)Cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică din domeniul silviculturii se realizează prin Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice care se reorganizează, prin hotărâre a Guvernului, în Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea", în coordonarea autorităţii publice centrale pentru cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare ca institut naţional cu personalitate juridică, precum şi prin alte persoane juridice de drept public şi privat care au ca obiect de activitate cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică din domeniu.
      (2)Activitatea de dezvoltare tehnologică pentru fondul forestier proprietate publică a statului se realizează prin Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea". Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva acordă direct realizarea de servicii pentru activitatea de dezvoltare tehnologică Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice.
      (3)Avizarea şi aprobarea proiectelor de amenajare a pădurilor şi a altor proiecte referitoare la fondul forestier naţional se realizează de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.
      Art. 76
      Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea" administrează prin baze experimentale fondul forestier proprietate publică a statului deţinut, în care se efectuează cercetări în vederea generalizării rezultatelor în practica silvică.
      Art. 77
      Cercetarea ştiinţifică în domeniul silviculturii este finanţată de la bugetul de stat, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, precum şi din alte surse, potrivit legii.
      CAPITOLUL XI:Dezvoltarea conştiinţei forestiere
      Art. 78
      (1)Autoritatea publică centrală pentru educaţie, cu consultarea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, va include în curricula de la formele de învăţământ obligatorii noţiuni privitoare la păduri, la conservarea acestora, precum şi la rolul şi importanţa lor în cadrul biosferei şi în viaţa omenirii, în general.
      (2)Noţiunile prevăzute la alin. (1) se vor dezvolta diferenţiat şi progresiv, în funcţie de forma de învăţământ.
      Art. 79
      Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură are obligaţia realizării acţiunilor specifice, prin căi şi mijloace adecvate, pentru următoarele scopuri:
      a)formarea conştiinţei forestiere;
      b)crearea unui minimum de cunoştinţe profesionale la proprietarii de păduri.
      Art. 80
      (1)Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură înfiinţează Centrul Naţional pentru Perfecţionare în Silvicultură.
      (2)Regulamentul de organizare şi funcţionare a centrului prevăzut la alin. (1) se va stabili prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      Art. 81
      (1)În perioada 15 martie - 15 aprilie a fiecărui an, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură organizează "Luna plantării arborilor".
      (2)Luna plantării arborilor se organizează cu participarea consiliilor judeţene, a prefecturilor, a primăriilor, a inspectoratelor şcolare teritoriale, a instituţiilor confesionale, a unităţilor militare, precum şi a altor instituţii cu caracter public.
      (3)Cu prilejul organizării manifestărilor prevăzute la alin. (1), autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, prin unităţile aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea acesteia, va pune la dispoziţia celor interesaţi materialul săditor şi logistica necesară.
      (4)În perioada prevăzută la alin. (1), autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, administratorii pădurilor proprietate publică a statului şi ocoalele silvice private sunt obligaţi să desfăşoare acţiuni publice de popularizare şi educare privind rolul şi importanţa pădurii şi activităţi practice de realizare de plantaţii forestiere, întreţinerea şi conducerea arboretelor.
      Art. 82
      Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură sprijină iniţiativa şi acţiunile instituţiilor publice, ale mass-media şi ale organizaţiilor neguvernamentale referitoare la apărarea, dezvoltarea şi gospodărirea pădurilor.
      CAPITOLUL XII:Accesibilizarea pădurilor
      Art. 83
      (1)Mărirea gradului de accesibilizare a fondului forestier naţional constituie o condiţie de bază a gestionării durabile a pădurilor, cu respectarea prevederilor planurilor de management aprobate în condiţiile legii, în cazul ariilor naturale protejate.
      (2)Drumurile forestiere sunt căi de transport tehnologic, de utilitate privată, utilizate pentru: gospodărirea pădurilor, desfăşurarea activităţilor de vânătoare şi pescuit sportiv, intervenţii în caz de avarii, calamităţi sau dezastre, fiind închise circulaţiei publice, cu excepţia activităţilor sportive, de recreere şi turism care se pot practica numai cu acordul proprietarului, iar în cazul pădurilor proprietate publică a statului, cu acordul administratorului acestora.
      (3)Condiţiile de acces se afişează pe indicatoare specifice, la intrarea pe drumul forestier.
      (4)Pentru construirea drumurilor forestiere nu este necesară obţinerea autorizaţiei de construire.
      Art. 84
      Construirea drumurilor forestiere se realizează după aprobarea schimbării categoriei de folosinţă forestieră, în condiţiile art. 47 alin. (1), la solicitarea proprietarului sau administratorului, după caz, după cum urmează:
      a)pentru drumurile forestiere care se realizează în fondul forestier proprietate publică a statului, de administratorul acestora;
      b)pentru drumurile forestiere care se realizează în fondul forestier, altul decât cel proprietate publică a statului, de către proprietar.
      Art. 85
      (1)Proiectarea şi construcţia drumurilor forestiere se realizează pe baza principiilor care respectă încadrarea în peisaj şi nu afectează calitatea apei, a solului şi a habitatelor.
      (2)Proiectarea de drumuri forestiere se realizează de persoane fizice sau juridice atestate de o comisie înfiinţată în acest scop.
      (3)Metodologia, criteriile de atestare şi comisia de atestare se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, cu consultarea asociaţiilor profesionale de profil.
      (4)Comisia de atestare este compusă din specialişti din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, specialişti în cercetare, proiectare şi în construcţia de drumuri forestiere, specialişti din învăţământul superior de profil şi reprezentanţi ai asociaţiilor patronale-profesionale recunoscute la nivel naţional.
      (5)Activităţile de proiectare şi de construire a drumurilor forestiere se desfăşoară în conformitate cu ghidurile de bune practici şi cu normativele aprobate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.
      (6)Studiile de fezabilitate pentru dezvoltarea reţelei de drumuri forestiere se realizează în corelare cu cele pentru lucrările de corectare a torenţilor.
      (7)Supravegherea şi controlul execuţiei drumurilor forestiere revin proiectantului, beneficiarului şi autorităţilor de la care s-au obţinut avizele.
      (8)Recepţia lucrărilor privind drumurile forestiere se efectuează de beneficiar şi de reprezentanţi ai autorităţilor de la care s-au obţinut avizele, în prezenţa reprezentanţilor proiectantului şi ai constructorului.
      Art. 86
      Lucrările de corectare a torenţilor şi întreţinerea investiţiilor efectuate pentru corectarea torenţilor în fondul forestier se realizează cu fonduri publice, în conformitate cu prevederile Strategiei naţionale pentru dezvoltarea fondului forestier naţional şi ale Strategiei naţionale de management al riscului la inundaţii.
      Art. 87
      (1)Întreţinerea şi repararea drumurilor forestiere sunt în sarcina proprietarului, respectiv a administratorului, pentru drumurile forestiere aflate în fondul forestier proprietate publică a statului, cu respectarea normativelor sau a ghidurilor de bune practici aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (2)Modul de utilizare şi transportul pe drumurile auto forestiere se reglementează prin metodologie aprobată prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

      TITLUl IV Dezvoltarea durabilă a fondului forestier naţional

      CAPITOLUL I:Dezvoltarea fondului forestier naţional
      Art. 88
      (1)Dezvoltarea fondului forestier naţional şi extinderea suprafeţelor de pădure constituie o obligaţie a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi o prioritate naţională, în vederea asigurării echilibrului ecologic la nivel local, naţional şi global, şi se realizează prin Programul naţional de împădurire.
      (2)Programul naţional de împădurire prevăzut la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (3)Realizarea Programului naţional de împădurire prevăzut la alin. (1) se face prin lucrări de împădurire a terenurilor din afara fondului forestier naţional şi a terenurilor cu destinaţie agricolă, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de mediu şi a optimizării peisajului, a asigurării şi creşterii recoltelor agricole, a prevenirii şi combaterii eroziunii solului, a protejării căilor de comunicaţie, a digurilor şi a malurilor, a localităţilor şi a obiectivelor economice, sociale şi strategice, urmărindu-se împădurirea unor terenuri cu altă destinaţie decât cea silvică, în suprafaţă de 2 milioane ha, până în anul 2035.
      (4)Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva poate să achiziţioneze terenuri în vederea împăduririi, cu prioritate terenuri degradate, astfel încât suprafaţa fondului forestier proprietate publică a statului să crească.
      (5)Finanţarea acţiunilor prevăzute la alin. (4) se asigură din: fonduri proprii ale Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică, fondul de conservare şi regenerare a pădurilor, precum şi de la bugetul de stat.
      Art. 89
      (1)Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură realizează continuu şi actualizează periodic, la fiecare 5 ani, inventarul forestier naţional, denumit în continuare I.F.N., aliniat la standardele Uniunii Europene, în scopul obţinerii de informaţii actualizate despre starea şi evoluţia vegetaţiei forestiere de pe întreg teritoriul ţării.
      (2)Metodologia de inventariere statistică a tuturor resurselor forestiere din România, pe baza căreia se realizează I.F.N., se aprobă de conducătorul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      Art. 90
      (1)Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură asigură realizarea cu continuitate a Sistemului naţional al perdelelor forestiere de protecţie, potrivit legii.
      (2)Realizarea Sistemului naţional al perdelelor forestiere de protecţie constituie obiectiv de utilitate publică. Execuţia lucrărilor de înfiinţare a perdelelor forestiere de protecţie se face în baza studiilor tehnico-economice prevăzute la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu respectarea cerinţelor prevăzute la art. 7 alin. (4) şi (6)-(8) din Legea nr. 289/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fără a fi necesară obţinerea altor avize/aprobări/autorizaţii/acorduri.
      Art. 91
      Finanţarea Programului naţional de împădurire prevăzut la art. 88 şi a Sistemului naţional al perdelelor forestiere de protecţie prevăzut la art. 90 se face din fondul de ameliorare a fondului funciar, fondul de conservare şi regenerare a pădurilor, alocaţii de la bugetul de stat şi din alte fonduri prevăzute de lege.
      CAPITOLUL II:Forme asociative ale proprietarilor de păduri
      Art. 92
      (1)Persoanele fizice şi/sau juridice care au în proprietate terenuri forestiere se pot constitui în asociaţii, potrivit legii.
      (2)Principiile care stau la baza constituirii asociaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt următoarele:
      a)libera asociere;
      b)respectarea regimului silvic;
      c)gospodărirea durabilă a pădurilor.
      (3)Înfiinţarea asociaţiilor de proprietari de păduri se face în vederea realizării obiectivelor de ordin economic, ecologic şi de management durabil al pădurilor, urmărindu-se:
      a)consolidarea proprietăţii;
      b)comercializarea în condiţii de profitabilitate a produselor fondului forestier;
      c)crearea de ocoale silvice proprii;
      d)creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor interne şi externe;
      e)reprezentarea drepturilor proprietarilor în raport cu autorităţile.
      Art. 93
      Asociaţiile de proprietari de păduri se înfiinţează potrivit prevederilor şi funcţionează în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
      Art. 94
      (1)Pentru a beneficia de sprijin conform legii, asociaţiile de proprietari de păduri şi formele asociative prevăzute la art. 92 alin. (1) trebuie să se înscrie în Registrul naţional al asociaţiilor de proprietari de păduri, ţinut la nivelul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (2)Conţinutul, modelul şi procedura de înscriere în Registrul naţional al asociaţiilor de proprietari de păduri se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      Art. 95
      (1)Obştile de moşneni în devălmăşie, obştile de moşneni în indiviziune, obştile răzeşeşti nedivizate, composesoratele, pădurile grănicereşti, pădurile urbariale, comunele politice, alte comunităţi şi forme asociative cu diferite denumiri, existente anterior anului 1948, fac parte din tezaurul istoric al României.
      (2)Proprietatea formelor asociative prevăzute la alin. (1) este garantată, indivizibilă şi inalienabilă, acesteia fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
      (3)Formele asociative prevăzute la alin. (1), rezultat al manifestării voinţei comunităţilor locale, sunt persoane juridice; organizarea şi funcţionarea acestora se vor reglementa prin lege specială.
      (4)Scoaterea definitivă a terenurilor din fondul forestier aparţinând formelor asociative prevăzute la alin. (1) este permisă pentru realizarea şi/sau extinderea obiectivelor şi lucrărilor prevăzute la art. 36 şi art. 37 alin. (1) lit. a) şi d)-f); terenurile oferite în compensare intră în proprietatea formelor asociative şi întregesc drepturile membrilor proporţional cu cotele deţinute.
      Art. 96
      Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură sprijină constituirea şi dezvoltarea asociaţiilor de proprietari de păduri şi a formelor asociative, prin bugetul său.
      CAPITOLUL III:Modalităţi de sprijin pentru dezvoltarea durabilă a pădurilor
      Art. 97
      (1)În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru:
      a)asigurarea integrală de la bugetul de stat a costurilor serviciilor silvice pentru fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, dacă suprafaţa proprietăţii forestiere este mai mică sau egală cu 30 ha, indiferent dacă aceasta este sau nu este cuprinsă într-o asociaţie; plata se face către ocolul silvic care asigură serviciile silvice, după caz; lucrările silvice se execută de către ocolul silvic nominalizat pe bază de contract, contra cost, la solicitarea proprietarului/succesorului în drepturi;
      a1)asigurarea integrală de la bugetul de stat a costurilor necesare asigurării serviciilor silvice pentru suprafeţele de fond forestier de maximum 30 ha, în situaţia în care persoanele fizice şi juridice deţinătoare nu pot face dovada proprietăţii prin acte, indiferent dacă aceste suprafeţe sunt sau nu sunt cuprinse într-o asociaţie; plata se face către ocolul silvic nominalizat în baza devizului întocmit de acesta. Celelalte lucrări silvice care nu sunt incluse în serviciile silvice se execută de către ocolul silvic nominalizat pe bază de contract, contra cost, la solicitarea proprietarului/succesorului în drepturi;
      a2)devizul prevăzut la lit. a1) se calculează ca produs între suprafaţă şi costurile medii/ha pe suprafeţele aferente formelor de relief, potrivit metodologiei prevăzute la art. 16 alin. (11);
      b)acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă;
      c)asigurarea diferenţei dintre sumele necesare pentru finanţarea integrală a lucrărilor prevăzute la art. 33 alin. (3) lit. a)-d) şi sumele calculate la nivelul maxim în fondul de conservare şi regenerare a pădurilor;
      d)contravaloarea lucrărilor de combatere a bolilor şi dăunătorilor prevăzute la art. 57 alin. (1), numai pentru fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, dacă suprafaţa proprietăţii forestiere este mai mică sau egală cu 30 ha, indiferent dacă aceasta este sau nu este cuprinsă într-o asociaţie;
      e)refacerea pădurilor, dacă sumele constituite la nivelul maxim din fondul de conservare şi regenerare a pădurilor sunt insuficiente, şi a căilor forestiere de transport afectate de calamităţi naturale sau de incendii, cu autor necunoscut;
      f)sprijinirea înfiinţării şi dezvoltării asociaţiilor de proprietari de păduri;
      g)punerea la dispoziţia proprietarilor de păduri a materialelor de educaţie forestieră privind ocrotirea şi conservarea pădurilor.
      (2)Impunerea de restricţii proprietarilor de păduri, prin amenajamente silvice, prin regulamente ale parcurilor naţionale, naturale, rezervaţiilor biosferei şi ale siturilor Natura 2000 ori prin alte norme, inclusiv cele care stabilesc diferite tipuri de grupe funcţionale, se poate face fie cu acordul proprietarului, fie cu plata unei juste şi prealabile despăgubiri, plătită anual, care să compenseze integral veniturile nerealizate de proprietarul de pădure, persoană fizică sau juridică.
      (3)Pentru gestionarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului se alocă administratorului acestuia, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru refacerea căilor forestiere de transport afectate de calamităţi naturale.
      Art. 98
      Sumele prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), a1), c), d) şi e) se pun la dispoziţia ocolului silvic care asigură administrarea/serviciile silvice, după caz, cele prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b), f) şi g) şi la art. 101 se pun la dispoziţia proprietarilor, iar cele prevăzute la art. 21 alin. (4) se pun la dispoziţia structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      Art. 99
      (1)Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale prevăzute la art. 998 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
      (2)Prin normele metodologice prevăzute la alin. (1) se aprobă şi procedura de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond.
      Art. 100
      Realizarea cadastrului aferent fondului forestier naţional, a I.F.N., a monitoringului sol-vegetaţie forestieră este finanţată anual de la bugetul de stat, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      Art. 101
      (1)Persoanele fizice sau juridice care sunt de acord şi pe ale căror terenuri agricole se înfiinţează perdele forestiere de protecţie rămân în continuare proprietari pe terenul respectiv şi pe pădurea astfel înfiinţată şi primesc anual, până la închiderea stării de masiv, o compensaţie a pierderii de venit în cuantum de 10 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, stabilit în condiţiile legii, la hectar, corespunzător suprafeţei efectiv ocupate de perdelele forestiere de protecţie.
      (2)În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului cod, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură elaborează metodologia de acordare a compensaţiei prevăzute la alin. (1), pe care o aprobă prin ordin al conducătorului acesteia.
      (3)Plata compensaţiei prevăzute la alin. (1) se face din:
      a)fondul de ameliorare a fondului funciar, constituit potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
      b)alocaţii de la bugetul de stat;
      c)alte surse prevăzute de lege.
      (4)Persoanele juridice care au concesionate terenuri proprietate publică a statului cu altă destinaţie decât cea forestieră, în condiţiile legii, pe care se realizează perdele forestiere de protecţie, sunt scutite de la plata redevenţei aferente suprafeţei ocupate de perdelele forestiere.

      TITLUL V Controlul aplicării şi respectării regimului silvic

      Art. 102
      Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură organizează şi realizează prin personalul propriu împuternicit şi prin personalul împuternicit de la structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură:
      a)controlul aplicării şi respectării regimului silvic în fondul forestier naţional;
      b)controlul modului în care se aplică şi se respectă normele specifice în vegetaţia forestieră din afara fondului forestier;
      c)controlul circulaţiei materialelor lemnoase, al instalaţiilor de prelucrat şi al spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase;
      d)controlul circulaţiei produselor nelemnoase din fondul forestier naţional.
      Art. 103
      (1)Deţinătorii de fond forestier şi de vegetaţie forestieră din afara fondului forestier, inclusiv ocoalele silvice, sunt obligaţi să permită accesul personalului silvic împuternicit pentru controlul respectării regimului silvic sau a normelor tehnice specifice, după caz, după înştiinţarea prealabilă a acestora.
      (2)Personalul silvic împuternicit pentru controlul respectării regimului silvic are dreptul să pătrundă pe proprietăţile forestiere în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu.

      TITLUL VI Răspunderi şi sancţiuni

      Art. 104
      Încălcarea prevederilor prezentului cod atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, potrivit legii.
      Art. 105
      (1)Prejudiciul adus fondului forestier naţional, denumit în continuare prejudiciu, indiferent de natura juridică a proprietăţii, se evaluează de către personalul silvic, în condiţiile legii.
      (2)Valoarea prejudiciului prevăzut la alin. (1), produs prin fapte care constituie infracţiuni sau contravenţii, se stabileşte prin însumarea valorii pagubei produse pădurii cu valoarea funcţiilor pădurii nerealizate.
      (21)Valoarea pagubei produse pădurii se calculează conform legii.
      (22)Valoarea funcţiilor pădurii nerealizate se calculează după cum urmează:
      a)pentru pădurile încadrate în tipurile funcţionale T V şi T VI: prin aplicarea factorului 0,5 la valoarea pagubei produse pădurii;
      b)pentru pădurile încadrate în tipurile funcţionale T III şi T IV: prin aplicarea factorului 0,7 la valoarea pagubei produse pădurii;
      c)pentru pădurile încadrate în tipul funcţional T II: prin aplicarea factorului 1,0 la valoarea pagubei produse pădurii;
      d)pentru pădurile încadrate în tipul funcţional T I: prin aplicarea factorului 1,5 la valoarea pagubei produse pădurii;
      e)pentru fondul forestier pentru care nu există obligativitatea întocmirii amenajamentului silvic în condiţiile art. 20 alin. (2): prin aplicarea factorului 0,5 la valoarea pagubei produse pădurii.
      (3)În situaţiile în care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin. (1) nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau administrarea fondului forestier, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală*), republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acesta se recuperează, în baza procesului-verbal, actului de control de fond forestier/parţial întocmit de personalul silvic, de către organele fiscale competente subordonate Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru prejudiciul stabilit în sarcina persoanelor juridice. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat, iar pentru prejudiciul stabilit în sarcina persoanelor fizice de către organele fiscale ale unităţilor administrativ-teritoriale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.
      ____
      *) La 1 ianuarie 2016 va intra în vigoare Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015.
      (4)Sumele care reprezintă valoarea funcţiilor pădurii nerealizate sunt destinate integral fondului de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică. Pentru aceste valori de compensare stă în instanţă autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi/sau structurile teritoriale de specialitate ale acesteia.
      Art. 106
      (1)Reducerea suprafeţei fondului forestier naţional fără respectarea dispoziţiilor art. 36 şi 37 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.
      (2)Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi schimbarea destinaţiei obiectivului pentru care s-a obţinut aprobarea de scoatere din fondul forestier naţional sau de ocupare a fondului forestier naţional, dacă schimbarea destinaţiei se produce în termen de 5 ani de la aprobarea scoaterii din fondul forestier.
      (3)Autorul faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) este obligat să elibereze terenul forestier de orice construcţii sau instalaţii amplasate ilegal.
      (4)Reinstalarea vegetaţiei forestiere se execută, pe cheltuiala autorului faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2), de către ocolul silvic care realizează serviciile silvice sau administrarea pădurii respective, pe amplasamentul care face obiectul infracţiunii.
      Art. 107
      (1)Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte după cum urmează:
      a)cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;
      b)cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs nu depăşeşte limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depăşeşte limita prevăzută la lit. a);
      c)cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;
      d)cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.
      (2)Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu jumătate, în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:
      a)de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică ori paralizantă;
      b)în timpul nopţii;
      c)în pădurea situată în arii naturale protejate de interes naţional;
      d)de personal silvic.
      (3)Tentativa se pedepseşte.
      Art. 1071
      (1)Folosirea dispozitivelor speciale de marcat prevăzute la art. 63 fără drept sau cu nerespectarea reglementărilor specifice în vigoare constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
      (2)În cazul falsificării dispozitivelor speciale de marcat prevăzute la art. 63, sunt aplicabile dispoziţiile art. 317 din Codul penal.
      Art. 108
      (1)Păşunatul în pădurile sau în suprafeţele de pădure în care acesta este interzis constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte după cum urmează:
      a)cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei;
      b)cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului este de cel puţin 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei;
      c)cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.
      (2)Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu jumătate, în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:
      a)în timpul nopţii;
      b)în fondul forestier naţional situat în arii naturale protejate de interes naţional.
      Art. 109
      (1)Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional constituie infracţiune şi se pedepseşte după cum urmează:
      a)cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;
      b)cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depăşeşte valoarea prevăzută la lit. a);
      c)cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puţin 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;
      d)cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depăşeşte de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
      (2)Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu jumătate în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:
      a)de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică ori paralizantă;
      b)în timpul nopţii;
      c)în pădurea situată în arii naturale protejate de interes naţional;
      d)de personal silvic.
      Art. 110
      Nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 30 alin. (1) constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte cu amendă.
      Art. 111
      Pe lângă organele de urmărire penală, sunt competente să constate faptele prevăzute la art. 106, 107-109 şi 110 personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi al structurilor teritoriale cu specific silvic, personalul silvic din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi al structurilor sale teritoriale, personalul silvic din cadrul ocoalelor silvice de regim autorizate, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei Române.
      Art. 112
      (1)Personalul silvic prevăzut la art. 111 are competenţa să identifice şi să inventarieze, în locurile unde se află, materialele lemnoase provenite din săvârşirea unor fapte ce pot fi calificate ca infracţiuni silvice.
      (2)Materialele lemnoase prevăzute la alin. (1) se reţin de personalul silvic împuternicit să constate aceste fapte.
      (3)Procedura de reţinere prevăzută la alin. (2) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      Art. 113
      (1)În cazul constatării prejudiciilor produse prin fapte ce pot fi calificate ca infracţiuni, persoana care are calitatea să le constate depune actul de constatare la unitatea sau la instituţia în care îşi desfăşoară activitatea.
      (2)Conducătorul unităţii sau al instituţiei prevăzute la alin. (1) transmite actul de constatare la parchetul de pe lângă instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial.
      Art. 114
      Prevederile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală.

      TITLUL VII Dispoziţii tranzitorii şi finale

      Art. 115
      (1)Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură elaborează, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului cod, normele, regulamentele, instrucţiunile şi ghidurile de bune practici şi le aprobă prin ordin al conducătorului acesteia, exercitând şi controlul aplicării lor.
      (2)Până la elaborarea şi aprobarea actelor normative prevăzute la alin. (1) se aplică normele, regulamentele şi instrucţiunile aflate în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului cod.
      Art. 116
      Preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileşte anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      Art. 117
      Regulamentul de pază a fondului forestier se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      Art. 118
      (1)Stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice se reglementează prin lege specială, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului cod.
      (2)Până la intrarea în vigoare a legii speciale prevăzute la alin. (1) se aplică prevederile referitoare la contravenţiile silvice din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 38/2006, cu modificările ulterioare, şi din Legea nr. 31/2000*) privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, cu modificările şi completările ulterioare.
      ____
      *) Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice a fost abrogată prin Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 23 iulie 2010, rectificată, cu modificările ulterioare.
      Art. 119
      Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură prezintă anual Guvernului raportul privind starea pădurilor.
      Art. 120
      (1)Personalul silvic de toate gradele este obligat să poarte, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, uniforma şi însemnele distinctive stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (2)Uniforma şi însemnele prevăzute la alin. (1) se asigură gratuit de angajator, fără a fi impozitate, iar pentru personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură se asigură gratuit, prin bugetul acesteia.
      (3)Gradele profesionale, drepturile şi îndatoririle personalului silvic se stabilesc prin statutul personalului silvic, aprobat prin lege specială.
      (4)Indemnizaţiile aferente gradelor profesionale pentru personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi subunităţile teritoriale ale acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
      (5)Personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităţilor teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice de regim, al structurilor silvice de rang superior, al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură «Marin Drăcea» beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.
      (6)Inginerii silvici cu pregătire superioară de lungă durată, cu cel puţin 3 ani vechime în domeniul silviculturii, sunt autorizaţi să execute măsurători topografice.
      (7)Inginerii silvici cu pregătire superioară de lungă durată, cu tema de doctorat în domeniul măsurătorilor terestre sau având cel puţin 5 semestre de studiu în domeniul măsurătorilor terestre, pot să efectueze lucrări de geodezie.
      (8)20% din cuantumul amenzilor încasate şi 35% din contravaloarea materialelor lemnoase confiscate rămân la dispoziţia persoanei juridice în structura căreia îşi desfăşoară activitatea personalul silvic care a aplicat amenda sau a realizat confiscarea.
      (9)Sumele prevăzute la alin. (8) se utilizează de fiecare persoană juridică, după cum urmează:
      a)pentru stimularea personalului silvic care îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi al structurilor teritoriale silvice ale acesteia;
      b)50% pentru stimularea personalului silvic din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi ocoalelor silvice private, iar 50% pentru investiţii legate de paza fondului forestier şi susţinerea financiară a unor acţiuni în instanţă iniţiate de persoana juridică.
      Art. 121
      (1)La data intrării în vigoare a prezentului cod se interzice efectuarea de studii sumare de amenajare şi de transformare a păşunilor împădurite.
      (2)Studiile de transformare a păşunilor împădurite şi amenajamentele silvice, aprobate până la data intrării în vigoare a prezentului cod, rămân valabile până la întocmirea amenajamentului silvic în condiţiile prezentului cod, dar nu mai târziu de expirarea valabilităţii acestora.
      (3)Studiile sumare de amenajare aprobate rămân în vigoare până la data întocmirii amenajamentului silvic, în condiţiile prezentului cod.
      (4)După data intrării în vigoare a prezentului cod, pe terenurile forestiere retrocedate ca urmare a aplicării prevederilor legilor funciare, ocoalele silvice realizează lucrările prevăzute în amenajamentele silvice în vigoare.
      Art. 122
      La data intrării în vigoare a prezentului cod sunt interzise punerea în valoare şi autorizarea spre exploatare de masă lemnoasă din păduri pentru care nu sunt asigurate serviciile silvice, în condiţiile prezentului cod.
      Art. 123
      Până la elaborarea metodologiei prevăzute la art. 43 se aplică metodologia în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului cod.
      Art. 124
      (1)Ocoalele silvice prevăzute la art. 10 alin. (2), înfiinţate până la data intrării în vigoare a prezentului cod, sunt obligate să se înscrie în Registrul naţional al administratorilor de păduri şi al ocoalelor silvice, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod, şi sunt continuatoarele în drepturi ale vechilor persoane juridice.
      (2)Persoanele juridice prevăzute la alin. (1) se radiază din Registrul comerţului, respectiv din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, în temeiul autorizaţiei emise conform prevederilor prezentei legi, pe baza normelor metodologice aprobate prin ordin comun al ministrului justiţiei şi ai ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.
      (3)Autorizaţiile de funcţionare ale ocoalelor silvice private eliberate anterior intrării în vigoare a prezentului cod sunt valabile 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
      Art. 125
      (1)Prelucrarea lemnului rotund în instalaţii şi/sau utilaje aparţinând persoanelor juridice se realizează numai după autorizarea persoanei juridice şi a fiecărei instalaţii şi/sau utilaj de o comisie constituită de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi după înregistrarea acesteia în Registrul instalaţiilor şi/sau al utilajelor de prelucrat lemn rotund, ţinut la nivelul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (2)Prelucrarea lemnului rotund în instalaţii şi/sau cu utilaje aparţinând persoanelor fizice se realizează după înregistrarea persoanei fizice în Registrul instalaţiilor şi/sau al utilajelor de prelucrat lemn rotund, ţinut la nivelul subunităţilor teritoriale ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (3)Procedura şi criteriile de înregistrare şi autorizare a persoanelor şi instalaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      Art. 126
      (1)Pentru fondul forestier proprietate publică a statului nu se plătesc taxe şi impozite.
      (2)Pentru clădirile amplasate în fondul forestier se plătesc taxele şi impozitele prevăzute de lege.
      Art. 127
      Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva poate utiliza fondul forestier proprietate publică a statului, pe care îl administrează în scopurile prevăzute la art. 11 alin. (4) şi (5), potrivit metodologiei aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      Art. 128
      (1)Până la punerea în posesie a terenurilor forestiere în temeiul legilor funciare, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva are obligaţia să execute lucrările tehnice silvice conform amenajamentelor silvice şi reglementărilor impuse de regimul silvic, acordând proprietarilor profitul rezultat din valorificarea masei lemnoase respective.
      (2)Profitul rezultat se acordă în bani sau în natură, la cererea proprietarilor, pentru perioada dintre validare şi punerea în posesie.
      (3)Dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere se exercită de la data emiterii procesului-verbal de punere în posesie a acestora, dată la care noii proprietari sunt obligaţi să-şi asigure administrarea/serviciile silvice în condiţiile prezentei legi.
      Art. 129
      (1)Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva plăteşte administratorului sau ocolului silvic care asigură serviciile silvice pentru suprafeţele de fond forestier retrocedate sumele din fondul de conservare şi regenerare a pădurilor aferente valorii masei lemnoase recoltate prin tăieri de produse principale şi accidentale I, diminuate cu sumele cheltuite pentru regenerare pentru perioada de la validare, cu stabilirea amplasamentului, până la punerea în posesie a suprafeţei.
      (2)Sumele prevăzute la alin. (1) se plătesc pentru suprafeţele de pădure neregenerate, indiferent de data punerii în posesie, şi nu pot fi mai mici decât sumele necesare împăduririi şi efectuării lucrărilor de întreţinere până la realizarea stării de masiv, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
      Art. 130
      abrogat
      Art. 131
      Legislaţia subsecventă Legii nr. 26/1996 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 139/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 38/2006, cu modificările ulterioare, rămâne în vigoare până la elaborarea legislaţiei în condiţiile prezentului cod.
      Art. 132
      La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
      a)Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, cu modificările şi completările ulterioare;
      b)Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare;
      c)Ordonanţa Guvernului nr. 81/1998 privind unele măsuri pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august 1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 107/1999;
      d)art. 4-9 din Hotărârea Guvernului nr. 954/2002 privind aprobarea Regulamentului pentru stabilirea modalităţilor concrete de gospodărire a pădurilor şi de repartizare a resurselor materiale şi a surselor financiare cuvenite persoanelor fizice şi juridice pentru pădurile pe care le au în proprietate şi pe care le administrează prin structuri silvice de stat, pe bază contractuală, precum şi a obligaţiilor acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 din 17 septembrie 2002, cu modificările ulterioare;
      e)Legea nr. 545/2002 privind trecerea unor terenuri forestiere în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002;
      f)Ordonanţa Guvernului nr. 77/2004 pentru stimularea asocierii proprietarilor de păduri private în scopul gospodăririi durabile a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 27 august 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 515/2004, cu modificările ulterioare;
      g)Ordonanţa Guvernului nr. 82/2004 privind măsurile necesare pentru accesibilizarea fondului forestier prin construirea de drumuri forestiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 27 august 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 514/2004;
      h)art. 5 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea crescătoriilor de vânat şi a complexurilor de vânătoare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 27 august 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 486/2004;
      i)art. 1-9, art. 11-16 şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 939 din 20 octombrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 38/2006, cu modificările ulterioare;
      j)orice altă dispoziţie contrară prevederilor prezentului cod.
      Art. 133
      Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.
      -****-
      ______

      NOTĂ
      Reproducem mai jos prevederile art. II şi III din Legea nr. 133/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 46/2008 - Codul silvic şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale actului modificator:
      "- Art. II
      (1)Autorizaţiile de funcţionare a ocoalelor silvice prevăzute la art. 10 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta lege, emise anterior intrării în vigoare a prezentei legi, rămân valabile.
      (2)Prevederile art. 14 alin. (5)* din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta lege, se aplică ocoalelor silvice autorizate.
      ____
      * Alin. (5) a devenit prin renumerotare alin. (6).
      (3)Obligaţia coordonării acţiunii de identificare a pădurilor prevăzute la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta lege, până la momentul amenajării lor în conformitate cu prevederile prezentei legi, revine structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în baza unei fundamentări realizate de către persoane juridice autorizate pentru amenajarea pădurilor şi a instituţiilor de învăţământ cu specific silvic, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
      (4)Prevederile art. 42 din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta lege, se aplică ocupărilor temporare aprobate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
      (5)În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, sumele prevăzute la art. 136** alin. (1) din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, se plătesc pentru suprafeţele de pădure neregenerate sau care nu au realizat starea de masiv.
      ____
      ** - Art. 136 a devenit prin renumerotare art. 129.
      (6)Contravaloarea surplusului de unităţi de reţinere prin sechestrare - RMU aferente Sectorului «Utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor şi silvicultură» din cadrul Inventarului Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră se virează în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie forestieră, beneficiari fiind proprietarii de terenuri forestiere. Stabilirea cadrului instituţional privind administrarea, valorificarea, utilizarea şi gestionarea surplusului de unităţi de reţinere prin sechestrare se face prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi autorităţii publice centrale pentru mediu şi schimbări climatice.
      (7)Strategia Forestieră Naţională se elaborează de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
      (8)Se înfiinţează Consiliul Naţional pentru Silvicultură ca organizaţie profesională, fără personalitate juridică. Înfiinţarea şi regulamentul de organizare şi funcţionare se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (9)Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, ocoalele silvice private, prevăzute la art. 12 şi 13 din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, devin ocoale silvice de regim.
      (10)Sursa de finanţare prevăzută la art. 11 alin. (7) lit. f1)*** din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, se achită începând cu luna următoare intrării în vigoare a prezentei legi.
      ____
      *** Lit. f1) a devenit prin renumerotare lit. g).
      (11)Structurile silvice de rang superior, prevăzute la art. 13 din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, care au dobândit personalitate juridică din momentul înscrierii acestora în Registrul naţional al administratorilor de păduri şi al ocoalelor silvice, îşi păstrează personalitatea juridică astfel dobândită.
      (12)Sancţiunea prevăzută la art. 14 alin. (21)**** din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, introdus prin prezenta lege, se aplică începând cu luna următoare intrării în vigoare a prezentei legi.
      ____
      **** Alin. (21) a devenit prin renumerotare alin. (3).
      (13)Şefii ocoalelor silvice care la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt numiţi în funcţie fără respectarea prevederilor art. 14 alin. (3) şi (4)***** din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta lege, sunt obligaţi să obţină avizul de numire în funcţie, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
      ____
      ***** Alin. (3) şi (4) au devenit prin renumerotare alin. (4) şi (5).
      (14)În cazul ocoalelor silvice care se regăsesc în situaţia prevăzută la alin. (13), termenul prevăzut la art. 14 alin. (5)****** din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se prelungeşte cu 90 de zile.
      ____
      ****** Alin. (5) a devenit prin renumerotare alin. (6).
      (15)Ocoalele silvice care au dobândit calitatea de persoană juridică în condiţiile prevăzute la art. 15 din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, îşi păstrează această calitate şi după intrarea în vigoare a acesteia.
      (16)Contractele de administrare sau servicii silvice prevăzute la art. 16 din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, încheiate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, rămân valabile în condiţiile legale în vigoare la momentul încheierii acestora.
      (17)Amenajamentele silvice prevăzute la art. 20 din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi competările ulterioare, aprobate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, îşi păstrează valabilitatea până la data intrării în vigoare a actului ce reglementează aplicarea prevederilor unui nou amenajament silvic întocmit în condiţiile prezentei legi.
      (18)Prevederile art. 33 alin. (2) lit. a), c), f) şi g) din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, se aplică începând cu luna următoare intrării în vigoare a prezentei legi.
      (19)Restituirea sumelor prevăzute la art. 33 alin. (7) din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, se face la finele anului fiscal în care a avut loc ultima recepţie de executare a lucrărilor prevăzute la art. 33 alin. (3) lit. a)-d) din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege.
      (20)Documentaţiile de scoatere definitivă sau ocupare temporară din fondul forestier naţional, depuse anterior intrării în vigoare a prezentei legi, dar care nu au fost aprobate, se vor reface cu respectarea prevederilor art. 36 alin. (4) şi art. 37 din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege.
      (21)Aprobările privind scoaterea definitivă sau ocuparea temporară din fondul forestier naţional emise în condiţiile legale existente la data emiterii acestora, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, rămân valabile.
      (22)Metodologia privind scoaterea definitivă, ocuparea temporară şi schimbul de terenuri şi de calcul al obligaţiilor băneşti, prevăzută la art. 43 şi 45 alin. (3) şi (41)******* din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată prin prezenta lege, se aprobă prin ordin al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Până la aprobarea acestei metodologii se va utiliza Metodologia de stabilire a echivalenţei valorice a terenurilor şi de calcul al obligaţiilor băneşti aflată în vigoare la data intrării în vigoare a prezentei legi.
      ____
      ******* Alin. (41) a devenit prin renumerotare alin. (5).
      (23)Normele specifice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute la art. 48 din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, se aprobă prin ordin al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Până la aprobarea normelor rămân în vigoare normele legale existente la data intrării în vigoare a prezentei legi.
      (24)Multiplicarea de două ori a valorii prejudiciilor, prevăzute la art. 105 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, în pădurile încadrate prin amenajamente silvice în grupa I funcţională, se va aplica, după intrarea în vigoare a prezentei legi, numai dacă prejudiciul a rezultat ca urmare a unor fapte care constituie infracţiuni sau contravenţii.
      (25)Orice referire din actele normative în vigoare la ocoalele silvice private va fi considerată a fi făcută la ocoalele silvice de regim.
      - Art. III
      La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă:
      - a) Hotărârea Guvernului nr. 85/2004 pentru aprobarea Regulamentului de vânzare a masei lemnoase de către deţinătorii de fond forestier proprietate publică, către agenţii economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 10 februarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare;
      - b) pct. 8 al art. 202 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare."
      ANEXA nr. 1: DEFINIŢII
      ANEXA nr. 1: DEFINIŢII

      1.

      Administrarea pădurilor - totalitatea activităţilor cu caracter tehnic, economic şi juridic desfăşurate de ocoalele silvice de regim şi de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva în scopul asigurării gestionării durabile a pădurilor, cu respectarea regimului silvic

      2.

      Amenajament silvic - studiul de bază în gestionarea pădurilor, cu conţinut tehnico-organizatoric, juridic şi economic, fundamentat ecologic.

      În elaborarea amenajamentului silvic este obligatorie parcurgerea următoarelor etape:

      a) şedinţa de preavizare a temei de proiectare - Conferinţa I de amenajare, cu participarea:

      1. şefului de proiect şi a expertului CTAP din partea unităţii specializate autorizate;

      2. şefului ocolului silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice şi, după caz, a proprietarului;

      3. administratorului/custodelui ariei naturale protejate, în situaţia în care aceasta este constituită parţial sau total peste fondul forestier;

      4. reprezentantului structurii judeţene sau regionale pentru protecţia mediului;

      5. reprezentantului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură sau, după caz, al structurii teritoriale de specialitate a acesteia;

      b) recepţia lucrărilor de teren care se realizează în ultimul an de aplicare a amenajamentului silvic, premergător anului de organizare a şedinţei de preavizare a soluţiilor tehnice - Conferinţei a II-a de amenajare, cu participarea:

      1. şefului de proiect şi a expertului CTAP din partea unităţii specializate autorizate;

      2. şefului ocolului silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice şi, după caz, a proprietarului;

      3. reprezentantului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură sau, după caz, al structurii teritoriale de specialitate a acesteia;

      c) şedinţa de preavizare a soluţiilor tehnice - Conferinţa a II-a de amenajare se organizează în anul următor anului în care se realizează recepţia lucrărilor de teren, cu participarea:

      1. şefului de proiect şi a expertului CTAP din partea unităţii specializate autorizate;

      2. şefului ocolului silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice şi, după caz, a proprietarului;

      3. administratorului/custodelui ariei naturale protejate, în situaţia în care aceasta este constituită parţial sau total peste fondul forestier;

      4. reprezentantului structurii judeţene sau regionale pentru protecţia mediului;

      5. reprezentantului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură sau, după caz, al structurii teritoriale de specialitate a acesteia;

      d) analiza şi avizarea în Comisia tehnică de avizare pentru silvicultură din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

      Până la aprobarea amenajamentului silvic, elaborat în condiţiile prezentei legi, se aplică prevederile şedinţei de preavizare a soluţiilor tehnice. Neavizarea amenajamentului silvic în Comisia de avizare pentru silvicultură în acelaşi an în care se organizează şedinţa de preavizare a soluţiilor tehnice determină suspendarea aplicării prevederilor amenajamentului silvic până la data la care acesta este avizat.

      Este obligatorie verificarea modului de aplicare a prevederilor amenajamentelor silvice cel puţin o dată la jumătatea perioadei de valabilitate a acestora, conform metodologiei aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

      3.

      Amenajarea pădurilor - ansamblul de preocupări şi măsuri menite să asigure aducerea şi păstrarea pădurilor în stare corespunzătoare din punctul de vedere al funcţiilor ecologice, economice şi sociale pe care acestea le îndeplinesc şi este activitate de dezvoltare tehnologică

      4.

      Amenajările necesare pentru realizarea pădurilor-parc - Amenajările permise în pădurile-parc sunt:

      a) alei realizate din materiale ecologice, cu lăţimea de maximum 2 m sau piste pentru biciclete;

      b) bănci;

      c) iluminat;

      d) puncte de informare;

      e) toalete ecologice;

      f) construcţii provizorii din lemn cu suprafaţa construită de maximum 15 m2. În pădurile-parc se pot realiza împăduriri cu specii care nu sunt din tipul natural fundamental în locul arborilor extraşi.

      Pădurile-parc se vor constitui la solicitarea proprietarului/administratorului, în baza unor studii de specialitate, cu avizul Comisiei tehnice de avizare pentru silvicultură.

      5.

      Arboret - porţiunea omogenă de teren forestier, atât din punctul de vedere al fitocenozei de arbori, cât şi al condiţiilor staţionale, în care se aplică aceeaşi lucrare silviculturală

      6.

      Arboretum - suprafaţa de teren pe care este cultivată, în scop ştiinţific sau educaţional, o colecţie de arbori şi arbuşti

      7.

      Beneficiari direcţi ai serviciilor ecosistemelor forestiere - persoanele care beneficiază nemijlocit de efectele de protecţie pe care le generează ecosistemele forestiere

      8.

      Beneficiari indirecţi ai serviciilor ecosistemelor forestiere - persoanele care beneficiază în mod indirect de efectele de protecţie pe care le generează ecosistemele forestiere, prin întreruperea unui beneficiar direct

      9.

      Circulaţia materialelor lemnoase - acţiunea de transport al materialelor lemnoase între două locaţii, folosindu-se în acest scop orice mijloc de transport, şi/sau transmiterea proprietăţii asupra materialelor lemnoase

      10.

      Compoziţie-ţel - combinaţia de specii urmărită a se realiza de un arboret care îmbină în mod optim, atât prin proporţie, cât şi prin gruparea lor, exigenţele biologice cu obiectivele multiple, social-economice ori ecologice

      11.

      Consistenţa - gradul de spaţiere a arborilor în cadrul arboretului. Consistenţa se exprimă prin următorii indici:

      a) indicele de desime;

      b) indicele de densitate;

      c) indicele de închidere a coronamentului;

      d) indicele de acoperire.

      12.

      Control de fond - totalitatea acţiunilor efectuate în fondul forestier, în condiţiile legii, de către personalul silvic care asigură administrarea pădurilor sau controlul regimului silvic, în scopul:

      a) verificării stării limitelor şi bornelor amenajistice;

      b) verificării suprafeţei de pădure în scopul identificării, inventarierii şi evaluării valorice a arborilor tăiaţi în delict, a seminţişurilor utilizabile distruse sau vătămate, a oricăror altor pagube aduse pădurii, precum şi stabilirii cauzelor care le-au produs;

      c) verificării oportunităţii şi calităţii lucrărilor silvice executate;

      d) identificării lucrărilor silvice necesare;

      e) verificării stării bunurilor mobile şi imobile aferente pădurii respective;

      f) inventarierii stocurilor de produse ale pădurii existente pe suprafaţa acesteia;

      g) stabilirii pagubelor şi/sau daunelor aduse pădurii, precum şi propuneri de recuperare a acestora.

      Controlul de fond devine titlu executoriu, după comunicare şi necontestarea acestuia în termen de 15 zile.

      13.

      Defrişare - acţiunea de înlăturare completă a vegetaţiei forestiere, fără a fi urmată de regenerarea acesteia, cu schimbarea folosinţei şi/sau a destinaţiei terenului

      14.

      Deţinător - proprietarul, administratorul, prestatorul de servicii silvice, transportatorul, depozitarul, custodele, precum şi orice altă persoană fizică sau juridică în temeiul unui titlu legal de fond forestier sau de materiale lemnoase

      15.

      Dispozitiv special de marcat - ciocanele silvice de marcat, instrumentele folosite de personalul silvic pentru marcarea arborilor, a cioatelor şi a materialului lemnos

      16.

      Ecosistem forestier - unitatea funcţională a biosferei, constituită din biocenoză, în care rolul predominant îl au populaţia de arbori şi staţiunea în care se află aceasta

      17.

      Exploatare forestieră - procesul de producţie prin care se extrage din păduri lemnul brut în condiţiile prevăzute de regimul silvic

      18.

      Gestionarea durabilă a pădurilor - administrarea şi utilizarea pădurilor astfel încât să îşi menţină şi să îşi amelioreze biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea, sănătatea, în aşa fel încât să asigure, în prezent şi în viitor, capacitatea de a exercita funcţiile multiple ecologice, economice şi sociale permanente la nivel local, regional, naţional şi global fără a crea prejudicii altor ecosisteme

      19.

      Management forestier durabil - administrarea şi utilizarea pădurilor şi terenurilor cu vegetaţie forestieră astfel încât să îşi menţină şi să îşi amelioreze biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea, sănătatea, în aşa fel încât să asigure, în prezent şi în viitor, capacitatea de a exercita funcţiile multiple ecologice, economice şi sociale permanente la nivel local, regional, naţional şi global fără a crea prejudicii altor ecosisteme

      20.

      Masă lemnoasă - totalitatea arborilor pe picior şi/sau doborâţi, întregi sau părţi din aceştia, inclusiv cei aflaţi în diferite stadii de transformare şi mişcare în cadrul procesului de exploatare forestieră

      21.

      Materiale lemnoase - lemnul rotund sau despicat de lucru şi lemnul de foc, cheresteaua, flancurile, traversele, lemnul ecarisat - cu secţiune dreptunghiulară sau pătrată, precum şi lemnul cioplit. Această categorie cuprinde şi arbori şi arbuşti ornamentali, pomi de Crăciun, răchită şi puieţi; materialele lemnoase nu sunt bunuri divizibile.

      22.

      Material forestier de reproducere - materialul biologic vegetal prin care se realizează reproducerea arborilor din speciile şi hibrizii artificiali, importanţi pentru scopuri forestiere; aceste specii şi aceşti hibrizi se stabilesc prin lege specială.

      23.

      Ocol silvic - unitatea silvică înfiinţată în scopul administrării sau asigurării serviciilor pentru fondul forestier naţional, având suprafaţa minimă de constituire după cum urmează:

      a) în regiunea de câmpie - 3.000 ha fond forestier;

      b) în regiunea de deal - 5.000 ha fond forestier;

      c) în regiunea de munte - 7.000 ha fond forestier.

      Ocoalele silvice de regim pot fi înfiinţate de:

      a) proprietari persoane fizice sau juridice sau de asociaţii ale acestora şi pot funcţiona ca asociaţii şi fundaţii sau ca societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

      b) de unităţi administrativ-teritoriale sau de asociaţii ale acestora şi pot funcţiona ca regii de interes local;

      c) asociaţii între unităţi administrativ-teritoriale şi/sau persoane fizice şi/sau juridice şi pot funcţiona ca asociaţii şi fundaţii sau ca societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; pentru proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, aceste ocoale silvice pot asigura numai servicii silvice.

      La constituirea şi funcţionarea ocoalelor silvice se iau în calcul numai suprafeţele de fond forestier aflate în proprietate sau a proprietarilor/asociaţiei de proprietari care au solicitat constituirea ocolului silvic.

      Se exceptează de la condiţia minimă de suprafaţă prevăzută de prezenta lege ocolul silvic înfiinţat de Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat.

      24.

      Ocupare temporară a terenului - schimbarea temporară a folosinţei unui teren cu destinaţie forestieră în scopuri şi pe perioade stabilite în condiţiile legii

      25.

      Parchet - suprafaţa de pădure în care se efectuează recoltări de masă lemnoasă în scopul realizării unei tăieri de îngrijire, a unui anumit tratament, a lucrărilor de conservare sau a extragerii produselor accidentale sau de igienă

      26.

      Parc recreativ/tematic/educaţional - amenajările cu caracter permanent sau nepermanent, care se execută în scopul desfăşurării activităţilor recreative, cu sau fără defrişarea vegetaţiei forestiere, de tipul:

      a) pergole şi/sau locuri dejoacă pentru copii;

      b) aventura parc sau instalaţii pentru căţărare sau iniţiere în alpinism;

      c) terenuri pentru paintball;

      d) piste pentru biciclete sau pentru role;

      e) căi de acces aferente;

      f) acţiunile tematice şi educaţionale.

      Parcurile recreative/tematice/educaţionale se constituie, cu avizul Comisiei tehnice de avizare pentru silvicultură, la solicitarea proprietarului/administratorului, în baza unor studii de specialitate realizate pentru păduri cu funcţii de recreere, zonate corespunzător prin amenajamentul silvic.

      27.

      Precomptare - acţiunea de înlocuire a volumului de lemn prevăzut a fi recoltat din arboretele incluse în planurile decenale de recoltare a produselor principale cu volume rezultate din exploatarea masei lemnoase din arborete afectate integral de factori biotici sau abiotici ori din arborete cu vârste mai mari de 1/2 din vârsta exploatabilităţii tehnice, afectate parţial de factori biotici sau abiotici ori provenite din defrişări legale şi tăieri ilegale

      28.

      Perdele forestiere de protecţie - formaţiunile cu vegetaţie forestieră, amplasate la o anumită distanţă unele faţă de altele sau faţă de un obiectiv, cu scopul de a-l proteja împotriva efectelor unor factori dăunători şi/sau pentru ameliorarea climatică, economică şi estetico-sanitară a terenurilor

      29.

      Perimetru de ameliorare - terenurile degradate sau neproductive agricol care pot fi ameliorate prin împădurire, a căror punere în valoare este necesară din punctul de vedere al protecţiei solului, al regimului apelor, al îmbunătăţirii condiţiilor de mediu şi al diversităţii biologice

      30.

      Plantaj - cultura forestieră constituită din arbori proveniţi din mai multe clone sau familii, identificate, în proporţii definite, izolată faţă de surse de polen străin şi care este condusă astfel încât să producă în mod frecvent recolte abundente de seminţe, uşor de recoltat

      31.

      Posibilitate - volumul de lemn care poate fi recoltat ca produse principale dintr-o unitate de gospodărire, în baza amenajamentului silvic, pe perioada de aplicare a acestuia

      32.

      Posibilitate anuală - volumul de lemn care poate fi recoltat ca produse principale dintr-o gospodărire, rezultat ca raport între posibilitate şi numărul anilor de aplicabilitate a amenajamentului silvic

      33.

      Prejudiciu - efectul unei acţiuni umane, prin care este afectată integritatea pădurii şi/sau realizarea funcţiilor pe care aceasta ar trebui să le asigure. Aceste acţiuni pot afecta fondul forestier:

      a) în mod direct, prin acţiuni desfăşurate ilegal;

      b) în mod indirect, prin acţiuni al căror efect asupra pădurii poate fi cuantificat în timp.

      Se încadrează în acest tip efectele produse asupra acestora în urma poluării, realizării de construcţii, exploatării de resurse naturale, cu identificarea relaţiei cauză-efect certificate prin studii realizate de organisme abilitate, neamenajarea zonelor de limitare a propagării incendiilor, precum şi neasigurarea dotării minime pentru intervenţie în caz de incendiu.

      Prejudiciul produs prin lucrările de exploatare forestieră, stabilit conform instrucţiunilor tehnice, nu reprezintă prejudiciu adus pădurii.

      34.

      Prestaţie silvică - lucrări cu caracter tehnic silvic efectuate de ocoale silvice pe bază de contract

      35.

      Principiul teritorialităţii - efectuarea administrării şi serviciilor silvice, după caz, pe bază de contract, pentru fondul forestier aparţinând persoanelor fizice, juridice şi unităţilor administrativ-teritoriale care nu şi-au constituit ocol silvic de regim, de către unul din ocoalele silvice autorizate care administrează fondul forestier aflat în limitele teritoriale ale judeţului sau în judeţele limitrofe în raza cărora se află proprietatea

      36.

      Produse accidentale I - arborii dintr-un arboret afectaţi integral de factori biotici şi/sau abiotici, arborii dintr-un arboret cu vârsta mai mare de 1/2 din vârsta exploatabilităţii tehnice, afectaţi parţial de factori biotici şi/sau abiotici sau arbori/arborete pentru care sunt aprobări legale de defrişare

      37.

      Produse accidentale II - arborii dintr-un arboret cu vârsta mai mică sau egală cu 1/2 din vârsta exploatabilităţii tehnice, afectaţi parţial de factori biotici şi/sau abiotici

      38.

      Provenienţa materialelor lemnoase - sursa localizată de unde acestea au fost obţinute în mod legal, respectiv:

      a) parchetele autorizate şi predate spre exploatare, constituite în fondul forestier naţional sau în vegetaţia forestieră de pe terenuri din afara acestuia;

      b) depozite, centre de sortare şi prelucrare a materialelor lemnoase;

      c) pieţele, târgurile, oboarele şi altele asemenea, autorizate pentru comercializarea materialelor lemnoase;

      d) statele membre ale Uniunii Europene;

      e) statele din afara Uniunii Europene.

      39.

      Preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă - preţul mediu de vânzare a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la nivel naţional, determinat pe baza datelor statistice din anul anterior, comunicate de Institutul Naţional de Statistică

      40.

      Regimul codrului - modul general de gospodărire a unei păduri, bazat pe regenerarea din sămânţă

      41.

      Regimul crângului - modul general de gospodărire a unei păduri, bazat pe regenerarea vegetativă

      42.

      Regimul silvic - sistemul unitar de norme tehnice silvice, economice şi juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecţia şi paza fondului forestier, în scopul asigurării gestionării durabile

      43.

      Schimbarea categoriei de folosinţă - schimbarea folosinţei terenului cu menţinerea destinaţiei forestiere, în scopul executării de lucrări şi realizării de obiective necesare administrării şi gestionării durabile a fondului forestier

      44.

      Scoaterea definitivă din fondul forestier naţional - schimbarea destinaţiei forestiere a unui teren din fondul forestier naţional în altă destinaţie, în condiţiile legii

      45.

      Sezon de vegetaţie - perioada din an cuprinsă între intrarea în vegetaţie şi repausul vegetativ al unui arboret

      46.

      Servicii silvice - activităţile cu caracter tehnic desfăşurate de ocoalele silvice de regim sau de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva în scopul asigurării pazei şi supravegherii stării de sănătate a pădurilor şi stabilirii anuale a lucrărilor silvice prevăzute de amenajamentul silvic, cu respectarea regimului silvic; executarea lucrărilor silvice stabilite se face în regie proprie, de către ocoalele silvice care asigură administrarea sau serviciile silvice ori prin prestări de servicii, în condiţiile legii.

      47.

      Silvicultura - ansamblul de preocupări şi acţiuni privind cunoaşterea pădurii, crearea şi îngrijirea acesteia, recoltarea şi valorificarea raţională a produselor sale, precum şi organizarea şi conducerea întregului proces de gestionare durabilă a pădurii

      48.

      Spaţii de depozitare a materialelor - spaţiile delimitate, în care deţinătorul materialelor lemnoase are dreptul să realizeze depozitarea acestora în vederea expedierii pentru transport, a prelucrării primare şi industriale, a comercializării, precum şi platformele primare de la locul de recoltare a masei lemnoase pe picior

      49.

      Stare de masiv - stadiul din care o regenerare se poate dezvolta independent, ca urmare a faptului că exemplarele componente ale acesteia realizează o desime care asigură condiţionarea lor reciprocă în creştere şi dezvoltare, fără a mai fi necesare lucrări de completări şi întreţineri

      50.

      Subunitate de gospodărire - diviziunea unei unităţi de producţie/protecţie, constituită ca urmare a grupării arboretelor din unitatea de producţie şi/sau protecţie în funcţie de ţelul de gospodărire

      51.

      Teren aferent activelor vândute - suprafaţa de teren din documentaţia tehnică aprobată pentru vânzarea unui activ al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, în condiţiile legii. Suprafaţa din documentaţia tehnică nu poate depăşi suprafaţa unităţii amenajistice pe care este amplasat activul.

      52.

      Teren neproductiv - terenul în suprafaţă de cel puţin 0,1 ha, care nu prezintă condiţii staţionale care să permită instalarea şi dezvoltarea unei vegetaţii forestiere

      53.

      Terenuri degradate din afara fondului forestier naţional - terenurile care prin eroziune, poluare sau acţiunea distructivă a unor factori antropici şi-au pierdut definitiv capacitatea de producţie agricolă, dar pot fi ameliorate prin împădurire, şi anume:

      a) terenurile cu eroziune de suprafaţă foarte puternică şi excesivă;

      b) terenurile cu eroziune de adâncime - ogaşe, ravene, torenţi;

      c) terenurile afectate de alunecări active, prăbuşiri, surpări şi scurgeri noroioase;

      d) terenurile nisipoase expuse erodării de către vânt sau apă;

      e) terenurile cu aglomerări de pietriş, bolovăniş, grohotiş, stâncării şi depozite de aluviuni torenţiale;

      f) terenurile cu exces permanent de umiditate;

      g) terenurile sărăturate sau puternic acide;

      h) terenurile poluate cu substanţe chimice, petroliere sau noxe;

      i) terenurile ocupate cu halde miniere, deşeuri industriale sau menajere, gropi de împrumut;

      j) terenurile neproductive, dacă acestea nu se constituie ca habitate naturale;

      k) terenurile cu nisipuri mişcătoare, care necesită lucrări de împădurire pentru fixarea acestora;

      l) terenurile din oricare dintre categoriile menţionate la lit. a)-k), care au fost ameliorate prin plantaţii silvice şi de pe care vegetaţia a fost înlăturată.

      54.

      Tip funcţional - totalitatea categoriilor funcţionale care necesită acelaşi regim de gestionare

      55.

      Unitate de producţie/protecţie - suprafaţa de fond forestier pentru care se elaborează un amenajament silvic. La constituirea unei unităţi de producţie/protecţie se au în vedere următoarele principii:

      a) se pot constitui pe bazine sau pe bazinete hidrografice sau proprietăţi;

      b) delimitarea se realizează prin limite naturale, artificiale permanente, pe limitele unităţilor administrativ-teritoriale sau pe limita proprietăţii forestiere, după caz;

      c) suprafaţa minimă a unităţii de producţie/protecţie pentru care se elaborează un amenajament silvic este de 100 ha;

      d) se includ într-o unitate de producţie şi/sau protecţie proprietăţi întregi, nefragmentate; proprietăţile se pot fragmenta numai dacă suprafaţa acestora este mai mare decât suprafaţa maximă stabilită de normele tehnice pentru o unitate de producţie/protecţie.

      56.

      Vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional - vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier naţional, care nu îndeplineşte unul sau mai multe criterii de definire a pădurii, fiind alcătuită din următoarele categorii:

      a) plantaţiile cu specii forestiere de pe terenuri agricole;

      b) vegetaţia forestieră de pe păşuni cu consistenţă mai mică de 0,4;

      c) fâneţele împădurite: arbori situaţi în fâneţe;

      d) arborii din zonele de protecţie a lucrărilor hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare;

      e) arborii situaţi de-a lungul cursurilor de apă şi a canalelor;

      f) zonele verzi din intravilan, altele decât cele definite ca păduri;

      g) arboretumurile, altele decât cele cuprinse în păduri;

      h) aliniamentele de arbori situate de-a lungul căilor de transport şi comunicaţie.

      57.

      Zonă deficitară în păduri - judeţul în care suprafaţa fondului forestier reprezintă mai puţin de 30% din suprafaţa totală a acestuia
      *) Punctele 2, 23 şi 33 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
      "2.Amenajament silvic - studiul de bază în gestionarea pădurilor, fundamentat ecologic, cu conţinut tehnico-organizatoric, juridic şi economic. Addendumul este parte a amenajamentului silvic, iar avizarea elaborării şi aprobarea acestuia se fac de către Comisia tehnică de avizare pentru silvicultură.
      ..........................................................................
      23.Ocol silvic - unitatea silvică înfiinţată în scopul administrării sau asigurării serviciilor pentru fondul forestier naţional, având suprafaţa minimă de constituire după cum urmează:
      a)în regiunea de câmpie - 3.000 ha fond forestier;
      b)în regiunea de deal - 5.000 ha fond forestier;
      c)în regiunea de munte - 7.000 ha fond forestier.
      Ocoalele silvice sunt:
      a)ocoale silvice de stat, care pot fi înfiinţate de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi de Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, după caz;
      b)baze experimentale, care sunt înfiinţate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură «Marin Drăcea»;
      c)ocoale silvice de regim, care pot fi înfiinţate de:
      (i)proprietari persoane fizice sau juridice sau de asociaţii ale acestora şi pot funcţiona ca asociaţii şi fundaţii sau ca societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
      (ii)unităţi administrativ-teritoriale sau de asociaţii ale acestora şi pot funcţiona ca regii de interes local;
      (iii)asociaţii între unităţi administrativ-teritoriale şi/sau persoane fizice şi/sau juridice şi pot funcţiona ca asociaţii şi fundaţii sau ca societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; pentru proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, aceste ocoale silvice pot asigura numai servicii silvice.
      La constituirea şi funcţionarea ocoalelor silvice de regim se iau în calcul numai suprafeţele de fond forestier aflate în proprietate sau ale proprietarilor/asociaţiei de proprietari care au/a solicitat constituirea ocolului silvic.
      Se exceptează de la condiţia minimă de suprafaţă prevăzută de prezenta lege ocolul silvic înfiinţat de Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat şi bazele experimentale înfiinţate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură «Marin Drăcea».
      ..........................................................................
      33.Prejudiciu - efectul unei acţiuni umane prin care sunt afectate integritatea pădurii şi/sau realizarea funcţiilor pe care aceasta ar trebui să le asigure sau integritatea vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier naţional. Aceste acţiuni pot afecta fondul forestier şi vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional:
      a)în mod direct, prin acţiuni desfăşurate ilegal;
      b)în mod indirect, prin acţiuni al căror efect asupra pădurii poate fi cuantificat în timp.
      Se încadrează în acest tip efectele produse asupra acestora în urma poluării, realizării de construcţii, exploatării de resurse naturale, cu identificarea relaţiei cauză-efect certificate prin studii realizate de organisme abilitate, neamenajarea zonelor de limitare a propagării incendiilor, precum şi neasigurarea dotării minime pentru intervenţie în caz de incendiu.
      Prejudiciul produs prin lucrările de exploatare forestieră, stabilit conform instrucţiunilor tehnice, nu reprezintă prejudiciu adus pădurii.
      Prejudiciul are două componente:
      1.paguba produsă pădurii sau vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier naţional, componentă evaluabilă ca valoare materială;
      2.valoarea funcţiilor pădurii nerealizate, componentă care se evaluează convenţional, în funcţie de valoarea pagubei produse pădurii, în condiţiile art. 105 alin. (22).
      În cazul vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier naţional, a lucrărilor de exploatare forestieră, atât în fond forestier, cât şi în afara acestuia, nu se calculează valoarea funcţiilor pădurii nerealizate."
      ANEXA nr. 2
      METODOLOGIE de calcul al cheltuielilor destinate asigurării serviciilor silvice pentru suprafeţele de fond forestier de maximum 30 ha inclusiv
      PARTEA I:

      Art. 1

      Valoarea sumelor destinate serviciilor silvice (Vtss) se calculează cu formula:
      Vtss = Vss x Sp
      Sp - suprafaţa pentru care se asigură serviciile silvice - ha;
      Vss = [(Smbe x 12/Smc) + Ca x 12/Smc] x 115%;
      Vss - contravaloarea serviciilor silvice/an/ha - lei;
      Smbe - salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statistică pentru luna iunie a anului precedent efectuării administrării - lei;
      Smc*) - suprafaţa medie a unui canton silvic, respectiv:
      *) La calculul suprafeţei medii a unui canton silvic se are în vedere echivalenţa pe forme de relief, iar la încadrarea pe forme de relief se ia în calcul altitudinea maximă, atunci când aceasta este variabilă.
      - 400 ha în zona de câmpie; se încadrează terenurile forestiere cu altitudine de maximum 300 m;
      - 800 ha în zona de deal; se încadrează terenurile forestiere cu altitudine cuprinsă între 301 şi 800 m;
      - 1.300 ha în zona de munte; se încadrează terenurile forestiere cu altitudine > de 800 m;
      Ca - valoare cote angajator aferente Smbe - lei;
      15% - cheltuieli indirecte

      Art. 2

      (1)Ocolul silvic nominalizat întocmeşte cererea de decontare şi fişa de calcul al sumelor pentru asigurarea serviciilor silvice, al cărei model este prevăzut în tabelul nr. 1 la prezenta metodologie, semnate de şeful ocolului silvic.
      (2)Şeful ocolului silvic transmite structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură cererea de decontare şi fişa de calcul al sumelor pentru asigurarea serviciilor silvice, în vederea decontării, trimestrial, în primele 15 zile ale trimestrului următor.

      Art. 3

      (1)Structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură verifică documentele prevăzute la art. 2 alin. (2) în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la data primirii acestora şi, în situaţia în care sunt conforme, procedează astfel:

      a)inspectorul-şef avizează fişa de calcul;
      b)întocmeşte decontul justificativ privind acordarea alocaţiilor bugetare proprietarilor de păduri în vederea gestionării durabile a fondului forestier, potrivit modelului prevăzut în tabelul nr. 2 la prezenta metodologie;
      c)transmite documentele prevăzute la lit. a) şi b), centralizat pe ocoale silvice şi pe unităţi administrativ-teritoriale, cu adresă de înaintare, către structura coordonatoare din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
      (2)În situaţia în care structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură constată neconformităţi în documentele prevăzute de art. 2 alin. (2), solicită ocolului silvic care asigură serviciile silvice clarificări, informaţii sau documente suplimentare, după caz, returnează pentru refacere sau respinge motivat documentaţia depusă, în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la data primirii acesteia.

      Art. 4

      Structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură transmite către structura coordonatoare din cadrul acesteia următoarele:
      a)cererea de decontare;
      b)fişa de calcul al sumelor pentru asigurarea serviciilor silvice, întocmită de ocolul silvic nominalizat care efectuează serviciile silvice, avizată de structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;
      c)formularul de decont justificativ privind acordarea alocaţiilor bugetare proprietarilor de păduri în vederea gestionării durabile a fondului forestier.

      Art. 5

      (1)Structura coordonatoare din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură verifică documentele prevăzute la art. 4 şi le transmite, pentru realizarea deconturilor aferente, direcţiei care gestionează bugetul din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 30 de zile de la data primirii acestora.
      (2)Un exemplar, în copie, al documentelor prevăzute la art. 4 se păstrează şi de către structura coordonatoare din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

      Art. 6

      (1)Direcţia care gestionează bugetul din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură primeşte şi analizează documentaţia şi transmite plăţile către structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, competentă teritorial, care efectuează plăţile către ocoalele silvice care asigură serviciile silvice, în condiţiile legii.
      (2)Documentele prevăzute la art. 5, actele de decontare şi de evidenţă a cheltuielilor efectuate din alocaţiile bugetare pentru administrare sau servicii silvice se îndosariază distinct şi se înregistrează în conturi separat de orice alte cheltuieli.
      (3)Plăţile efectuate din alocaţiile bugetare sunt supuse controlului financiar preventiv, potrivit reglementărilor legale în vigoare.
      PARTEA II:
      (1)Tabelul nr. 1
      Se avizează
      Inspector-şef,
      ................................
      FIŞA DE CALCUL al sumelor pentru asigurarea serviciilor silvice - model -

      Nr. crt.

      Forma de relief*)

      - ha -

      Suprafaţa

      - ha

      Valoarea unitară calculată conform metodologiei

      - lei/an/ha/forme de relief -

      Număr zile asigurare servicii silvice

      Valoarea totală**)

      - lei -

      0

      1

      2

      3

      4

      5=2x3x4/nr. zile an

      câmpie

      deal

      munte

      Total

      x

      x

      *) Încadrarea pe forme de relief se face în funcţie de amenajamentul silvic în vigoare sau, în situaţia în care amenajamentul silvic nu mai este în vigoare, încadrarea se face în funcţie de ultimul amenajament silvic elaborat pentru suprafaţa respectivă.
      **) Valoarea se exprimă în lei cu două zecimale.
      Şeful ocolului silvic,
      .......................
      (2)Tabelul nr. 2
      Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură
      (..................................)
      Garda Forestieră
      DECONT JUSTIFICATIV privind acordarea alocaţiilor bugetare proprietarilor de păduri în vederea gestionării durabile a fondului forestier pe trimestrul ....... anul ................ - model -
      Se întocmeşte un decont pentru toate suprafeţele de fond forestier cu proprietar neidentificat pentru care sunt asigurate serviciile silvice de acelaşi ocol silvic.
      1.Amplasamentul suprafeţei pentru care se asigură serviciile silvice:
      judeţul .................., localitatea ....................., Ocolul Silvic .......................
      2.Beneficiarii lucrării:

      Nr. crt.

      Documente privind identificarea terenului forestier*)

      Titularul documentelor privind identificarea terenului forestier

      Nr. şi data actului de constatare potrivit art. 16 alin. (7)

      UP

      ua

      Forma de relief

      Suprafaţa

      - ha -

      Valoarea unitară calculată conform metodologiei

      - lei/an/ha/forme de relief**) -

      Număr zile asigurare servicii silvice

      Valoare totală

      - lei -

      0

      1

      2

      3

      4

      5

      6

      7

      8**)

      9

      10=7x8x9/nr. zile an

      TOTAL OCOL

      X

      X

      X

      X

      X

      X

      Din care:

      Câmpie

      Deal

      Munte

      *) Identificarea terenului se face prin: proces-verbal de punere în posesie/titlu de proprietate/act administrativ, în original, emis de unitatea administrativ-teritorială prin care se face dovada înregistrării terenului forestier, în care este înscrisă şi suprafaţa.
      **) La prima decontare, coloana 8 se calculează de la data din coloana 3 până la sfârşitul perioadei pentru care se întocmeşte decontul.
      3.Ocolul silvic care realizează serviciile silvice:
      Denumirea .....................................
      Sediul: comuna/oraşul ..................., str. ........................ nr. .............
      Numărul de înmatriculare în registrul comerţului/Numărul de înregistrare în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor ..............
      Codul unic de înregistrare ....................
      Contul ocolului silvic în care se transmit sumele ...........................

      Inspector-şef,

      .............................

      (numele şi prenumele, semnătura)

      L.S./S.

      Şeful serviciului financiar-contabil,

      .............................

      (numele şi prenumele, semnătura)

      Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 611 din data de 12 august 2015
    • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice

      Având în vedere necesitatea şi urgenţa compatibilizării depline a legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene în domeniul protecţiei naturii şi ţinând cont de faptul că prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice şi ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatice trebuie transpuse în legislaţia naţională, iar pentru aplicarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 348/81 privind regulile comune pentru importul produselor derivate din balene sau din alte cetacee, a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 3.254/91 privind interzicerea utilizării capcanelor de picior şi a importului de blănuri şi produse obţinute din animale capturate prin utilizarea capcanelor de picior sau a altor tipuri de capcane care nu sunt conforme cu standardele internaţionale şi a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 338/97 privind protecţia speciilor de floră şi faună sălbatică prin reglementarea comerţului cu acestea, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie creat cadrul instituţional şi sancţiunile pentru încălcarea prevederilor conţinute în acestea.
      Având în vedere că potrivit angajamentelor asumate de România prin documentul de poziţie complementar - capitolul 22 "Mediu", pentru domeniul "protecţia naturii" nu există perioade de tranziţie, transpunerea şi implementarea prevederilor comunitare trebuind să fie depline la data aderării,
      luând în considerare faptul că statelor membre le sunt aplicate sancţiuni în cazul transpunerii incomplete sau al implementării neconforme a prevederilor comunitare,
      în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
      Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

      CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

      Art. 1
      Scopul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural, obiectiv de interes public major şi componentă fundamentală a strategiei naţionale pentru dezvoltare durabilă.
      Art. 2
      Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează:
      a)asigurarea diversităţii biologice, prin conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice pe teritoriul României;
      b)menţinerea sau restabilirea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi a speciilor din flora şi fauna sălbatică;
      c)identificarea bunurilor patrimoniului natural care necesită un regim special de protecţie, pentru conservarea şi utilizarea durabilă a acestora;
      d)categoriile de arii naturale protejate, tipurile de habitate naturale, speciile de floră şi faună sălbatică şi alte bunuri ale patrimoniului natural ce se supun regimului special de protecţie, conservare şi utilizare durabilă;
      e)constituirea, organizarea şi dezvoltarea reţelei naţionale de arii naturale protejate, precum şi a regimului acesteia;
      f)regimul de administrare a ariilor naturale protejate şi procedurile de instituire a regimului de protecţie pentru alte arii naturale şi bunuri ale patrimoniului natural;
      g)măsurile pentru protecţia şi conservarea speciilor de animale şi plante sălbatice periclitate, vulnerabile, endemice şi/sau rare, precum şi cele pentru protecţia formaţiunilor geomorfologice şi peisagistice de interes ecologic, ştiinţific, estetic, cultural-istoric şi de altă natură, a bunurilor naturale de interes speologic, paleontologic, geologic, antropologic şi a altor bunuri naturale cu valoare de patrimoniu natural, existente în perimetrele ariilor naturale protejate şi/sau în afara acestora;
      h)responsabilităţile şi atribuţiile pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
      Art. 3
      Nu fac obiectul reglementării prezentei ordonanţe de urgenţă:
      a)parcurile şi grădinile publice sau private de agrement, cu excepţia cazurilor în care acestea au elemente şi bunuri cu valoare de patrimoniu natural;
      b)rezervaţiile semincere agricole şi silvice cu scop productiv, rezervaţiile de resurse genetice vegetale şi animale terestre şi acvatice destinate reproducerii unor specii vegetale şi animale în scopuri economice, rezervaţiile destinate unor scopuri ştiinţifice sectoriale existente pe terenurile unor instituţii publice sau private de cercetare şi producţie, precum şi altele asemenea, organizate şi gestionate de proprietarii sau administratorii lor legali, cu excepţia cazurilor în care acestea au elemente cu valoare de patrimoniu natural;
      c)grădinile botanice, parcurile dendrologice, grădinile zoologice, acvariile, terariile, cu excepţia cazurilor în care acestea deţin specii de plante şi animale sălbatice aflate sub regim special de protecţie şi conservare ca bunuri ale patrimoniului natural;
      d)colecţiile muzeistice, cu excepţia celor care deţin piese a căror valoare de patrimoniu natural este atestată de autorităţile ştiinţifice competente;
      e)zonele de protecţie specială - sanitară, hidrologică, hidrogeologică şi altele asemenea - cu perimetre delimitate şi gestionate ca zone de protecţie specială pentru diverse obiective, potrivit unor reglementări speciale, cu excepţia cazurilor în care pe aceste terenuri există bunuri ale patrimoniului natural;
      f)administrarea ariilor naturale protejate de interes judeţean sau local.
      Art. 4
      În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
      1.conservare - ansamblul de măsuri care se pun în aplicare pentru menţinerea sau refacerea habitatelor naturale şi a populaţiilor de specii de faună şi floră sălbatice, într-o stare favorabilă, în sensul pct. 5 şi 9;
      2.habitate naturale - zonele terestre, acvatice sau subterane, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice;
      3.tipuri de habitate naturale de interes comunitar - acele tipuri de habitate care:
      a)sunt în pericol de dispariţie în arealul lor natural;
      b)au un areal natural redus ca urmare a restrângerii acestuia sau datorită faptului că în mod natural suprafaţa sa este redusă;
      c)sunt eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe dintre cele 5 regiuni biogeografice specifice pentru România: alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică.
      Aceste tipuri de habitate sunt prevăzute în anexa nr. 2;
      4.tipuri de habitate naturale prioritare - tipurile de habitate naturale în pericol de dispariţie, pentru a căror conservare Comunitatea Europeană are o responsabilitate particulară, ţinând cont de proporţia arealului lor natural de răspândire.
      Aceste tipuri de habitate sunt indicate printr-un asterisc în anexa nr. 2;
      5.stare de conservare a unui habitat natural - totalitatea factorilor ce acţionează asupra unui habitat natural şi asupra speciilor caracteristice acestuia şi care îi pot afecta pe termen lung distribuţia, structura şi funcţiile, precum şi supravieţuirea speciilor ce îi sunt caracteristice. Starea de conservare a unui habitat natural se consideră favorabilă atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
      a)arealul său natural şi suprafeţele pe care le acoperă în cadrul acestui areal sunt stabile sau în creştere;
      b)are structura şi funcţiile specifice necesare pentru menţinerea sa pe termen lung, iar probabilitatea menţinerii acestora în viitorul previzibil este mare;
      c)speciile care îi sunt caracteristice se află într-o stare de conservare favorabilă, aşa cum este definită la pct. 9;
      6.habitat al unei specii - mediul definit prin factori abiotici şi biotici, în care trăieşte o specie în orice stadiu al ciclului biologic;
      7.specii de interes comunitar - speciile care pe teritoriul Uniunii Europene sunt:
      a)periclitate, cu excepţia celor al căror areal natural este situat la limita de distribuţie în areal şi care nu sunt nici periclitate, nici vulnerabile în regiunea vest-palearctică;
      b)vulnerabile, speciile a căror încadrare în categoria celor periclitate este probabilă într-un viitor apropiat dacă acţiunea factorilor perturbatori persistă;
      c)rare, speciile ale căror populaţii sunt reduse din punctul de vedere al distribuţiei sau/şi numeric şi care chiar dacă nu sunt în prezent periclitate sau vulnerabile riscă să devină. Aceste specii sunt localizate pe arii geografice restrânse sau sunt rar dispersate pe suprafeţe largi;
      d)endemice, speciile de plante/animale care se găsesc exclusiv într-o regiune/locaţie şi care necesită o atenţie particulară datorită caracteristicilor habitatului lor şi/sau impactului potenţial al exploatării acestora asupra stării lor de conservare;
      8.specii prioritare - speciile vizate la pct. 7 lit. a) pentru a căror conservare Comunitatea Europeană are o responsabilitate specială datorită proporţiei reduse a arealului acestora pe teritoriul Uniunii Europene.
      Aceste specii sunt indicate printr-un asterisc în anexa nr. 3;
      9.stare de conservare a unei specii - totalitatea factorilor ce acţionează asupra unei specii şi care pot influenţa pe termen lung distribuţia şi abundenţa populaţiilor speciei respective. Starea de conservare va fi considerată favorabilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
      a)datele privind dinamica populaţiilor speciei respective indică faptul că aceasta se menţine şi are şanse să se menţină pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatului său natural;
      b)arealul natural al speciei nu se reduce şi nu există riscul să se reducă în viitorul previzibil;
      c)există un habitat suficient de vast pentru ca populaţiile speciei să se menţină pe termen lung;
      10.sit/arie - zonă definită geografic, exact delimitată;
      11.sit de importanţă comunitară - situl/aria care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea ori restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale prevăzute în anexa nr. 2 sau a speciilor de interes comunitar prevăzute în anexa nr. 3 şi care contribuie semnificativ la coerenţa reţelei "Natura 2000" şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de răspândire, siturile de importanţă comunitară trebuie să corespundă zonelor din areal în care sunt prezenţi factori abiotici şi biotici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestor specii;
      12.arie specială de conservare - situl de importanţă comunitară desemnat printr-un act statutar, administrativ şi/sau contractual în care sunt aplicate măsurile de conservare necesare menţinerii sau de refacere la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor de interes comunitar pentru care situl este desemnat;
      121.arii de protecţie specială avifaunistică - ariile naturale protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, refacerea la o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecţia de păsări migratoare, mai ales a celor prevăzute în anexele nr. 3 şi 4 A;
      13.exemplar - orice plantă sau animal în stare vie ori moartă sau orice parte ori derivat din acestea, precum şi orice alte produse care conţin părţi sau derivate din acestea, aşa cum sunt specificate în documentele care le însoţesc, pe ambalaje, pe mărci ori etichete sau în orice alte situaţii;
      14.mediu natural - ansamblul componentelor, structurilor şi proceselor fizico-geografice, biologice şi biocenotice naturale, terestre şi acvatice, având calitatea de păstrător al vieţii şi generator de resurse necesare acesteia;
      15.patrimoniu natural - ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice, floristice, faunistice şi biocenotice ale mediului natural, ale căror importanţă şi valoare ecologică, economică, ştiinţifică, biogenă, sanogenă, peisagistică şi recreativă au o semnificaţie relevantă sub aspectul conservării diversităţii biologice floristice şi faunistice, al integrităţii funcţionale a ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal şi animal, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor de viaţă, bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi viitoare;
      16.bun al patrimoniului natural - componenta patrimoniului natural care necesită un regim special de protecţie, conservare şi utilizare durabilă în vederea menţinerii în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare;
      17.peisaj - zona percepută de către populaţie ca având caracteristici specifice rezultate în urma acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani;
      171.declararea zonelor naturale - operaţiunea de încadrare a zonelor naturale în categoriile de arii naturale protejate prevăzute la art. 5 alin. (1);
      18.arie naturală protejată - zona terestră şi/sau acvatică în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform prevederilor legale;
      19.conservare "in situ" - protecţia şi conservarea bunurilor patrimoniului natural în mediul lor natural de geneză, existenţă şi evoluţie;
      20.coridor ecologic - zona naturală sau amenajată care asigură cerinţele de deplasare, reproducere şi refugiu pentru speciile sălbatice terestre şi acvatice şi în care se aplică unele măsuri de protecţie şi conservare;
      21.reţea naţională de arii naturale protejate - ansamblul ariilor naturale protejate, de interes naţional, comunitar şi internaţional;
      22.reţea ecologică a ariilor naturale protejate - ansamblul de arii naturale protejate, împreună cu coridoarele ecologice;
      23.reţea ecologică "Natura 2000" - reţeaua ecologică europeană de arii naturale protejate şi care cuprinde arii de protecţie specială avifaunistică, stabilite în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice şi arii speciale de conservare desemnate de Comisia Europeană şi ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice;
      24.specii indigene - speciile de plante şi animale sălbatice care se regăsesc în mod natural în România şi nu ca urmare a introducerii accidentale sau forţate de către om de-a lungul secolelor;
      25.specii protejate - orice specii de floră şi faună sălbatică care beneficiază de un statut legal de protecţie;
      26.specii alohtone - speciile introduse/răspândite, accidental sau intenţionat, din altă regiune geografică, ca urmare directă ori indirectă a activităţii umane, lipsind în mod natural dintr-o anumită regiune, cu o evoluţie istorică cunoscută într-o arie de răspândire naturală, alta decât zona de interes, care pot fi în competiţie, pot domina, pot avea un impact negativ asupra speciilor native, putând chiar să le înlocuiască;
      27.specii invazive - speciile indigene sau alohtone, care şi-au extins arealul de distribuţie sau au fost introduse accidental ori intenţionat într-o arie şi/sau s-au reprodus într-o asemenea măsură şi atât de agresiv încât influenţează negativ/domină/înlocuiesc unele dintre speciile indigene, determinând modificarea structurii cantitative şi/sau calitative a biocenozei naturale, caracteristică unui anumit tip de biotop;
      28.zonare internă a ariilor naturale protejate - definirea şi delimitarea de zone în interiorul ariilor naturale protejate conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi planurilor de management, în care se stabilesc măsuri speciale de management şi se reglementează activităţile umane în conformitate cu obiectivele pentru care a fost desemnată aria naturală protejată;
      29.activităţi cu impact negativ semnificativ din vecinătatea ariilor naturale protejate şi/sau coridoarelor ecologice - activităţi din afara limitei unei arii naturale protejate care pot genera un impact negativ semnificativ asupra habitatelor naturale sau speciilor sălbatice pentru care au fost desemnate;
      30.comunităţi locale - comunităţile umane situate în interiorul sau în vecinătatea ariei naturale protejate şi/sau care deţin proprietăţi ori desfăşoară diverse activităţi pe teritoriul sau în vecinătatea ariei naturale protejate;
      31.activităţi tradiţionale - activităţile de utilizare durabilă a resurselor naturale şi specifice zonei respective de către comunităţile locale, care au stat la baza dezvoltării comunităţii de-a lungul timpului şi nu afectează obiectivele de conservare a biodiversităţii;
      32.turism speologic specializat - parcurgerea unei peşteri în echipe mici, conduse de ghizi agreaţi de către Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate/administraţia peşterii şi dotate cu echipament corespunzător, care utilizează, dacă este cazul, doar amenajări temporare pentru asigurarea siguranţei participanţilor;
      33.reconstrucţie ecologică - refacerea ecosistemelor naturale fundamentale şi menţinerea sau refacerea ecosistemelor conform obiectivelor ariei naturale protejate;
      34.plan de management al ariei naturale protejate - documentul care descrie şi evaluează situaţia prezentă a ariei naturale protejate, defineşte obiectivele, precizează acţiunile de conservare necesare şi reglementează activităţile care se pot desfăşura pe teritoriul ariilor, în conformitate cu obiectivele de management. Planul de management se aprobă în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă;
      35.regulament al ariei naturale protejate - documentul în care se includ toate prevederile legate de activităţile umane permise şi modul lor de aprobare, precum şi activităţile restricţionate sau interzise pe teritoriul ariei naturale protejate;
      36.modalitate de administrare a ariei naturale protejate - felul în care se asigură managementul unei arii naturale protejate, respectiv prin Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate şi structurile de administrare special constituite.
      37.administrator al ariei naturale protejate - orice persoană fizică sau juridică care administrează arii naturale protejate, conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
      38.coordonare metodologică - sprijin acordat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor sau de alte autorităţi în vederea administrării ariilor naturale protejate;
      39.comanagement - actul de administrare al unei arii naturale protejate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor în parteneriat cu diferite entităţi.

      CAPITOLUL II: Regimul ariilor naturale protejate

      SECŢIUNEA 1:Categorii de arii naturale protejate
      Art. 5
      (1)Pentru asigurarea măsurilor speciale de protecţie şi conservare in situ a bunurilor patrimoniului natural se instituie un regim diferenţiat de protecţie, conservare şi utilizare, potrivit următoarelor categorii de arii naturale protejate:
      a)de interes naţional: rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale, parcuri naturale;
      b)de interes internaţional: situri naturale ale patrimoniului natural universal, geoparcuri, zone umede de importanţă internaţională, rezervaţii ale biosferei;
      c)de interes comunitar sau situri "Natura 2000": situri de importanţă comunitară, arii speciale de conservare, arii de protecţie specială avifaunistică;
      d)de interes judeţean sau local: stabilite numai pe domeniul public/privat al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz.
      (2)Scopul şi regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate, stabilite la alin. (1) lit. a)-c), sunt prevăzute în anexa nr. 1.
      (3)Prin aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2) se asigură regimul corespunzător de protecţie, conservare şi utilizare pentru:
      a)cele mai reprezentative habitate naturale ale spaţiului biogeografic naţional, cu diversitatea biologică floristică şi faunistică specifică, incluzând zone marine, de litoral şi de coastă, zone de câmpie, de deal şi de munte, zone umede, aride şi zone de ecoton, cursuri de apă cu zone de luncă şi lacuri naturale, asigurându-se protecţia şi conservarea patrimoniului natural floristic şi faunistic, de resurse genetice vegetale şi animale şi menţinerea echilibrului ecologic;
      b)habitatele terestre, acvatice şi/sau subterane în care trăiesc permanent sau temporar specii de plante şi/sau animale sălbatice periclitate, vulnerabile, endemice ori rare, specii de plante şi animale sălbatice aflate sub regim special de protecţie, specii cu valoare ştiinţifică şi ecologică deosebită, precum şi pentru acele habitate în care există şi alte bunuri ale patrimoniului natural ce necesită măsuri de protecţie şi conservare in situ;
      c)zonele cu resurse biogeografice importante sub aspect biogenetic, ecologic, ştiinţific, educaţional, sanogen şi recreativ;
      d)elementele şi formaţiunile naturale geomorfologice, peisagistice, geologice, speologice, paleontologice, pedologice şi altele asemenea, cu valoare de bunuri ale patrimoniului natural;
      e)tipurile de habitate naturale, precum şi pentru speciile de plante şi animale de interes comunitar, prevăzute în anexele nr. 2-5;
      f)coridoarele ecologice definite şi identificate pe bază de studii ştiinţifice avizate de Academia Română.
      (4)Categoriile de arii naturale protejate prevăzute la alin. (1) lit. a)- c) se pot modifica şi completa prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul Academiei Române, luându-se în considerare recomandările organizaţiilor internaţionale autorizate.
      SECŢIUNEA 2:Declararea zonelor naturale şi instituirea regimului de arie naturală protejată
      Art. 6
      Instituirea regimului de arie naturală protejată este prioritară în raport cu orice alte obiective, cu excepţia celor care privesc:
      a)asigurarea securităţii naţionale;
      b)asigurarea securităţii, sănătăţii oamenilor şi animalelor;
      c)prevenirea unor catastrofe naturale.
      Art. 7
      Regimul de protecţie se stabileşte indiferent de destinaţia terenului şi de deţinător, iar respectarea acestuia este obligatorie în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi cu alte dispoziţii legale în materie.
      Art. 8
      (1)Declararea zonelor naturale şi instituirea regimului de arie naturală protejată se fac după cum urmează:
      a)prin lege, pentru siturile naturale ale patrimoniului natural universal;
      b)prin hotărâre a Guvernului, pentru rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale, parcuri naturale, zone umede de importanţă internaţională, rezervaţii ale biosferei, geoparcuri, arii speciale de conservare, arii de protecţie specială avifaunistică;
      c)prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi schimbărilor climatice, pentru siturile de importanţă comunitară, cu avizul Academiei Române;
      d)prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau locale, pentru arii naturale protejate, de interes judeţean sau local.
      (2)Propunerile pentru instituirea regimului de arie naturală protejată se pot face din iniţiativa oricărei persoane fizice sau juridice şi se înaintează autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în vederea promovării actului normativ de desemnare a acestora.
      (3)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor stabileşte lista siturilor de importanţă comunitară şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică, pe care o transmite Comisiei Europene.
      (4)Zonele şi siturile naturale care întrunesc criteriile de sit al patrimoniului natural universal, zonă umedă de importanţă internaţională, geoparc, rezervaţie a biosferei şi ariile speciale de conservare dobândesc acest regim conform procedurii prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), pe baza documentaţiei solicitate de organismele internaţionale autorizate şi cu condiţia recunoaşterii lor prealabile de către aceste organisme.
      (5)Propunerea de declarare a zonelor naturale protejate în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes naţional se face pe baza documentaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1).
      (51)Propunerea de declarare a zonelor naturale protejate în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes comunitar se face pe baza documentaţiei prevăzute la art. 11 alin. (3).
      (52)Propunerea de declarare a zonelor naturale protejate în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes internaţional se face pe baza documentaţiei prevăzute la art. 11 alin. (5).
      (6)Propunerea de declarare a zonelor naturale protejate în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes judeţean sau local se bazează pe o documentaţie ştiinţifică ce se înaintează la consiliile judeţene sau locale, după caz, în vederea analizei şi luării hotărârii de declarare şi instituire.
      (7)abrogat
      Art. 9
      Pentru urgentarea măsurilor de protecţie şi conservare ce se impun, regimul de arie naturală protejată din categoriile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) şi b), precum şi pentru ariile speciale de conservare şi ariile de protecţie specială avifaunistică prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. c) se poate institui, cu caracter provizoriu, în baza documentaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1), (3) şi (5), prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, până la declarare, conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
      Art. 10
      Modelul de constituire a ariilor naturale protejate ia în considerare interesele comunităţii locale, încurajându-se menţinerea practicilor şi cunoştinţelor tradiţionale locale în valorificarea acestor resurse în beneficiul comunităţii locale, precum şi prevederile din planurile urbanistice generale, care nu pot fi modificate până la termenul de actualizare prevăzut de legislaţia în vigoare privind amenajarea teritoriului şi urbanismul. Suprafeţele de teren aflate în intravilanul localităţilor, la data constituirii ariei naturale protejate, pot fi introduse în interiorul ariei naturale protejate, numai în cazuri temeinic justificate într-un capitol separat al studiului de fundamentare ştiinţifică.
      Art. 11
      (1)Documentaţia necesară în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes naţional trebuie să cuprindă:
      a)studiul de fundamentare ştiinţifică;
      b)documentaţia cartografică cu limitele ariei naturale protejate, cu evidenţierea categoriilor de folosinţă a terenurilor;
      b1)suprafaţa şi situaţia juridică a terenurilor, cu precizarea formei de proprietate şi a proprietarilor la data înfiinţării ariei;
      b2)hotărârile consiliului comunal, orăşenesc, municipal sau judeţean, după caz, de avizare a suprafeţei administrative ce va urma să facă parte din aria naturală protejată;
      c)avizul Academiei Române.
      (2)Normativul de conţinut al documentaţiei necesare în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes naţional se stabileşte de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor şi se aprobă prin ordin al conducătorului acesteia, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
      (3)Documentaţia necesară în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes comunitar trebuie să cuprindă:
      a)Formularul Standard Natura 2000, stabilit de Comisia Europeană prin Decizia 97/266/CE şi aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 207/2006 privind aprobarea conţinutului Formularului Standard Natura 2000 şi a manualului de completare a acestuia;
      b)avizul Academiei Române.
      (4)Formularul Standard Natura 2000, prevăzut la alin. (3) lit. a) se poate modifica şi completa prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pe baza recomandărilor Comisiei Europene.
      (5)Documentaţia necesară în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes internaţional trebuie să cuprindă:
      a)fundamentarea ştiinţifică a sitului patrimoniului natural universal, a zonei umede de importanţă internaţională, a geoparcului sau a rezervaţiei biosferei, după caz;
      b)documentul prin care se atestă recunoaşterea zonei ca arie naturală protejată de interes internaţional de către organismele internaţionale autorizate;
      c)avizul Academiei Române.
      (6)Normativul de conţinut standard necesar în vederea fundamentării ştiinţifice a instituirii regimului de arie naturală protejată de interes internaţional stabilite de către organismele internaţionale autorizate se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
      (7)Normativul de conţinut standard prevăzut la alin. (6) se poate modifica şi completa prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pe baza recomandărilor organismelor internaţionale autorizate.
      Art. 12
      (1)În momentul primirii documentaţiei necesare instituirii regimului de arie naturală protejată, autorităţile competente pentru protecţia mediului trebuie să înştiinţeze deţinătorii şi administratorii de terenuri şi să iniţieze consultări cu toţi factorii interesaţi.
      (2)Până la finalizarea procedurii de instituire a regimului de protecţie a ariilor naturale protejate, deţinătorii bunurilor cu valoare de patrimoniu natural, indiferent de destinaţia terenurilor, vor aplica şi vor respecta măsurile de protecţie, conservare şi utilizare stabilite cu caracter provizoriu de autorităţile competente pentru protecţia mediului, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
      Art. 13
      Rezervaţiile ştiinţifice, parcurile naţionale, monumentele naturii, rezervaţiile naturale şi parcurile naturale, ariile speciale de protecţie avifaunistică, precum şi celelalte bunuri ale patrimoniului natural, cu regim de protecţie şi conservare dobândit până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin legi sau prin alte acte cu caracter normativ emise de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, îşi păstrează acelaşi regim.
      Art. 14
      (1)abrogat
      (2)Coridoarele ecologice se stabilesc pe baza unor studii de specialitate şi sunt desemnate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul Academiei Române.
      (3)Tipologia coridoarelor ecologice, precum şi normativul de conţinut al documentaţiei necesare în vederea desemnării coridoarelor ecologice se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
      (4)Măsurile de management pentru menţinerea funcţiilor coridoarelor ecologice se stabilesc prin ordinul prevăzut la alin. (3).
      Art. 15
      - Ariile naturale protejate şi coridoarele ecologice vor fi evidenţiate în mod obligatoriu de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în planurile naţionale, zonale şi locale de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în planurile cadastrale şi în cărţile funciare, precum şi de către autoritatea publică centrală pentru agricultură, în sistemul informatic de identificare a parcelelor (LPIS).
      SECŢIUNEA 3:Administrarea reţelei naţionale de arii naturale protejate
      Art. 16
      (1)Ansamblul ariilor naturale protejate, desemnate conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, conform categoriilor definite în anexa nr. 1, constituie reţeaua naţională de arii naturale protejate.
      (2)Administrarea rezervaţiilor biosferei, a parcurilor naţionale, a parcurilor naturale şi, după caz, a geoparcurilor, a siturilor patrimoniului natural universal, a zonelor umede de importanţă internaţională, a siturilor de importanţă comunitară, a ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică se realizează de către structurile de administrare special constituite, cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (1) lit. a)-c).
      (3)Rezervaţiile ştiinţifice, rezervaţiile naturale, monumentele naturii şi, după caz, geoparcurile, siturile patrimoniului natural universal, zonele umede de importanţă internaţională, siturile de importanţă comunitară, ariile speciale de conservare şi ariile de protecţie specială avifaunistică care nu necesită structuri de administrare special constituite se administrează de către Agenţia Naţională de Arii Naturale Protejate.
      (4)Modalităţile de administrare a ariilor naturale protejate şi a altor bunuri ale patrimoniului natural, puse sub regim special de protecţie şi conservare, se stabilesc avându-se în vedere:
      a)categoria ariei naturale protejate;
      b)întinderea ariei naturale protejate şi complexitatea obiectivelor de management;
      c)capacitatea ştiinţifică şi tehnică şi posibilităţile financiare necesare atingerii obiectivelor de conservare.
      Art. 17
      (1)Responsabilităţile de administrare a ariilor naturale protejate şi a altor bunuri ale patrimoniului natural, puse sub regim special de protecţie şi conservare, revin:
      a)Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate, pentru ariile naturale protejate, declarate prin lege, prin hotărâre a Guvernului sau prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, apelor şi pădurilor;
      b)Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" pentru Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării";
      c)autorităţilor administraţiei publice locale, pentru ariile naturale protejate, declarate prin hotărâri ale acestora.
      (2)abrogat
      (3)abrogat
      Art. 18
      (1)Administrarea ariilor naturale protejate şi a celorlalte bunuri ale patrimoniului natural aflate în reţeaua naţională de arii naturale protejate se face, potrivit legii, prin:
      a)structurile teritoriale din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate;
      b)structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică, aflate în coordonarea/subordinea, după caz, a unor regii autonome, companii şi societăţi naţionale, autorităţi ale administraţiei publice locale, servicii descentralizate ale administraţiei publice centrale, instituţii ştiinţifice de cercetare şi de învăţământ din sectorul public şi privat, muzee constituite potrivit legii şi aflate în relaţie contractuală cu Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate.
      (2)În cazul rezervaţiilor ştiinţifice, rezervaţiilor naturale, monumentelor naturii, siturilor de importanţă comunitară, ariilor speciale de conservare, ariilor de protecţie specială avifaunistică şi al celorlalte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protecţie, care nu sunt cuprinse în perimetrele rezervaţiilor biosferei, ale parcurilor naţionale sau ale parcurilor naturale, administrarea se poate asigura prin oricare dintre modalităţile prevăzute la alin. (1), după caz.
      (3)În cazul rezervaţiilor ştiinţifice, rezervaţiilor naturale, monumentelor naturii, siturilor de importanţă comunitară, ariilor speciale de conservare, ariilor de protecţie specială avifaunistică şi al celorlalte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protecţie, care sunt cuprinse total sau parţial în perimetrele rezervaţiilor biosferei, ale parcurilor naţionale şi ale parcurilor naturale, administrarea se asigură de către structurile de administrare ale acestora.
      (4)Modul de atribuire a administrării ariilor naturale protejate se stabileşte printr-o metodologie care se elaborează de Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
      Art. 19
      (1)abrogat
      (2)Pe lângă structurile de administrare special constituite se înfiinţează consilii consultative de administrare, alcătuite din reprezentanţi ai instituţiilor, organizaţiilor economice, organizaţiilor neguvernamentale, autorităţilor şi comunităţilor locale, care deţin cu orice titlu suprafeţe, bunuri sau au interese în perimetrul ori în vecinătatea ariei naturale protejate şi care sunt implicate şi interesate în aplicarea măsurilor de protecţie, în conservarea şi dezvoltarea durabilă a zonei.
      (3)Componenţa şi regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliilor consultative de administrare se propun de către administraţia ariei naturale protejate şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
      (4)Structurile de administrare special constituite sunt îndrumate de un consiliu ştiinţific, cu rol de autoritate ştiinţifică, pe teritoriul ariei naturale protejate.
      (5)Componenţa consiliilor ştiinţifice se propune de către administraţia ariilor naturale protejate, cu avizul Academiei Române, şi se aprobă de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, iar regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliilor ştiinţifice se stabileşte, cu avizul Academiei Române, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în mod unitar pentru toate ariile naturale protejate.
      (6)Evaluarea managementului ariilor naturale protejate care au structuri de administrare special constituite se face cel puţin o dată pe an de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, pe baza rapoartelor întocmite de structurile de administrare şi avizate de consiliile ştiinţifice.
      Art. 20
      De la data înfiinţării structurilor teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate, atribuţiile custozilor vor fi preluate de către acestea.
      Art. 21
      (1)Planurile de management şi regulamentele ariilor naturale protejate care au structuri de administrare special constituite se elaborează de către administratorii acestora, prin consultarea consiliilor consultative de administrare, se avizează de către consiliile ştiinţifice şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, apelor şi pădurilor, emis în baza avizelor autorităţilor publice centrale din domeniul culturii, dezvoltării regionale şi administraţiei publice şi al agriculturii şi dezvoltării rurale. În cazul în care nu există administratori sau în situaţia în care planurile de management sunt elaborate în cadrul unor proiecte cu finanţare naţională/europeană, acestea pot fi elaborate şi de către alte entităţi, urmând să fie însuşite de către administratori în procesul elaborării şi, respectiv, al aprobării acestora.
      (2)Pentru ariile naturale protejate care nu necesită structuri de administrare special constituite, planurile de management şi regulamentele se elaborează de către Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate, se avizează de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului/instituţiile din subordinea acesteia, după caz, şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, cu avizul autorităţii publice centrale din domeniul culturii şi consultarea autorităţilor publice centrale din domeniul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, agriculturii şi silviculturii.
      (3)Măsurile prevăzute în planurile de management ale ariilor naturale protejate se elaborează astfel încât să ţină cont de condiţiile economice, sociale şi culturale ale comunităţilor locale, precum şi de particularităţile regionale şi locale ale zonei, prioritate având însă obiectivele de management ale ariei naturale protejate.
      (4)Respectarea planurilor de management şi a regulamentelor este obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate, pentru autorităţile care reglementează activităţi pe teritoriul ariilor naturale protejate, precum şi pentru persoanele fizice şi juridice care deţin sau care administrează terenuri şi alte bunuri şi/sau care desfăşoară activităţi în perimetrul şi în vecinătatea ariei naturale protejate.
      (5)Planurile de amenajare a teritoriului, cele de dezvoltare locală şi naţională, precum şi orice alte planuri de exploatare/utilizare a resurselor naturale din aria naturală protejată vor fi armonizate de către autorităţile emitente cu prevederile planului de management.
      (6)Autorităţile locale şi naţionale cu competenţe şi responsabilităţi în reglementarea activităţilor din ariile naturale protejate sunt obligate să instituie, de comun acord cu administratorii ariilor naturale protejate şi, după caz, cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, măsuri speciale pentru conservarea sau utilizarea durabilă a resurselor naturale din ariile naturale protejate, conform prevederilor planurilor de management.
      (7)Ariile naturale protejate de interes comunitar sunt create pentru impunerea unor măsuri speciale în vederea conservării unor habitate naturale şi/sau specii sălbatice de interes comunitar. În cazul suprapunerii totale a ariilor naturale protejate, se va realiza un singur plan de management, ţinând cont de respectarea categoriei celei mai restrictive de management. În cazul suprapunerii parţiale a ariilor naturale protejate, planurile de management ale acestora se elaborează astfel încât în zonele de suprapunere să existe o corelare a măsurilor de conservare, cu respectarea categoriei celei mai restrictive de management.
      Art. 22
      (1)Zonarea internă a parcurilor naţionale şi naturale se face prin planul de management, care este aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, prin definirea şi delimitarea, după caz, a zonelor de protecţie strictă, a zonelor de protecţie integrală, a zonelor-tampon şi a zonelor de dezvoltare durabilă a activităţilor umane. Termenul pentru elaborarea planului de management este de maximum 2 ani de la semnarea contractului de administrare.
      (2)Zonele cu protecţie strictă sunt zonele din parcurile naţionale şi naturale, de mare importanţă ştiinţifică, ce cuprind atât rezervaţii ştiinţifice, cât şi zone sălbatice în care nu au existat intervenţii antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus.
      (3)În zonele prevăzute la alin. (2) se interzice desfăşurarea oricăror activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, educaţie ecologică, activităţi de ecoturism, cu limitările descrise în planurile de management.
      (4)Zonele de protecţie integrală cuprind cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul parcurilor naţionale şi naturale.
      (5)În zonele prevăzute la alin. (4) sunt interzise:
      a)orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi/sau de conservare;
      b)activităţile de construcţii-investiţii, cu excepţia celor destinate administrării ariei naturale protejate şi/sau activităţilor de cercetare ştiinţifică ori a celor destinate asigurării siguranţei naţionale sau prevenirii unor calamităţi naturale.
      (6)Prin excepţie de la prevederile alin. (5), în zonele de protecţie integrală, în afara perimetrelor rezervaţiilor ştiinţifice, se pot desfăşura următoarele activităţi:
      a)ştiinţifice şi educative;
      b)activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii;
      c)utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat numai cu animale domestice, proprietatea membrilor comunităţilor care deţin păşuni sau care deţin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislaţia naţională în vigoare, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente;
      d)localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;
      e)abrogat
      f)intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, şi aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;
      g)acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administraţiei, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, şi cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;
      h)acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care nu necesită extrageri de arbori, şi acţiunile de monitorizare a acestora;
      i)acţiunile de combatere a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure, în cazul în care apar focare de înmulţire, cu avizul administraţiei, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
      (7)Zonele-tampon, în parcurile naţionale denumite zone de conservare durabilă şi în parcurile naturale denumite zone de management durabil, nu se includ în zonele cu protecţie integrală, strictă sau de dezvoltare durabilă a activităţilor umane şi care fac trecerea între zonele cu protecţie integrală şi cele de dezvoltare durabilă.
      (71)În zonele-tampon, respectiv în zonele de conservare durabilă şi de management durabil este interzisă realizarea de construcţii noi, cu excepţia celor ce servesc strict administrării ariei naturale protejate sau activităţilor de cercetare ştiinţifică ori a celor destinate asigurării siguranţei naţionale sau prevenirii unor calamităţi naturale.
      (8)În zonele de conservare durabilă se pot desfăşura următoarele activităţi:
      a)ştiinţifice şi educative;
      b)activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii;
      c)utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului natural, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente;
      d)localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;
      e)intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, a planului de acţiune provizoriu, elaborat şi valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;
      f)intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;
      g)acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate ulterior de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;
      h)activităţile de protecţie a pădurilor, acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi care depăşesc prevederile amenajamentelor, se fac cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;
      i)activităţi tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacităţii productive şi de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci şi de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfăşura numai de către persoanele fizice sau juridice care deţin/administrează terenuri în interiorul parcului sau de comunităţile locale, cu acordul administraţiei ariei naturale protejate;
      j)lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor, lucrări speciale de conservare cu accent pe promovarea regenerării naturale şi fără extragerea lemnului mort, cu excepţia cazurilor în care se manifestă atacuri de dăunători ai pădurii ce se pot extinde pe suprafeţe întinse, în primul rând de parcele întregi limitrofe zonelor cu protecţie strictă sau integrală, în restul zonei-tampon fiind permisă aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv cu perioada de regenerare de minimum 10 ani. Tratamentele silvice se vor aplica cu restricţii impuse de planurile de management al parcurilor şi de ghidurile de gospodărire a pădurilor în arii protejate.
      k)activităţi tradiţionale de utilizare a resurselor regenerabile, prin introducerea de tehnologii cu impact redus.
      (9)În zonele de management durabil se pot desfăşura următoarele activităţi:
      a)ştiinţifice şi educative;
      b)activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii;
      c)utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat numai cu animale domestice, de către proprietarii care deţin păşuni sau care deţin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislaţia naţională în vigoare, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente;
      d)localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;
      e)intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, cu aprobarea planului de acţiune provizoriu de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;
      f)intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;
      g)acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate ulterior de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;
      h)activităţile de protecţie a pădurilor, acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi care depăşesc prevederile amenajamentelor, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;
      i)activităţi tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacităţii productive şi de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci şi de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfăşura numai de persoanele fizice şi juridice care deţin/administrează terenuri în interiorul parcului sau de comunităţile locale, cu aprobarea administraţiei ariei naturale protejate;
      j)activităţi tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor, precum şi alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale;
      k)lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor şi lucrări de conservare;
      l)aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor în crâng, în salcâmete şi în zăvoaie de plop şi salcie. În cazul arboretelor de plop euramerican se poate aplica şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici, iar în arboretele de molid, tăieri rase pe parcelele de maximum 1 ha;
      m)activităţi de vânătoare cu avizarea cotelor de recoltă şi a acţiunilor de vânătoare de către administratorul ariei naturale protejate. Avizarea cotelor de recoltă de către administratorul ariei naturale protejate se face în baza hotărârii consiliului ştiinţific;
      n)activităţi de pescuit sportiv.
      (10)Zone de dezvoltare durabilă a activităţilor umane sunt zonele în care se permit activităţi de investiţii/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversităţii.
      (11)În zonele de dezvoltare durabilă se pot desfăşura următoarele activităţi, cu respectarea prevederilor din planurile de management:
      a)activităţi de vânătoare, în zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naturale;
      b)activităţi tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor;
      c)activităţi de pescuit sportiv, industrial şi piscicultura;
      d)activităţi de exploatare a resurselor minerale neregenerabile, dacă această posibilitate este prevăzută în planul de management al parcului şi dacă reprezintă o activitate tradiţională;
      e)lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor şi lucrări de conservare;
      f)aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice ori în margine de masiv, tratamentul tăierilor în crâng în salcâmete şi zăvoaie de plop şi salcie. În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naţionale se pot aplica tratamentul tăierilor rase în arboretele de molid pe suprafeţe de maximum 1 ha, precum şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de plop euramerican. În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naturale se poate aplica şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de molid pe suprafeţe de maximum 1 ha şi plop euramerican;
      g)activităţi specifice modului de producţie ecologic de cultivare a terenului agricol şi creşterea animalelor, în conformitate cu legislaţia specifică din sistemul de agricultură ecologică;
      h)alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale.
      i)activităţi de construcţii/investiţii, cu avizul administratorilor ariilor naturale protejate pentru fiecare obiectiv, conforme planurilor de urbanism legal aprobate.
      Art. 23
      (1)În rezervaţiile ştiinţifice sunt interzise orice activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, cu limitările descrise în planurile de management, cu acordul Academiei Române şi al administratorului ariei naturale protejate.
      (2)În rezervaţiile naturale nu sunt permise activităţi de utilizare a resurselor naturale. Prin excepţie, sunt permise numai acele intervenţii care au drept scopuri protejarea, promovarea şi asigurarea continuităţii existenţei obiectivelor pentru care au fost constituite, precum şi unele activităţi de valorificare durabilă a anumitor resurse naturale.
      Art. 24
      (1)Amenajamentele silvice ale unităţilor de producţie/proprietăţilor ce intră în componenţa ariilor naturale protejate vor fi revizuite în mod obligatoriu în termen de 12 luni de la aprobarea planurilor de management. Până la revizuirea amenajamentelor silvice nu se vor aplica de către administratorii fondului forestier din acestea decât acele prevederi care sunt conforme legislaţiei specifice ariilor naturale protejate şi planurilor de management în vigoare.
      (2)Planurile de dezvoltare pentru zonele incluse în arii naturale protejate se modifică de către autorităţile responsabile în conformitate cu prevederile planurilor de management, respectiv cu obiectivele de conservare a ariilor naturale protejate care nu dispun de plan de management.
      Art. 25
      Evaluarea managementului ariilor naturale protejate se face cel puţin o dată pe an, pe baza monitorizării şi controalelor efectuate în teren de către autorităţile competente pentru protecţia mediului.
      Art. 26
      (1)Pentru terenurile din arii naturale protejate deţinute în regim de proprietate privată sau concesionate, proprietarii ori concesionarii vor primi compensaţii pentru respectarea prevederilor restrictive din planul de management al ariei naturale protejate ori pentru măsurile de conservare instituite potrivit alin. (2). Modalitatea de solicitare, de calcul şi de acordare a compensaţiilor se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Compensaţiile se vor acorda începând cu data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
      (2)Până la aprobarea planurilor de management, potrivit prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2), administratorii ariilor naturale protejate respective au obligaţia să stabilească un set de măsuri de conservare, pentru care este necesară acordarea de compensaţii, şi să transmită aceste informaţii autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 6 luni de la preluarea administrării ariei naturale protejate.
      (3)abrogat
      (4)Scutirea de la plata impozitului pe teren se acordă în baza unei confirmări emise de administraţia ariei naturale protejate sau de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor.
      (5)Pentru unele bunuri floristice şi faunistice ale patrimoniului natural, existente în grădini şi în parcuri de agrement, în grădini zoologice, precum şi în colecţii muzeistice, ca bunuri ale patrimoniului natural floristic, faunistic, geologic, paleontologic, mineralogic şi de altă natură, măsurile necesare de protecţie şi conservare vor fi luate de către administratorii sau deţinătorii acestora.
      Art. 27
      (1)Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol ori silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate de interes naţional/internaţional, cu excepţia celor aflate în zonele de dezvoltare durabilă, se poate face numai pentru obiective care vizează asigurarea securităţii naţionale, asigurarea securităţii, sănătăţii oamenilor şi animalelor sau pentru obiectivele destinate cercetării ştiinţifice şi bunei administrări a ariei naturale protejate.
      (2)Pentru orice plan sau proiect care necesită scoaterea definitivă ori temporară din circuitul agricol sau silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate de interes comunitar, care nu se suprapune cu alte categorii de arii naturale protejate, aceasta se face cu respectarea prevederilor art. 28.
      (3)Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol ori silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate, conform prevederilor alin. (1), se face de către autoritatea publică centrală pentru agricultură sau, după caz, de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, în baza actelor de reglementare emise de autorităţile competente pentru protecţia mediului.
      (4)Pentru protecţia patrimoniului natural şi a peisajului, autorităţile administraţiei publice centrale cu responsabilităţi în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului, mediului şi dezvoltării durabile elaborează un regulament-cadru de urbanism pentru Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
      Art. 28
      (1)Sunt interzise activităţile din perimetrele ariilor naturale protejate de interes comunitar care pot să genereze poluarea sau deteriorarea habitatelor, precum şi perturbări ale speciilor pentru care au fost desemnate ariile respective, atunci când aceste activităţi au un efect semnificativ, având în vedere obiectivele de protecţie şi conservare a speciilor şi habitatelor. Pentru protejarea şi conservarea păsărilor sălbatice, inclusiv a celor migratoare, sunt interzise activităţile din afara ariilor naturale protejate care ar produce poluarea sau deteriorarea habitatelor.
      (2)Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă ori nu este necesar pentru managementul ariei naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, singur sau în combinaţie cu alte planuri ori proiecte, este supus unei evaluări adecvate a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, avându-se în vedere obiectivele de conservare a acesteia.
      (3)Ghidul metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, precum şi competenţele de emitere a avizului Natura 2000 se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
      (4)În cazul planurilor sau proiectelor care se supun evaluării de mediu ori evaluării impactului asupra mediului, evaluarea adecvată a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar este parte integrantă din acestea.
      (5)În urma evaluării adecvate, autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite avizul Natura 2000 sau decizia de respingere a proiectului ori a planului. În situaţiile prevăzute la alin. (4), autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite avizul de mediu sau decizia de respingere a solicitării de aviz de mediu ori, după caz, acordul de mediu sau decizia de respingere a solicitării de acord de mediu, aceste documente incluzând concluziile evaluării adecvate.
      (6)Acordul de mediu, avizul de mediu sau avizul Natura 2000, după caz, pentru proiectele şi/sau planurile prevăzute la alin. (2) se emite numai dacă proiectul sau planul nu afectează în mod negativ integritatea ariei naturale protejate respective şi după consultarea publicului, în conformitate cu legislaţia în domeniu.
      (7)Prin excepţie de la prevederile alin. (6), în cazul în care evaluarea adecvată relevă efecte negative semnificative asupra ariei naturale protejate şi, în lipsa unor soluţii alternative, planul sau proiectul trebuie totuşi realizat din considerente imperative de interes public major, inclusiv de ordin social ori economic, autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite acordul de mediu, avizul de mediu sau avizul Natura 2000, după caz, numai după stabilirea măsurilor compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa globală a reţelei «Natura 2000».
      (8)În situaţiile prevăzute la alin. (7), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor informează Comisia Europeană despre măsurile compensatorii adoptate.
      (9)În situaţia în care siturile incluse în reţeaua «Natura 2000», identificate conform legislaţiei în vigoare, adăpostesc un tip de habitat natural prioritar şi/sau o specie prioritară, singurele considerente care pot fi invocate pentru emiterea acordului de mediu, avizului de mediu sau avizului Natura 2000, după caz, sunt cele privind:
      a)sănătatea sau siguranţa publică;
      b)anumite consecinţe benefice de importanţă majoră pentru mediu;
      c)alte motive imperative de interes public major asupra cărora s-a obţinut punctul de vedere al Comisiei Europene.
      (10)În procedura de emitere a actelor de reglementare pentru planuri, proiecte şi/sau activităţi care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar, autorităţile competente pentru protecţia mediului solicită şi ţin seama de avizul Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate/administratorilor.
      (11)Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate/Administratorii ariilor naturale protejate de interes naţional şi/sau comunitar, în vederea luării în considerare a tuturor aspectelor din teren, vor fi consultaţi de către autorităţile de mediu competente în cadrul etapei de încadrare de mediu a proiectelor/planurilor/activităţilor care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate.
      Art. 281
      Emiterea actelor de reglementare pentru planuri/proiecte/activităţi în ariile naturale protejate se realizează numai cu avizul Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate/administratorilor ariilor naturale protejate de interes naţional/internaţional.
      Art. 29
      (1)Construcţiile, dotările şi alte amenajări existente în perimetrul ariilor naturale protejate legal constituite, realizate din investiţii publice pe terenuri ce aparţin domeniului public, vor fi destinate, cu prioritate, activităţilor administrative şi ştiinţifice ale celor care le asigură managementul, precum şi altor activităţi în legătură cu buna administrare.
      (2)În toate situaţiile în care managementul ariilor naturale protejate este realizat prin structuri proprii de administrare, acestea vor dispune de un sediu administrativ asigurat, cu prioritate dintre cele prevăzute la alin. (1).
      (3)În ariile naturale protejate în care este permis ecoturismul, construcţiile, dotările şi amenajările prevăzute la alin. (1) pot fi destinate şi acestui scop, precum şi activităţilor de educaţie şi instruire ecologică ce se organizează în cooperare cu autorităţile locale, instituţiile de învăţământ şi cu organizaţiile neguvernamentale angajate în activităţi de protecţie şi educaţie ecologică.
      (4)În cazul construcţiilor existente în ariile naturale protejate, care nu sunt amplasate în zonele de dezvoltare durabilă, realizate cu respectarea legislaţiei, se permite întreţinerea sau refacerea lor, în caz de distrugere, fără posibilitatea extinderii acestora, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific.
      (5)Sunt permise activităţi pentru menţinerea în stare de funcţionare a infrastructurii de transport public şi a celei de furnizare a utilităţilor publice existente, realizate cu respectarea prevederilor legale, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific.
      Art. 30
      (1)Administratorii ariilor naturale protejate au obligaţia să evalueze costurile necesare implementării planurilor de management şi să le comunice autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
      (2)Resursele financiare necesare bunei administrări a ariilor naturale protejate de interes internaţional, comunitar şi naţional se asigură din bugetul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, fiind destinate pentru implementarea planurilor de management şi/sau a măsurilor de conservare, precum şi pentru funcţionarea administraţiilor din subordine.
      (3)Pentru completarea resurselor financiare necesare bunei administrări a ariilor naturale protejate, Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate sau administratorii ariilor naturale protejate instituie un sistem de tarife, ce se aprobă de autoritatea centrală pentru protecţia mediului şi se constituie ca venituri proprii pentru sistemul de arii naturale protejate.
      (4)Tarifele prevăzute la alin. (3) se avizează de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin direcţia responsabilă, conform prevederilor metodologiei aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
      (5)Sumele provenite din tarifele prevăzute la alin. (3) se fac venit la bugetul Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate, respectiv administraţiei ariei naturale protejate, pentru realizarea obiectivelor de conservare.
      (6)Pentru siturile "Natura 2000" autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor trebuie să transmită Comisiei Europene costurile estimate pentru aplicarea măsurilor de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar, în vederea cofinanţării.

      CAPITOLUL III: Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor sălbatice de floră şi faună

      Art. 31
      (1)Protecţia şi conservarea habitatelor naturale şi a speciilor sălbatice de interes comunitar, cu excepţia păsărilor, existente pe teritoriul României şi prevăzute în anexele nr. 2 şi 3, se fac prin declararea de situri de importanţă comunitară şi arii speciale de conservare, selectate şi desemnate în conformitate cu criteriile stabilite în anexa nr. 7 şi cu prevederile art. 8 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (4).
      (2)În vederea protecţiei şi conservării speciilor de păsări sălbatice prevăzute în anexa nr. 3, precum şi a celor migratoare care apar în mod regulat şi nu sunt prevăzute în această anexă, se declară arii de protecţie specială avifaunistică, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) lit. b).
      (3)Protecţia şi conservarea habitatelor naturale terestre şi acvatice de interes naţional, precum şi a speciilor protejate de plante şi animale sălbatice se fac prin declararea de arii naturale protejate de interes naţional sau prin aplicarea de măsuri de protecţie în afara ariilor naturale protejate.
      (4)În scopul protecţiei şi conservării speciilor, se elaborează planuri de acţiune naţionale/regionale pentru fiecare specie, documente care conţin măsuri de acţiune şi conservare, în conformitate cu planurile de acţiune pentru specii, agreate la nivel internaţional/european.
      (5)Planurile prevăzute la alin. (4) se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
      Art. 32
      (1)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte sistemul de monitorizare a stării de conservare a habitatelor naturale şi speciilor de floră şi faună sălbatică de interes comunitar.
      (2)Pe baza rezultatelor evaluărilor stării de conservare a habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică de interes comunitar, se poate propune modificarea listei naţionale a siturilor "Natura 2000".
      Art. 33
      (1)Pentru speciile de plante şi animale sălbatice terestre, acvatice şi subterane, prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B, cu excepţia speciilor de păsări, şi care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât şi în afara lor, sunt interzise:
      a)orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a exemplarelor aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic;
      b)perturbarea intenţionată în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare şi de migraţie;
      c)deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau ouălor din natură;
      d)deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă;
      e)recoltarea florilor şi a fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie a acestor plante în habitatele lor naturale, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic;
      f)deţinerea, transportul, vânzarea sau schimburile în orice scop, precum şi oferirea spre schimb sau vânzare a exemplarelor luate din natură, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic.
      (2)Fără a se aduce atingere prevederilor art. 33 alin. (3) şi (4) şi ale art. 38 din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi ale art. 17, art. 19 alin. (5), art. 20, 22, 24 şi art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea protejării tuturor speciilor de păsări, inclusiv a celor migratoare, sunt interzise:
      a)uciderea sau capturarea intenţionată, indiferent de metoda utilizată;
      b)deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau ouălor din natură;
      c)culegerea ouălor din natură şi păstrarea acestora, chiar dacă sunt goale;
      d)perturbarea intenţionată, în special în cursul perioadei de reproducere sau de maturizare, dacă o astfel de perturbare este relevantă în contextul obiectivelor prezentei ordonanţe de urgenţă;
      e)deţinerea exemplarelor din speciile pentru care sunt interzise vânarea şi capturarea;
      f)vânzarea, deţinerea şi/sau transportul în scopul vânzării şi oferirii spre vânzare a acestora în stare vie ori moartă sau a oricăror părţi ori produse provenite de la acestea, uşor de identificat.
      (3)Speciile de păsări prevăzute în anexa nr. 5 C sunt acceptate la vânătoare, în afara perioadelor de reproducere şi creştere a puilor.
      (4)În cazul speciilor de păsări migratoare prevăzute în anexa nr. 5 C, este interzisă vânarea acestora în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre zonele de cuibărit.
      (5)Activităţile prevăzute la alin. (2) lit. f) nu sunt interzise în cazul speciilor prevăzute în anexa nr. 5 D, cu condiţia să fi fost capturate sau ucise ori obţinute prin mijloace legale.
      (6)Pentru speciile indicate în anexa nr. 5 E, activităţile prevăzute la alin. (2) lit. f) pot fi permise în baza unei autorizaţii speciale eliberate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor.
      (7)Autorizaţia prevăzută la alin. (6) se acordă după consultări cu Comisia Europeană, iar procedura de emitere a acesteia se stabileşte prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
      (8)Pentru asigurarea protecţiei, managementului şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de păsări al căror areal natural de distribuţie include teritoriul României este necesară realizarea de studii şi cercetări având ca subiect temele prevăzute în anexa nr. 8.
      Art. 34
      (1)În vederea protejării habitatelor naturale şi a speciilor indigene, introducerea de specii alohtone, intervenţiile asupra speciilor invazive, precum şi reintroducerea speciilor indigene prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B se reglementează prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
      (2)Pentru speciile sălbatice alohtone introduse este obligatorie efectuarea unei evaluări a impactului acestei introduceri asupra speciilor de floră şi faună indigene, rezultatele acestor evaluări trebuind să fie transmise pentru informare Comisiei Europene.
      (3)Introducerea speciilor de păsări sălbatice alohtone se poate face doar după consultarea prealabilă a Comisiei Europene.
      Art. 35
      (1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor reprezintă autoritatea administrativă desemnată pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecţia speciilor faunei şi florei sălbatice prin controlul comerţului cu acestea, cu modificările şi completările ulterioare, ale Regulamentului (CEE) nr. 348/81 al Consiliului din 20 ianuarie 1981 privind regimul comun aplicabil importurilor de produse derivate din cetacee, cu modificările şi completările ulterioare, ale Regulamentului Consiliului (CE) nr. 3.254/91 privind interzicerea utilizării capcanelor de picior, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.007/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind comerţul cu produse derivate din focă, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pentru relaţia cu Comisia Europeană.
      (11)Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului reprezintă autoritatea administrativă desemnată pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 511/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind măsurile de conformitate destinate utilizatorilor prevăzute în Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice şi împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora în Uniune.
      (12)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor reprezintă autoritatea administrativă desemnată pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1.143/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea şi gestionarea introducerii şi răspândirii speciilor alogene invazive.
      (2)Autorităţile ştiinţifice naţionale desemnate pentru aplicarea prevederilor Regulamentului Consiliului (CE) nr. 338/97 privind protecţia speciilor de floră şi faună sălbatică prin reglementarea comercializării acestora, cu modificările şi completările ulterioare, ale Regulamentului Consiliului (CE) nr. 348/81 privind regulile comune pentru importul produselor din balene sau din alte cetacee, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului Consiliului (CE) nr. 3.254/91 privind interzicerea utilizării capcanelor de picior, cu modificările şi completările ulterioare, sunt, după caz:
      a)Academia Română;
      b)Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;
      c)Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare "Delta Dunării".
      (3)Instrucţiunile de aplicare a reglementărilor privind protecţia speciilor de floră şi faună sălbatică şi a altor bunuri ale patrimoniului natural se aprobă prin ordin comun al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor şi al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul finanţelor, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
      Art. 36
      (1)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului organizează sistemul de monitorizare a capturilor şi uciderilor accidentale ale tuturor speciilor de păsări, precum şi ale speciilor prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B.
      (11)Pe baza informaţiilor obţinute prin sistemul de monitorizare prevăzut la alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor ia măsuri suplimentare de cercetare sau de conservare, pentru a se asigura că uciderile ori capturile accidentale nu au un impact negativ foarte puternic asupra speciilor respective.
      (2)Sistemul de monitorizare prevăzut la alin. (1) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
      Art. 37
      (1)Prelevarea din natură şi exploatarea exemplarelor de plante şi animale sălbatice aparţinând speciilor prevăzute în anexa nr. 5, precum şi altor specii cu acelaşi regim de protecţie se vor face în condiţii compatibile cu menţinerea acestor specii într-o stare de conservare favorabilă, luându-se, după caz, următoarele măsuri:
      a)reglementarea accesului în anumite zone şi/sau anumite perioade;
      b)interdicţia temporară şi/sau locală a recoltării şi capturării anumitor specii;
      c)reglementarea perioadelor, a modurilor şi a mijloacelor de recoltare/capturare;
      d)instituirea unui sistem de autorizare a recoltării/capturării, transportului şi comercializării, inclusiv stabilirea de cote;
      e)încurajarea cultivării şi creşterii în captivitate, în vederea reducerii presiunii asupra populaţiilor naturale;
      f)evaluarea măsurilor adoptate.
      (2)Pentru capturarea sau uciderea speciilor de faună sălbatică prevăzute în anexele nr. 5 A, 5 B, 5 C, 5 D şi 5 E, precum şi în cazul aplicării derogărilor prevăzute la art. 38, este interzisă folosirea oricăror mijloace, sisteme sau metode pentru capturarea ori omorârea pe scară largă sau neselectivă sau care pot conduce la dispariţia pe plan local ori la perturbarea gravă a unei specii.
      (3)Mijloacele, sistemele sau metodele de tipul celor avute în vedere la alin. (2) sunt prevăzute în anexa nr. 6.
      Art. 38
      (1)Prin excepţie de la prevederile art. 33 alin. (1)-(4) şi ale art. 37 alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte, anual şi ori de câte ori este nevoie, derogări, cu condiţia să nu existe o alternativă acceptabilă, iar măsurile derogatorii să nu fie în detrimentul menţinerii populaţiilor speciilor respective într-o stare de conservare favorabilă în arealul lor natural şi numai în următoarele situaţii:
      a)în interesul protejării faunei şi florei sălbatice şi al conservării habitatelor naturale;
      b)pentru prevenirea producerii unor daune importante, în special asupra culturilor agricole, animalelor domestice, pădurilor, pescăriilor şi apelor, iar, în cazul speciilor de animale, altele decât păsările, şi pentru prevenirea producerii unor daune importante asupra altor bunuri;

      c)în interesul sănătăţii şi securităţii publice, iar, în cazul speciilor de animale, altele decât păsările, şi pentru alte raţiuni de interes public major, inclusiv de natură socială sau economică, şi pentru consecinţe benefice de importanţă majoră pentru mediu;
      d)în scopuri de cercetare ştiinţifică şi educaţie, de repopulare şi de reintroducere a acestor specii, precum şi pentru operaţiuni de reproducere necesare în acest scop, inclusiv pentru răspândirea artificială a plantelor;
      e)pentru a permite, în condiţii strict controlate, într-o manieră selectivă şi într-o măsură limitată, prinderea sau deţinerea unui număr limitat şi specificat de exemplare din anumite specii de păsări sau din speciile prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B;
      f)în interesul siguranţei aeriene, pentru toate speciile de păsări, inclusiv cele migratoare.
      (2)Derogările se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul Academiei Române.
      (21)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru stabilirea derogărilor care privesc toate speciile de păsări, precum şi speciile de mamifere prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B, este necesar şi avizul conform al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
      (22)Procedura de stabilire a derogărilor se aprobă prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
      (23)Derogările prevăzute la alin. (21) specifică următoarele:
      a)speciile care fac obiectul derogărilor;
      b)mijloacele, sistemele sau metodele autorizate pentru capturare sau sacrificare;
      c)condiţiile de risc şi circumstanţele de timp şi spaţiu sub rezerva cărora pot fi acordate astfel de derogări;
      d)autoritatea împuternicită să declare că sunt îndeplinite condiţiile impuse şi să decidă mijloacele, sistemele sau metodele care pot fi utilizate, în ce limite şi de către cine;
      e)controalele care trebuie efectuate.
      (3)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene rapoarte privind derogările aplicate, după cum urmează:
      a)anual, pentru derogările aplicate speciilor de păsări sălbatice;
      b)la fiecare 2 ani, pentru derogările aplicate speciilor sălbatice prevăzute în anexa nr. 4 A.
      (4)Rapoartele prevăzute la alin. (3) vor conţine informaţii privind:
      a)speciile care fac obiectul derogărilor şi motivul derogării, inclusiv natura riscului, cu, dacă este cazul, indicarea soluţiilor alternative care au fost respinse şi datelor ştiinţifice de fundamentare;
      b)mijloacele, dispozitivele sau metodele autorizate pentru capturarea sau uciderea speciilor animale şi motivaţia utilizării acestora;
      c)circumstanţele de timp şi de loc în care aceste derogări sunt acordate;
      d)autoritatea abilitată să declare şi să controleze dacă sunt întrunite condiţiile necesare şi să decidă care mijloace, dispozitive sau metode pot fi utilizate, între ce limite şi prin ce instituţii/servicii şi ce persoane le vor duce la îndeplinire;
      e)măsurile de control aplicate şi rezultatele obţinute.
      Art. 39
      (1)Pentru exemplarele cu dizabilităţi, pui orfani sau exemplarele confiscate ce aparţin speciilor prevăzute în anexele nr. 3, 4 A, 4 B, 5 A, 5 B, 5 C, 5 D, 5 E şi în anexele la Regulamentul Consiliului (CE) nr. 338/97 privind protecţia speciilor de floră şi faună sălbatică prin reglementarea comercializării acestora, cu modificările şi completările ulterioare, se pot înfiinţa centre de reabilitare şi/sau îngrijire.
      (2)Procedura de înfiinţare a centrelor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin ordin ai autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
      Art. 40
      (1)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene rapoarte privind implementarea prevederilor Directivei 79/409/CEE, la intervale de 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2010.
      (2)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene rapoarte privind implementarea prevederilor Directivei 92/43/CEE, la intervale de 6 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2013.

      CAPITOLUL IV: Conservarea altor bunuri ale patrimoniului natural

      Art. 41
      Tipurile geomorfologice deosebite, de relief pozitiv sau negativ, cum sunt colinele, depresiunile, dolinele, şeile, văile carstice, ponoarele, izbucurile şi altele, se conservă în cadrul ariilor naturale protejate existente sau în cadrul unor arii naturale de interes geomorfologic, corespunzător delimitate şi puse sub regim special de protecţie, potrivit prevederilor art. 8.
      Art. 42
      (1)Bunurile patrimoniului natural, respectiv peşteri, depozite fosilifere, formaţiuni geologice, mineralogice, arbori seculari ori reprezentativi izolaţi şi altele asemenea, vor fi protejate prin stabilirea unor zone de protecţie corespunzătoare ca întindere scopului de conservare a bunurilor naturale, conform prevederilor art. 8.
      (2)Pentru peşteri, zona de protecţie se stabileşte în funcţie de caracteristicile şi clasa peşterii, aşa cum este definită la art. 43 alin. (5), cu avizul Academiei Române.
      (3)Proprietarii sau administratorii terenurilor ce cuprind intrări în peşteri au obligaţia de a permite accesul spre aceste intrări.
      (4)Beneficiarul unei lucrări de investiţii are obligaţia de a anunţa descoperirea oricărei peşteri în frontul unei lucrări miniere sau al unei cariere celei mai apropiate instituţii abilitate, respectiv administratorului ariei naturale protejate, Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate, agenţiei judeţene pentru protecţia mediului sau reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice locale.
      Art. 43
      (1)Bunurile patrimoniului geologic şi speologic, ca bunuri naturale ale subsolului, sunt, în condiţiile legii, bunuri proprietate publică a statului.
      (2)Nominalizarea bunurilor prevăzute la alin. (1) se face prin hotărâre a Guvernului.
      (3)Peştera este o cavitate naturală formată în scoarţa terestră, suficient de largă şi adâncă încât să permită intrarea omului. Prin extensie, peştera poate fi un sistem care poate avea mai mult de o intrare şi este format din mai multe galerii, săli, puţuri şi hornuri. Termenul se aplică şi în cazul cavităţilor definite mai sus, care sunt parţial ori complet inundate sau care au fost deschise prin derocări ori decolmatări.
      (4)Peştera reprezintă un ecosistem unic ale cărui resurse sunt reprezentate de valori de natură economică (apă, calcar, guano, turism, terapie), ştiinţifică (structuri geologice şi minerale, forme de relief subteran, situri paleontologice, arheologice şi istorice, sedimente, fauna cavernicolă şi specii sălbatice) şi cultural-educativă (spirituală, religioasă, estetică, recreaţională şi educativă).
      (5)Peşterile se clasifică în funcţie de valorile acestora, aşa cum au fost definite la alin. (4), în clase de protecţie, după cum urmează:
      a)clasa A - peşteri cu sectoare de valoare excepţională, care, prin interesul ştiinţific sau unicitatea resurselor, sunt reprezentative pentru patrimoniul speologic naţional şi internaţional;
      b)clasa B - peşteri cu sectoare de importanţă naţională, care se disting prin mărime, raritatea resurselor şi prin potenţial turistic;
      c)clasa C - peşteri cu sectoare de importanţă locală, protejate pentru semnificaţia lor geologică, peisagistică, hidrologică, istorică, biodiversitate, potenţial turistic sau pentru dimensiunile lor;
      d)clasa D - peşteri de dimensiuni mici sau medii fără o valoare explicită, dar importante pentru geologia, biodiversitatea şi evoluţia unei regiuni, al căror spaţiu trebuie conservat şi protejat de poluare sau distrugeri.
      (51)Clasa unei peşteri va fi dată de clasa sectorului cu nivelul cel mai ridicat de conservare şi protecţie, unde clasa A este cea mai ridicată, nivelurile scăzând în ordine alfabetică până la clasa D. În cazul marilor reţele subterane, când situaţia o cere, spaţiul unei peşteri poate fi clasificat în sectoare, care au clase de protecţie diferită.
      (52)Pentru încadrarea/reîncadrarea peşterilor sau sectoarelor de peşteri în clasele A, B, C şi D, se constituie, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, Comisia Patrimoniului Speologic, care funcţionează sub coordonarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pe baza unui regulament propriu, parte a ordinului de constituire. Comisia Patrimoniului Speologic este formată din specialişti ai Institutului de Speologie "Emil Racoviţă" al Academiei Române, ai Federaţiei Române de Speologie şi ai altor instituţii şi organizaţii naţionale cu competenţe în domeniul explorării, protecţiei şi conservării patrimoniului speologic.
      (6)Încadrarea/Reîncadrarea peşterilor în clasele A, B, C şi D se face prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pe baza unor fundamentări ştiinţifice însuşite şi aprobate de Comisia Patrimoniului Speologic. Până la stabilirea legală a clasei sale de protecţie, orice peşteră existentă sau nou descoperită beneficiază de protecţie maximă prin aplicarea prevederilor art. 44.
      (7)Peşterile din clasa A nu pot face obiectul niciunei modificări a factorilor ei naturali sau amenajări, cu excepţia celor destinate protejării peşterii şi a celor temporare necesare explorării şi/sau evacuării victimelor în caz de accident. Ele pot face obiectul explorărilor speologice, cercetării ştiinţifice, turismului speologic specializat sau al activităţilor de documentare, pe bază de autorizaţii emise de Comisia Patrimoniului Speologic şi cu avizul emis de Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate/administratorii ariei naturale protejate, în limitele stabilite prin regulamentele şi planurile de management.
      (8)abrogat
      (9)Peşterile din clasa B se constituie ca monumente ale naturii.
      (10)abrogat
      (11)Peşterile din clasa C se constituie ca rezervaţii naturale. Peşterile din clasa C pot face obiectul explorărilor speologice, activităţilor de documentare, cercetării ştiinţifice, amenajărilor turistice sau al altor forme de valorificare, pe baza autorizaţiilor emise de Comisia Patrimoniului Speologic, cu avizul Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate/administraţiei ariei naturale protejate în care sunt incluse.
      (12)abrogat
      Art. 44
      În scopul evitării efectelor negative asupra bunurilor patrimoniului speologic se interzic:
      a)colectările de faună, fosile sau de obiecte de interes arheologic din peşteri, efectuate fără autorizaţia emisă de Comisia Patrimoniului Speologic, potrivit prevederilor art. 45;
      b)utilizarea neautorizată a peşterilor şi desfăşurarea unor activităţi ce pot pune în pericol integritatea sau echilibrul natural al peşterilor;
      c)dislocarea, vânzarea, cumpărarea, colecţionarea speleotemelor sau altor resurse ale peşterilor;
      d)degradarea prin inscripţionare sau poluarea peşterilor prin depozitarea în interiorul lor ori în elementele de relief, cu care acestea comunică în mod direct, de obiecte, deşeuri de orice fel, cadavre, substanţe toxice şi periculoase, combustibili de orice natură;
      e)distrugerea sau degradarea marcajelor ori a panourilor indicatoare din exteriorul sau din interiorul peşterilor;
      f)efectuarea neautorizată, în perimetrul de la suprafaţă sau în apropierea intrării unei peşteri protejate, a unor lucrări cum ar fi: derocări, defrişări, baraje, explozii, construcţii;
      g)îngrădirea accesului persoanelor autorizate spre intrările peşterilor;
      h)popularizarea, mediatizarea datelor precise de identificare şi localizare a peşterilor din clasa A, care prin natura lor pot conduce la periclitarea patrimoniului speologic din această categorie.
      Art. 45
      (1)Comisia Patrimoniului Speologic are competenţa să elibereze autorizaţii pentru:
      a)activităţi ştiinţifice, de explorare, turism speologic specializat şi de documentare în peşteri din clasa A;
      b)săpături, derocări şi colectări din peşteri;
      c)amenajarea infrastructurii pentru turism sau orice altă formă de utilizare ori exploatare a resurselor peşterilor.
      (2)Autorizaţia se eliberează pe baza unei cereri scrise, care va conţine precizări privind scopul, mijloacele, durata, proporţiile, garanţiile acţiunii şi se va retrage în cazul în care condiţiile stabilite la eliberarea ei nu au fost respectate.
      Art. 46
      (1)Fac parte din patrimoniul geologic tipurile de obiective care conservă eşantioane reprezentative din punct de vedere paleontologic, petrografic, mineralogic, structural, stratigrafie.
      (2)Inventarierea, clasificarea, protecţia şi conservarea patrimoniului geologic, precum şi elaborarea şi controlul măsurilor de protecţie şi conservare a patrimoniului geologic, supravegherea şi controlul ariilor protejate de interes geologic sunt în competenţa Academiei Române şi a autorităţilor teritoriale pentru protecţia mediului.
      (3)Instituirea regimului special de protecţie pentru ariile naturale protejate de interes geologic se face în conformitate cu prevederile art. 8.
      Art. 47
      Pentru evitarea efectelor negative asupra bunurilor patrimoniului geologic se interzic:
      a)distrugerea, perturbarea sau alterarea siturilor de conservare pentru obiective geologice;
      b)dislocarea, prelevarea rocilor, fosilelor, vegetaţiei de pe aria unui sit de conservare, fără acordul celui care o administrează;
      c)intrarea în perimetrul protejat fără permisul de acces eliberat de cel care îl administrează;
      d)schimbarea regimului juridic al unui sit sau al unui teren ce cuprinde un sit de conservare de interes geologic aflat în proprietate publică.
      Art. 48
      În cadrul şantierelor de exploatare, managerii acestora vor desemna persoane de specialitate sau custozi, după caz, care să vegheze la protejarea bunurilor geologice din fronturile de lucru, asigurându-se astfel:
      a)supravegherea permanentă a zonelor de extracţie şi conservarea materialului de provenienţă paleobiologică sau minerală;
      b)avertizarea lucrătorilor asupra aspectelor ce privesc conservarea anumitor bunuri geologice ce pot fi ulterior înregistrate ca situri de conservare sau bunuri ale patrimoniului geologic;
      c)conservarea perimetrelor care au sau pot dobândi regim de protecţie specială;
      d)conservarea colecţiilor de bunuri geologice de provenienţă locală;
      e)colaborarea cu conducerea şantierului şi cu autorităţile locale;
      f)întocmirea de rapoarte periodice asupra activităţii de conservare, care se înaintează Academiei Române şi autorităţilor teritoriale pentru protecţia mediului.
      Art. 49
      (1)Florile de mină şi fosilele de plante şi animale vertebrate şi nevertebrate sunt considerate bunuri ale patrimoniului natural din momentul descoperirii lor.
      (2)Comercializarea pe piaţa internă, intracomunitară şi exportul în orice scop al bunurilor prevăzute la alin. (1) se pot face numai cu acordul autorităţii competente pentru protecţia mediului, cu avizul prealabil al Academiei Române.
      (3)Procedura de eliberare a acordului prevăzut la alin. (2) se stabileşte prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

      CAPITOLUL V: Organizarea şi exercitarea controlului

      Art. 50
      (1)Controlul aplicării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă se exercită de către personalul cu atribuţii de control din cadrul structurilor proprii ale:
      a)Gărzii Naţionale de Mediu;
      b)Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate;
      c)autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor şi structurilor teritoriale ale acesteia cu responsabilităţi în domeniul protecţiei mediului şi, respectiv, silviculturii;
      d)structurilor de administrare special constituite;
      e)gestionarilor fondurilor de vânătoare, pe domeniul lor de competenţă;
      f)Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, pe domeniul său de competenţă, în ceea ce priveşte activităţile de comerţ cu specii de floră şi faună sălbatică;
      g)Direcţiei Generale a Vămilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru operaţiunile vamale;
      h)Administraţiei Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării», pentru Rezervaţia Biosferei «Delta Dunării»;
      i)altor autorităţi cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului.
      (2)Controlul asupra respectării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la ariile naturale protejate, declarate prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau locale, se exercită şi de personalul special împuternicit al acestora.
      (3)Orice persoană fizică sau juridică are obligaţia să furnizeze informaţiile şi datele solicitate de autorităţile competente pentru protecţia mediului şi de administratorii ariilor naturale protejate, pentru îndeplinirea responsabilităţilor pe care le au potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
      (4)În vederea realizării corespunzătoare a controlului în perimetrul şi în vecinătatea ariilor naturale protejate, accesul personalului cu atribuţii de control din cadrul structurilor proprii ale autorităţilor prevăzute la alin. (1) nu poate fi restricţionat, indiferent de tipul de proprietate.

      CAPITOLUL VI: Sancţiuni

      Art. 51
      Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage răspunderea civilă, materială, contravenţională sau penală, după caz.
      Art. 52
      Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă săvârşirea următoarelor fapte:
      a)scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol ori silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate, cu excepţia celor aflate în zonele de dezvoltare durabilă, pentru alte obiective decât cele prevăzute la art. 27 alin. (1);
      b)scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol ori silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate fără acordul Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate sau, după caz, al administratorului, emis potrivit prevederilor art. 27 alin. (2);
      c)nerespectarea prevederilor art. 28 alin. (1);
      d)nerespectarea prevederilor art. 33 alin. (1) şi (2);
      e)vânarea speciilor de păsări prevăzute în anexa nr. 5 C în perioadele de reproducere şi creştere a puilor;
      f)vânarea speciilor de păsări migratoare prevăzute în anexa nr. 5 C în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre zonele de cuibărit;
      g)capturarea sau uciderea speciilor de faună sălbatică prevăzute în anexele nr. 5 A, 5 B, 5 C, 5 D şi 5 E şi pentru cazurile în care se aplică derogări, conform prevederilor art. 38, prelevarea, capturarea sau uciderea speciilor prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B cu metodele sau mijloacele prevăzute în anexa nr. 6;
      h)capturarea sau uciderea speciilor sălbatice cu mijloace nelegale;
      i)amplasarea de construcţii, investiţii în afara zonelor de dezvoltare durabilă din ariile naturale protejate, cu excepţia celor destinate administrării ariei naturale protejate, a celor destinate prevenirii unor calamităţi naturale şi a celor realizate în scopul asigurării securităţii naţionale.
      Art. 53
      (1)Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 3.000 lei la 6.000 lei pentru persoane fizice şi de la 25.000 lei la 50.000 lei pentru persoane juridice următoarele fapte:
      a)nerespectarea măsurilor de protecţie, conservare şi utilizare stabilite cu caracter provizoriu de autorităţile competente pentru protecţia mediului;
      b)îngrădirea accesului persoanelor autorizate spre intrările peşterilor;
      c)neanunţarea descoperirii oricărei peşteri;
      d)distrugerea sau degradarea marcajelor ori a panourilor indicatoare din exteriorul sau interiorul ariilor naturale protejate;
      e)popularizarea, mediatizarea datelor precise de identificare şi localizare a peşterilor din clasa A, care prin natura lor pot conduce la periclitarea patrimoniului speologic din această categorie;
      f)intrarea în perimetrul protejat fără permisul de acces eliberat de către Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate/administrator;
      g)nedesemnarea, în cadrul şantierelor de exploatare, a persoanelor de specialitate care să vegheze la protejarea bunurilor geologice din fronturile de lucru.
      h)camparea pe suprafaţa ariilor naturale protejate în afara locurilor special amenajate, precum şi nerespectarea regulamentelor specifice locurilor de campare;
      i)circulaţia cu bicicletele în afara traseelor special desemnate şi semnalizate;
      j)activităţile de turism ecvestru în afara traseelor special desemnate şi semnalizate;
      k)organizarea de manifestări sportive, culturale, tabere, pe teritoriul ariei naturale protejate, fără acordul administratorului/custodelui ariei naturale protejate;
      l)accesul şi circulaţia vizitatorilor în extravilan, în habitate naturale, în afara traseelor turistice avizate şi semnalizate ca atare, pe suprafaţa ariilor naturale protejate;
      m)neevacuarea de către persoanele juridice sau fizice a deşeurilor generate în urma activităţilor proprii în ariile naturale protejate.
      (2)Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoane fizice şi de la 30.000 lei la 60.000 lei pentru persoane juridice următoarele fapte:
      a)intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei în zonele-tampon din parcurile naţionale şi parcurile naturale fără aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, potrivit prevederilor art. 22 alin. (8) lit. e) şi alin. (9) lit. e);
      b)intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate din zonele-tampon din parcurile naţionale şi parcurile naturale fără aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, potrivit prevederilor art. 22 alin. (8) lit. f) şi alin. (9) lit. f);
      c)acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi din zonele tampon din parcurile naţionale şi din parcurile naturale fără acordul administraţiei ariei naturale protejate, emis potrivit prevederilor art. 22 alin. (8) lit. g) şi alin. (9) lit. g);
      d)activităţile de protecţie a pădurilor, acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi care depăşesc prevederile amenajamentelor din zonele tampon din parcurile naţionale şi parcurile naturale fără acordul administraţiei ariei naturale protejate, emis potrivit prevederilor art. 22 alin. (8) lit. h) şi alin. (9) lit. h);
      e)utilizarea unor resurse regenerabile, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci şi de plante medicinale din zonele tampon din parcurile naţionale şi parcurile naturale fără acordul administratorului ariei naturale protejate, emis potrivit prevederilor art. 22 alin. (8) lit. i) şi alin. (9) lit. i);
      f)nerespectarea prevederilor art. 44 lit. a)-c);
      g)nefurnizarea informaţiilor şi datelor solicitate de autorităţile competente pentru protecţia mediului şi de administratorii ariilor naturale protejate, pentru îndeplinirea responsabilităţilor pe care le au potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
      h)interzicerea accesului personalului cu atribuţii de control din cadrul structurilor proprii ale autorităţilor prevăzute la art. 50 alin. (1), în vederea realizării corespunzătoare a controlului în perimetrul şi în vecinătatea ariilor naturale protejate;
      i)cele prevăzute la art. 16 lit. f), g) şi h) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 338/97, cu modificările şi completările ulterioare.
      j)amenajarea sau reamenajarea de trasee turistice, instalarea de panouri informative fără avizul administratorilor/custozilor ariilor naturale protejate;
      k)abandonarea animalelor domestice pe suprafaţa ariilor naturale protejate în afara păşunilor;
      l)hrănirea animalelor sălbatice de către orice persoană fizică sau juridică pe suprafaţa ariilor naturale protejate, cu excepţia administratorilor fondurilor cinegetice şi administratorilor/ custozilor ariilor naturale protejate;
      m)accesul neautorizat cu motociclete, ATV-uri, sănii cu motor, autoturisme sau alte tipuri de autovehicule, pe suprafaţa ariilor naturale protejate, în afara drumurilor publice, a drumurilor forestiere pe care accesul nu este interzis prin semne sau bariere şi a terenurilor special amenajate şi semnalizate în acest scop;
      n)realizarea de săpături, excavaţii şi orice alte lucrări care modifică configuraţia naturală a terenurilor din ariile naturale protejate fără avizul administratorilor sau, respectiv, custozilor acestora;
      o)nerespectarea prevederilor art. 22 alin. (8) lit. j).
      (3)Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 7.500 lei la 15.000 lei pentru persoane fizice şi de la 50.000 lei la 100.000 lei pentru persoane juridice următoarele fapte:
      a)nerespectarea prevederilor art. 22 alin. (5);
      b)abrogat
      c)intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate fără respectarea prevederilor art. 22 alin. (6) lit. f);
      d)acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi fără respectarea prevederilor art. 22 alin. (6) lit. g);
      e)acţiunile de combatere a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure, în cazul în care apar focare de înmulţire, fără respectarea prevederilor art. 22 alin. (6) lit. i);
      f)nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (1) şi (2);
      g)comercializarea, deţinerea şi/sau transportul în scopul comercializării, în stare vie sau moartă, ale oricăror părţi sau produse provenite de la speciile prevăzute în anexa nr. 5 E fără autorizaţia specială emisă de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, potrivit prevederilor art. 33 alin. (6);
      h)introducerea de specii sălbatice alohtone fără efectuarea unei evaluări a impactului acestei introduceri asupra speciilor de floră şi faună indigene, potrivit prevederilor art. 34;
      i)nerespectarea prevederilor art. 48;
      j)comercializarea pe piaţa internă, intracomunitară şi exportul în orice scop al bunurilor prevăzute la art. 49 alin. (1) fără acordul autorităţii competente pentru protecţia mediului;
      k)cele prevăzute la art. 16 lit. a), b), e), i), j) şi k) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 338/97, cu modificările şi completările ulterioare;
      l)comercializarea pe piaţa internă, intracomunitară şi exportul în orice scop al produselor derivate din focă fără respectarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.007/2009.
      m)nerespectarea prevederilor art. 4 şi 7 din Regulamentul (UE) nr. 511/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind măsurile de conformitate destinate utilizatorilor prevăzute în Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice şi împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora în Uniune;
      n)nerespectarea prevederilor art. 7 din Regulamentul (UE) nr. 1.143/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea şi gestionarea introducerii şi răspândirii speciilor alogene invazive.
      (31)Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoane juridice, următoarele fapte:
      a)nerespectarea prevederilor Regulamentului ariei naturale protejate, în cazul în care fapta nu este sancţionată prin alte acte normative;
      b)nerespectarea prevederilor art. 28 alin. (10);
      c)nerespectarea prevederilor art. 281
      (4)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1)-(3) se fac de către personalul cu atribuţii de control din cadrul autorităţilor prevăzute la art. 50 alin. (1) lit. a), b), d)-f), h) şi i) şi alin. (2), după caz.
      (5)Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
      Art. 54
      Prevederile art. 53 referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

      CAPITOLUL VII: Dispoziţii finale şi tranzitorii

      Art. 55
      Anexele nr. 1-8 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă şi se pot actualiza prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul Academiei Române.
      Art. 56
      (1)De la data înfiinţării Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului apelor şi pădurilor, atribuţiile legate de administrare vor fi preluate de către aceasta.
      (11)Atribuţiile prevăzute la alin. (1) sunt detaliate în hotărârea Guvernului privind organizarea şi funcţionarea entităţii prevăzute la alin. (1).
      (2)Până la stabilirea şi adoptarea planurilor de management în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, se aplică planurile de management existente, zonele speciale de conservare corespunzând zonelor de protecţie integrală din prezenta ordonanţă de urgenţă.
      Art. 561
      (1)În cazul ariilor naturale protejate de interes naţional care şi-au pierdut valoarea şi capacitatea conservativă pentru care au fost declarate iniţial, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor poate dispune încetarea regimului de arie naturală protejată, în baza documentaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1).
      (2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, în cazul ariilor naturale protejate de interes naţional care şi-au pierdut valoarea de conservare pentru care au fost declarate iniţial, în baza documentaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1), dispune încetarea regimului de arie naturală protejată.
      (3)Modificarea limitelor ariilor naturale protejate de interes naţional, în sensul delimitării unei precizii mai bune, se face la iniţiativa Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate sau a structurii de administrare a ariei naturale protejate în baza unui studiu ştiinţific, cu avizul consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. În cazul ariilor naturale protejate de interes naţional, fără limite identificate până la aprobarea prezentei ordonanţe de urgenţă a Guvernului prin lege, stabilirea limitelor şi modificarea lor se fac prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate, în baza unui studiu ştiinţific, cu avizul Academiei Române şi cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
      (4)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), modificarea limitelor ariilor naturale protejate este posibilă, prin scoaterea unor suprafeţe din interiorul ariilor naturale protejate, dacă, pentru suprafeţele respective, la data de 29 iunie 2007, erau aprobate, prin hotărâre a Guvernului, licenţe de concesiune pentru exploatarea de resurse minerale neregenerabile, în temeiul legislaţiei miniere în vigoare. Noile limite ale ariilor naturale protejate vor fi trasate astfel încât perimetrul exploataţiei miniere şi drumurile de acces la exploatare să fie în afara ariei naturale protejate. Suplimentar, între noile limite ale ariei naturale protejate şi limitele exploatării miniere va fi păstrată o zonă minimă, tampon, de lăţime 100 metri, pe toată lungimea de grăniţuire.
      (5)Modalitatea de modificare a limitelor, prevăzută la alin. (4), se realizează, la cererea titularului de licenţă, prin act administrativ al conducătorului autorităţii publice centrale de protecţie a mediului. Modificarea se avizează numai în situaţia în care, prin grija şi pe cheltuiala titularului de licenţă, se instituie regimul de arie naturală protejată pe o altă suprafaţă adiacentă ariei naturale protejate, situată oriunde pe graniţa acesteia. Suprafaţa minimă adusă în compensare va fi echivalentă cu suprafaţa scoasă de pe teritoriul ariei naturale protejate, majorată cu zona-tampon.
      (6)Cererea de modificare a limitelor este însoţită de o copie a hotărârii Guvernului privind aprobarea licenţei de concesiune a activităţii miniere de exploatare, dovada deţinerii terenurilor aduse în compensare, dovedită prin contracte de vânzare-cumpărare, schimb de terenuri, donaţie, concesiune sau alte înscrisuri care dovedesc posesia, sau acceptul scris al proprietarilor de terenuri pentru includerea terenului în aria naturală protejată. Toate documentele referitoare la limitele terenurilor, cele introduse sau scoase de pe teritoriul ariei naturale protejate, după caz, sunt însoţite de o documentaţie elaborată în sistemul de protecţie STEREO 70 sau GIS.
      (7)Modificarea limitelor ariilor naturale protejate prin extinderea suprafeţei ocupate este posibilă, dacă suprafeţele suplimentare îndeplinesc condiţiile avute în vedere la desemnarea unei arii naturale protejate, în condiţiile art. 11. Pentru suprafeţele nou-introduse se aplică aceleaşi măsuri de protecţie, conservare şi utilizare stabilite pentru aria naturală protejată la care se alipesc.
      Art. 57
      Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă:
      a)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 4 decembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 462/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
      b)art. 2 pct. 7, 36, 37, 62-65, art. 50, art. 51 alin. (41), (5) şi (6), art. 96 alin. (1) pct. 24 şi art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006.
      -****-
      Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune:
      a)Directiva Consiliului 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L103 din 25 aprilie 1979, amendată de: Directiva Consiliului 81/854/CEE din 19 octombrie 1981, pentru adaptarea Directivei 79/409/CEE ca urmare a aderării Greciei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L319 din 7 noiembrie 1981, Directiva Comisiei 85/411/CEE din 25 iulie 1985, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L233 din 30 august 1985, Directiva Consiliului 86/122/CEE din 8 aprilie 1986 pentru adaptarea Directivei 79/409/CEE ca urmare a aderării Spaniei şi Portugaliei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L100 din 16 aprilie 1986, Directiva Comisiei 91/244/CEE din 6 martie 1991, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L115 din 8 mai 1991, Directiva Consiliului 94/24/CE din 8 iunie 1994 pentru amendarea anexei nr. 2 la Directiva 79/409/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L164 din 30 iunie 1994, Directiva Comisiei 97/49/CE din 29 iulie 1997, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L223 din 13 august 1997, Regulamentul Consiliului (CE) nr. 807/2003 din 14 aprilie 2003 pentru adaptarea la Decizia Consiliului 1999/468/CE a prevederilor referitoare la comitetele care asistă Comisia în exercitarea prerogativelor sale, descrise în instrumentele Consiliului adoptate prin procedura de consultare (unanimitate), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 122 din 16 mai 2003, Actul de aderare a Greciei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L291 din 19 noiembrie 1979, Actul de aderare a Spaniei şi Portugaliei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L302 din 15 noiembrie 1985, Actul de aderare a Austriei, Suediei şi Finlandei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C241 din 29 august 1994 (aşa cum a fost adaptat de Decizia Consiliului 91/1/CE, Euratom, ECSC, JOCE nr. L1 din 1 ianuarie 1995) şi de Actul referitor la condiţiile aderării pentru Republica Cehă, Republica Estonă, Republica Cipru, Republica Letonă, Republica Lituaniană, Republica Ungară, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Slovenia şi Republica Slovacă şi adaptările tratatelor de fondare ale Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 236 din 23 septembrie 2003;
      b)Directiva Consiliului 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a faunei şi florei sălbatice, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L206 din 22 iulie 1992, amendată de: Directiva Consiliului 97/62/CE din 27 octombrie 1997 pentru adaptarea la progresul tehnic şi ştiinţific a Directivei 92/43/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L305 din 8 noiembrie 1997, Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1882/2003 pentru adaptarea la Decizia Consiliului nr. 1999/468/CE a prevederilor referitoare la comitetele care asistă Comisia în exercitarea prerogativelor descrise în instrumentele care fac subiectul procedurii la care face referire art. 251 din Tratatul CE, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 284 din 31 octombrie 2003, Actul de aderare a Austriei, Suediei şi Finlandei, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. C241 din 29 august 1994 (aşa cum a fost adaptat de Decizia Consiliului 91/1/CE, Euratom, ECSC, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L1 din 1 ianuarie 1995) şi de Actul referitor la condiţiile aderării pentru Republica Cehă, Republica Estonă, Republica Cipru, Republica Letonă, Republica Lituaniană, Republica Ungară, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Slovenia şi Republica Slovacă şi adaptările tratatelor de fondare ale Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L236 din 23 septembrie 2003; şi
      c)Directiva Consiliului nr. 2006/105/CEE din 20 noiembrie 2006 privind adaptarea Directivelor 73/239/CEE, 74/557/CEE şi 2002/83/CE din domeniul mediului, ca urmare a aderării Bulgariei şi României, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L363 din 20 decembrie 2006, amendată de Corigendumul Directivei Consiliului 2006/105/CEE din 20 noiembrie 2006 pentru adaptarea Directivelor 73/239/CEE, 74/557/CEE şi 2002/83/CE din domeniul mediului, ca urmare a aderării Bulgariei şi României, publicat în Jurnalul Oficial al Uniuni Europene nr. L80 din 21 martie 2007.
      -****-

      PRIM-MINISTRU

      CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

      Contrasemnează:

      Ministrul mediului şi dezvoltării durabile,

      Attila Korodi

      Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

      Decebal Traian Remeş

      Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor,

      Laszlo Borbely

      Ministrul internelor şi reformei administrative,

      Cristian David

      p. Ministrul transporturilor,

      Septimiu Buzaşu,

      secretar de stat

      Departamentul pentru Afaceri Europene,

      Adrian Ciocănea,

      secretar de stat

      Ministrul economiei şi finanţelor,

      Varujan Vosganian

      ANEXA Nr. 1: SCOPUL ŞI REGIMUL DE MANAGEMENT al categoriilor de arii naturale protejate

      În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2) din prezenta ordonanţă de urgenţă, scopul şi regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate ce compun reţeaua naţională de arii protejate sunt următoarele:
      a)Rezervaţii ştiinţifice
      Rezervaţiile ştiinţifice sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor habitate naturale terestre şi/sau acvatice, cuprinzând elemente reprezentative de interes ştiinţific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologie sau de altă natură. Mărimea rezervaţiilor ştiinţifice este determinată de arealul necesar pentru asigurarea integrităţii zonei protejate. Managementul rezervaţiilor ştiinţifice asigură un regim strict de protecţie prin care habitatele sunt păstrate într-o stare pe cât posibil neperturbată. În aceste zone se interzice desfăşurarea oricăror activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, educaţie şi de ecoturism cu limitările descrise în planurile de management, cu acordul forului ştiinţific competent şi al administratorului rezervaţiei ştiinţifice. Rezervaţiile ştiinţifice corespund categoriei I IUCN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii) "Rezervaţie Naturală Strictă: arie protejată, administrată în principal în scopuri ştiinţifice".
      b)Parcuri naţionale
      Parcurile naţionale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologie sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice. Managementul parcurilor naţionale asigură menţinerea cadrului fizico-geografic în stare naturală, protecţia ecosistemelor, conservarea resurselor genetice şi a diversităţii biologice în condiţii de stabilitate ecologică, prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosinţelor terenurilor, incompatibilă scopului atribuit. Regimul de gospodărire se stabileşte prin regulamente şi planuri proprii de protecţie şi conservare aprobate de autorităţile naţionale ştiinţifice şi administrative abilitate, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă. În perimetrele lor vor fi cuprinse ecosisteme sau fracţiuni de ecosisteme terestre şi acvatice cât mai puţin influenţate prin activităţi umane. Elementele cu valoare deosebită de pe cuprinsul parcurilor naţionale pot fi delimitate şi puse sub un regim strict de protecţie ca rezervaţii ştiinţifice. Parcurile naţionale se întind în general pe suprafeţe mari de teren. În perimetrul parcurilor naţionale sunt admise doar activităţile tradiţionale practicate numai de comunităţile din zona parcului naţional, activităţi tradiţionale ce vor fi reglementate prin planul de management. Parcurile naţionale corespund categoriei II IUCN "Parc naţional: arie protejată administrată în special pentru protecţia ecosistemelor şi pentru recreere".
      c)Monumente ale naturii
      Monumente ale naturii sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor elemente naturale cu valoare şi semnificaţie ecologică, ştiinţifică, peisagistică deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale sălbatice rare, endemice ori ameninţate cu dispariţia, arbori seculari, asociaţii floristice şi faunistice, fenomene geologice - peşteri, martori de eroziune, chei, cursuri de apă, cascade şi alte manifestări şi formaţiuni geologice, depozite fosilifere, precum şi alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor. Dacă monumentele naturii nu sunt cuprinse în perimetrul altor zone aflate sub regim de protecţie, pentru asigurarea integrităţii lor se vor stabili zone de protecţie obligatorie, indiferent de destinaţia şi de deţinătorul terenului.
      Managementul monumentelor naturii se face după un regim strict de protecţie care asigură păstrarea trăsăturilor naturale specifice. În funcţie de gradul lor de vulnerabilitate, accesul populaţiei poate fi limitat sau interzis.
      Monumentele naturii corespund categoriei III IUCN "Monument natural: arie protejată administrată în special pentru conservarea elementelor naturale, specifice".
      d)Rezervaţii naturale
      Rezervaţiile naturale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologie. Mărimea lor este determinată de arealul necesar asigurării integrităţii elementelor protejate.
      Managementul rezervaţiilor naturale se face diferenţiat, în funcţie de caracteristicile acestora, prin măsuri active de gospodărire pentru a asigura menţinerea habitatelor şi/sau în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice. Pe lângă activităţile ştiinţifice, după caz, pot fi admise activităţi turistice, educaţionale, organizate. Sunt admise unele activităţi de valorificare durabilă a unor resurse naturale. Sunt interzise folosinţe ale terenurilor sau exploatarea resurselor care dăunează obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care au fost desemnate, rezervaţiile naturale pot avea caracter predominant: botanic, zoologic, forestier, geologic, paleontologic, peisagistic, speologic, de zonă umedă, marină, de resurse genetice şi altele.
      Aceste rezervaţii corespund categoriei IV IUCN, şi anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejată administrată în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire.
      e)Parcuri naturale
      Parcurile naturale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală, deseori cu o mare diversitate biologică.
      Managementul parcurilor naturale urmăreşte menţinerea interacţiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului, promovând păstrarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor, încurajarea şi consolidarea activităţilor, practicilor şi culturii tradiţionale ale populaţiei locale.
      De asemenea, se oferă publicului posibilităţi de recreere şi turism şi se încurajează activităţile ştiinţifice şi educaţionale.
      Parcurile naturale corespund categoriei V IUCN "Peisaj protejat: arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului şi recreere".
      f)Rezervaţii ale biosferei
      Rezervaţiile biosferei sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice. Rezervaţiile biosferei se întind pe suprafeţe mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice, lacuri şi cursuri de apă, zone umede cu comunităţi biocenotice floristice şi faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradiţională a teritoriului, ecosisteme modificate sub influenţa omului şi care pot fi readuse la starea naturală, comunităţi umane a căror existenţă este bazată pe valorificarea resurselor naturale, pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Mărimea rezervaţiilor biosferei este determinată de cerinţele de protecţie şi conservare eficiente ale mediului natural şi ale diversităţii biologice specifice.
      Managementul rezervaţiilor biosferei se realizează conform unor regulamente şi planuri de protecţie şi conservare proprii, în conformitate cu recomandările Programului Om - Biosferă de sub egida UNESCO. Dacă în perimetrul rezervaţiilor biosferei sunt cuprinse şi situri naturale ale patrimoniului universal, managementul rezervaţiei se realizează cu respectarea prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural, de sub egida UNESCO.
      Pentru asigurarea protecţiei şi conservării unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice, precum şi pentru valorificarea resurselor naturale disponibile, potrivit cerinţelor de consum ale populaţiilor locale şi în limitele potenţialului biologic natural de regenerare a acestor resurse, în cuprinsul rezervaţiilor biosferei se pot delimita zone cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare şi de valorificare a resurselor, după cum urmează:
      1.zone strict protejate, având regimul de protecţie şi conservare a rezervaţiilor ştiinţifice;
      2.zone tampon, cu rol de protecţie a zonelor strict protejate şi în care sunt admise activităţi limitate de valorificare a resurselor disponibile, în conformitate cu autorizaţiile date de administraţia rezervaţiei;
      3.zone de reconstrucţie ecologică, în care se realizează măsuri de refacere a mediului deteriorat;
      4.zone de dezvoltare durabilă, valorificabile economic prin practici tradiţionale sau noi, ecologic admise, în limitele capacităţii de regenerare a resurselor.
      Rezervaţiile biosferei cu aşezări umane sunt astfel gestionate încât să constituie modele de dezvoltare a comunităţilor umane în armonie cu mediul natural.
      g)Zone umede de importanţă internaţională
      Zonele umede de importanţă internaţională sunt acele arii naturale protejate al căror scop este asigurarea protecţiei şi conservării siturilor naturale cu diversitatea biologică specifică zonelor umede.
      Managementul acestor zone se realizează în scopul conservării lor şi al utilizării durabile a resurselor biologice pe care le generează, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind conservarea zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice.
      h)Situri naturale ale patrimoniului natural universal
      Siturile naturale ale patrimoniului natural universal sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural în cuprinsul cărora există elemente naturale a căror valoare este recunoscută ca fiind de importanţă universală. Mărimea arealului lor este determinată de cerinţele pentru asigurarea integrităţii şi conservării elementelor supuse acestui regim de protecţie. În cuprinsul acestor zone pot exista comunităţi umane ale căror activităţi sunt orientate pentru o dezvoltare compatibilă cu cerinţele de protecţie şi conservare ale sitului natural.
      Managementul siturilor naturale ale patrimoniului natural universal se realizează în conformitate cu regulamentele şi planurile proprii de protecţie şi conservare, cu respectarea prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural, de sub egida UNESCO.
      i)Arii speciale de conservare
      Ariile speciale de conservare sunt acele arii naturale protejate de interes comunitar ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, readucerea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor pentru care situl este desemnat. Ariile naturale de conservare sunt special desemnate pentru conservarea tipurilor de habitate naturale şi a habitatelor speciilor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3.
      Managementul ariilor speciale de conservare necesită planuri de management adecvate, specifice siturilor desemnate sau integrate în alte planuri de management, şi măsuri legale, administrative sau contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor, precum şi a perturbării speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă sau nu este necesar pentru managementul ariei speciale de conservare, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, singur sau în combinaţie cu alte planuri ori proiecte, este supus unei evaluări adecvate a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, având în vedere obiectivele de conservare a acesteia, conform prevederilor art. 28 din prezenta ordonanţă de urgenţă.
      Ariile speciale de conservare se desemnează prin hotărâre a Guvernului, după recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană, şi vor face parte din reţeaua europeană "Natura 2000".
      j)Arii de protecţie specială avifaunistică
      Ariile de protecţie specială avifaunistică sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, readucea într-o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice, mai ales a celor prevăzute în anexele nr. 3 şi 4 A.
      Managementul ariilor speciale de protecţie se realizează ca şi pentru ariile speciale de conservare.
      Ariile speciale de protecţie sunt desemnate prin hotărâre a Guvernului şi fac parte din reţeaua europeană "NATURA 2000".
      k)Situri de importanţă comunitară
      Siturile de importanţă comunitară reprezintă acele arii care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale din anexa nr. 2 sau a speciilor de interes comunitar din anexa nr. 3 şi care pot contribui astfel semnificativ la coerenţa reţelei "NATURA 2000" şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de răspândire, siturile de importanţă comunitară ar trebui să corespundă zonelor din areal în care sunt prezenţi factori abiotici şi biotici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestor specii.
      Propunerile de situri de importanţă comunitară se stabilesc prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, pe baza criteriilor enunţate în anexa nr. 7.
      l)Geoparcul
      Geoparcul este un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic deosebit, alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric şi cultural. Caracteristicile geologice sunt cuprinse într-un număr de situri de importanţă ştiinţifică, educaţională sau estetică, reprezentative pentru un anumit moment din istoria Pământului ori pentru anumite evenimente sau procese geologice.
      Un geoparc are limite bine definite, o suprafaţă suficient de mare şi o strategie de dezvoltare teritorială în folosul comunităţilor locale, a căror existenţă este bazată pe valorificarea resurselor naturale şi culturale, pe principiul dezvoltării durabile. Geoparcurile sunt zone cu aşezări umane astfel gestionate încât să constituie modele de dezvoltare a comunităţilor în armonie cu mediul natural.
      Geoparcul are o structură de administrare proprie care, în parteneriate locale şi naţionale, asigură conservarea patrimoniului natural şi cultural şi propune metode noi de protecţie, educaţie, cooperare în scopul dezvoltării socioeconomice, îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă din mediul rural şi întăririi identităţii locale.
      Managementul unui geoparc se realizează în conformitate cu strategia de dezvoltare teritorială identificată şi în conformitate cu recomandările UNESCO şi Cartei Reţelei Europene a Geoparcurilor. Pentru asigurarea managementului siturilor geologice, naturale, istorice, culturale, precum şi pentru valorificarea resurselor naturale disponibile, potrivit cerinţelor de consum ale populaţiilor locale, în cuprinsul geoparcului se pot delimita zone cu regim diferenţiat de protecţie, de conservare şi de valorificare a resurselor, după cum urmează:
      1.zone strict protejate, având regimul de protecţie şi conservare a rezervaţiilor ştiinţifice;
      2.zone tampon, cu rol de protecţie a zonelor strict protejate şi în care sunt admise activităţi limitate de valorificare a resurselor disponibile, în conformitate cu autorizaţiile date de administraţia geoparcului;
      3.zone de dezvoltare durabilă, valorificabile economic prin practici tradiţionale sau noi, ecologic admise, în limitele capacităţii de regenerare a resurselor.
      Geoparcul reprezintă un concept lansat şi susţinut de UNESCO, în parteneriat cu Reţeaua Europeană a Geoparcurilor. La nivel mondial a fost creată Reţeaua Globală (UNESCO) a Geoparcurilor. Recunoaşterea internaţională a funcţionarii unui geoparc şi acceptarea lui în aceste structuri se face în acord cu reglementările stabilite de UNESCO şi de Carta Reţelei Europene a Geoparcurilor.

      ANEXA Nr. 2: TIPURI de habitate naturale a căror conservare necesită declararea ariilor speciale de conservare
      Un asterisc înaintea numelui habitatului semnifică faptul că este un habitat prioritar.

      Cod "NATURA 2000"

      Denumirea tipului de habitat

      1110

      Maluri nisipoase acoperite permanent cu un strat mic de apă marină;

      1140

      Lagune şi golfuri cu bancuri de nisip neacoperite de apă;

      1150

      * Lagune şi golfuri cu bancuri de nisip;

      1160

      Lagune şi golfuri cu bancuri de nisip;

      1210

      Vegetaţie anuală la linia de ţărm;

      1220

      Vegetaţie perenă a ţărmurilor stâncoase;

      1310

      Salicornia şi alte specii anuale care colonizează regiunile mlăştinoase sau nisipoase;

      1340

      * Pajişti sărăturate continentale;

      1530

      Stepe şi mlaştini sărăturate panonice;

      2330

      Dune continentale cu păşuni deschise cu Corynephorus şi Aprostis;

      2340

      * Dune continentale panonice;

      2110

      Dune mobile embrionare;

      2120

      Dune mobile de-a lungul ţărmurilor cu Ammophila arenaria (dune albe);

      2130

      Dune fixate cu vegetaţie herbacee perenă (dune gri);

      2160

      Dune cu Hippophae rhamnoides;

      2180

      Dune împădurite din regiunea atlantică, continentală şi boreală;

      2190

      Depresiuni umede intradunale;

      3130

      Ape stătătoare, oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţia de Littorelletea uniflorae şi/sau de Isoeto-Nanoiuncetea;

      3140

      Ape puternic oligomezotrofe cu vegetaţia bentonică de Chara spp.;

      3150

      Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip de Mapnopotamion sau Hvdrocharition;

      3160

      Lacuri distrofice şi bălti;

      31AO

      * Izvoare termale din Transilvania acoperite de lotuşi;

      3220

      Râuri alpine şi vegetaţia herbacee de pe malurile lor;

      3230

      Râuri de munte şi vegetaţia lor lemnoasă cu Mvricaria permanica;

      3240

      Râuri de munte şi vegetaţia lor lemnoasă cu Salixelaeapnos;

      3260

      Cursuri de apă din pajiştile montane cu vegetaţia de Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachian;

      3270

      Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodian rubri şi Bidentian p.p.;

      4060

      Pajişti alpine şi boreale;

      4030

      Pajişti uscate;

      4070

      * Tufişuri cu Pinus mupo şi Rhododendron hirsutum (Muqo-Rhododendretum hirsuţi);

      40AO

      Tufişuri subcontinentale peri-panonice;

      40CO

      Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice;

      5130

      Formaţiuni cu Juniperus communis în zone sau pajişti calcaroase;

      6110

      * Pajişti rupicole calcaroase sau bazofile cu Alvsso-Sedion albi;

      6120

      * Pajişti calcaroase pe nisipuri xerice; pajişti xerofile calcaroase pe nisip;

      6150

      Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios;

      6170

      Pajişti calcaroase alpine şi subalpine;

      6190

      Pajişti panonice de stâncării (Stipo-festucetaliapalentis);

      6210

      Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri de acoperire cu tufişuri pe substrat calcaros (*situri importante pentru orhidee);

      6220

      * Pseudostepe cu iarbă şi plante anuale de Thero-Brachypodietea;

      6230

      * Pajişti bogate în specii de Nardus, pe substraturile silicioase ale zonelor muntoase;

      6240

      * Pajişti stepice subpanonice;

      6250

      * Pajişti stepice panonice pe loess;

      6260

      * Pajişti panonice nisipoase;

      6290

      Stepe ponto-panonice vestice;

      62CO

      *Stepe ponto-sarmatice;

      62DO

      Pajişti acidofile Oro-Moesiene;

      6410

      Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilo-lemnoase (Molinion caeruleae);

      6420

      Pajişti umede cu ierburi înalte;

      6430

      Asociaţii de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la nivelul câmpiilor până la nivel montan şi alpin;

      6440

      Pajişti aluviale ale văilor de râuri cu Cnidion dubii,

      6510

      Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanpiusorba officinalis);

      6520

      Pajişti montane;

      7110

      * Turbării active;

      7120

      Turbării degradate încă capabile de o regenerare naturală;

      7130

      Turbării de acoperire (*dacă este activă turbăria);

      7140

      Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării mişcătoare;

      7150

      Depresiuni pe substraturi turboase;

      7210

      * Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus şi specii de Caricion davallianae;

      7220

      * Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion);

      7230

      Mlaştini alcaline;

      7240

      * Vegetaţie pionieră alpină cu Caricion bicoloris-atrofuscae;

      8110

      Grohotiş stâncos al etajului montan (Androsacetalia alpinae şi Galeopsitalia ladani);

      8120

      Grohotiş calcaros şi de şisturi calcaroase ale etajelor montane până la cele alpine (Thlaspietearotundifolii);

      8150

      Grohotişuri medioeuropene silicoase ale regiunilor înalte;

      8160

      * Grohotişuri medioeuropene calcaroase ale etajelor montane;

      8210

      Pante stâncoase calcaroase cu vegetaţie chasmofitică;

      8220

      Pante stâncoase silicioase cu vegetaţie chasmofitică;

      8230

      Stânci silicioase cu vegetaţie pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii;

      8240

      Grohotiş şi lespezi calcaroase;

      8310

      Grote neexploatate turistic;

      9110

      Păduri tip Luzulo-Fapetum;

      9130

      Păduri tip Asperulo-Fapetum;

      9140

      Păduri subalpine medioeuropene cu Acer şi Rumex arifolius;

      9150

      Păduri medioeuropene tip Cephalanthero-Fapion;

      9160

      Păduri cu stejar pedunculat sau stejar subatlantic şi medioeuropean şi cu Carpinion betuli;

      9170

      Stejăris cu Galio-Carpinetunr,

      9180

      * Păduri de pantă, grohotiş sau ravene cu Tilio-Acerion;

      9190

      Stejăriş bătrân acidofil al câmpurilor nisipoase cu Quercus robur,

      91BO

      Pădure de frasin termofil cu Fraxinus anpustifolia;

      91 DO

      * Turbării împădurite;

      91EO

      * Păduri aluviale cu Alnus plutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion nicanae, Salicion albae);

      91FO

      Păduri mixte cu Quercus robur, U/mus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, riverane marilor fluvii (Ulmenion minaris);

      91 HO

      * Păduri panonice cu Quercus pubescens;

      91IO

      Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.;

      91 MO

      Păduri panonice-balcanice de stejar turcesc;

      91VO

      Păduri dacice de fag (Svmphyto-Fapiori);

      91XO

      * Păduri de fag dobrogene;

      91YO

      Păduri dacice de stejar şi carpen;

      91ZO

      Păduri de tei argintiu specifice zonei Moesice;

      91AA

      Păduri estice de stejar alb;

      91 BA

      Păduri de brad argintiu specifice zonei Moesice;

      9410

      Păduri acidofile cu Picea din etajele alpine montane;

      9420

      Păduri alpine cu Larixdecidua şi/sau Pinus cembra;

      9260

      Păduri cu Castanea sativa;

      9280

      Păduri cu Quercus frainetto;

      92AO

      Galerii cu Salix alba şi Populus alba;

      95AO

      Păduri oro-mediteraneene înalte de pin;

      9530

      Păduri sub-mediteraneene de pin cu pin negru endemic.
      ANEXA Nr. 3: SPECII de plante şi de animale a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică

      (1)Interpretare
      1.Anexa nr. 3 este o continuare a anexei nr. 2 pentru stabilirea reţelei "NATURA 2000".
      2.Speciile prezentate în anexă sunt indicate:
      a)prin numele speciei ori subspeciei; sau
      b)prin toate speciile care aparţin unui taxon mai mare sau unei părţi din acel taxon.
      3.Simboluri
      Un asterisc înaintea numelui speciilor semnifică faptul că este o specie prioritară la nivelul Uniunii Europene.
      (2)_
      a)ANIMALE VERTEBRATE
      MAMIFERE
      CHIROPTERA
      Rhinolophidae
      - Rhinolophus blasii (Liliacul cu potcoavă al lui Blasius)
      - Rhinolophus euryale (Liliacul mediteranean cu potcoavă)
      - Rhinolophus ferrumequinum (Liliacul mare cu potcoavă)
      - Rhinolophus hipposideros (Liliacul mic cu potcoavă)
      - Rhinolophus mehelyi (Liliacul cu potcoavă al lui Mehely)
      Vespertilionidae
      - Barbastella barbastellus (Liliac cârn)
      - Miniopterus schreibersi(Liliac cu aripi lungi)
      - Myotis bechsteini (Liliac cu urechi mari)
      - Myotis blythi (Liliac comun mic)
      - Myotis capaccinii(Liliac cu picioare lungi)
      - Myotis dasycneme (Liliac de iaz)
      - Myotis emarginatus (Liliac cărămiziu)
      - Myotis myotis (Liliac comun)
      RODENTIA
      Sciuridae
      - Spermophilus citellus (Citellus citellus) (Popândău/Şuită)
      Cricetidae
      - Mesocricetus newtoni (Grivan mic, Hamster românesc)
      Microtidae
      - Microtus tatricus (Şoarece de Tatra)
      Zapodidae
      - Sicista subtilis (Şoarece săritor de stepă)
      Castoridae
      - Castor fiber (Castor)
      CARNIVORA
      Canidae
      - *Canis lupus (Lup)
      Ursidae
      - * Ursus arctos (Urs brun)
      Mustelidae
      - Lutra lutra (Vidră, Lutră)
      - * Mustela lutreola (Noriţă, Nurcă, Vidră mică, Dihor de apă)
      - Vormela peregusna (Dihor pătat)
      - Mustela eversmanni (Dihor de stepă)
      Felidae
      - Lynx lynx (Râs)
      Phocidae
      - * Monachus monachus (Vacă de mare, Focă cu burtă albă)
      ARTILODACTYLA
      Bovidae
      - * Bison bonasus (Zimbru)
      CETACEA
      - Tursiops truncatus (Delfin mare, Delfin cu bot gros)
      - Phocoena phocoena (Marsuin, Porc de mare)
      PĂSĂRI
      GAVIIFORMES
      Gavidae
      - Gavia stellata (Fundac mic)
      - Gavia arctica (Fundac polar, Cufundac)
      - Gavia immer (Cufundac mare)
      PELECANIFORMES
      Phalacrocoracidae
      - Phalacrocorax pygmaeus (Cormoran mic)
      Pelecanidae
      - Pelecanus onocrotalus (Pelican comun)
      - Pelecanus crispus (Pelican creţ)
      CICONIFORMES
      Ardeidae
      - Botaurus stellaris (Bou de baltă, Buhai de baltă)
      - Ixobrychus minutus (Stârc pitic)
      - Nycticorax nycticorax (Stârc de noapte)
      - Ardeola ralloides (Stârc galben)
      - Egretta garzetta (Egretă mică)
      - Egretta alba (Egretă mare)
      - Ardea purpurea (Stârc roşu)
      Ciconiidae
      - Ciconia nigra (Barză neagră)
      - Ciconia ciconia (Barză albă)
      Threskiornithidae
      - Plegadis felcinellus (Ţigănuş, Ibis negru)
      - Platalea leucorodia (Lopătar, Stârc lopătar)
      ANSERIFORMES
      Anatidae
      - Cygnus cygnus (Lebădă de iarnă)
      - Anser erythropus (Gârliţă mică)
      - Branta ruficollis (Gâscă cu gât roşu)
      - Tadorna ferruginea (Călifar roşu)
      - Aythya nyroca (Raţă roşie, Raţă cu ochii albi)
      - Oxyura leucocephala (Raţă cu cap alb)
      FALCONIFORMES
      Accipitridae
      - Pernis apivorus (Viespar)
      - Milvus migrans (Gaie brună, Gaie neagră)
      - Milvus milvus (Gaie roşie, Şorliţă)
      - Haliaeetus albicilla (Codalb)
      - Neophron percnopterus (Hoitar)
      - Gypaetus barbatus (Zăganul, Vulturul bărbos)
      - Aegypius monachus (Vultur pleşuv brun, Vultur negru)
      - Gyps fulvus (Vultur pleşuv sur)
      - Circaetus gallicus (Şerpar)
      - Circus aeruginosus (Erete de stuf)
      - Circus cyaneus (Erete vânăt)
      - Circus macrourus (Erete alb)
      - Circus pygargus (Erete sur)
      - Accipiter brevipes (Uliu cu picioare scurte)
      - Buteo rufinus (Şorecar mare)
      - Aquila pomarina (Acvilă ţipătoare mică)
      - Aquila danga (Acvilă ţipătoare mare)
      - Aquila heliaca (Acvilă de câmp)
      - Aquila chrysaetos (Acvilă de munte)
      - Hieraaetus pennatus (Acvilă pitică, Acvilă mică)
      Pandionidae
      - Pandion haliaetus (Vultur pescar, Uligan pescar)
      Falconidae
      - Falco naumanni(Vânturel, Vinderel mic)
      - Falco vespertinus (Şoimuleţ, Vânturel de seară)
      - Falco cherrug (Şoim dunărean)
      - Falco peregrinus (Şoim călător)
      GALLIFORMES
      Tetraornidae
      - Tetrao tetrix tetrix (Cocoş de mesteacăn)
      - Tetrao urogallus (Cocoş de munte)
      GRUIFORMES
      Rallidae
      - Porzana porzana (Creştet pestriţ, Cresteluţ pestriţ)
      - Porzana parva (Cresteluţ mijlociu, Creştet mijlociu, Creştet cenuşiu)
      - Porzana pussilla (Cresteluţ pitic, Creştet pitic)
      - Crex crex (Cristei de câmp, Cârstei de câmp)
      Gruidae
      - Grus grus (Cocor)
      Otididae
      - Otis tarda (Dropie)
      CHARADRIIFORMES
      Recurvirostridae
      - Recurvirostra avosetta (Ciocîntors)
      - Himantopus himantopus (Piciorong, Cătăligă)
      Burhinidae
      - Burhinus oedicnemus (Pasărea ogorului)
      Glareolidae
      - Glareola pratincola (Ciovlică ruginie)
      Charadriidae
      - Pluvialis apricaria (Ploier auriu)
      - Charadrius alexandrinus (Prundăraş de sărătură)
      - Charadrius (Eudromias) morinellus (Prundăraş de munte)
      Scolopacidae
      - Calidris alpina (Fungaci de ţărm)
      - Gallinago media (Becaţină mare)
      - Numenius tenuirostris (Culic cu cioc subţire)
      - Tringa glareola (Fluierar de mlaştină)
      - Phalaropus lobatus (Notatiţă)
      Laridae
      - Larus melanocephalus (Pescăruş cu cap negru)
      - Larus genei (Pescăruş cu cioc subţire, pescăruş roz, pescăruş rozalb)
      - Larus minutus (Pescăruş mic)
      Sternidae
      - Sterna (Gelochelidon) nilotica (Pescăriţă râzătoare)
      - Sterna caspia (Pescăriţă mare)
      - Sterna sandvicensis (Chiră de mare)
      - Sterna hirundo (Chiră de baltă)
      - Sterna albifrons (Chiră mică)
      - Chlidonias hybridus (Chirighiţă cu obraz alb)
      - Chlidonias niger (Chirighiţă neagră)
      STRIGIFORMES
      Strigidae
      - Bubo bubo (Buhă, Bufniţă)
      - Glaucidium passerinum (Ciuvică)
      - Asio flammeus (Ciuf de câmp)
      - Aegolius funereus (Minuniţă)
      CAPRIMULGIFORMES
      Caprimulgidae
      - Caprimulgus europaeus (Caprimulg)
      CORACIIFORMES
      Alcedinidae
      - Alcedo atthis (Pescăraş albastru)
      Coraciidae
      - Coracias garrulus (Dumbrăveancă)
      PICIFORMES
      Picidae
      - Picus canus (Ghionoaie sură)
      - Dryocopus martius (Ciocănitoare neagră)
      - Dendrocopos syriacus [Ciocănitoare (pestriţă) de grădină]
      - Dendrocopos medius (Ciocănitoare de stejar)
      - Dendrocopos leucotos (Ciocănitoare cu spate alb)
      - Picoides tridactylus (Ciocănitoare de munte)
      PASSERIFORMES
      Alaudidae
      - Melanocorypha calandra (Ciocârlie de Bărăgan)
      - Calandrella brachydactyla (Ciocârlie de stol)
      - Lullula arborea (Ciocârlie de pădure)
      Motacillidae
      - Anthus campestris (Fâsă de câmp)
      Muscicapidae/Turdinae
      - Oenanthe pleschanka (Pietrar negru)
      - Luscinia svecica (Guşă vânătă)
      Muscicapidae/Sylviinae
      - Acrocephalus paludicola (Lăcar de pipirig)
      - Acrocephalus melanopogon (Privighetoare de baltă)
      - Sylvia nisoria (Silvie porumbacă)
      Muscicapidae (Muscicarpinae)
      - Ficedula parva (Muscar mic)
      - Ficedula albicollis (Muscar gulerat)
      Laniidae
      - Lanius collurio (Sfrâncioc roşiatic)
      - Lanius minor (Sfrâncioc cu frunte neagră, Sfrâncioc mic)
      Emberizidae
      - Emberiza hortulana (Presură de grădină)
      REPTILE
      CHELONIA (TESTUDINES)
      Testudinidae
      - Testudo hermanni (Ţestoasă de uscat bănăţeană)
      - Testudo graeca (Ţestoasă de uscat dobrogeană)
      Emydidae
      - Emys orbicularis (Broască ţestoasă de apă)
      OPHIDIA (SERPENTES)
      Colubridae
      - Elaphe quatuorlineata (Balaur mare) (inclusiv subspecia sauromates)
      Viperidae
      - Vipera ursinii (Vipera ursinii moldavica, Vipera ursinii renardi şi/sau forme intermediare) (Viperă de stepă)
      - * Vipera ursinii rakosiensis (Viperă de fâneaţă)
      AMFIBIENI
      CAUDATA
      Salamandridae
      - Triturus cristatus (Triturus cristatus cristatus) (Triton cu creastă)
      - Triturus dobrogicus (Triturus cristatus dobrogicus) (Triton cu creastă dobrogean)
      - Triturus montandoni (Triton carpatic)
      - Triturus vulgaris ampelensis (Tritonul comun transilvănean)
      ANURA
      Discoglossidae
      - Bombina bombina (Buhai de baltă cu burta roşie)
      - Bombina variegata (Buhai de baltă cu burta galbenă)
      Pelobatidae
      - Pelobates fuscus (Broască de pământ, Broasca gheboasă)
      PEŞTI
      PETROMYZONIFORMES
      Petromyzonidae
      - Eudontomyzon danfordi (Chişcar)
      - Eudontomyzon mariae
      - Eudontomyzon vladykovi
      CLUPEIFORMES
      Clupeidae
      - Alosa pontica (Scrumbie de Dunăre)
      - Alosa caspia caspia (Rizeafcă)
      SALMONIFORMES
      Salmonidae
      - Hucho hucho (Lostriţă)
      Umbridae
      - Umbra krameri (Ţigănuş)
      PERCIFORMES
      Percidae
      - Gymnocephalus schraetzer (Răspăr)
      - Gymnocephalus baloni (Ghiborţ de râu)
      - Zingel spp.
      CYPRINIFORMES
      Cyprinidae
      - Aspius aspius (Avat)
      - Barbus meridionalis (Moioagă)
      - Chalcalburnus chalcoides (Obleţ mare)
      - Gobio albipinnatus (Porcuşor de nisip)
      - Gobio uranoscopus (Petroc)
      - Gobio kessleri (Petroc)
      - Leuciscus (Telestes) souffia (Clean dungat)
      - Pelecus cultratus (Sabiţă)
      - Rutilus pigus (Babuşcă de Tur)
      - Rhodeus sericeus amarus (Boarcă)
      Cobitidae
      - Cobitis elongata (Fâsă mare)
      - Cobitis taenia (Zvârlugă)
      - Misgurnis fossilis (Ţipar, Vârlan)
      - Sabanejewia aurata (Dunarinţă)
      SCORPAENIFORMES
      - Cottus gobio (Zglăvoc)
      NEVERTEBRATE
      ARTHROPODA
      CRUSTACEA
      Decapoda (Crustacei)
      - * Austropotamobius torrentium
      INSECTA
      Coleoptera (Gândaci)
      - Bolbelasmus unicornis
      - Boros schneideri
      - Buprestis splendens
      - Carabus hampei
      - Carabus hungaricus
      - Carabus variolosus
      - Cerambyx cerdo (Croitor)
      - Cucujus cinnaberinus
      - Graphoderus bilineatus
      - Lucanus cervus (Rădaşcă)
      - Morimus funereus
      - Oxyporus mannerheimi
      - * Osmoderma eremita (Pustnicul, Gândacul sihastru)
      - *Phryganophilus ruficollis
      - Pilemia tigrina
      - Probaticus subrugosus
      - * Pseudogaurotina excellens
      - Rhysodes sulcatus
      - * Rosalia alpina (Croitorul alpin)
      - Stephanopachys substriatus
      Lepidoptera (Fluturi diurni şi nocturni)
      - Arytrura musculus
      - *Callimorpha quatripunctaria (Euplagia, Panaxia)
      - Catopta thrips
      - Colias myrmidone
      - Cucullia mixta lorica
      - Dioszeghyana schmidtii
      - Eriogaster catax
      - Euphydryas aurinia
      - Euphydryas maturna
      - Erannis ankeraria
      - Gortyna borelii lunata
      - Glyphipterix loricatella
      - Hypodryas maturna partiensis
      - Lycaene helle
      - Lycaena dispar
      - Lepidea morsei
      - Maculinea teleius
      - Maculinea nausithous
      - *Nymphalis vaualbum
      - Pseudophilotes bavius
      Odonata (Libelule)
      - Coenagrion ornatum
      - Coenagrion mercuriale
      - Cordulegaster heros
      - Leucorrhinia peeforalis
      - Ophiogomphus cecilia
      Orthoptera (Greieri şi Cosaşi)
      - Isophya harzi
      - Isophya stysi
      - Isophya costată
      - Pholidoptera transsylvanica
      - Odontopodisma rubripes
      - Paracaloptenus caloptenoides
      - Stenobothrus (Stenobothrodes) eurasius
      MOLLUSCA
      Gastropoda (Melci)
      - Anisus vorticulus
      - Chilostoma banaticum
      - Theodoxus transversalis
      - Vertigo angustior
      - Vertigo genesii
      - Vertigo moulinisiana
      BIVALVIA
      Unionoida (Scoici)
      - Unio crassus
      b)PLANTE
      PTERIDOPHYTA
      Marsileaceae
      - Marsilea quadrifolia (Trifoiaş de baltă)
      Aspleniaceae
      - Asplenium adulterinum (Feriguţă, Ruginiţă)
      ANGIOSPERMAE
      Alismataceae
      - Caldesia parnassifolia (Limbariţă)
      - Luronium natans
      Boraginaceae
      - Echium russicum (Capul şarpelui)
      Campanulaceae
      - Adenophora lilifolia
      - Campanula romanica (Clopoţel dobrogean)
      - * Campanula serrata (Clopoţel)
      Caryophyllaceae
      - * Dianthus diutinus (Garofiţă)
      - Moehringia jankae (Merinană)
      Chenopodiaceae
      - * Salicornia veneta
      Asteraceae (Compositae)
      - Centaurea jankae
      - Centaurea pontica
      - Ligularia sibirica (Curenchiu de munte)
      - Cirsium brachycephalum (Pălămidă)
      - * Serratula lycopifolia (Gălbinare)
      Brassicaceae (Crucifere)
      - Crambe tataria (Târtan)
      - Draba dorneri (Flămânzică)
      - Thlaspi jankae (Punguliţă)
      Cyperaceae
      - Eleocharis carniolica
      Droseraceae
      - Aldrovanda vesiculosa (Otrăţel)
      Poaceae (Graminae)
      - Poa granitica ssp. disparilis (Firuţă de munte)
      - Stipa danubialis (Colilie)
      Fabaceae (Leguminoase)
      - Astragalus peterffi (Cosaci)
      Iridaceae
      - Gladiolus palustris (Gladiolă)
      - Iris aphylla ssp. hungarica (I. hungarica) (Iris)
      - Iris humilisssp. arenaria (I. arenaria) (Iris)
      Lamiaceae (Labiatae)
      - Dracocephalum austriacum (Mătăciune)
      Liliaceae
      - Colchicum arenarium (Brânduşă)
      - Tulipa hungarica (Lalea galbenă)
      Oleaceae
      - Syringa josikaea (Liliac transilvănean, Lemnul vântului)
      Orchidaceae
      - Cypripedium calceolus (Papucul doamnei)
      - Liparis loeselii (Moşişoare)
      Paeoniaceae
      - Paeonia officinalis ssp. banatica (Bujor)
      Ranunculaceae
      - Pulsatilla patens (Dediţei, Sisinei)
      - Pulsatilla grandis
      - *Pulsatilla pratensis ssp. hungarica (Dediţei)
      Rosaceae
      - Agrimonia pilosa (Turiţă)
      - Potentilla emilii-popii(Buruiană cu cinci degete)
      Rubiaceae
      - Galium moldavicum
      Santalaceae
      - Thesium ebracteatum (Măciulie)
      Saxifragaceae
      - Saxifraga hirculus (Ochii şoricelului)
      Scrophulariaceae
      - Tozzia carpathica (Iarba gâtului)
      Apiaceae (Umbelliferae)
      - Angelica palustris (Angelică de baltă)
      - Apium repens (Ţelină)
      - *Ferula sadleriana (Aerel)
      PLANTE INFERIOARE
      Bryophyta
      - Buxbaumia viridis
      - Dichelyma capillaceum
      - Dicranum viride
      - Drepanocladus (Hamatocaulis) vernicosus
      - Encalypta mutica
      - Mannia triandra
      - Meesia longiseta
      - Orthotrichum rogeri

      ANEXA Nr. 4A: Specii de interes comunitar. Specii de animale şi de plante care necesită o protecţie strictă

      (1)Speciile care figurează în această anexă sunt indicate:
      a)prin numele speciei ori al subspeciei; sau
      b)prin ansamblul speciilor care aparţin unui taxon superior sau unei părţi din acel taxon.
      (2)_
      a)ANIMALE VERTEBRATE
      MAMIFERE
      MICROCHIROPTERA
      - Toate speciile
      RODENTIA
      Gliridae
      - Muscardinus avellanarius (Pârş de alun)
      - Dryomys nitedula (Pârş cu coada stufoasă)
      Sciuridae
      - Spermophilus citellus (Citellus citellus) (Popândău, Şuiţă)
      Castoridae
      - Castor fiber (Castor)
      Cricetidae
      - Cricetus cricetus (Hârciog/Căţelul pământului)
      - Mesocricetus newtoni (Hamsterul românesc, Grivan mic)
      Microtidae
      - * Microtus tatricus (Şoarecele de Tatra)
      Zapodidae
      - Sicista betulina (Şoarece săritor de pădure)
      - Sicista subtilis (Şoarece săritor de stepă)
      CARNIVORA
      Canidae
      - Caniş lupus (Lup)
      Ursidae
      - Ursus arctos (Urs brun)
      Mustelidae
      - Lutra lutra (Vidra, Lutra)
      - Mustela eversmani (Dihor de stepă)
      - Mustela lutreola (Noriţă/Nurcă)
      - Vormela peregusna (Dihorul pătat)
      Felidae
      - Felis silvestris (Pisică sălbatică)
      - Lynx lynx (Râs)
      Phocidae
      - * Monachus monachus (Focă cu burtă albă)
      ARTIODACTYLA
      Bovidae
      - * Bison bonasus (Zimbru)
      CETACEA
      - Toate speciile
      REPTILE
      TESTUDINATA
      Testudinidae
      - Testudo hermanni (Ţestoasă de uscat bănăţeană)
      - Testudo graeca (Ţestoasă de uscat)
      Emydidae
      - Emys orbicularis (Broască ţestoasă de apă)
      SAURIA
      Lacertidae
      - Lacerta agilis (Şopârlă cenuşie)
      - Lacerta trilineata (Guşter vărgat)
      - Lacerta vivipara panonica (Şopârlă de munte)
      - Lacerta viridis (Guşter)
      - Podarcis muralis (Şopârlă de zid)
      - Podarcis taurica (Şopârlă de stepă)
      Scincidae
      - Ablepharus kitaibelli (Şopârlă mică)
      OPHIDIA
      Colubridae
      - Coluber caspius (Şarpe rău)
      - Coronella austriaca (Şarpe de alun)
      - Elaphe longissima (Şarpele lui Esculap)
      - Elaphe quatuorlineata (Balaur mare)
      - Natrix tessellata (Şarpe de apă)
      Viperidae
      - Vipera ammodytes (Viperă cu corn)
      - Vipera ursinii (Viperă de stepă)
      Boidae
      - Eryx jaculus (Şarpe de stepă, Boa de nisip)
      AMFIBIENI
      CAUDATA
      Salamandridae
      - Triturus cristatus (Triton cu creastă)
      - Triturus montandoni (Triton carpatic)
      - Triturus vulgaris ampelensis (Triton comun transilvănean)
      ANURA
      Discoglossidae
      - Bombina bombina (Buhai de baltă cu burta roşie)
      - Bombina variegata (Buhai de baltă cu burta galbenă)
      Hylidae
      - Hyla arborea (Brotăcel, Buratec, Răcănel)
      Ranidae
      - Rana arvalis (Broască de mlaştină, Broască cafenie)
      - Rana dalmatina (Broască de pădure)
      Pelobatidae
      - Pelobates fuscus (Broască de pământ, Broască gheboasă)
      - Pelobates syriacus (Broască de pământ dobrogeană)
      Bufonidae
      - Bufo viridis (Broască râioasă verde)
      [textul alin. (2), litera A. din anexa 4^A a fost abrogat la 16-apr-2011 de Art. I, punctul 98. din Legea 49/2011]
      [textul alin. (2), litera A. din anexa 4^A a fost abrogat la 16-apr-2011 de Art. I, punctul 98. din Legea 49/2011]
      [textul alin. (2), litera A. din anexa 4^A a fost abrogat la 16-apr-2011 de Art. I, punctul 98. din Legea 49/2011]
      [textul alin. (2), litera A. din anexa 4^A a fost abrogat la 16-apr-2011 de Art. I, punctul 98. din Legea 49/2011]
      PEŞTI
      PERCIFORMES
      Percidae
      - Zingel zingel (Pietrar)
      - Gymnocephalus baloni (Ghiborţ de râu)
      ACIPENSERIFORMES
      Acipenseridae
      - Acipenser sturio (şip)
      NEVERTEBRATE
      ARTHROPODA
      CRUSTACEA
      Decapoda (Crustacei)
      - * Austropotamobius torrontium
      INSECTA
      Coleoptera (Gândaci)
      - Bolbelasmus unicornis
      - Boros schneideri
      - Buprestis splendens
      - Carabus hampei
      - Carabus hungaricus
      - Carabus variolosus
      - Cerambyx cardo (Croitor)
      - Cucujus cinnaberinus
      - Graphoderus bilineatus
      - Lucanus cervus (Rădaşca)
      - Morimus funereus
      - Oxyporus mannerheimi
      - Osmoderma eremita (Pustnicul, Gândacul sihastru)
      - Phryganophilus ruficollis
      - Pilemia tigrina
      - Probaticus subrugosus
      - * Pseudogaurotina excellens
      - Rhysodes sulcatus
      - * Rosalia alpina (Croitorul alpin)
      - Stephanopachys substriatus
      Lepidoptera (Fluturi diurni şi nocturni)
      - Apatura metis
      - Arytrura musculus
      - Catopta thrips
      - Colias myrmidone
      - Cucullia mixta lorica
      - Erebia sudetica radnaensis
      - Erannis ankeraria
      - Eriogaster catax
      - Euphydryas aurinia
      - Glyphipterix loricatelia
      - Gortyna borelii lunata
      - Hyles hippophaes
      - Hypodryas maturna partiensis
      - Lopinga achine
      - Lycaena dispar
      - Lychaene noile
      - * Lepidea morsei
      - Maculinea arion
      - Maculinea nausithous
      - Maculinea teleius
      - Nymphalis vaualbum
      - Parnassius mnemosyne
      - Parnassius mnemosyne
      - Parnassius apollo
      - Proserpinus proserpina
      - Pseudophilotes bavius
      - Zerynthia polyxena
      Odonata (Libelule)
      - Coenagrion ornatum
      - Coenagrion mercuriale
      - Leucorrhinia pectoralis
      - Cordulegaster heros
      - Ophiogomphus cecilia
      Orthoptera (Greieri, Cosaşi)
      - Isophya harzi
      - Isophya stysi
      - Pholidoptera transsylvanica
      - Isophya costată
      - Odontopodisma rubripes
      - Paracaloptenus caloptenoides
      - Saga pedo
      - Stenobothrus eurasius
      MOLLUSCA
      Gastropoda
      - * Anisus vorticulus
      - Theodoxus transversalis
      - Chilostoma banaticum
      - Vertigo angustior
      - Vertigo genesii
      - Vertigo moulinsiana
      b)PLANTE
      Toate speciile de plante enumerate în anexa nr. 3, cu excepţia Bryophyta, plus cele prevăzute în continuare:
      Scrophulariaceae
      - Lindernia procumbens

      ANEXA Nr. 4B: SPECII DE INTERES NAŢIONAL. Specii de animale şi de plante care necesită o protecţie strictă

      (1)_
      Speciile care figurează în această anexă sunt indicate:
      a)prin numele speciei ori al subspeciei; sau
      b)prin ansamblul speciilor care aparţin unui taxon superior sau unei părţi din acel taxon.
      (2)_
      a)ANIMALE VERTEBRATE
      MAMIFERE
      INSECTIVORA
      Soricidae
      - Sorex alpinus (Chiţcan de munte)
      - Neomys anomalus (Chiţcan de apă)
      CHIROPTERA
      Vespertilionidae
      - Vespertilo murinus (Liliacul bicolor)
      RODENTIA
      Spalacidae
      - Spalax leucodon (Orbetele mic)
      - Spalax graecus (Orbetele mare)
      ARTIODACTYLA
      Cervidae
      - Alcesalces (Elanul)
      CETACEA
      - Delphinus delphis (Delfin)
      PĂSĂRI
      PODICIPEDIFORMES
      Podicipedidae
      - Tachybaptus ruficollis (Corcodel mic, Corcodel pitic)
      FALCONIFORMES
      Falconidae
      - Falco tinnunculus (Vânturel roşu, vinderel)
      - Falco subbuteo (Şoimul rândunelelor)
      GRUIFORMES
      Gruidae
      - Grus grus (Cocor)
      - Anthropoides virgo (Cocor mic)
      CHARADRIIFORMES
      Scolopacidae
      - Limicola falcinellus (Fugaci de mlaştină, Prundăraş de nămol)
      - Actitis hypoleucos (Fluierar de munte)
      - Arenaria interpres (Pietruş)
      ANSERIFORMES
      Stercorariidae
      - Stercorarius spp. (Lup de mare)
      STRIGIFORMES
      Tytonidae
      - Tyto alba (Strigă)
      Strigidae
      - Otus scops (Ciuş, Ciuf pitic)
      - Athene noctua (Cucuvea)
      CORACIFORMES
      Upupidae
      - Upupa epops (Pupăză)
      APODIFORMES
      Meropidae
      - Merops apiaster (Prigorie)
      PICIFORMES
      Picidae
      - Picus viridis (Ghionoaia verde)
      - Jynx torquilla (Capîntortură)
      PASSERIFORMES
      Alaudidae
      - Eremophila alpestris (Ciocârlie urecheată)
      Motacillidae
      - Motacilla spp. (Codobatură)
      Bombycillidae
      - Bombycilla garrulus (Mătăsar)
      Cinclidae
      - Cinclus cinclus (Mierlă de apă, Pescărel negru)
      Prunellidae
      - Prunella spp. (Brumăriţe)
      Turdidae
      - Erithacus rubecula (Măcăleandru)
      - Phoenicurus spp. (Codroşi)
      - Monticola saxatilis (Mierlă de piatră)
      Remizidae
      - Remiz pendulinus (Piţigoi pungar, Boicuş)
      Sturnidae
      - Sturnus roseus (Pastor roseus) (Lăcustar)
      Emberizidae
      - Emberizacia (Presură de munte)
      Sylviidae
      - Cettia cetti (Stufărica)
      - Locustella spp. (Greuşel)
      - Phylloscopus spp. (Pitulice)
      - Regulus spp. (Auşel) Muscicapidae
      - Muscicapa striata (Muscarul sur)
      Timaliidae
      - Panurus biarmicus (Piţigoi de stuf)
      Paridae
      - Aegithalos caudatus (Piţigoiul codat)
      Sittidae
      - Sitta europaea (Scorţarul, Toiul)
      Tichodromadidae
      - Tichodroma muraria (Fluturaşul de stâncă)
      Oriolidae
      - Oriolus oriolus (Grangurul)
      Corvidae
      - Nucifraga caryocatactes (Alunarul)
      - Corvus corax (Corbul)
      Passeridae
      - Passer hispaniolensis (Vrabia spaniolă)
      Emberizidae
      - Emberiza meianocephala (Presură cu cap negru)
      - Miliaria calandra (Presură sură)
      Fringillidae
      - Serinus serinus (Cănăraş)
      - Carduelis spp. (Sticleţi, Scatii, Inăriţe, Florinţi)
      - Carpodacus erythrinus (Mugurar roşu)
      - Coccothraustes coccothraustes (Botgros)
      REPTILE
      SAURIA
      Lacertidae
      - Lacerta praticola (Şopârlă de luncă)
      - Eremias arguta (Şopârliţă/şopârlă de nisip)
      Anguidae
      - Anguis fragilis (Năpârcă, Şarpele de sticlă)
      OPHIDIA
      Colubridae
      - Coluber caspius (Şarpele de stepă, Şarpele rău)
      Viperidae
      - Vipera berus (Viperă comună)
      AMFIBIENI
      CAUDATA
      Salamandridae
      - Triturus alpestris alpestris (Tritonul de munte)
      - Triturus vulgaris vulgaris (Tritonul comun)
      - Salamandra salamandra (Salamandră)
      ANURA
      Bufonidae
      - Bufobufo (Broască râioasă brună)
      Ranidae
      - Rana temporaria (Broască roşie de munte)
      - Rana lessonae (Broască verde de baltă)
      PEŞTI
      SALMONIFORMES
      Salmonidae
      - Hucho hucho (Lostriţă)
      CYPRINIFORMES
      Cyprinidae
      - Scardinius racovitzai (Roşioară de Peţea)
      - Leuciscus (Petroleuciscus) borysthenicus (Cernuşcă)
      - Carassius carassius (Caracudă) GADIFORMES
      Gadidae
      - Lota lota (Mihalţ)
      PERCIFORMES
      Percidae
      - Stizostedion volgensis (Şalău vărgat)
      - Romanichtyis valsanicola (Asprete, Poprete)
      - Percarina demidoffi (Percarina)
      Gobiidae
      - Proterorhinus marmoratus (Guvid de baltă)
      - Neogobius syrman (Guvid de Babadag)
      SCORPAENIFORMES
      Cottidae
      - Cottus poecilopus
      NEVERTEBRATE
      ARTHROPODA
      INSECTA
      Coleoptera (Gândaci)
      - Chrysobothrys leonhardi
      - Scarabaeus affinis
      - Brachyta balcanica
      - Pedostrangalia verticalis
      - Calchaenesthes oblongomaculata
      - Neodorcadion exornatum
      - Xylosteus spinolae spinolae
      Lepidoptera (Fluturi diurni şi nocturni)
      - Apatura metis
      - Arethusana arethusa arethusa
      - Argynnis laodice
      - Arida (Eumedonia) eumedon
      - Boloria (Clossiana) titania transsylvanica
      - Boloria aquilonaris
      - Catocala diversa
      - Coenonympha leander
      - Coenonympha tullia tullia
      - Colias chrysotheme
      - Conisania poelli ostrogovichi
      - Cucullia balsamitae
      - Cuculia biornata
      - Cuculia gnaphalii
      - Cupido osiris
      - Dasypolia templi koenigi
      - Diachrysia chryson deltaica
      - Erebia sudetica radnaensis
      - Erebia pharte
      - Erebia gorge
      - Erebia melas runcensis
      - Erebia melas carpathicola
      - Euchloe ausonia taurica
      - Everes alcetas
      - Grammia quenseli
      - Heteropterus morpheus
      - Hyponephele lupinus lupinus
      - Hyponephele lycaon
      - Kentrochrysalis elegans steffensi
      - Kirinia roxelana
      - Lasiocampa eversmanni
      - Lamonia balcanica
      - Lychaena hippothoe hippothoe
      - Maculinea alcon
      - Muschampia cribrellum
      - Muschampia tessellum
      - Neptis hylas (sappho)
      - Oxytripia orbiculosa
      - Paradrymonia vittata bulgarica
      - Pericalia matronula
      - Peridea korbi herculana
      - Phyllodesma ilicifolia ilicifolia
      - Pieris ergane
      - Plebeius sephirus
      - Piusia putnami gracilis
      - Plusidia cheiranthi
      - Polia cherrug
      - Potyommatus amandus
      - Pseudophilotes bavius egea
      - Psodos quadrifaria
      - Pyrgus sidae sidae
      - Pyrocieptria cora
      - Rileyiana fovea
      - Rhypariorides metelkana
      - Schinia cognata
      - Schistostege decussata dioszeghyi
      - Spaelotis suecica gylkosi
      - Tomares nogelii dobrogensis
      - Zerynthia (Allancastria) cerisy ferdinandi
      - Zygaena laeta orientis
      - Zygaena nevadensis gheorghenica
      Orthoptera (Greieri, Cosaşi)
      - Capraiscola ebneri
      - Chorthippus acroleucus
      - Isophya dobrogensis
      - Metrioptera domogledi
      - Miramella (Capraiuscola) ebneri
      - Odontopodisma acuminata
      - Odontopodisma carpathica
      - Odontopodisma montana
      - Onconotus servi/lei
      - Podismopsis transsylvanica
      - Poecilimon intermedius
      - Uvarovitettix transsylvanica
      - Zubovskya banatica
      MOLLUSCA
      Gastropoda (Melci)
      - Alopia sp.
      - Bathyomphalus contortus
      - Cochlodina marisi
      - Graciliaria inserta
      - Gyraulus crista
      - Herilla ziegleri dacica
      - Holandrina holandri
      - Melanopsis parreyssi
      - Physa fontinalis
      - Psudalinda sp.
      - Serrulina serrulata
      - Theodoxus prevostianus
      Bivalvia
      - Adacna fragilis
      - Hypanis plicata reliefa
      - Monodacna colorata
      - Pseudanodonta complanata
      b)PLANTE
      Asteraceae
      - Achillea impatiens
      - Andryala levitomentosa
      - Artemisia lerchiana
      - Centaurea ruthenica
      - Centaurea varnensis
      Brassicaceae
      - Alyssum caliacre
      Caryophyllaceae
      - Dianthus dobrogensis
      - Dianthus trifasciculatus ssp. parviflorus
      - Silene thymifolia
      - Stellaria longifolia
      Cyperaceae
      - Carex chordorrhiza
      - Carex lachenalii
      - Rhynchospora alba
      - Schoenus ferugineus
      Euphorbiaceae
      - Euphorbia carpatica
      Fabaceae
      - Astragalus excapus
      Dipsacaceae
      - Cephalaria radiata
      Ericaceae
      - Arctostaphylos uva-ursi (Strugurii ursului)
      - Vaccinium uliginosus
      Gentianaceae
      - Lomantogonium carinthiacum
      Liliaceae
      - Tofieldia calycuta
      Linaceae
      - Linum pallasianum ssp. borzaeanum
      Lycopodiaceae
      - Lycopodium inundatum
      Salicaceae
      - Salix bicolor
      Scrophulariaceae
      - Pedicularis sylvatica (Vârtejul pământului)
      Paeoniaceae
      - Paeonia tenuifolia (Bujor)
      Poaceae
      - Corynephorus canescens
      - Elymus farctus ssp. bessarabicus (Pir de mare)
      - Leymus sabulosus (Perişor)
      - Sesleria uliginosa
      Polygonaceae
      - Polygonum alpinum (Troscot de munte)
      Portulacaceae
      - Montia minor
      Rosaceae
      - Potentilla haynaldiana
      Zygophyllaceae
      - Nitraria schoberi (Gărdurariţă)

      ANEXA Nr. 5A: SPECII DE INTERES COMUNITAR. Specii de plante şi de animale de interes comunitar, cu excepţia speciilor de păsări, a căror prelevare din natură şi exploatare fac obiectul măsurilor de management

      (1)Speciile care figurează în această anexă sunt indicate:
      a)prin numele speciei ori al subspeciei; sau
      b)prin ansamblul speciilor ce aparţin unui taxon superior ori unei părţi din acel taxon.
      (2)_
      a)ANIMALE VERTEBRATE
      MAMIFERE
      CARNIVORA
      Canidae
      - Caniş aureus (Şacal/Lup auriu)
      Mustelidae
      - Martes martes (Jder de copac)
      - Mustela putorius (Dihor de casă)
      ARTIODACTYLA
      Bovidae
      - Rupicapra rupicapra (Capră neagră)
      AMFIBIENI
      ANURA
      Ranidae
      - Rana esculenta (Broască verde de lac)
      - Rana ridibunda (Broască verde mare de lac)
      - Rana temporaria (Broască roşie de munte)
      PEŞTI
      ACIPENSERIFORMES
      Acipenseridae
      - Toate speciile
      CLUPEIFORMES
      Clupeidae
      - Alosa spp. (Scrumbii)
      SALMONIFORMES
      Salmonidae
      - Thymallus thymallus (Lipanul)
      Cyprinidae
      - Barbus barbus (Mreana)
      - Barbus meridionalis (Moioagă)
      - Rutiluspigus (Babuşcă de Tur)
      PERCIFORMES
      Percidae
      - Zingel zingel (Pietrar)
      NEVERTEBRATE
      MOLLUSCA
      GASTROPODA-STYLOMMATOPHORA
      Helicidae
      - Helixpomatia (Melcul de livadă)
      HIRUDINOIDEA-ARHYNCHOBDELLAE
      Hirudinidae
      - Hirudo medicinalis (Lipitoare medicinală)
      ARTHROPODA
      CRUSTACEA-DECAPODA
      Astacidae
      - Astacus astacus (Rac de râu)
      b)PLANTE
      LICHENES
      Cladoniaceae
      - Cladonia subgenus Cladina
      BRYOPHYTA
      MUSCI
      Leucobryaceae
      - Leucobryum glaucum
      Sphagnaceae
      - Sphagnum spp. (Muşchi de turbă)
      PTERIDOPHYTA
      - Lycopodium spp. (Pedicuţă)
      ANGIOSPERMAE
      Amaryllidaceae
      - Galanthus nivalis (Ghiocel alb)
      Asteraceae (Compositae)
      - Amica montana (Arnică)
      - Artemisia eriantha
      Gentianaceae
      - Gentiana lutea (Ghinţură)
      Lilliaceae
      - Ruscus acuteatus (Ghimpe)

      ANEXA Nr. 5B: SPECII DE ANIMALE DE INTERES NAŢIONAL ale căror prelevare din natură şi exploatare fac obiectul măsurilor de management

      (1)Speciile care figurează în această anexă sunt indicate:
      a)prin numele speciei ori al subspeciei; sau
      b)prin ansamblul speciilor ce aparţin unui taxon superior ori unei părţi din acel taxon.
      (2)_
      a)ANIMALE VERTEBRATE
      MAMIFERE
      LAGOMORPHA
      Lepuridae
      - Lepus europaeus (Iepure de câmp)
      - Oryctolagus cuniculus (Iepurele de vizuină)
      RODENTIA
      Sciuridae
      - Sciurus vulgaris (Veveriţă)
      - Marmota marmota (Marmotă)
      Myocastoridae
      - Myocastor coypus (Nutrie)
      Muridae
      - Ordratra zibethicus
      CARNIVORA
      Canidae
      - Nyctereutes procyonoides (Câine enot/Bursuc cu barbă)
      - Vulpes vulpes (Vulpe)
      Mustelidae
      - Martes foina (Jder de piatră/Beică)
      - Mustela erminea (Helge/Hermină)
      - Mustela nivalis (Nevăstuică)
      - Mustela vison (Nurcă Americană)
      - Meles meles (Bursuc/Viezure)
      ARTIODACTYLA
      Cervidae
      - Capreolus capreolus (Căprioară)
      - Cervus elaphus (Cerb)
      - Dama dama (Cerb lopătar)
      - Ovis ammon musimon (Muflon)
      Suidae
      - Susscrofa (Mistreţ)
      PEŞTI
      PERCIFORMES
      Gobiidae
      - Neogobius eurycephalus (Guvid cu cap mare)
      - Zosterisessor ophiocephalus (Guvid de iarbă)
      - Mesogobius batrachocephalus (Hanos)

      ANEXA Nr. 5C: SPECII DE INTERES COMUNITAR a căror vânătoare este permisă

      PĂSĂRI
      ANSERIFORMES
      Anatidae
      - Anser albifrons (Gârliţă mare)
      - Anser fabalis (Gâscă de semănătură)
      - Anser anser (Gâscă de vară)
      - Anas penelope (Raţă fluierătoare)
      - Anas platyrhynchos (Raţă mare)
      - Anascrecca (Raţă pitică)
      - Anasclypeata (Raţă lingurar)
      - Anas strepera (Raţă pestriţă)
      - Anas acuta (Raţă suliţar)
      - Anas querquedula (Raţă cârâitoare)
      - Aythya ferina (Raţă cu cap castaniu)
      - Aythya fuligula (Raţă moţată)
      - Aythya marila (Raţă cu cap negru)
      - Bucephala clangula (Raţă sunătoare)
      GALLIFORMES
      Tetraonidae
      - Tetrastes bonasia (Bonasa bonasia) (Ierunca)
      - Tetrao urogallus (Cocoş de munte)
      Phasianidae
      - Perdix perdix (Potârniche)
      - Coturnix coturnix (Prepeliţă)
      - Phasianus colchicus (Fazan)
      GRUIFORMES
      Rallidae
      - Gallinula chloropus (Găinuşă de baltă)
      - Fulica atra (Lişiţă)
      CHARADRIIFORMES
      Scolopacidae
      - Lymnocryptes mini mus (Becaţină mică)
      - Gallinago gallinago (Becaţină comună)
      - Scolopax rusticola (Sitarul de pădure)
      COLUMBIFORMES
      Columbidae
      - Columba oenas (Porumbel de scorbură)
      - Columba palumbus (Porumbel gulerat)
      - Streptopelia decaocto (Guguştiuc)
      - Streptopelia turtur (Turturică)
      PASERIFORMES
      Alaudidae
      - Alauda arvensis (Ciocârlie de câmp) Corvidae
      - Garrulus glandarius (Gaiţă)
      - Pica pica (Coţofană)
      - Corvus monedula (Stăncuţă)
      - Corvus frugilegus (Cioară de semănătură)
      - Corvus corone corone (Cioară neagră)
      - Corvus corone cornix (Cioară grivă)
      - Corvus corone sardonius (Cioară grivă sudică)
      Sturnidae
      - Sturnus vulgaris (Graurul comun)
      - Sturnus vulgaris balcanicus (Graurul dobrogean)
      Turdidae/Muscicapidae
      - Turdus viscivorus (Sturzul de vâsc)
      - Turdus philomelos (Sturzul cântător)
      - Turdus Hiacus (Sturzul de vii)
      - Turdus pilaris (Cocoşar)

      ANEXA Nr. 5 D: SPECII DE PĂSĂRI DE INTERES COMUNITAR a căror comercializare este permisă

      ANSERIFORMES

      ANEXA Nr. 5E: SPECII DE PĂSĂRI DE INTERES COMUNITAR a căror comercializare este permisă în condiţii speciale

      ANSERIFORMES
      Anatidae
      - Anser albifrons albifrons (Gârliţa mare)
      - Anser anser (Gâscă mare)
      - Anas penelope (Raţa fluierătoare)
      - Anas crecca (Raţa mică)
      - Anas acuta (Raţa suliţar)
      - Anas clypeata (Raţa lingurar)
      - Aythya ferina (Raţa cu cap castaniu)
      - Aythya fuligula (Raţa moţată)
      - Aythya marila (Raţa cu cap negru)
      - Melanitta nigra (Raţa neagră)
      GALLIFORMES
      Tetraonidae
      - Tetrao urogallus (Cocoş de munte)
      GRUIFORMES
      Rallidae
      - Fulica atra (Lişiţa)
      CHARADRIIFORMES
      Charadriide
      - Pluvialis apricaria (Ploier auriu)
      Scolopacidae
      - Lymnocryptes minimus (Becaţină mică)
      - Gallinago gallinago (Becaţină comună)
      - Scolopax rusticola (Sitar de pădure)

      ANEXA Nr. 6: METODE ŞI MIJLOACE de captură şi ucidere şi modalităţi de deplasare interzise în vederea capturării sau uciderii

      a)Mijloace neselective:
      MAMIFERE
      - Animale captive, eventual orbite sau mutilate, utilizate ca momeală vie;
      - Aparatură audio, dispozitive electrice şi electronice capabile să le ucidă sau să le ameţească;
      - Surse luminoase artificiale;
      - Oglinzi şi alte mijloace ce pot cauza orbirea;
      - Mijloace de luminare a ţintelor;
      - Dispozitive de ochire pentru tir de noapte, care conţin un amplificator de imagine sau un convertizor electronic de imagine;
      - Explozivi;
      - Fileuri/năvoade/plase neselective în principiu sau prin modul de utilizare;
      - Capcane neselective în principiu sau prin modul de utilizare;
      - Arbalete;
      - Otrăvuri şi momeli otrăvite sau care conţin anestezice;
      - Gazare sau afumare;
      - Arme semiautomate sau automate al căror încărcător poate conţine mai mult de două cartuşe.
      PEŞTI
      - Otrăviri;
      - Explozivi, curent electric;
      - Tipuri de plase/setei interzise.
      PĂSĂRI
      - Laţuri, sârme, cârlige, păsări oarbe sau mutilate, folosite ca momeală vie;
      - Aparatură audio, dispozitive electrice şi electronice capabile să le ucidă sau să le ameţească;
      - Surse de lumină artificială, oglinzi, dispozitive pentru luminarea ţintelor;
      - Dispozitive de ochire pentru tir de noapte, care conţin un amplificator de imagine sau un convertizor electronic de imagine;
      - Explozivi;
      - Plase, capcane, momeli otrăvite sau tranchilizante;
      - Arme semiautomate sau automate al căror încărcător poate conţine mai mult de două cartuşe.
      b)Modalităţi de deplasare:
      - Pe cale aeriană;
      - Vehicule terestre cu motor în funcţiune;
      - Bărci care se deplasează cu o viteză mai mare de 5 km pe oră. Pentru navigaţia maritimă, se poate autoriza, din motive de siguranţă, utilizarea bărcilor cu motor cu o viteză până la 18 km/h.
      Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor informează Comisia Europeană cu privire la toate autorizaţiile acordate.

      ANEXA Nr. 7: CRITERII pentru selectarea siturilor eligibile în vederea identificării ca situri de importanţă comunitară şi pentru desemnarea lor ca arii speciale de conservare

      I.Etapa 1: Evaluarea la nivel naţional a importanţei relative a siturilor pentru fiecare habitat natural de tipul celor din anexa nr. 2 şi pentru fiecare specie din anexa nr. 3 (incluzând habitatele naturale prioritare şi speciile prioritare)
      A.Criterii de evaluare a siturilor pentru un habitat natural prevăzut în anexa nr. 2:
      a)gradul de reprezentativitate a tipului de habitat natural din aria (situl) respectiv;
      b)suprafaţa ariei acoperită de tipul de habitat natural, în comparaţie cu suprafaţa totală acoperită de acel habitat natural în cadrul întregului teritoriu naţional;
      c)gradul de conservare a structurilor şi funcţiilor tipului de habitat natural în cauză şi posibilităţi de refacere/reconstrucţie;
      d)evaluarea globală a valorii ariei respective pentru conservarea tipului de habitat natural respectiv.
      B.Criterii de evaluare a siturilor pentru speciile cuprinse în anexa nr. 3:
      a)mărimea şi densitatea populaţiilor speciilor prezente în aria respectivă, în relaţie cu populaţiile prezente în cadrul întregului teritoriu naţional;
      b)gradul de conservare a trăsăturilor habitatului care este important pentru speciile respective şi pentru posibilităţile de restaurare;
      c)gradul de izolare a populaţiilor prezente în situl respectiv în relaţie cu distribuţia naturală a speciilor;
      d)evaluarea globală a valorii sitului pentru conservarea speciilor respective.
      C.Pe baza acestor criterii se vor clasifica siturile propuse pe listele naţionale ca situri eligibile pentru identificarea ca situri de importanţă comunitară, conform valorii lor relative pentru conservarea fiecărui habitat natural prevăzut în anexa nr. 2 sau a fiecărei specii prevăzute în anexa nr. 3.
      D.Această listă va conţine siturile care au tipurile de habitate naturale prioritare şi speciile prioritare selectate pe baza criteriilor conţinute la lit. A şi B.
      II.Etapa 2: Evaluarea importanţei comunitare a siturilor incluse pe listele naţionale
      1.Toate siturile identificate de statele membre în etapa 1, care conţin tipuri de habitate naturale prioritare şi/sau specii prioritare, vor fi considerate situri de importanţă comunitară.
      2.Evaluarea importanţei comunitare pentru alte situri din listele statelor membre, avându-se în vedere contribuţia acestora pentru menţinerea sau restabilirea cu un statut favorabil de conservare a unui habitat natural cuprins în anexa nr. 2 sau a unei specii cuprinse în anexa nr. 3 şi/sau având legătură cu "Natura 2000", va ţine seama de următoarele criterii:
      a)valoarea relativă a sitului la nivel naţional;
      b)poziţia geografică a sitului în legătură cu rutele de migrare a speciilor cuprinse în anexa nr. 3 şi acolo unde acesta aparţine unui ecosistem situat pe ambele părţi ale uneia sau mai multor frontiere comunitare;
      c)suprafaţa totală a sitului;
      d)numărul de habitate naturale (anexa nr. 2) şi de specii (anexele nr. 3 şi 4) prezente în situl respectiv;
      e)valoarea ecologică globală a sitului respectiv pentru regiunile biogeografice în cauză.

      ANEXA Nr. 8: STUDII ŞI CERCETĂRI necesare pentru asigurarea protecţiei, managementului şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de păsări

      a)Listele naţionale ale speciilor ameninţate cu dispariţia sau ale celor periclitate, ţinându-se cont de arealul natural de distribuţie al acestora
      b)Enumerarea şi descrierea din punct de vedere ecologic a zonelor situate de-a lungul rutelor de migraţie şi care au o importanţă deosebită pentru speciile migratoare, în special ca zone de iernat şi cuibărit
      c)Prezentarea datelor referitoare la nivelul populaţiilor speciilor migratoare, ca rezultat al studiilor realizate pe baza metodei de inelare
      d)Evaluarea influenţei metodelor de capturare a păsărilor sălbatice asupra nivelelor populaţionale
      e)Dezvoltarea sau îmbunătăţirea metodelor ecologice de prevenire a pagubelor cauzate de păsări
      f)Determinarea rolului anumitor specii ca indicatori ai poluării mediului
      g)Studierea efectelor adverse ale poluării chimice asupra nivelurilor populaţionale ale speciilor de păsări.
      Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 442 din data de 29 iunie 2007
      *) în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 29 iunie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate" se înlocuieşte cu sintagma "Ministerul Mediului".

    • LEGEA APELOR Nr. 107 din 25 septembrie 1996

      Parlamentul României adoptă prezenta lege.

       

      CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

      Art. 1
      (1)Apele reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element indispensabil pentru viaţă şi pentru societate, materie primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi cale de transport, factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic.
      (11)Apa nu este un produs comercial oarecare, ci este un patrimoniu natural care trebuie protejat, tratat şi apărat ca atare.
      (2)Apele fac parte din domeniul public al statului. Cunoaşterea, protecţia, punerea în valoare şi utilizarea durabilă a resurselor de apă sunt acţiuni de interes general.
      (3)Dreptul de folosinţă, cât şi obligaţiile corespunzătoare rezultate din protecţia şi conservarea resurselor de apă vor fi exercitate în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu excepţia apelor geotermale pentru care se vor adopta reglementări specifice.
      (4)Apele, malurile şi albiile acestora, indiferent de persoana fizică sau juridică care le administrează, sunt supuse dispoziţiilor prezentei legi, precum şi prevederilor din convenţiile internaţionale la care România este parte.
      (5)Sunt, de asemenea, supuse dispoziţiilor prezentei legi lucrările care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele şi prin care, direct ori indirect, se produc modificări temporare sau definitive asupra calităţii apelor ori regimului de curgere a acestora.
      (6)Conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea mediului acvatic, în condiţiile utilizării durabile a resurselor de apă, au la bază principiile precauţiei, prevenirii, evitării daunelor la sursă şi poluatorul plăteşte şi trebuie să ţină seama de vulnerabilitatea ecosistemelor acvatice situate în Delta Dunării şi în Marea Neagră, deoarece echilibrul acestora este strâns influenţat de calitatea apelor interioare care se varsă în acestea.
      Art. 2
      Prevederile prezentei legi au ca scop:
      a)conservarea, dezvoltarea şi protecţia resurselor de apă, precum şi asigurarea unei curgeri libere a apelor;
      b)protecţia împotriva oricărei forme de poluare şi de modificare a caracteristicilor resurselor de apă, a malurilor şi albiilor sau cuvetelor acestora;
      c)atingerea obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane;
      d)conservarea şi protejarea ecosistemelor acvatice;
      e)asigurarea alimentării cu apă potabilă a populaţiei şi a salubrităţii publice;
      f)gospodărirea durabilă a apei şi repartiţia raţională şi echilibrată a acestei resurse, cu menţinerea şi cu ameliorarea calităţii şi regenerării naturale a apelor;
      g)apărarea împotriva inundaţiilor şi oricăror alte fenomene hidrometeorologice periculoase;
      g1)managementul riscului la inundaţii, cu scopul de a reduce consecinţele negative pentru sănătatea umană, mediu, patrimoniul cultural şi activitatea economică;
      h)satisfacerea cerinţelor de apă ale agriculturii, industriei, producerii de energie, a transporturilor, aquaculturii, turismului, agrementului şi sporturilor nautice, ca şi ale oricăror alte activităţi umane.
      i)integrarea aspectelor cantitative şi calitative atât pentru apele de suprafaţă, cât şi pentru apele subterane care aparţin aceluiaşi sistem ecologic, hidrologic şi hidrogeologic;
      j)asigurarea protecţiei ecosistemelor acvatice situate în imediata vecinătate a coastelor, în golfuri sau aflate în Marea Neagră;
      k)promovarea utilizării durabile a apelor pe baza protecţiei pe termen lung a resurselor disponibile de apă;
      l)conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea mediului acvatic prin măsuri specifice pentru reducerea progresivă a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanţe prioritare şi încetarea sau eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanţe prioritar periculoase;
      m)reducerea progresivă a poluării apelor subterane şi prevenirea poluării ulterioare;
      n)atingerea obiectivelor Convenţiei pentru protecţia Mării Negre împotriva poluării în ceea ce priveşte încetarea sau eliminarea etapizată a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanţe prioritare pentru atingerea în mediul marin a concentraţiilor acestor substanţe aproape de valorile fondului natural şi aproape de valoarea zero pentru substanţele de sinteză;
      o)prevenirea deteriorării ulterioare, protecţia şi îmbunătăţirea stării ecosistemelor acvatice şi, în ceea ce priveşte cerinţele de apă, a ecosistemelor terestre şi a zonelor umede ce depind în mod direct de ecosistemele acvatice.
      Art. 21
      (1)Obiectivele de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane sunt:
      a)prevenirea deteriorării tuturor corpurilor de apă de suprafaţă;
      b)protecţia şi îmbunătăţirea calităţii corpurilor de apă de suprafaţă în scopul atingerii stării bune a acestora, în conformitate cu prevederile anexei nr. 11, până la data de 22 decembrie 2015;
      c)protecţia şi îmbunătăţirea tuturor corpurilor de apă artificiale sau puternic modificate în scopul realizării unui potenţial ecologic bun sau a unei stări chimice bune a acestora, în conformitate cu prevederile anexei nr. 11, până la data de 22 decembrie 2015;
      d)reducerea progresivă a poluării datorate substanţelor prioritare şi încetarea sau eliminarea treptată a evacuărilor şi a pierderilor de substanţe prioritar periculoase, în conformitate cu Lista substanţelor prioritare în domeniul apei, prevăzută în anexa nr. 5;
      e)prevenirea sau limitarea aportului de poluanţi în apele subterane şi prevenirea deteriorării stării tuturor corpurilor de apă subterane;
      f)protecţia şi îmbunătăţirea calităţii corpurilor de apă subterane şi asigurarea unui echilibru între debitul prelevat şi reîncărcarea apelor subterane, cu scopul realizării unei stări bune a apelor subterane, în conformitate cu prevederile anexei nr. 11, până la data de 22 decembrie 2015;
      g)inversarea oricărei tendinţe semnificative şi durabile de creştere a concentraţiei oricărui poluant rezultate din impactul activităţii umane, pentru a reduce în mod progresiv poluarea apei subterane.
      (2)Condiţiile şi obiectivele de protecţie a apelor şi mediului acvatic, specifice zonelor protejate cuprinse în anexa nr. 12, trebuie să fie îndeplinite până la data de 22 decembrie 2015, cu excepţia cazului când este altfel prevăzut în legislaţia pe baza căreia au fost stabilite în mod individual aceste zone protejate.
      (3)În cazul în care unui corp de apă dat îi sunt aplicabile mai mult decât un obiectiv dintre cele prevăzute la alin. (1) şi (2), corpul de apă trebuie să îndeplinească cel mai sever dintre aceste obiective.
      Art. 22
      (1)În scopul realizării unei protecţii eficiente şi integrate a tuturor apelor şi a mediului acvatic şi al realizării obiectivelor de protecţia apelor şi mediului acvatic ale prezentei legi, se vor realiza delimitarea corpurilor de apă şi desemnarea corpurilor de apă artificiale sau puternic modificate, în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa nr. 13.
      (2)Un corp de apă de suprafaţă este desemnat ca fiind artificial sau puternic modificat, atunci când:
      a)schimbările caracteristicilor hidromorfologice ale acestui corp de apă, necesare pentru atingerea stării ecologice bune, ar putea avea efecte negative importante asupra mediului în general, navigaţiei, inclusiv amenajarea facilităţilor portuare sau de agrement, activităţilor pentru scopul cărora este stocată apa, cum sunt alimentarea cu apă, producerea de energie sau irigaţiile, regularizarea curgerii apei, apărarea împotriva inundaţiilor, drenajul terenurilor şi a altor activităţi egale ca importanţă cu cele prevăzute pentru dezvoltarea durabilă;
      b)caracteristicile artificiale sau modificate ale corpului de apă, impuse de folosinţele beneficiare, nu pot să fie realizate în mod rezonabil, din motive de fezabilitate tehnică sau costuri disproporţionate, prin alte mijloace care sunt în mod semnificativ opţiuni mai bune din punct de vedere al protecţiei mediului.
      (3)Desemnarea corpurilor de apă artificiale sau puternic modificate, inclusiv motivele desemnării vor fi prezentate în planurile de management ce se constituie ca parte componentă de gospodărire calitativă a schemelor directoare de amenajare şi management ale bazinelor hidrografice, denumite în continuare scheme directoare, şi ulterior revizuite la fiecare 6 ani, în conformitate cu prevederile art. 43.
      Art. 23
      Termenele limită prevăzute la art. 21 pot fi extinse în scopul realizării etapizate a obiectivelor pentru corpurile de apă, numai în situaţia în care nu se produc deteriorări ale stării corpurilor de apă afectate şi atunci când sunt îndeplinite condiţiile următoare:
      a)măsurile identificate pentru îmbunătăţirea stării corpurilor de apă nu pot fi realizate prin mijloace tehnic fezabile, precum şi din considerente economice, până la termenul-limită stabilit la art. 21, din cel puţin unul dintre următoarele motive:
      (i)nivelul îmbunătăţirilor cerute poate fi realizat, din considerente tehnice, numai în etape care depăşesc termenul-limită;
      (ii)finalizarea implementării măsurilor până la termenul-limită este extrem de costisitoare, ducând la costuri disproporţionate;
      (iii)condiţiile naturale nu permit îmbunătăţirea stării corpului de apă până la termenul-limită;
      b)extinderea termenului limită şi motivele acesteia sunt stabilite şi explicate în mod specific în schema directoare;
      c)extinderea termenului trebuie să se limiteze la cel mult două reactualizări ulterioare ale schemei directoare, cu excepţia cazurilor în care condiţiile naturale sunt de aşa natură încât obiectivele nu pot fi realizate în această perioadă;
      d)în schema directoare este prezentat un rezumat al măsurilor necesare pentru a aduce corpurile de apă, în mod progresiv, la starea cerută până la termenul limită extins, motivele pentru orice întârziere semnificativă a realizării măsurilor operaţionale şi planificarea implementării acestora. Orice revizuire a aplicării acestor măsuri şi un rezumat al măsurilor adiţionale se includ, de asemenea, în reactualizările ulterioare ale schemei directoare.
      Art. 24
      În situaţia în care se constată că anumite corpuri de apă sunt foarte afectate de activitatea umană sau condiţiile naturale identificate în conformitate cu art. 43 alin. (14) sunt de asemenea natură încât obiectivele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2) sunt nerealizabile din punct de vedere tehnic ori implică costuri disproporţionate, pot fi adoptate obiective mai puţin severe numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile următoare:
      a)necesităţile socioeconomice şi de protecţie a mediului determinate de astfel de activităţi umane nu pot fi realizate prin alte mijloace care constituie o opţiune semnificativ mai bună din punctul de vedere al protecţiei mediului şi care nu implică cheltuieli disproporţionate;
      b)se asigură atingerea stării ecologice bune sau a potenţialului ecologic bun pentru corpurile de apă de suprafaţă, având în vedere impactul ce nu poate fi evitat în mod rezonabil din cauza naturii activităţii umane sau poluării;
      c)se asigură cele mai mici modificări posibile ale stării bune pentru corpurile de apă subterane, având în vedere impactul ce nu poate fi evitat în mod rezonabil din cauza naturii activităţii umane sau poluării;
      d)nu se produce deteriorarea ulterioară a stării corpurilor de apă;
      e)obiectivele mai puţin severe stabilite, precum şi motivele deciziei de stabilire a acestora sunt menţionate în mod specific în planurile de management prevăzute la art. 43 alin. (1), iar aceste obiective sunt revizuite la fiecare 6 ani.
      Art. 25
      Deteriorarea temporară a stării corpurilor de apă nu se consideră încălcare a prevederilor prezentei legi, dacă aceasta este rezultatul unor circumstanţe cu cauze naturale sau de forţă majoră, care apar în mod excepţional ori care nu pot fi anticipate în mod rezonabil, cum ar fi inundaţiile excepţionale şi seceta prelungită, sau dacă este rezultatul circumstanţelor datorate accidentelor care nu pot fi anticipate în mod rezonabil şi numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
      a)sunt luate toate măsurile pentru prevenirea deteriorării suplimentare a stării corpurilor de apă şi pentru a nu se compromite atingerea obiectivelor de mediu pentru alte corpuri de apă de suprafaţă şi subterane care nu au fost afectate de aceste circumstanţe;
      b)sunt stabilite în planurile de management al bazinului hidrografic condiţiile în care pot fi declarate circumstanţele excepţionale sau care nu pot fi prevăzute în mod rezonabil, inclusiv adoptarea indicatorilor adecvaţi;
      c)sunt incluse în programul de măsuri din schema directoare măsurile ce trebuie luate în astfel de circumstanţe excepţionale, care nu trebuie să compromită refacerea calităţii corpului de apă odată ce circumstanţele încetează;
      d)sunt reanalizate anual efectele circumstanţelor care sunt excepţionale sau care nu pot fi în mod rezonabil prevăzute anual în conformitate cu prevederile art. 23 lit. a) şi sunt luate toate măsurile fezabile în scopul aducerii corpului de apă la starea sa anterioară efectelor acelor circumstanţe, de îndată ce este posibil ca acestea să fie implementate;
      e)este cuprins un rezumat al efectelor circumstanţelor şi al măsurilor luate sau ce urmează a fi luate în conformitate cu prevederile lit. a) şi d) în schema directoare la următoarea reactualizare a acesteia.
      Art. 26
      (1)În cadrul fiecărui district de bazin hidrografic se identifică toate corpurile de apă folosite pentru captarea apei destinate consumului uman, care furnizează în medie mai mult de 10 m3/zi sau care deservesc mai mult de 50 de persoane, precum şi acele corpuri de apă care se intenţionează să se folosească în viitor în acest scop.
      (2)Corpurile de apă utilizate pentru captarea apei destinate consumului uman, care furnizează în medie mai mult de 100 m3/zi, se monitorizează în conformitate cu prevederile anexei nr. 13.
      Art. 27
      (1)Obiectivele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2) nu se consideră neîndeplinite atunci când:
      a)nerealizarea unei stări bune a apelor subterane, a unei stări ecologice bune sau, acolo unde este cazul, a unui potenţial ecologic bun ori nerealizarea prevenirii deteriorării stării corpului de apă de suprafaţă sau subterană este rezultatul unor noi modificări ale caracteristicilor fizice ale unui corp de apă de suprafaţă sau al modificării nivelului corpurilor de apă subterane;
      b)nerealizarea prevenirii deteriorării de la starea foarte bună la starea bună a corpurilor de apă este rezultatul unor noi activităţi umane, în scopul dezvoltării durabile.
      (2)Prevederile alin. (1) se aplică numai atunci când sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
      a)sunt luate toate măsurile pentru reducerea impactului negativ asupra stării corpurilor de apă;
      b)motivele acestor modificări sau alterări sunt stabilite şi explicate în mod specific în planul de management, iar obiectivele sunt revizuite la fiecare 6 ani;
      c)motivele acestor modificări sau alterări sunt de interes public deosebit şi/sau beneficiile aduse mediului ori societăţii de realizarea obiectivelor prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2) sunt depăşite de beneficiile noilor modificări sau alterări aduse sănătăţii umane, menţinerii siguranţei populaţiei ori dezvoltării durabile;
      d)deservirea folosinţelor beneficiare, care a condus la acele modificări sau alterări ale corpurilor de apă, nu poate fi realizată, din motive de fezabilitate tehnică sau din cauza costurilor disproporţionate, prin alte mijloace care sunt o opţiune semnificativ mai bună din punctul de vedere al protecţiei mediului.
      Art. 28
      (1)În vederea protecţiei şi conservării resurselor de apă de suprafaţă, evacuările în aceste ape sunt reglementate până la data de 22 decembrie 2012, prin utilizarea unei abordări combinate, prin stabilirea şi implementarea controlului emisiilor, bazat pe cele mai bune tehnici disponibile, sau a valorilor-limită ale emisiilor ori, în cazul presiunilor difuze, a controlului şi a celor mai bune practici din punctul de vedere al mediului, stabilite în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, Hotărârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu orice altă reglementare naţională relevantă conformă cu legislaţia comunitară.
      (2)În cazul în care un obiectiv de calitate sau un standard de calitate, stabilit în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale Hotărârii Guvernului nr. 351/2005, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale oricărei alte reglementări naţionale relevante conforme cu legislaţia comunitară, necesită condiţii mai stricte decât cele rezultate ca urmare a aplicării prevederilor alin. (1), se stabilesc controale mai stricte ale emisiilor.
      Art. 29
      (1)În cazul aplicării prevederilor art. 22-25 şi ale art. 27, trebuie să se asigure că aplicarea acestora nu va exclude sau nu va compromite permanent atingerea obiectivelor prevăzute la art. 21 în alte corpuri de apă din cadrul aceluiaşi district al bazinului hidrografic şi că acest lucru este în conformitate cu alte reglementări în vigoare.
      (2)Etapele pentru asigurarea aplicării noilor prevederi, inclusiv aplicarea prevederilor art. 22-25 şi ale art. 27, garantează cel puţin acelaşi nivel de protecţie cu cel existent în legislaţia în vigoare.
      Art. 210
      Pentru prevenirea deteriorării stării tuturor corpurilor de apă de suprafaţă, în condiţiile aplicării prevederilor art. 25 şi 27, autoritatea publică centrală din domeniul apelor trebuie să prevadă în programele de măsuri din planurile de management, ce se constituie ca parte componentă de gospodărire calitativă a schemelor directoare, măsurile necesare, fără a aduce atingere prevederilor art. 29.
      Art. 211
      (1)Pentru prevenirea şi controlul poluării apelor subterane, autoritatea publică centrală din domeniul apelor elaborează Planul naţional de protecţie a apelor subterane împotriva poluării şi deteriorării, care se adoptă prin hotărâre a Guvernului.
      (2)Planul prevăzut la alin. (1) va include criteriile pentru evaluarea stării chimice bune a apelor subterane şi criteriile pentru identificarea tendinţelor crescătoare semnificative şi durabile în concentraţiile poluanţilor şi pentru definirea punctelor de pornire pentru inversarea acestor tendinţe.
      (3)Măsurile rezultate din aplicarea planului prevăzut la alin. (1) vor fi incluse în programele de măsuri asociate planurilor de management al bazinelor hidrografice.
      Art. 212
      Pentru reducerea treptată a poluării cu substanţe prioritare şi eliminarea treptată a emisiilor, evacuărilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, precum şi prevenirea deteriorării stării tuturor corpurilor de apă de suprafaţă, autoritatea publică centrală din domeniul apelor trebuie să introducă măsurile necesare pentru:
      a)evitarea poluării apelor cu una sau mai multe substanţe prioritar periculoase, prevăzute în anexa nr. 5, care prezintă un risc semnificativ pentru apă sau mediul acvatic, inclusiv pentru apa captată în scop potabil, prin elaborarea de norme de calitate în domeniul apelor, pentru apele de suprafaţă afectate de evacuările ce conţin aceste substanţe, şi a unor măsuri de control al emisiilor principalelor surse ale acestor evacuări, bazate, printre altele, pe luarea în considerare a tuturor măsurilor tehnice de reducere a evacuărilor;
      b)preluarea în legislaţia naţională, în conformitate cu termenele stabilite la nivel comunitar, a noilor norme de calitate în domeniul apelor pentru apele de suprafaţă, în situaţia în care la nivel comunitar se adoptă astfel de norme;
      c)identificarea de noi substanţe prioritar periculoase şi elaborarea, în cel mult 5 ani de la identificare, a normelor de calitate adecvate în domeniul apelor de suprafaţă şi a măsurilor pentru controlul emisiilor din principalele surse punctiforme.
      d)actualizarea periodică, prin hotărâre a Guvernului, a Listei substanţelor prioritare în domeniul apei prevăzute în anexa nr. 5, precum şi a normelor de calitate prevăzute la lit. b)
      Art. 213
      Autoritatea publică centrală din domeniul apelor trebuie să prevadă în programele de măsuri din planurile de management măsurile necesare pentru prevenirea deteriorării stării tuturor corpurilor de apă subterane, în condiţiile aplicării prevederilor art. 25 şi 27, fără a aduce atingere prevederilor art. 29, inclusiv prin interzicerea evacuărilor directe de poluanţi în apele subterane, cu excepţiile prevăzute la art. 20 şi în anexa nr. 3, lit. C "Conţinutul programelor de măsuri".
      Art. 214
      Autoritatea publică centrală din domeniul apelor trebuie să prevadă în programele de măsuri din planurile de management măsurile necesare pentru inversarea tendinţei semnificative şi susţinute de creştere a concentraţiei oricărui poluant rezultate din impactul activităţii umane în conformitate cu prevederile art. 25 şi 27, fără a aduce atingere prevederilor art. 29, în scopul reducerii în mod treptat a poluării apei subterane.
      Art. 3
      (1)Aparţin domeniului public al statului apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km2, malurile şi cuvetele lacurilor, precum şi apele subterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul valorificabil, marea teritorială şi fundul apelor maritime.
      (2)Albiile minore ale cursurilor de apă cu lungimi mai mici de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc suprafaţa de 10 km2, pe care apele nu curg permanent, aparţin deţinătorilor, cu orice titlu, ai terenurilor pe care se formează sau curg. Proprietarii acestor albii trebuie să folosească aceste ape în concordanţă cu condiţiile generale de folosire a apei în bazinul respectiv.
      (3)Insulele, care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei, aparţin proprietarului albiei apei.
      (31)Pentru lacurile de acumulare permanente a căror execuţie a fost finanţată din fonduri alocate de la bugetul de stat, suprafeţele din lac aflate sub cota coronamentului barajului fac parte din domeniul public al statului şi se includ în categoria terenurilor acoperite de apă, asimilându-se cu noţiunea de albie minoră.
      (4)Apa subterană poate fi folosită de proprietarul terenului, numai în măsura în care este utilizată conform art. 9 alin. (2).
      (5)Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) pepinierele şi crescătoriile piscicole aflate în afara cursurilor de apă.
      Art. 4
      (1)Resursele de apă, de suprafaţă şi subterane sunt monopol natural de interes strategic. Stabilirea regimului de folosire a resurselor de apă, indiferent de forma de proprietate, este un drept exclusiv al Guvernului, exercitat prin autoritatea publică centrală din domeniul apelor.
      (2)Apele din domeniul public se dau în administrare Regiei Autonome "Apele Române" de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, în condiţiile legii.
      (3)Reglementarea navigaţiei şi a activităţilor conexe acesteia pe căile navigabile se face de către Ministerul Transporturilor, prin unităţi de profil.
      (4)Faza atmosferică a circuitului apei în natură poate fi modificată artificial numai de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi de cei autorizaţi de acesta, în condiţiile legii.
      Art. 5
      (1)Apele utilizate pentru prelevarea de apă în scopul potabilizării, identificate conform art. 26, se protejează pentru evitarea alterării calităţii acestora, pentru a reduce nivelul de tratare în procesul de producere a apei potabile, în vederea menţinerii parametrilor de calitate prevăzuţi în Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pentru îndeplinirea obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane stabilite la art. 21. În jurul surselor şi instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă, al surselor de ape minerale şi al lacurilor terapeutice se instituie zone de protecţie sanitară cu regim sever sau cu regim de restricţii, precum şi perimetre de protecţie hidrogeologică. Dreptul de proprietate asupra surselor şi instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă, surselor de ape minerale şi lacurilor şi nămolurilor terapeutice se extinde şi asupra zonelor de protecţie sanitară cu regim sever.
      (2)Regimul de exploatare a apelor subterane, a lacurilor, zonelor umede şi ariilor protejate, a zonelor de protecţie sanitară, precum şi regimul privind navigaţia pe cursurile de apă naturale sau artificiale, pe apele maritime interioare şi pe marea teritorială, ca şi lucrările, construcţiile sau instalaţiile aferente sunt supuse prevederilor prezentei legi şi reglementărilor specifice.
      (3)Regimul de exploatare a fondului piscicol, precum şi exercitarea pescuitului în cursurile de apă naturale sau amenajate sunt supuse prevederilor prezentei legi şi reglementărilor specifice.
      (4)Normele speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi a Ministerului Sănătăţii.
      (5)Supravegherea calităţii apei potabile şi a apei de îmbăiere se asigură de către autoritatea publică centrală din domeniul sănătăţii, precum şi de autorităţile publice locale, conform prevederilor în vigoare.
      Art. 51
      (1)La nivelul fiecărui bazin hidrografic se va stabili un registru al zonelor protejate, care va include toate corpurile de apă folosite pentru prelevare în scopul potabilizării, precum şi celelalte zone protejate cuprinse în anexa nr. 12.
      (2)Registrul zonelor protejate va fi realizat şi reactualizat prin grija Administraţiei Naţionale "Apele Române".
      (3)La nivelul fiecărui district de bazin hidrografic se realizează evaluarea preliminară a riscului la inundaţii, hărţile de hazard şi risc la inundaţii şi planurile de management al riscului la inundaţii, în conformitate cu prevederile art. 762-764.
      (4)Evaluarea preliminară a riscului la inundaţii, hărţile de hazard şi de risc la inundaţii şi planurile de management al riscului la inundaţii se întocmesc conform unei metodologii elaborate de autoritatea publică centrală în domeniul apelor, aprobată prin hotărâre a Guvernului.
      (5)Datele din Registrul zonelor protejate, necesare la elaborarea planurilor de amenajare şi de urbanism, au caracter public şi se pun la dispoziţia celor interesaţi, la cerere, potrivit prevederilor prezentei legi.
      Art. 6
      (1)Activitatea de gospodărire unitară, raţională şi integrată a apelor se organizează şi se desfăşoară pe bazine hidrografice, ca entităţi geografice indivizibile de gospodărire cantitativă şi calitativă a resurselor de apă. Gospodărirea apelor trebuie să considere ca un tot unitar apele de suprafaţă şi subterane, atât sub aspect calitativ şi cantitativ, cât şi al riscului la inundaţii, în scopul dezvoltării durabile.
      (2)Gospodărirea apelor se bazează pe principiul solidarităţii umane şi interesului comun, prin colaborare şi cooperare strânsă, la toate nivelurile administraţiei publice, a utilizatorilor de apă, a reprezentanţilor colectivităţilor locale şi a populaţiei, pentru realizarea maximului de profit social.
      (3)România face parte din bazinul hidrografic internaţional al fluviului Dunărea. Pentru porţiunea din bazinul hidrografic internaţional al fluviului Dunărea care este cuprinsă în teritoriul României, inclusiv apele costiere ale Mării Negre, se elaborează planul de management aferent acestui bazin hidrografic internaţional, componenta de gospodărire calitativă a schemelor directoare.
      (4)Autoritatea competentă pentru elaborarea porţiunii de plan prevăzute la alin. (3) şi pentru managementul riscului la inundaţii este autoritatea publică centrală din domeniul apelor.
      (5)Administrarea bazinelor hidrografice naţionale prevăzute în prezenta lege ca bazine hidrografice se face la nivelul districtelor de bazin de către administraţiile bazinale de apă ale Administraţiei Naţionale "Apele Române".
      (6)La nivel naţional sunt stabilite următoarele districte de bazine hidrografice: Someş-Tisa, Crişuri, Mureş, Banat, Jiu, Olt, Argeş-Vedea, Buzău-Ialomiţa, Siret, Prut-Bârlad şi Dobrogea-Litoral, delimitate potrivit anexei nr. 14.
      Art. 61
      (1)În coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor se înfiinţează Administraţia Naţională «Apele Române», instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii, aşa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administraţiei Naţionale «Apele Române» care funcţiona cu statut de regie autonomă.
      (2)Administraţia Naţională "Apele Române" are în subordine administraţii bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituţii publice cu personalitate juridică.
      Art. 7
      (1)Elaborarea strategiei şi politicii naţionale în domeniul gospodăririi apelor, asigurarea coordonării şi controlului aplicării reglementărilor interne şi internaţionale în acest domeniu se realizează de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
      (2)Gestionarea cantitativă şi calitativă a resurselor de apă, administrarea lucrărilor de gospodărire a apelor, precum şi aplicarea strategiei şi a politicii naţionale, cu respectarea reglementărilor naţionale în domeniu, se realizează de Administraţia Naţională "Apele Române", prin administraţiile bazinale de apă din subordinea acesteia.
      (3)Pe lângă autoritatea publică centrală din domeniul apelor funcţionează: Consiliul interministerial al apelor, Comisia centrală de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţiile hidrotehnice, Comisia naţională pentru siguranţa barajelor şi lucrărilor hidrotehnice, Centrul român de reconstrucţie a râurilor şi Comitetul naţional pentru Programul Hidrologic Internaţional, organisme cu caracter consultativ.
      (4)Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului interministerial al apelor se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iar cel al Comitetului ministerial pentru situaţii de urgenţă, al Comisiei naţionale pentru siguranţa barajelor şi a altor lucrări hidrotehnice, al Centrului român de reconstrucţie a râurilor şi al Comitetului naţional pentru Programul hidrologic internaţional se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor. Secretariatele tehnice permanente ale acestor organisme se asigură de către autoritatea publică centrală din domeniul apelor. Nominalizarea specialiştilor cu funcţii de sprijin ai Comitetului ministerial pentru situaţii de urgenţă se stabileşte prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor.
      Art. 8
      Termenii tehnici folosiţi în prezenta lege au semnificaţia stabilită în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta lege.

      CAPITOLUL II: Regimul de folosire a apelor şi a albiilor

      Secţiunea 1:Regimul de folosire a apelor
      Art. 9
      (1)Dreptul de folosinţă a apelor de suprafaţă sau subterane, inclusiv a celor arteziene, se stabileşte prin autorizaţia de gospodărire a apelor şi se exercită potrivit prevederilor legale. Acest drept include şi evacuarea, în resursele de apă, de ape uzate, ape din desecări ori drenaje, ape meteorice, ape de mină sau de zăcământ, după utilizare.
      (2)Apele de suprafaţă sau subterane pot fi folosite liber, cu respectarea normelor sanitare şi de protecţie a calităţii apelor, pentru băut, adăpat, udat, spălat, îmbăiat şi alte trebuinţe gospodăreşti, dacă pentru aceasta nu se folosesc instalaţii sau se folosesc instalaţii de capacitate mică de până la 0,2 litri/secundă, destinate exclusiv satisfacerii necesităţilor gospodăriei proprii.
      (3)Orice persoană fizică, pe propria răspundere, poate utiliza liber pentru îmbăiere apele marine şi apele interioare din afara zonelor de restricţie.
      (4)Utilizarea apelor subterane se face pe baza rezervelor determinate prin studii hidrogeologice.
      Art. 10
      (1)Satisfacerea cerinţelor de apă ale populaţiei are prioritate faţă de folosirea apei în alte scopuri. De asemenea, au prioritate, faţă de alte folosinţe, alimentarea cu apă pentru animale, refacerea rezervei intangibile de apă după incendii, precum şi debitele necesare menţinerii echilibrului ecologic al habitatului acvatic.
      (2)Restrângerea utilizării apei potabile pentru populaţie, în folosul altor activităţi, este interzisă.
      (3)Apa potabilă distribuită organizat în centre populate poate fi utilizată şi în alte scopuri, numai dacă s-a asigurat satisfacerea integrală a cerinţelor populaţiei, animalelor şi ale unor activităţi care necesită apă de această calitate. Alimentarea cu apă potabilă în alte scopuri va fi limitată sau desfiinţată numai atunci când apar cerinţe noi în alimentarea cu apă a populaţiei.
      (4)Apele subterane, corespunzătoare calitativ, sunt destinate în primul rând pentru alimentarea cu apă a populaţiei şi animalelor, precum şi pentru asigurarea igienei şi sănătăţii populaţiei. Aceste ape pot fi utilizate şi în alte scopuri, numai în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor.
      (5)La planificarea şi la realizarea unor activităţi, cum sunt mineritul de suprafaţă, derivaţiile de debite etc., ce pot influenţa rezerva de ape subterane sau pot modifica reţeaua hidrografică de suprafaţă, se vor lua obligatoriu măsuri de refacere a alimentărilor cu apă şi de protecţie împotriva inundaţiilor.
      (6)Rezervele de ape subterane se pot reface sau suplimenta, prin lucrări de realimentare artificială a corpurilor de apă subterană, cu apă provenind din orice sursă de apă de suprafaţă sau subterană, numai în cazul în care nu este compromisă atingerea obiectivelor prevăzute la art. 21, atât pentru sursă, cât şi pentru corpul de apă subterană realimentat artificial.
      (7)Transferul volumelor de apă dintr-un bazin în altul se poate face în situaţia în care cerinţele de apă ale bazinului în care se transferă sunt insuficiente atât pentru populaţie, cât şi pentru menţinerea echilibrului ecologic al ecosistemului acvatic şi nu afectează situaţia bazinului din care se transferă.
      Art. 11
      (1)În lacurile de acumulare folosite ca sursă pentru alimentări cu apă potabilă se poate practica numai piscicultura în regim natural, fără furajarea peştilor şi fără aplicarea fungicidelor sau a oricăror medicamente veterinare.
      (2)În orice alte zone decât cele prevăzute la alin. (1), piscicultura cu administrare de furaje se poate practica numai în cazul în care nu este influenţată calitatea apelor din aval şi în conformitate cu reglementările în vigoare.
      Art. 12
      (1)Utilizatorii de apă sunt obligaţi să economisească apa prin folosire judicioasă. De asemenea, au obligaţia să asigure întreţinerea şi repararea instalaţiilor proprii şi, după caz, a celor din sistemele de alimentare cu apă şi canalizare.
      (2)În vederea folosirii judicioase a apei, utilizatorii de apă vor folosi cele mai bune tehnologii disponibile, care permit utilizarea unor cantităţi reduse de apă, precum şi un consum mic de apă prin recircularea şi/sau refolosirea apei.
      Art. 13
      Autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi Administraţia Naţională «Apele Române» sunt în drept să ia măsuri de limitare sau de suspendare provizorie a folosirii apei, pentru a face faţă unui pericol sau consecinţelor unor accidente, secetei, inundaţiilor sau unui risc de lipsă de apă din cauza supraexploatării resursei.
      Art. 14
      (1)Dacă, din cauza secetei sau a altor calamităţi naturale, debitele de apă autorizate nu pot fi asigurate tuturor utilizatorilor autorizaţi, se aplică restricţii temporare de folosire a resurselor de apă.
      (2)Restricţiile se stabilesc prin planuri de restricţii şi folosire a apei în perioade deficitare, elaborate de direcţiile de ape, după consultarea utilizatorilor autorizaţi, cu avizul Administraţiei Naţionale «Apele Române» şi cu aprobarea comitetului de bazin. Planurile de restricţii şi folosire a apei în perioade deficitare, denumite în continuare planuri de restricţii, se aduc la cunoştinţă publicului.
      (3)Metodologia de elaborare şi de aprobare a planurilor de restricţii şi procedura de informare a publicului se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Această metodologie trebuie să ţină seama de priorităţile prevăzute la art. 10 şi de importanţa socială şi economică a utilizatorilor autorizaţi.
      (4)Măsurile stabilite în planurile de restricţii sunt obligatorii pentru toţi utilizatorii de apă. Măsurile de restricţii se asimilează cu situaţia de forţă majoră.
      (5)Pe durata aplicării planurilor de restricţii, prevederile autorizaţiei de gospodărire a apelor se subordonează acestora.
      Art. 15
      (1)Poluarea în orice mod a resurselor de apă este interzisă.
      (2)Normele de calitate a resurselor de apă legate de funcţiunile apei se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale din domeniul apelor.
      (3)Normele privind calitatea apei potabile, supravegherea, inspecţia sanitară şi monitorizarea calităţii apei potabile se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale din domeniul sănătăţii.
      (31)Normele privind calitatea apelor utilizate pentru îmbăiere şi referitoare la supravegherea, inspecţia sanitară şi controlul zonelor naturale utilizate pentru îmbăiere se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale din domeniul sănătăţii.
      (4)Limitele de încărcare cu poluanţi a apelor uzate evacuate în resursele de apă se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi a Ministerului Sănătăţii.
      (5)Limitele de descărcare înscrise în avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor reprezintă limitele maxime admise, iar depăşirea acestora este interzisă.
      Art. 16
      (1)Pentru protecţia resurselor de apă, se interzic:
      a)punerea în funcţiune de obiective economice noi sau dezvoltarea celor existente, darea în funcţiune de noi ansambluri de locuinţe, introducerea la obiectivele economice existente de tehnologii de producţie modificate, care măresc gradul de încărcare a apelor uzate, fără punerea concomitentă în funcţiune a reţelelor de canalizare şi a instalaţiilor de epurare ori fără realizarea altor lucrări şi măsuri care să asigure, pentru apele uzate evacuate, respectarea prevederilor impuse prin autorizaţia de gospodărire a apelor;
      b)realizarea de lucrări noi pentru alimentare cu apă potabilă sau industrială ori de extindere a celor existente, fără realizarea sau extinderea corespunzătoare şi concomitentă a reţelelor de canalizare şi a instalaţiilor de epurare necesare;
      c)aruncarea sau introducerea în orice mod, în albiile cursurilor de apă, în cuvetele lacurilor sau ale bălţilor, în Marea Neagră şi în zonele umede, precum şi depozitarea pe malurile acestora a deşeurilor de orice fel;
      d)evacuarea de ape uzate în lacurile naturale sau de acumulare, în bălţi, heleşteie sau în iazuri, cu excepţia iazurilor de decantare;
      d1)evacuarea de ape uzate epurate şi/sau neepurate în apele subterane sau pe terenuri;
      e)utilizarea de canale deschise de orice fel pentru evacuările ori scurgerile de ape fecaloid-menajere sau cu conţinut periculos;
      f)spălarea în cursuri de apă sau în lacuri şi pe malurile acestora a vehiculelor, a altor utilaje şi agregate mecanice, precum şi a ambalajelor sau obiectelor care conţin substanţe periculoase;
      g)spălarea animalelor domestice deparazitate în afara locurilor special amenajate în acest scop;
      h)aruncarea sau evacuarea în instalaţii sanitare ori în reţelele de canalizare a deşeurilor periculoase şi/sau substanţelor periculoase;
      i)spălarea în cursurile de apă sau în lacuri, pe malurile acestora, pe diguri sau baraje a obiectelor de uz casnic, cu folosirea substanţelor chimice de orice fel.
      j)deschiderea şi exploatarea în zonele de terasă a punctelor de extracţie a nisipurilor şi pietrişurilor fără aviz de gospodărire a apelor, respectiv fără autorizaţie de gospodărire a apelor.
      (2)În zonele de protecţie instituite potrivit prezentei legi sunt interzise depozitarea gunoaielor şi deşeurilor de orice fel, precum şi depozitarea sau folosirea de îngrăşăminte, pesticide ori alte substanţe periculoase.
      Art. 17
      În scopul folosirii raţionale şi protejării calităţii resurselor de apă, utilizatorii de apă au următoarele obligaţii:
      a)să adopte tehnologii de producţie cu cerinţe de apă reduse şi cât mai puţin poluante, să economisească apa prin recirculare sau folosire repetată, să elimine risipa şi să diminueze pierderile de apă, să reducă poluanţii evacuaţi o dată cu apele uzate şi să recupereze substanţele utile conţinute în apele uzate şi în nămoluri;
      a1)să reducă progresiv evacuările, emisiile şi pierderile de substanţe prioritare şi să înceteze sau să elimine treptat evacuările, emisiile şi pierderile substanţelor prioritar periculoase. Programul de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale din domeniul apelor;
      a2)să adopte tehnologii de tratare a apei prelevate din sursă, care să asigure cerinţele calitative şi cantitative ale folosinţelor de apă;
      b)să asigure realizarea, întreţinerea şi exploatarea staţiilor şi instalaţiilor de prelucrare a calităţii apelor la capacitatea autorizată, să urmărească eficienţa acestora prin analize de laborator şi să intervină operativ pentru încadrarea indicatorilor de emisie în limitele admise pentru evacuarea apelor uzate, limite prevăzute prin autorizaţia de gospodărire a apelor;
      c)să respecte cu stricteţe disciplina şi normele tehnologice în activităţile de producţie care folosesc apa şi evacuează ape uzate, precum şi în staţiile şi instalaţiile de prelucrare a calităţii apelor;
      d)să urmărească, prin foraje de observaţii şi control, starea calităţii apelor subterane din zona de influenţă a staţiilor de epurare, platformelor industriale, a depozitelor de substanţe periculoase, produse petroliere şi a reziduurilor de orice fel.
      Art. 18
      Utilizatorii de apă, amplasaţi pe teritoriul localităţilor sau pe platformele industriale, pot evacua apele uzate în reţelele de canalizare publică sau în cele ale platformelor industriale numai cu acceptul şi cu respectarea condiţiilor stabilite de deţinătorul acestor reţele şi numai dacă staţiile de epurare finală ale localităţilor sau platformelor industriale respective au profil tehnologic necesar şi capacităţi disponibile. În toate cazurile este obligatorie preepurarea locală a apelor uzate provenite de la aceşti utilizatori.
      Art. 19
      (1)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia asigurării gospodăririi eficiente a apei distribuite în localităţi, precum şi colectarea apelor meteorice, canalizarea şi epurarea apelor uzate.
      (2)Realizarea alimentării centralizate cu apă a satelor şi comunelor cu distribuţie stradală, fără branşamente la locuinţe, este condiţionată de asigurarea scurgerii apei prin rigole stradale şi programul de realizare etapizată a canalizării şi epurării acestor ape.
      (3)Persoanele fizice şi juridice care exploatează staţiile şi instalaţiile de epurare au obligaţia să realizeze urmărirea continuă, prin analize de laborator, a modului de funcţionare a acestora, să păstreze registrele cu rezultatele analizelor şi să pună aceste date la dispoziţia personalului împuternicit cu sarcini de inspecţie şi control.
      Art. 20
      (1)Apele de mină sau de zăcământ pot fi evacuate în cursuri de apă, numai după epurarea lor corespunzătoare, astfel încât să fie respectate limitele admise pentru evacuare în receptorii naturali de suprafaţă.
      (2)Injectarea apelor cu conţinut de substanţe care rezultă în urma operaţiilor de explorare şi extracţie a hidrocarburilor sau în urma activităţilor miniere, precum şi injectarea apelor din considerente tehnice poate fi realizată numai în straturi de foarte mare adâncime, în formaţiunile geologice din care s-au extras hidrocarburi ori alte substanţe sau în formaţiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent improprii pentru alte scopuri, pe baza unor studii şi măsuri speciale şi a avizului de gospodărire a apelor. Aceste ape injectate nu conţin decât acele substanţe care rezultă din operaţiile menţionate anterior.
      (3)Lucrările de construcţii, inginerie civilă şi clădiri, precum şi alte activităţi similare pe teren sau în teren care intră în contact cu corpurile de apă subterană pot fi autorizate specificând condiţiile particulare ale acestora. În acest scop, aceste activităţi trebuie să se desfăşoare în conformitate cu normele tehnice generale obligatorii elaborate pentru activităţile respective.
      (4)Gazul natural sau gazul petrol lichefiat se poate injecta în formaţiuni geologice care, din motive naturale, sunt permanent improprii pentru alte folosinţe.
      (5)În cazul în care există o cerinţă majoră pentru asigurarea alimentării cu gaz natural sau gaz petrol lichefiat, se poate autoriza injectarea gazului natural sau gazului petrol lichefiat în scopul depozitării şi în alte formaţiuni geologice decât cele prevăzute la alin. (4), cu condiţia prevenirii oricărui pericol prezent sau viitor de deteriorare a calităţii apei subterane.
      (6)Se autorizează injectarea de cantităţi mici de substanţe pentru caracterizarea, protecţia sau remedierea corpurilor de apă subterană în scopuri strict ştiinţifice, în limita cantităţilor strict necesare pentru realizarea acestora.
      (61)Se poate autoriza injectarea de fluxuri de dioxid de carbon în scopul stocării în formaţiuni geologice care, din motive naturale, sunt permanent improprii pentru alte scopuri, cu condiţia prevenirii oricărui pericol prezent sau viitor de deteriorare a calităţii apei subterane, precum şi cu condiţia ca o astfel de injectare să se efectueze potrivit prevederilor legislaţiei specifice privind stocarea geologică a dioxidului de carbon sau să fie exclusă din domeniul de aplicare a respectivei legislaţii.
      (7)Autorizarea activităţilor prevăzute la alin. (2)-(61) se face doar dacă nu se compromite atingerea obiectivelor de mediu ale corpului de apă subterană respectiv.
      Art. 21
      (1)Topirea teiului, cânepii, inului şi a altor plante textile în cursuri de apă, canale, lacuri artificiale, lacuri naturale sau în bălţi este interzisă. Operaţiunile de topire pot fi efectuate în locuri special amenajate şi în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor.
      (2)Tăbăcirea pieilor este permisă numai în condiţiile prevăzute în autorizaţia de gospodărire a apelor.
      Art. 22
      (1)Administratorii porturilor fluviale sau maritime au obligaţia de a realiza instalaţii specializate pentru colectarea, preluarea şi epurarea corespunzătoare a apelor uzate provenite de la nave şi instalaţii plutitoare sau din scăpări accidentale.
      (2)Evacuarea în apele de suprafaţă sau maritime a apelor uzate neepurate, provenite de la nave şi instalaţii plutitoare sau de foraj marin, precum şi a produselor petroliere de la reţeaua aferentă de transport, este interzisă.
      Art. 23
      (1)Administraţia Naţională «Apele Române», prin direcţiile de ape, organizează şi desfăşoară activitatea de prevenire a poluărilor accidentale şi de înlăturare a efectelor lor, pe bază de planuri elaborate în funcţie de condiţiile specifice bazinelor hidrografice respective şi de natura substanţelor poluante ce pot fi evacuate accidental.
      (2)Persoanele juridice utilizatori de apă şi ai celorlalte folosinţe în legătură cu apa sunt obligate să întocmească planuri proprii de prevenire şi de combatere a poluărilor accidentale, posibil a se produce ca urmare a activităţii lor, şi să le pună în aplicare în caz de necesitate.
      (3)Elaborarea planurilor de prevenire şi de combatere a poluărilor accidentale se face potrivit metodologiei-cadru stabilite de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
      (4)Persoanele juridice utilizatori de apă şi ai celorlalte folosinţe în legătură cu apa, care au produs o poluare accidentală, sunt obligate să ia măsuri imediate pentru înlăturarea cauzelor, pentru limitarea şi înlăturarea efectelor acestora şi să informeze imediat cea mai apropiată unitate de gospodărire a apelor asupra acestei poluări.
      (5)Unităţile de gospodărire a apelor au obligaţia să ia în considerare orice informaţie provenită de la persoane fizice sau juridice, altele decât utilizatorii sau cei care au produs poluarea accidentală, să identifice poluantul şi cauzele poluării.
      (6)Poluarea intenţionată se pedepseşte.
      (7)În caz de poluare accidentală, unităţile de gospodărire a apelor vor avertiza imediat utilizatorii şi autorităţile administraţiei publice ale localităţilor din aval pentru a lua măsuri de protecţie a apelor şi de evitare sau diminuare a pagubelor.
      (8)Persoanele juridice utilizatori de apă, potenţialii poluatori, precum şi unităţile de gospodărire a apelor, administraţiile porturilor maritime şi fluviale şi ale canalelor navigabile şi ceilalţi utilizatori de apă au obligaţia dotării cu mijloace specifice de intervenţie în cazuri de poluări accidentale.
      (9)Deţinătorii de mijloace specifice de intervenţie în caz de poluare accidentală a apei sunt obligaţi să le utilizeze, indiferent de cauza apariţiei fenomenului de poluare.
      Art. 24
      (1)Persoanele fizice sau juridice, care au suferit daune materiale cauzate de o poluare accidentală produsă în amonte sau de distrugerea unei construcţii de retenţie a apei din amonte, au dreptul la despăgubire de la persoana fizică sau juridică ce se face vinovată, potrivit legii.
      (2)Cheltuielile efectuate de persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv de către Regia Autonomă "Apele Române", pentru înlăturarea efectelor poluării accidentale, se suportă de cel care a produs poluarea.
      (3)Cel care a produs poluarea suportă şi cheltuielile ocazionate de monitorizarea evoluţiei undei poluante, de determinare a tipului de poluant, precum şi de constatare a efectelor poluării.
      Secţiunea 2:Regimul de folosire a albiilor
      Art. 25
      (1)Pe malurile apelor aparţinând domeniului public, dacă nu sunt impuse restricţii, orice persoană fizică are dreptul de acces liber, pe propria răspundere, pentru plimbare sau recreere, fără a produce prejudicii apelor, albiilor, malurilor şi riveranilor.
      (2)În zonele special organizate ori amenajate pentru agrement pe malurile apelor, accesul este permis în condiţiile stabilite de deţinătorii acestor zone şi cu respectarea prevederilor înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor, eliberată acestora.
      (3)Circulaţia pe cursurile de apă, lacuri naturale sau pe mare, cu bărci de agrement fără motor, se efectuează liber, cu respectarea drepturilor riveranilor şi reglementărilor legale.
      (4)Dreptul de folosinţă a albiilor minore, a plajei şi a ţărmului mării, în alte scopuri decât cele prevăzute în alin. (1), se dobândeşte numai după obţinerea autorizaţiei de gospodărire a apelor.
      Art. 26
      (1)Deţinătorii terenurilor din aval sunt obligaţi să primească apele ce se scurg în mod natural de pe terenurile situate în amonte.
      (2)Lucrările de barare sau de traversare a cursurilor de apă, care pot constitui obstacol în curgerea naturală a apelor, vor fi astfel concepute, realizate şi exploatate încât să nu influenţeze defavorabil curgerea apelor, în vederea asigurării atât a stabilităţii acestor lucrări, a albiilor minore şi a malurilor, cât şi pentru prevenirea unor efecte distructive sau păgubitoare. Lucrările construite fără a avea în vedere astfel de cerinţe trebuie modificate sau demolate de proprietarii sau deţinătorii lor, în condiţiile şi la termenele stabilite de Regia Autonomă "Apele Române". În caz contrar, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, prin unităţile sale teritoriale, este abilitat să aplice sancţiuni potrivit legii, din oficiu sau la sesizarea Regiei Autonome "Apele Române".
      (3)Obturarea sau blocarea, sub orice formă, precum şi scoaterea din funcţiune, în orice mod, a construcţiilor şi instalaţiilor de descărcare a apelor mari, sunt interzise.
      (4)Deţinătorii de lucrări pe cursul de apă sau care au legătură cu apele, care au suferit daune materiale cauzate de nerespectarea cerinţelor prevăzute la alin. (2), au dreptul la despăgubire de la persoanele fizice sau juridice care se fac vinovate.
      Art. 27
      (1)Orice activitate pe luciul de apă, în albii minore, arii protejate ori în zone de protecţie, inclusiv navigaţia, plutăritul, flotajul, exploatarea agregatelor minerale sau recoltarea stufului, precum şi exploatarea fondului piscicol şi pescuitul sportiv se vor realiza astfel încât să nu producă efecte negative asupra apei, malurilor şi albiilor cursurilor de apă, malurilor şi cuvetelor lacurilor, monumentelor naturii, construcţiilor, lucrărilor sau instalaţiilor existente în albii şi să influenţeze cât mai puţin folosirea apelor de către alţi utilizatori. În nici o situaţie nu este permisă deteriorarea calităţii apei.
      (2)În vederea protecţiei şi conservării stării apelor, pe sectoarele de cursuri de apă care nu sunt afectate de activităţi umane se interzice realizarea de lucrări şi activităţi care pot afecta starea ecologică a apelor.
      (3)Criteriile de selectare şi lista sectoarelor cursurilor de apă prevăzute la alin. (2) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
      Secţiunea 3:Regimul de servituţi şi de expropriere
      Art. 28
      (1)Riveranii sunt obligaţi să acorde drept de servitute, avându-se în vedere zone anume stabilite de comun acord cu Regia Autonomă "Apele Române", fără a percepe taxe, pentru:
      a)trecerea sau circulaţia personalului cu atribuţii de serviciu în gospodărirea apelor, în scopul îndeplinirii acestora;
      b)amplasarea, în albie şi pe maluri, de borne, repere, aparate de măsură şi control sau alte aparate ori instalaţii necesare executării de studii privind regimul apelor, precum şi accesul pentru întreţinerea instalaţiilor destinate acestor activităţi;
      c)transportul şi depozitarea temporară a materialelor şi utilajelor pentru intervenţii operative privind apărarea împotriva inundaţiilor;
      d)transportul şi depozitarea temporară de materiale, utilaje, precum şi circulaţia acestora şi a personalului, în cazul executării de lucrări de întreţinere, reparaţii, precum şi pompări experimentale în cazul forajelor hidrogeologice care fac parte din reţeaua naţională de observaţii şi măsurători.
      (2)Fondurile pentru aceste despăgubiri se vor asigura din alocaţii bugetare, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) şi din fondurile proprii ale persoanelor juridice care au produs pagubele, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi d).
      Art. 29
      (1)Lucrările de amenajare a bazinelor hidrografice sau alte lucrări hidrotehnice promovate de Administraţia Naţională "Apele Române" sunt de utilitate publică şi interes naţional, iar terenurile pe care urmează să fie amplasate pot fi expropriate de către Ministerul Apelor şi Pădurilor prin Administraţia Naţională "Apele Române", cu justă şi prealabilă despăgubire, în condiţiile legii.
      (2)Sunt scutite de servituţi permanente: clădirile, curţile, grădinile aferente locuinţelor, monumentele publice, bisericile şi cimitirele, precum şi parcurile declarate monumente ale naturii.
      (3)Dreptul de servitute, o dată stabilit, constituie o obligaţie opozabilă tuturor.
      (4)În cazul în care, la lucrările prevăzute la alin. (1), pentru care s-a prevăzut servitutea, aceasta a fost abandonată timp de cel puţin 3 ani sau, dacă menţinerea ei nu mai este necesară, servitutea se poate considera stinsă.
      (5)Despăgubirea la crearea servituţii temporare sau permanente constă din:
      a)valoarea de circulaţie a produselor, plantaţiilor, construcţiilor sau bunurilor mobile de orice fel, avariate sau distruse;
      b)valoarea pagubei cauzate proprietarului pentru stabilirea servituţii pe zona respectivă de teren, în raport cu foloasele de care este lipsit prin schimbarea destinaţiei temporare sau permanente a zonei respective de teren.
      Art. 30
      (1)Plantarea sau tăierea arborilor sau arbuştilor de pe terenurile situate în albiile majore ale cursurilor de apă şi pe ţărmul mării, fără avizul de gospodărire a apelor şi avizul organelor silvice de specialitate, este interzisă.
      (2)Avizul de gospodărire a apelor prevăzut la alin. (1) este necesar şi pentru lucrările construite pe ape sau care au legătură cu apele, realizate în albia majoră.
      (3)În zona maritimă, fluvială sau a altor căi navigabile se pot efectua, în condiţiile legii, cu avizul organelor silvice de specialitate şi al Regiei Autonome "Apele Române", defrişările necesare asigurării vizibilităţii semnalelor de balizaj şi a mijloacelor de semnalizare, pe toată întinderea malurilor şi apelor, în punctele pe care le va stabili Ministerul Transporturilor.
      Art. 31
      (1)Pădurile cu funcţii speciale de protecţie din bazinele de recepţie ale lacurilor de acumulare, cele din bazinele cu grad mare de torenţialitate şi predispuse eroziunii, din albiile majore ale râurilor, din zonele dig-mal, precum şi benzile de pădure situate de-a lungul râurilor neîndiguite aparţin grupei de păduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor şi sunt gospodărite ca atare prin tratamente intensive, interzicându-se tăierile rase sau tratamentele cu perioadă scurtă de regenerare.
      (2)Pădurile de protecţie a apelor, cele de protecţie a solurilor, situate pe stâncării, grohotişuri, pe soluri erodate, pe terenuri cu înclinare mai mare de 350 şi alte asemenea păduri se gospodăresc în regim special de protecţie.
      (3)În perimetrele menţionate la alin. (1) şi (2) se vor executa lucrări de combatere a eroziunii solului, de stingere a torenţilor şi se vor aplica reguli speciale de întreţinere a lucrărilor executate.
      (4)Pădurile din zonele de munte şi de deal trebuie astfel gospodărite încât să nu contribuie la formarea inundaţiilor şi la producerea eroziunii solului.
      Art. 32
      (1)Folosirea, transportul şi manipularea de deşeuri şi substanţe periculoase în zonele din jurul apelor şi în alte locuri din care acestea ar putea ajunge în apele de suprafaţă, subterane sau marine se pot face numai în astfel de condiţii încât să nu producă poluarea apelor.
      (2)Depozitarea deşeurilor şi substanţelor periculoase în zone din apropierea apelor se face în conformitate cu avizul de gospodărie a apelor.
      (3)Depozitarea în albia majoră a materialelor sau a deşeurilor radioactive este interzisă.
      (4)Transportul pe apele interioare, pe Dunărea fluvială şi maritimă şi pe marea teritorială al substanţelor periculoase, inclusiv al materialelor radioactive, se poate face numai în condiţiile unui aviz comun, emis, pentru fiecare caz în parte, de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi Ministerul Transporturilor. Aceste dispoziţii se aplică şi transportului în tranzit al acestora.
      Art. 33
      (1)Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului poate concesiona sau închiria parte din domeniul public al apelor, pentru exploatarea apelor de suprafaţă sau subterane, cu excepţia apelor geotermale, a materialelor din acestea şi din maluri, precum şi pentru valorificarea vegetaţiei din albiile minore şi de pe maluri, folosirea energiei apelor, exploatarea luciului de apă pentru piscicultură, pescuit, agrement ori sporturi nautice, ca şi pentru alte activităţi, cu respectarea prevederilor legale.
      (2)Dreptul de exploatare a agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de apă, cuvetele lacurilor, bălţilor, prin exploatări organizate, se acordă de autoritatea de gospodărire a apelor pe baza avizului şi a autorizaţiei de gospodărire a apelor, cu avizul deţinătorilor de lucrări hidrotehnice în albie din zonă. Perimetrele de exploatare se amplasează pe cursurile de apă, numai în zone care necesită decolmatare, reprofilarea albiei şi regularizarea scurgerii, pe baza unui studiu tehnic zonal privind influenţa exploatării asupra cursului de apă. Pentru autorizarea acestor activităţi, pe apele naţionale navigabile, precum şi pe celelalte cursuri de apă în amonte cu 1 km şi în aval cu 2 km faţă de lucrările de artă sau dacă au în lungul lor infrastructură aflată în administrarea instituţiilor publice/societăţilor naţionale/companiilor naţionale/societăţilor comerciale/regiilor autonome din domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului, la o distanţă mai mică decât cea prevăzută în actele normative în vigoare, faţă de zona de protecţie, este obligatorie şi obţinerea avizului acestora.
      (3)Exploatarea agregatelor minerale este permisă numai cu respectarea condiţiilor de scurgere a apelor şi de asigurare a stabilităţii malurilor şi fără afectarea construcţiilor din zone ce au legătură directă sau indirectă cu regimul de curgere a apelor. Este interzisă exploatarea agregatelor minerale din albia majoră sau terase la o distanţă mai mică de 300 m din axul digurilor de contur al lacurilor de acumulare, fără avizul deţinătorului construcţiei hidrotehnice.
      (4)Dreptul de exploatare a agregatelor minerale necesare interesului public local se acordă, în limita cantităţii maxime de 5.000 m3 pe an, din care 1.000 m3 pe an gratuit, autorităţii administraţiei publice locale prin autorizaţia de gospodărire a apelor. Această autorizaţie se eliberează anual, gratuit, la cererea consiliilor locale. Pentru exploatarea pe cursurile de apă care sunt traversate sau au în lungul lor infrastructura aflată în administrarea instituţiilor publice/societăţilor naţionale/ companiilor naţionale/societăţilor comerciale/regiilor autonome din domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului, la o distanţă mai mică decât cea prevăzută în actele normative în vigoare, faţă de zona de protecţie, este necesar avizul acestora.
      (41)Dreptul de exploatare a agregatelor minerale, în cazuri de urgenţă ca: viituri, precipitaţii care au avariat sau au distrus poduri, drumuri, obiective economice, gospodării individuale, în scopul refacerii acestora, în limita cantităţii maxime de 2.000 m3/an, se acordă, gratuit, pe baza notificării de începere a execuţiei, emisă de autorităţile bazinale de ape. Pentru exploatarea pe cursurile de apă care sunt traversate sau au în lungul lor infrastructura aflată în administrarea instituţiilor publice/societăţilor naţionale/companiilor naţionale/societăţilor comerciale/regiilor autonome din domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului, la o distanţă mai mică decât cea prevăzută în actele normative în vigoare, faţă de zona de protecţie, este necesar avizul acestora.
      (5)[textul Art. 33, alin. (5) din capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 37. din Legea 310/2004]
      (6)Lucrările de dragare efectuate pe căile navigabile pentru menţinerea adâncimii de navigaţie se execută fără aviz de gospodărire a apelor. Locurile de depozitare a materialului rezultat din lucrările de dragare şi condiţiile care trebuie îndeplinite se stabilesc anual de către Administraţia Naţională «Apele Române», Administraţia Fluvială a Dunării de Jos - R.A. şi Compania Naţională «Administraţia Canalelor Navigabile» - S.A. - Constanţa.
      (61)Proprietarii/administratorii lucrărilor inginereşti de artă (poduri) sunt obligaţi să asigure secţiunea optimă de scurgere a apelor, pe cheltuială proprie, în limita a două lungimi ale lucrării de artă (poduri) în albia majoră în amonte şi în limita unei lungimi a lucrării de artă (poduri) în albia minoră aval, pentru a respecta parametrii avizaţi.
      (7)Este interzisă exploatarea de agregate minerale în zonele de protecţie instituite potrivit prezentei legi, precum şi în zonele de protecţie sanitară cu regim sever a captărilor de apă din surse de suprafaţă sau subterane.
      (8)Închirierea sau concesionarea plajei mării se face cu avizul Ministerului Turismului.
      (9)Persoanele juridice care efectuează extracţii de agregate minerale de pe terenuri situate în domeniul public al statului aflate în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" au obligaţia obţinerii tuturor avizelor şi acordurilor legale.
      Art. 34
      (1)În zonele în care albiile sunt amenajate prin lucrări de apărare, consolidare, terasamente sau alte asemenea lucrări, obligaţia de întreţinere, reparare sau refacere a unor astfel de lucrări, ca şi de întreţinere a albiilor în zona amenajată, a cuvetelor şi a malurilor revine celor care au în administrare sau în exploatare lucrările respective.
      (2)Deţinătorii cu orice titlu ai terenurilor, care au avantaje din întreţinerea şi amenajarea lucrărilor de apărare, plătesc administratorului acestor lucrări cheltuieli ocazionate de amenajarea şi întreţinerea acestora corespunzător avantajului. Fondurile astfel constituite vor fi utilizate de administratorul lucrărilor de apărare pentru întreţinerea şi repararea acestora. Autoritatea publică centrală din domeniul apelor va stabili metodologia de determinare a cotei de participare la cheltuielile de întreţinere şi amenajare a lucrărilor de apărare, care se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale, la propunerea Administraţiei Naţionale "Apele Române".
      (3)Întreţinerea albiei minore în aval de o lucrare de barare sau de evacuarea unei folosinţe hidroenergetice revine deţinătorului cu orice titlu al acelei lucrări, pe zona de influenţă a amenajării, ce nu poate fi mai mică de 500 m.
      (4)Întreţinerea albiei minore pe zonele neamenajate revine Administraţiei Naţionale "Apele Române" şi, în conformitate cu prevederile art. 7 lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2002 privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 515/2002, unităţii administrativ-teritoriale pe al cărei teritoriu administrativ se află, prin autorităţile administraţiei publice locale.
      (5)Prevederile alin. (3) se aplică şi lucrărilor de barare executate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi. În acest caz, modul de întreţinere a albiei minore în aval de lucrarea de barare se stabileşte prin proiectul tehnic elaborat pentru reconfirmarea autorizaţiei de gospodărire a apelor sau pentru eliberarea autorizaţiilor necesare, potrivit legii.
      (6)Lucrările prevăzute la alin. (1) şi (3) se pot realiza cu asistenţa tehnică a Administraţiei Naţionale «Apele Române» la solicitarea deţinătorilor.

      CAPITOLUL III: Gospodărirea apelor

      Secţiunea 1:Cunoaşterea resurselor de apă
      Art. 35
      (1)Gospodărirea apelor se desfăşoară şi se bazează pe cunoaşterea ştiinţifică, complexă, cantitativă şi calitativă a resurselor de apă ale ţării, realizată printr-o activitate unitară şi permanentă de supraveghere, observaţii şi măsurători asupra fenomenelor hidrometeorologice şi resurselor de apă, inclusiv de prognozare a evoluţiei naturale a acestora, ca şi a evoluţiei lor sub efectele antropice, precum şi prin cercetări multidisciplinare.
      (11)În vederea evaluării coerente şi cuprinzătoare a stării corpurilor de apă şi a zonelor protejate, a stabilirii programelor de măsuri şi a eficienţei acestora, până la data de 22 decembrie 2006 se stabilesc programe pentru monitoringul stării apelor.
      (12)Pentru apele de suprafaţă, programele de monitoring vor cuprinde:
      a)monitorizarea volumului şi nivelului sau a debitului pentru definirea stării ecologice şi chimice, precum şi a potenţialului ecologic;
      b)monitorizarea stării ecologice şi chimice, precum şi a potenţialului ecologic.
      (13)Pentru apele subterane, programele de monitoring vor cuprinde monitorizarea stării chimice şi cantitative.
      (14)Pentru zonele protejate, programele de monitoring vor cuprinde prevederile specifice legislaţiei care a condus la stabilirea acestora.
      (15)Programele de monitoring vor fi în concordanţă cu prevederile anexei nr. 11.
      (2)Informaţiile hidrometeorologice, hidrogeologice şi cele de gospodărire a apelor se obţin prin unităţi ale Regiei Autonome "Apele Române", de la alte unităţi specializate autorizate şi direct de la utilizatorii de apă. Toate acestea constituie Fondul naţional de date de gospodărire a apelor.
      (3)Modul de organizare, păstrare şi gestionare a Fondului naţional de date de gospodărire a apelor, se stabileşte unitar de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Întocmirea şi ţinerea la zi a acestui fond de date se asigură de Regia Autonomă "Apele Române".
      (4)Unităţile specializate autorizate, ca şi utilizatorii de apă care produc informaţii ce pot constitui Fondul naţional de date de gospodărire a apelor sunt obligaţi să le păstreze timp de 5 ani şi să le transmită lunar la Regia Autonomă "Apele Române", în baza unei proceduri stabilite de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
      (5)Fondul naţional de date de gospodărire a apelor include şi evidenţa apelor ce aparţin domeniului public, parte a sistemului informaţional din domeniul gospodăririi apelor, denumit în continuare Cadastrul apelor. Modul de organizare a Fondului naţional de date hidrologice şi de gospodărire a apelor şi a Cadastrului apelor se stabileşte de către autoritatea publică centrală din domeniul apelor, iar actualizarea acestora se asigură de Administraţia Naţională "Apele Române".
      (51)Se mandatează autoritatea publică centrală din domeniul apelor, prin Administraţia Naţională "Apele Române", să înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate al statului asupra bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", prevăzute la art. 3.
      (52)Costurile pentru întocmirea documentaţiilor tehnice cadastrale, precum şi a celor necesare pentru înscrierea dreptului de proprietate a statului în cartea funciară asupra bunurilor prevăzute la alin. (51) se suportă din bugetul de stat, prin bugetul autorităţii publice centrale din domeniul apelor.
      (6)Autorităţile publice, persoanele fizice şi juridice au acces la informaţiile ce constituie Fondul naţional de date hidrologice şi de gospodărire a apelor, în baza unei proceduri stabilite de autoritatea publică centrală din domeniul apelor. Folosirea de către acestea a informaţiilor conţinute în Fondul naţional de date hidrologice şi de gospodărire a apelor în scopuri comerciale este permisă numai contra cost. Administraţia Naţională "Apele Române" elaborează metodologia privind tarifarea folosirii informaţiilor în scop comercial, care se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor.
      (7)Deţinătorii de informaţii ce constituie Fondul naţional de date de gospodărire a apelor pot refuza, motivat, furnizarea de astfel de informaţii, în cazul în care acestea afectează:
      a)siguranţa naţională;
      b)desfăşurarea unor acţiuni în curs de urmărire penală sau de judecată;
      c)confidenţialitatea industrială şi comercială. Prin aceasta se înţelege situaţiile în care se dezvăluie şi se folosesc secrete de comerţ, într-o manieră contrară practicilor comerciale loiale.
      Art. 36
      (1)Unităţile şi instalaţiile autonome care furnizează informaţii hidrologice, hidrogeologice şi meteorologice specifice gospodăririi apelor, precum şi informaţii privind caracteristicile cantitative şi calitative ale resurselor de apă formează reţeaua naţională de observaţii pentru gospodărirea apelor.
      (2)Pentru asigurarea continuităţii şi omogenităţii şirurilor de informaţii, unităţile şi instalaţiile autonome ale reţelei naţionale de observaţii nu pot fi dezafectate decât în situaţii deosebite, de interes naţional. Dezafectarea se face cu aprobarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi cu obligarea solicitantului de a asigura proiectarea, execuţia şi punerea în funcţiune a unităţii sau a instalaţiilor în noul amplasament, anterior începerii operaţiunilor de dezafectare.
      (3)Lista specificaţiilor tehnice şi metodele standardizate pentru analiza şi monitoringul stării apelor se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale din domeniul apelor.
      Art. 37
      (1)În scopul asigurării unei calităţi corespunzătoare a observaţiilor şi măsurătorilor meteorologice specifice, în jurul platformelor meteorologice se instituie zone de protecţie a căror lăţime este de 30 m. În aceste zone de protecţie este interzisă executarea oricăror construcţii sau instalaţii supraterane.
      (2)Amplasarea pe o distanţă de până la 500 m în jurul şi în afara zonei de protecţie prevăzute la alin. (1) de construcţii mai înalte decât o şesime din distanţa dintre construcţie şi limita zonei de protecţie, de reţele de înaltă tensiune sau de telecomunicaţii, de obiective care emit în atmosferă fum sau pulberi, de sisteme de irigaţii prin aspersiune, ca şi plantarea de perdele forestiere se fac numai în baza avizului de amplasament eliberat de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
      (3)Zonele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt considerate, în planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, zone supuse unor reglementări speciale.
      (4)În scopul asigurării unei calităţi corespunzătoare a observaţiilor şi măsurătorilor hidrometrice, se interzice efectuarea de lucrări în albii sau exploatarea nisipurilor şi a pietrişurilor în zonele aval şi amonte ale staţiilor hidrometrice, pe o distanţă de 5 ori lăţimea cursului de apă, măsurată la debite medii.
      Art. 38
      Pentru asigurarea folosirii raţionale a apelor subterane, a lacurilor şi nămolurilor terapeutice, precum şi a agregatelor minerale din albii, cercetarea şi evaluarea se vor face conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
      Secţiunea 2:Protecţia albiilor minore, a malurilor şi a lucrărilor de gospodărire a apelor
      Art. 39
      Delimitarea albiilor minore se realizează de Regia Autonomă "Apele Române" împreună cu autoritatea de cadastru funciar şi cu deţinătorii terenurilor riverane.
      Art. 40
      (1)În scopul asigurării protecţiei albiilor, malurilor, construcţiilor hidrotehnice şi îmbunătăţirii regimului de curgere al apelor, se instituie zone de protecţie pentru:
      a)albia minoră a cursurilor de apă;
      b)suprafaţa lacurilor naturale sau a bălţilor acoperite de apă şi de vegetaţie acvatică, precum şi a plajei şi falezei mării;
      c)suprafaţa lacurilor de acumulare corespunzătoare cotei aferente debitului de verificare a acestora;
      d)suprafeţele ocupate de lucrări de amenajare sau de consolidare a albiilor minore, de canale şi derivaţii de debite la capacitatea maximă de transport a acestora, precum şi de alte construcţii hidrotehnice realizate pe ape;
      e)lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;
      f)construcţii şi instalaţii hidrometrice, precum şi instalaţii de determinare automată a calităţii apelor.
      (2)Lăţimea zonelor de protecţie este stabilită conform anexei nr. 2, care face parte integrantă din prezenta lege. Delimitarea zonelor de protecţie se realizează de Regia Autonomă "Apele Române" împreună cu autoritatea de cadastru funciar şi cu deţinătorii terenurilor riverane. Dreptul de proprietate asupra lucrărilor menţionate la lit. d), e) şi f) se extinde şi asupra zonelor de protecţie a acestora.
      (3)Aplicarea, în funcţie de specificul local, a regimului restricţional de folosire a terenurilor din zonele de protecţie, din zona dig-mal şi din acumulări nepermanente se asigură de Regia Autonomă "Apele Române", cu consultarea deţinătorilor cu orice titlu ai acestor terenuri şi, după caz, a unităţilor de navigaţie civilă şi în concordanţă cu metodologia elaborată de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
      Art. 41
      (1)Măsurile şi amenajările pentru protecţia albiilor minore ale cursurilor de apă, a plajei şi ţărmului Mării Negre, a lucrărilor ce se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele se stabilesc prin prescripţii de reglementare şi norme tehnice ce se elaborează de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
      (2)Debitele de servitute, obligatorii în albii, în raport cu specificul sectoarelor de râu respective, cu gradul de amenajare a bazinelor hidrografice, ţinând seama de solicitarea resurselor de apă şi cu asigurarea respectării condiţiilor impuse pentru protecţia ecosistemelor acvatice, conform legii, se stabilesc de către Administraţia Naţională «Apele Române» şi sunt prevăzute în avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor.
      Art. 42
      (1)În situaţia în care un curs de apă îşi formează o albie nouă, părăsind în mod natural pe cea veche, riveranii sau utilizatorii de apă pot să solicite, prin derogare de la prevederile art. 496 din Codul civil, în termen de un an, aprobarea Regiei Autonome "Apele Române" pentru readucerea apei în vechea albie, pe cheltuiala acestora. Litigiile se soluţionează de instanţele judecătoreşti.
      (2)Dacă, în termen de un an de la sfârşitul anului în care apa a părăsit albia, nu se formulează o cerere conform alin. (1), albia veche rămâne în proprietatea riveranilor, iar albia nouă se consideră albie naturală, se introduce în domeniul public al statului, se înregistrează în Cadastrul apelor şi se dă în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române".
      (3)Pentru interese publice, readucerea apei în albia veche se realizează la propunerea Regiei Autonome "Apele Române", cu consultarea riveranilor, cu avizul comitetului de bazin şi cu aprobarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, cheltuielile suportându-se de la bugetul de stat.
      Secţiunea 3:Planificarea în domeniul managementului şi amenajării apelor
      Art. 43
      (1)În vederea stabilirii orientărilor fundamentale privind gospodărirea durabilă, unitară, echilibrată şi complexă a resurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice, precum şi pentru protecţia zonelor protejate se elaborează scheme directoare pe bazine sau grupe de bazine hidrografice. Schema directoare este instrumentul principal de planificare, dezvoltare şi gospodărire a apelor la nivelul districtului de bazin hidrografic şi este alcătuită din planul de amenajare a bazinului hidrografic, care include şi planul de management al riscului la inundaţii - componenta de gospodărire cantitativă şi planul de management al bazinului hidrografic - componenta de gospodărire calitativă. Schema directoare se elaborează conform metodologiei şi instrucţiunilor tehnice aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor. Planurile de management al districtelor hidrografice se elaborează şi se adoptă în conformitate cu termenele stabilite în Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei. Planurile de management al riscului la inundaţii ale bazinelor/spaţiilor hidrografice se elaborează şi se adoptă în conformitate cu termenele stabilite în Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii.
      (11)Schemele directoare fixează într-o manieră integrată obiectivele de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane, urmărind să se asigure:
      a)o stare bună a apelor de suprafaţă sau, pentru corpurile de apă artificiale sau puternic modificate, un bun potenţial ecologic şi o stare chimică bună a apelor de suprafaţă;
      b)o stare chimică bună şi un echilibru între cantitatea prelevată şi reîncărcarea apelor pentru toate resursele de apă subterană;
      c)realizarea obiectivelor special definite pentru zonele protejate, cu scopul de a reduce tratamentul necesar pentru producţia de apă destinată consumului uman, cu respectarea cerinţelor prevăzute în Legea nr. 458/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
      d)protecţia şi apărarea împotriva acţiunii distructive a apelor.
      (12)Obiective mai puţin stricte decât cele stabilite la alin. (11) pot fi fixate prin schema directoare atunci când realizarea acestor obiective este imposibilă sau costul lor raportat la beneficiile aşteptate este disproporţionat. Aceste obiective mai puţin stricte sunt menţionate şi motivate în schema directoare, în conformitate cu prevederile art. 24.
      (13)Respectarea obiectivelor menţionate la alin. (11) trebuie să fie asigurată până cel târziu la data de 22 decembrie 2015. Dacă obiectivele menţionate la alin. (11) nu pot fi realizate în această perioadă, schema directoare poate prevedea perioade mai lungi ale căror motive sunt indicate în schema directoare, în conformitate cu prevederile art. 23.
      (14)Schemele-cadru de gospodărire a apelor existente la data intrării în vigoare a prezentei legi constituie baza schemelor directoare şi îşi vor păstra valabilitatea până la intrarea în vigoare a planurilor de management. În vederea elaborării schemelor directoare se efectuează o analiză a caracteristicilor bazinelor hidrografice şi a impactului activităţilor umane asupra stării corpurilor de apă de suprafaţă şi subterane, precum şi analiza economică a utilizării apei, în conformitate cu anexele nr. 12 şi 4.
      (15)După aprobarea primelor scheme directoare, în conformitate cu prevederile prezentei legi, acestea se actualizează la fiecare 6 ani. Analizele caracteristicilor districtelor de bazine hidrografice, impactului activităţilor umane asupra stării corpurilor de apă şi analiza economică a utilizatorilor de apă sunt revizuite şi, dacă este cazul, sunt actualizate cu cel puţin 3 ani înainte de fiecare actualizare a schemelor directoare.
      (16)Comitetul de bazin implică în elaborarea şi actualizarea schemei directoare reprezentanţii autorităţilor publice centrale, consiliilor judeţene şi consiliilor locale, unităţilor industriale şi din agricultură, institutelor de cercetare, care au obligaţia de a comunica toate informaţiile utile aflate în competenţa lor. Participarea activă a publicului la luarea deciziilor în domeniul gospodăririi apelor este asigurată potrivit prevederilor Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 1.044/2005 pentru aprobarea Procedurii privind consultarea utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului la luarea deciziilor în domeniul gospodăririi apelor.
      (17)Prin intermediul paginii de internet proprii, administraţiile bazinale de apă din subordinea Administraţiei Naţionale "Apele Române" şi Comitetul de bazin pun la dispoziţia publicului, pe parcursul unei perioade de cel puţin 6 luni:
      a)un calendar şi un program de lucru, incluzând procedura de consultare, cu cel puţin 3 ani înainte de data prevăzută pentru aprobarea schemei directoare actualizate;
      b)o sinteză a problemelor care există în bazin în domeniul gospodăririi apelor, cu cel puţin 2 ani înainte de data prevăzută pentru aprobarea schemei directoare actualizate;
      c)proiectul schemei directoare, cu cel puţin un an înainte de data prevăzută pentru aprobarea schemei directoare actualizate.
      d)la cerere, documentele de referinţă şi informaţiile utilizate la elaborarea proiectului schemelor directoare.
      (18)În corelare cu prevederile planurilor din cadrul schemelor directoare se elaborează programe de măsuri care să ţină seama de rezultatele analizelor prevăzute la alin. (14) şi (15), realizate pentru atingerea obiectivelor prevăzute la art. 21 privind asigurarea protecţiei cantitative şi calitative a apelor, apărarea împotriva acţiunilor distructive ale apelor, precum şi valorificarea potenţialului apelor, în raport cu cerinţele dezvoltării durabile a societăţii şi în acord cu strategia şi politicile de mediu, incluzând dezvoltarea lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor.
      (19)Programele de măsuri se stabilesc până la termenul stabilit în conformitate cu prevederile Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi vor fi operaţionale cel târziu la data de 22 decembrie 2012. Programele de măsuri se revizuiesc şi, dacă este necesar, se reactualizează până cel târziu la data de 22 decembrie 2015 şi apoi la fiecare 6 ani. Toate măsurile noi sau revizuite elaborate în cadrul unui program actualizat devin operaţionale în termen de cel mult 3 ani de la data adoptării lor.
      (110)Strategia naţională de management al riscului la inundaţii, precum şi programele de măsuri ce decurg din acestea se stabilesc în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi, în corelare cu prevederile schemelor-cadru de gospodărire a apelor existente la data publicării prezentei legi, care îşi păstrează valabilitatea până la data de 22 decembrie 2009, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
      (2)Componentele planurilor de management şi programele de măsuri aferente prevăzute la alin. (18) se elaborează şi se actualizează de către Administraţia Naţională «Apele Române», se avizează de către comitetul de bazin, la propunerea autorităţii publice centrale din domeniul apelor, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Conţinutul minim al planurilor de management şi al programelor de măsuri este prevăzut în anexa nr. 3.
      (3)Toate activităţile social-economice, inclusiv amenajarea bazinelor hidrografice, protecţia mediului şi amenajarea teritoriului se corelează cu prevederile schemelor directoare.
      (4)În vederea implementării măsurilor de bază prevăzute în anexa nr. 3, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a nu conduce la creşterea poluării apelor marine. Aplicarea măsurilor de bază prevăzute în anexa nr. 3 nu poate duce, în mod direct sau indirect, la creşterea poluării apelor de suprafaţă. Această cerinţă nu se aplică în cazul în care ar conduce la creşterea poluării mediului în ansamblu.
      (5)În situaţia în care datele de monitoring sau alte date arată că obiectivele de protecţie a apelor şi mediului acvatic, prevăzute la art. 21 pentru corpurile de apă, nu pot fi atinse, autoritatea publică centrală din domeniul apelor trebuie să se asigure că:
      a)sunt investigate cauzele neîndeplinirii obiectivelor prevăzute;
      b)avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor sunt examinate şi, dacă este necesar, revizuite;
      c)programele de monitoring sunt revizuite şi modificate, după caz;
      d)sunt stabilite măsurile suplimentare care pot fi necesare pentru atingerea obiectivelor de protecţie a apelor şi a ecosistemelor acvatice, precum şi limite mai stricte, dacă este cazul, urmând procedurile cuprinse în anexa nr. 11.
      (6)În situaţia în care obiectivele de protecţie a apelor şi a ecosistemelor acvatice prevăzute la art. 21 nu pot fi îndeplinite ca urmare a unor circumstanţe cu cauze naturale de forţă majoră, care apar în mod excepţional sau care nu pot fi prevăzute, cum ar fi inundaţiile extreme sau seceta prelungită, nu este necesară luarea de măsuri suplimentare, aplicându-se prevederile art. 25.
      Art. 44
      Informaţiile necesare pentru elaborarea schemelor directoare şi a programelor de măsuri, inclusiv cele pentru stabilirea cerinţelor de apă, de valorificare a potenţialului apelor şi de apărare împotriva inundaţiilor pe ansamblul teritoriului naţional, pe etape de dezvoltare, se pun la dispoziţia autorităţii publice centrale din domeniul apelor şi Administraţiei Naţionale «Apele Române» de către autorităţile publice centrale şi locale, de principalii utilizatori de apă, precum şi de organizaţiile neguvernamentale interesate în amenajarea bazinelor hidrografice. Aceste informaţii vor fi puse şi la dispoziţia comitetelor de bazin.
      Art. 441
      (1)Autoritatea publică centrală din domeniul apelor transmite Comisiei Europene şi celorlalte state membre interesate atât copii ale planurilor de management cuprinse în schemele directoare prevăzute la art. 43 alin. (1), cât şi copii ale părţii naţionale a planului de management al bazinului hidrografic internaţional al fluviului Dunărea, elaborată conform prevederilor art. 6 alin. (3), precum şi ale tuturor actualizărilor ulterioare ale acestora, în termen de 3 luni de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I.
      (2)Autoritatea publică centrală din domeniul apelor prezintă Comisiei Europene rapoarte de sinteză privind analizele efectuate potrivit prevederilor art. 43 alin. (14) şi programele de monitoring prevăzute la art. 35, realizate în scopul primului plan de management al bazinului hidrografic, în termen de 3 luni de la data finalizării acestora.
      (3)În termen de 3 ani de la data publicării fiecărui plan de management cuprins în schemele directoare sau a fiecărei versiuni actualizate în temeiul art. 43 alin. (15), autoritatea publică centrală din domeniul apelor prezintă Comisiei Europene un raport interimar care descrie progresele înregistrate în punerea în aplicare a programului de măsuri prevăzut la art. 43 alin. (18).
      Art. 442
      (1)Autoritatea publică centrală din domeniul apelor furnizează Comisiei Europene o listă a autorităţilor competente pe plan naţional în domeniul gospodăririi apelor şi a autorităţilor competente din cadrul tuturor organismelor internaţionale în domeniul apelor, la care România este parte, în termen de 6 luni de la data aderării.
      (2)Pentru fiecare autoritate competentă în cadrul fiecărui district de bazin hidrografic de pe teritoriul naţional şi al porţiunii de district de bazin hidrografic internaţional al fluviului Dunărea care este cuprinsă pe teritoriul României, autoritatea publică centrală din domeniul apelor furnizează Comisiei Europene următoarele informaţii:
      a)denumirea şi adresa autorităţii competente - denumirea şi adresele oficiale ale autorităţilor din domeniul apelor în cadrul fiecărui district de bazin hidrografic de pe teritoriul naţional;
      b)întinderea geografică a districtului de bazin hidrografic - numele principalelor râuri în cadrul districtului de bazin hidrografic, însoţită de o descriere precisă a limitelor districtului de bazin hidrografic; pe cât posibil, aceste informaţii vor fi disponibile în format GIS (Sistem informatic geografic) şi/sau în format GISCO (Sistem informatic geografic al Comisiei Europene);
      c)statutul legal al autorităţii competente - o descriere a statutului legal al autorităţii competente şi, acolo unde este relevant, un rezumat sau o copie a acestui statut sau act de înfiinţare ori echivalentul legal al acestui document;
      d)responsabilităţi - o descriere a responsabilităţilor legale şi administrative ale fiecărei autorităţi competente şi a rolului său în cadrul fiecărui district de bazin hidrografic;
      e)apartenenţa - acolo unde autoritatea competentă acţionează ca unitate coordonatoare a altor autorităţi competente, se furnizează o listă a acestora, însoţită de un rezumat al relaţiilor instituţionale stabilite în vederea asigurării coordonării;
      f)relaţiile internaţionale - în cazul districtului de bazin hidrografic internaţional al fluviului Dunărea, care acoperă mai mult decât teritoriul naţional şi include teritorii ale statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, se furnizează o listă a relaţiilor instituţionale stabilite în vederea asigurării coordonării.
      (3)Autoritatea publică centrală din domeniul apelor informează Comisia Europeană asupra oricărei schimbări intervenite în informaţiile furnizate potrivit prevederilor alin. (1) şi (2), în termen de 3 luni de la efectuarea schimbării.
      Art. 443
      La identificarea unei probleme de gospodărire a apelor care nu poate fi rezolvată la nivel naţional, autoritatea publică centrală din domeniul apelor poate raporta Comisiei Europene şi oricărui alt stat membru interesat asupra acestei probleme şi poate face recomandări pentru rezolvarea sa.
      Art. 45
      (1)Pentru bazine hidrografice mici sau părţi de bazine hidrografice se întocmesc scheme locale de amenajare şi de gospodărire a apelor, denumite în continuare scheme locale, care se încadrează în planurile de amenajare - componenta de gospodărire cantitativă din cadrul schemelor directoare. Schemele locale stabilesc obiectivele generale de punere în valoare şi de protejare cantitativă şi calitativă a resurselor de apă, a ecosistemelor acvatice şi a zonelor umede, precum şi obiectivele generale privind utilizarea durabilă şi protecţia tuturor categoriilor de resurse de apă din teritoriul respectiv.
      (2)Schema locală inventariază diferiţii utilizatori care folosesc resursele de apă existente, stabilind starea resurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice. Aceasta ţine seama de strategiile şi de programele statului, ale colectivităţilor locale, ale instituţiilor publice, ale altor persoane fizice şi persoane juridice, cu incidenţă asupra calităţii, repartiţiei şi folosirii resurselor de apă. De asemenea, stabileşte priorităţile pentru atingerea obiectivelor menţionate la alin. (1), ţinând seama de protecţia mediului acvatic natural, de necesitatea punerii în valoare a resurselor de apă, de evoluţia previzibilă a localităţilor rurale şi urbane şi de echilibrul ce trebuie asigurat între diferiţii utilizatori de apă.
      (3)Prin schema locală se evaluează mijloacele economice şi financiare necesare pentru realizarea lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor prevăzute. Aceasta trebuie să fie compatibilă cu orientările fixate în schema directoare.
      Art. 46
      (1)Programele şi deciziile administrative care au legătură cu apele trebuie să fie în concordanţă cu prevederile schemelor directoare aprobate.
      (2)La elaborarea documentaţiilor tehnice pentru lucrările prevăzute la art. 48 se va ţine seama de prevederile schemelor directoare, respectiv schemelor locale.
      Art. 47
      (1)La nivelul fiecărei direcţii de apă a Administraţiei Naţionale «Apele Române» se organizează un Comitet de bazin.
      (2)Comitetul de bazin este format din maximum 21 de membri, după cum urmează:
      a)2 reprezentanţi ai autorităţii publice centrale din domeniul apelor şi protecţiei mediului, dintre care unul este numit din cadrul agenţiilor de protecţia mediului din districtul bazinului hidrografic respectiv;
      b)un reprezentant al direcţiilor de sănătate publică ale judeţelor din districtul bazinului hidrografic respectiv, numit de către Institutul Naţional de Sănătate Publică;
      c)2 primari de municipii şi un primar de oraş sau comună, aleşi de primarii localităţilor din districtul bazinului hidrografic respectiv;
      d)un reprezentant desemnat de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în districtul bazinului hidrografic respectiv;
      e)un prefect din districtul bazinului hidrografic respectiv, numit de autoritatea publică centrală din domeniul administraţiei şi internelor;
      f)preşedinţii consiliilor judeţene din districtul bazinului hidrografic respectiv;
      g)3 reprezentanţi ai utilizatorilor de apă din districtul bazinului hidrografic respectiv.
      h)doi reprezentanţi ai Regiei Autonome "Apele Române";
      i)un reprezentant al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
      (3)Reprezentanţii administraţiei publice locale aleşi în comitetul de bazin vor funcţiona în cadrul acestuia numai pe durata exercitării mandatului funcţiei pe care o reprezintă.
      (4)Prefectul şi primarii aleşi vor proveni din unităţi administrativ-teritoriale diferite.
      (5)Reprezentanţii utilizatorilor de apă se propun şi se aleg de comitetul de bazin, în funcţie de cerinţa de apă şi de impactul apelor uzate evacuate asupra resurselor de apă.
      (6)Membrii Comitetului de bazin pot fi schimbaţi de cei care i-au numit sau ales.
      (7)Comitetul de bazin colaborează cu Regia Autonomă "Apele Române" la aplicarea strategiei şi politicii naţionale de gospodărire a apelor, în care scop trebuie:
      a)să avizeze schemele directoare, inclusiv programele de măsuri pentru atingerea obiectivelor din schemele directoare şi realizarea lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor;
      b)să avizeze planurile de prevenire a poluărilor accidentale şi de înlăturare a efectelor lor, elaborate în funcţie de condiţiile districtului bazinului hidrografic respectiv;
      c)să aprobe schemele locale, stabilind priorităţile tehnice şi financiare, şi să le integreze în schemele directoare;
      d)[textul Art. 47, alin. (7), litera D. din capitolul III, sectiunea 3 a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 57. din Legea 310/2004]
      e)să propună revizuirea normelor şi standardelor din domeniul gospodăririi apelor şi, în caz de necesitate, să elaboreze norme de calitate a apei evacuate, proprii bazinului hidrografic; aceste norme pot fi mai exigente decât cele la nivel naţional;
      f)să propună, dacă este necesar, normative cu valori-limită de încărcare mai severe decât cele prevăzute de reglementările specifice în vigoare pentru evacuări de ape uzate, în vederea conformării cu obiectivele de calitate a apelor;
      g)să aprobe/avizeze încadrarea în clase de calitate a corpurilor de apă din bazinul hidrografic respectiv;
      h)să recomande priorităţile privind finanţarea şi conformarea, în scopul realizării programelor de dezvoltare a lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor;
      i)să asigure informarea publicului, garantarea unei perioade de timp necesare primirii comentariilor publicului, să organizeze audieri publice asupra tuturor aspectelor propuse pentru aprobare şi să asigure accesul publicului la documentele sale.
      j)să avizeze lista zonelor protejate şi măsurile de reconstrucţie ecologică a zonelor propuse în acest scop;
      k)să avizeze hărţile de vulnerabilitate şi hărţile de risc la inundaţii;
      l)să avizeze planurile de management al riscului la inundaţii.
      (8)Comitetele de bazin:
      a)pot lua în considerare şi pot discuta orice aspecte noi privind cantitatea, calitatea şi folosirea apei, ce pot apărea în districtul bazinului hidrografic respectiv;
      b)pot constitui şi împuternici subcomitete şi grupe de lucru, a căror funcţie va fi de informare, consultare şi participare la luarea deciziilor;
      c)pot solicita executarea de audituri, dacă consideră necesar;
      d)pot propune acordarea de bonificaţii, în baza prevederilor art. 82 alin. (1);
      e)pot recomanda autorităţilor locale, în funcţie de prioritatea şi urgenţa realizării lucrărilor necesare, în special a celor de utilitate publică, legate de întreţinerea albiilor, a lucrărilor de protecţie împotriva inundaţiilor şi de prevenire a riscului la inundaţii, modul de asigurare a surselor financiare de la bugetele locale.
      (9)Comitetul de bazin are un secretariat tehnic permanent, format din 3-5 persoane, asigurat de administraţia bazinală de apă a Administraţiei Naţionale "Apele Române", subordonat acestuia.
      (10)Pentru executarea mandatului său, comitetul de bazin are acces la informaţiile şi resursele oricărei instituţii publice, potrivit legii.
      (11)Regulamentul de organizare şi funcţionare a comitetelor de bazin se propune de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
      Secţiunea 4:Regimul lucrărilor care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele
      Art. 48
      (1)Lucrările care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele sunt:
      a)lucrări, construcţii şi instalaţii care asigură gospodărirea complexă a apelor, inclusiv atenuarea apelor mari, prin modificarea regimului natural de curgere, cum sunt: baraje, acumulări permanente sau nepermanente, derivaţii de debite;
      b)lucrări de folosire a apelor, cu construcţiile şi instalaţiile aferente: alimentări cu apă potabilă, industrială şi pentru irigaţii, amenajări piscicole, centrale hidroelectrice, folosinţe hidromecanice, amenajări pentru navigaţie, plutărit şi flotaj, poduri plutitoare, amenajări balneare, turistice sau pentru agrement, alte lucrări de acest fel;
      c)lucrări, construcţii şi instalaţii pentru protecţia calităţii apelor sau care influenţează calitatea apelor: lucrări de canalizare şi evacuare a apelor uzate, staţii şi instalaţii de prelucrare a calităţii apelor, injecţii de ape în subteran, alte asemenea lucrări;
      d)construcţii de apărare împotriva acţiunii distructive a apei: îndiguiri, apărări şi consolidări de maluri şi albii, rectificări şi reprofilări de albii, lucrări de dirijare a apei, combaterea eroziunii solului, regularizarea scurgerii pe versanţi, corectări de torenţi, desecări şi asanări, alte lucrări de apărare;
      e)traversări de cursuri de apă cu lucrările aferente: poduri, conducte, linii electrice etc.;
      f)amenajări şi instalaţii de extragere a agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de apă, lacurilor şi din terase: balastiere, cariere etc.;
      g)depozite de deşeuri menajere şi industriale: iazuri de decantare, halde de steril, zguri şi cenuşi, şlamuri, nămoluri şi altele asemenea;
      h)plantări şi defrişări de vegetaţie lemnoasă, perdele antierozionale şi filtrante în zonele de protecţie sau în albiile majore, care nu fac parte din fondul forestier;
      i)lucrări, construcţii şi instalaţii care se execută pe malul mării, pe fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale, pe platoul continental, inclusiv lucrări pentru consolidarea falezelor, protecţia şi reabilitarea plajelor;
      j)lucrări de prospecţiuni, de explorare/exploatare prin foraje terestre sau maritime, instalaţii hidrometrice, borne topohidrografice şi alte lucrări de studii de teren în legătură cu apele;
      k)lucrări şi instalaţii pentru urmărirea parametrilor hidrologici sau urmărirea automată a calităţii apei.
      l)lucrări de închidere a minelor şi carierelor, a depozitelor menajere şi industriale şi de reconstrucţie ecologică a zonelor afectate;
      m)injectarea în structurile din care au provenit sau în formaţiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent improprii pentru alte scopuri a apelor de zăcământ de la schelele de extracţie, fără a produce poluarea straturilor de ape subterane traversate;
      n)planuri de amenajare a teritoriului, planuri de urbanism general, zonal şi de detaliu.
      (2)Documentaţiile elaborate pentru lucrările prevăzute la alin. (1) trebuie să ofere securitatea necesară, să răspundă normativelor şi prescripţiilor tehnice, având în vedere interesele protecţiei mediului şi amplasamentelor.
      Art. 49
      (1)Se interzice amplasarea în zona inundabilă a albiei majore şi în zonele de protecţie precizate la art. 40 de noi obiective economice sau sociale, inclusiv de noi locuinţe sau anexe ale acestora.
      (2)Se exceptează de la prevederile alin. (1) obiectivele care au prevăzute lucrări de apărare împotriva inundaţiilor, precum şi lucrările de supratraversare şi subtraversare a cursurilor de apă, dimensionate corelat cu prevederile Strategiei naţionale de management al riscului la inundaţii şi ale planurilor de management al riscului la inundaţii. Lucrările de apărare împotriva inundaţiilor se execută numai pe baza avizului de gospodărire a apelor, emis conform legii.
      (3)Avizul de amplasament menţionat la alin. (2), obţinut în baza metodologiei elaborate de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, nu exclude obligaţia obţinerii avizului de gospodărire a apelor şi a celorlalte avize necesare, potrivit legii.
      (31)Obţinerea avizului de amplasament şi a avizului de gospodărire a apelor condiţionează eliberarea de către autorităţile administraţiei publice emitente a autorizaţiei de construire a lucrărilor prevăzute la art. 48 alin. (1).
      (4)Construcţiile şi obiectivele existente, amplasate în zona inundabilă a albiei majore sau în zonele de protecţie, vor fi identificate de direcţiile de ape, solicitându-se prin autorităţile administraţiei publice locale sau judeţene emitente a autorizaţiei de construcţie demolarea acestora, în situaţia în care demolarea nu este posibilă, beneficiarii vor fi obligaţi să declare pe propria răspundere că îşi asumă riscurile în caz de inundaţii.
      Art. 50
      (1)Lucrările prevăzute la art. 48 pot fi promovate şi executate numai în baza avizului de gospodărire a apelor şi, respectiv, notificării emise de Administraţia Naţională «Apele Române». Punerea în funcţiune sau exploatarea acestor lucrări se face numai în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor şi, după caz, a notificării emise de Administraţia Naţională «Apele Române».
      (11)Pentru execuţia lucrărilor noi şi a intervenţiilor constructive care modifică parametrii de bază ai lucrărilor existente de baraje, pentru retenţii permanente sau nepermanente de apă, a barajelor şi digurilor care realizează depozite de deşeuri industriale depuse prin hidromecanizare şi a lucrărilor hidrotehnice speciale, emiterea avizului de gospodărire a apelor este condiţionată de existenţa acordului de funcţionare în siguranţă emis de autoritatea publică centrală din domeniul apelor, în conformitate cu prevederile legale.
      (2)În cazul în care lucrările se efectuează în zona apelor naţionale navigabile sau în zona cursurilor de apă care sunt traversate ori au în lungul lor infrastructura aflată în administrarea instituţiilor publice/societăţilor naţionale/ companiilor naţionale/societăţilor comerciale/regiilor autonome din domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului, este necesar şi acordul autorităţii publice centrale din domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului.
      (3)Se exceptează de la prevederile alin. (1) activităţile prevăzute la art. 9 alin. (2), precum şi cele pentru care prezenta lege prevede notificarea.
      (4)Pentru serviciile de autorizare sau de avizare a lucrărilor, prevăzute la art. 48, se percep taxe şi tarife care se stabilesc în condiţiile legii.
      (41)Se exceptează de la prevederile alin. (4) centrele sociale şi şcolile care nu sunt conectate la sistemul centralizat de apă şi deţin puţuri proprii.
      (5)[textul Art. 50, alin. (5) din capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 65. din Legea 310/2004]
      Art. 51
      (1)Avizul de gospodărire a apelor şi avizul de amplasament sunt avize conforme.
      (11)Pentru lucrările existente de tipul celor prevăzute la art. 50 alin. (11) este necesară obţinerea autorizaţiei de funcţionare în condiţii de siguranţă, care certifică îndeplinirea exigenţelor de performanţă în perioada de exploatare şi este obligatorie pentru obţinerea autorizaţiilor de gospodărire a apelor şi de protecţia mediului.
      (2)Avizul, autorizaţia de gospodărire a apelor şi notificarea nu exclud obligativitatea obţinerii acordului şi autorizaţiei de mediu, potrivit legii.
      Art. 52
      Elaborarea documentaţiilor pentru fundamentarea solicitării avizului de gospodărire a apelor trebuie să se bazeze pe studii meteorologice, hidrologice sau hidrogeologice, după caz, pe studii de gospodărire a apelor şi de impact al lucrărilor respective asupra resurselor de apă şi asupra zonelor riverane. Aceste studii şi documentaţii pot fi întocmite de instituţii publice sau private, abilitate de autoritatea publică centrală din domeniul apelor sau de o autoritate competentă din statele Uniunii Europene. Documentaţiile de fundamentare trebuie să demonstreze că solicitantul avizului de gospodărire a apelor se poate conforma cerinţelor legale.
      Art. 53
      (1)Avizul de gospodărire a apelor îşi pierde valabilitatea după 2 ani de la emitere, dacă execuţia lucrărilor respective nu a început în acest interval. Posesorul unui aviz de gospodărire a apelor are obligaţia să anunţe emitentului, în scris, data de începere a execuţiei, cu 10 zile înainte de aceasta.
      (2)Avizul de gospodărire a apelor este necesar şi în caz de dezvoltare, modernizare sau retehnologizare a unor procese tehnologice sau a unor instalaţii existente ale utilizatorilor de apă, dacă se modifică prevederile avizului obţinut anterior, precum şi dacă această modificare a intervenit până la promovarea lucrărilor respective.
      (21)Avizul de gospodărire a apelor este necesar şi în cazul închiderii unor obiective construite pe ape sau care au legătură cu apele.
      (3)Documentaţiile lucrărilor de interes public care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele trebuie avizate, chiar dacă realizarea acestora ar necesita restrângerea sau încetarea unor activităţi existente. Persoanele fizice şi persoanele juridice afectate pot fi despăgubite în condiţiile legii, dacă fac dovada că utilizează eficient apa sau că nu poluează resursele de apă.
      (4)Noile lucrări de barare sau de captare a apei amplasate pe cursurile de apă trebuie să fie prevăzute cu instalaţii care să asigure în aval debitul de servitute, aşa cum este definit la pct. 26 din anexa nr. 1, precum şi, după caz, cu construcţii care să asigure migrarea faunei acvatice, în special a ihtiofaunei, în vederea atingerii obiectivelor de mediu prevăzute la art. 21, cu respectarea prevederilor art. 24. Aceste prevederi se aplică şi lucrărilor de barare sau de captare a apei existente amplasate pe cursurile de apă, în condiţiile unor soluţii fezabile din punct de vedere tehnic şi dacă realizarea acestora nu implică costuri disproporţionate.
      (5)Prin avizul de gospodărire a apelor, investitorul poate fi obligat să execute şi alte lucrări necesare, necuprinse în documentaţia tehnică, astfel încât lucrările, construcţiile sau instalaţiile propuse să nu producă pagube utilizatorilor de apă existenţi sau riveranilor din amonte şi din aval.
      (6)Pentru investiţiile de tip microhidrocentrale beneficiarul este obligat să constituie o garanţie financiară pentru blocarea amplasamentului, garanţie care poate fi sub formă de depozit bancar, scrisoare de garanţie bancară irevocabilă sau alte modalităţi prevăzute de lege. Garanţia financiară se stabileşte în conformitate cu instrucţiunile tehnice aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor.
      Art. 54
      (1)Investitorul are obligaţia să notifice Regiei Autonome "Apele Române", cu cel puţin 20 de zile înainte, începerea execuţiei pentru următoarele categorii de activităţi şi lucrări:
      a)lucrări de dezvoltare, modernizare sau retehnologizare a unor procese tehnologice sau a unor instalaţii existente, dacă prin realizarea acestora nu se modifică parametrii cantitativi şi calitativi finali ai folosinţei de apă, înscrişi în autorizaţia de gospodărire a apelor, pe baza căreia utilizatorul respectiv a funcţionat înainte de începerea execuţiei unor astfel de lucrări;
      b)[textul Art. 54, alin. (1), litera B. din capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 70. din Legea 310/2004]
      c)instalaţiile cu caracter provizoriu, pe durata de execuţie a unor investiţii, dacă debitul prelevat nu depăşeşte 10 litri pe secundă, iar apele evacuate rezultate după folosire nu influenţează calitatea resurselor de apă;
      d)protecţia sanitară a surselor de alimentare cu apă potabilă, a apelor minerale, a lacurilor şi nămolurilor terapeutice;
      e)traversări ale cursurilor de apă de către drumuri de exploatare, comunale sau judeţene, în bazine hidrografice mai mici de 10 km{2};
      f)lucrări de cultură şi refacere a pădurilor şi de combatere a eroziunii solului, pe suprafeţe totale mai mici de 20 km2, inclusiv lucrări de regularizare a scurgerii pe versanţi şi corectări de torenţi, pe lungimi mai mici de 10 km;
      g)lucrări de captare a apei, dacă debitul prelevat nu depăşeşte 2 litri/secundă, iar apele evacuate rezultate după folosire nu influenţează calitatea resurselor de apă;
      h)reparaţii de drumuri şi poduri.
      (11)În cazuri de urgenţă ca: viituri, precipitaţii care au avariat sau distrus infrastructura de transport, obiective economice, în scopul refacerii acestora, pentru începerea execuţiei lucrărilor de exploatare a agregatelor minerale care se realizează în limita cantităţii maxime de 2.000 m3, notificarea se va face cu cel puţin 3 zile înainte de începerea execuţiei.
      (2)Pentru lucrările prevăzute la alin. (1) şi (11), începerea execuţiei se face pe baza notificării, fără a fi necesar avizul de gospodărire a apelor.
      (3)Punerea în funcţiune a lucrărilor şi instalaţiilor prevăzute la alin. (1), ca şi a categoriilor de lucrări privind linii electrice, apărări şi consolidări de maluri şi albii, rectificări şi reprofilări de albii, regularizarea scurgerii pe versanţi, corectări de torenţi şi combaterea eroziunii solului se face în baza notificării către Regia Autonomă "Apele Române", cu 20 de zile înainte de aceasta, autorizaţia de gospodărire a apelor nefiind necesară.
      Art. 55
      (1)Autorizaţia de gospodărire a apelor se eliberează în baza constatării tehnice în teren, în prezenţa beneficiarului - cel mai târziu o dată cu recepţia investiţiilor -, dacă sunt respectate prevederile legale privind gospodărirea apelor pentru punerea în exploatare a lucrărilor şi exactitatea datelor cuprinse în cererea de autorizare şi în documentaţia anexată la aceasta.
      (2)Dacă la verificarea în teren se constată lipsuri de natură a nu permite, potrivit prezentei legi, darea în funcţiune a investiţiei, emitentul autorizaţiei de gospodărire a apelor va fixa un termen pentru efectuarea remedierilor sau a completărilor necesare. Dacă este cazul, emitentul autorizaţiei de gospodărire a apelor poate refuza, motivat, eliberarea ei.
      (3)Autorizaţia de gospodărire a apelor se poate acorda şi pe durată limitată, dacă lipsurile constatate cu ocazia verificării în teren permit punerea în funcţiune a investiţiei, fără pericol, din punct de vedere al gospodăririi apelor.
      (4)Modul de exploatare şi întreţinere a lucrărilor, construcţiilor şi instalaţiilor se înscrie în regulamentul de exploatare, care face parte integrantă din autorizaţia de gospodărire a apelor.
      (5)Prin autorizaţia de gospodărire a apelor, cât şi prin actele complementare acesteia, trebuie impuse prevederi specifice privind mijloacele de supraveghere, modalităţile de control tehnic şi mijloacele de intervenţie în caz de incidente, avarii sau accidente şi altele asemenea.
      (6)Pentru corpurile de apă care nu au atins starea bună sau potenţialul ecologic bun în perioada prevăzută în schema directoare se impune reactualizarea prevederilor autorizaţiilor de gospodărire a apelor.
      Art. 56
      (1)Autorizaţia de gospodărire a apelor poate fi modificată sau retrasă de către emitent, fără despăgubiri, în următoarele cazuri:
      a)în interesul salubrităţii publice şi, în special, dacă modificarea sau retragerea este necesară pentru a înlătura o prejudiciere importantă a binelui comunităţii;
      b)pentru prevenirea sau asigurarea combaterii efectelor inundaţiilor sau, în caz de pericol, pentru securitatea publică;
      c)în caz de pericol pentru mediul acvatic şi, mai ales, dacă mediile acvatice sunt supuse unor condiţii critice necompatibile cu protejarea acestora;
      d)în cazuri de forţă majoră, datorită schimbărilor naturale privind resursa de apă sau unor calamităţi naturale intervenite asupra instalaţiilor utilizatorilor;
      e)în situaţia în care lucrările sau instalaţiile sunt abandonate sau nu sunt întreţinute corespunzător, caz în care deţinătorul acestora este obligat ca, din dispoziţia Regiei Autonome "Apele Române", să le demoleze.
      f)în situaţia nerealizării din vina beneficiarului a prevederilor programului de etapizare, anexă la actul de reglementare.
      (2)Autorizaţia de gospodărire a apelor poate fi modificată sau retrasă în situaţii în care apar cerinţe noi de apă, care trebuie satisfăcute cu prioritate conform prevederilor art. 10 alin. (1), acordându-se despăgubiri potrivit legii.
      (3)Refuzul eliberării, precum şi orice modificare sau retragere a unei autorizaţii de gospodărire a apelor trebuie motivate în scris solicitantului sau titularului de autorizaţie, după caz, de către cel care a decis măsura respectivă.
      Art. 57
      Retragerea autorizaţiei de gospodărire a apelor atrage după sine obligativitatea încetării activităţii, ca şi pierderea drepturilor obţinute în baza prezentei legi.
      Art. 58
      (1)Autorizaţia de gospodărire a apelor poate fi suspendată temporar, fără despăgubiri, în următoarele cazuri:
      a)dacă nu s-au respectat condiţiile impuse iniţial;
      b)dacă lucrările, construcţiile şi instalaţiile autorizate nu prezintă siguranţă în exploatare atât cu privire la rezistenţa structurilor, cât şi la eficienţa tehnologiilor adoptate;
      c)pentru abateri repetate sau grave de la condiţiile de folosire sau de evacuare a apei, prevăzute în autorizaţie, precum şi în cazul în care utilizatorul nu realizează condiţiile de siguranţă în exploatare, ca şi alte măsuri stabilite de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi de Regia Autonomă "Apele Române";
      d)în caz de poluare accidentală a resurselor de apă, care ameninţă sănătatea populaţiei sau produce pagube ecologice.
      e)dacă titularul nu şi-a respectat obligaţiile legale, stabilite între el şi administratorul resursei de apă.
      (2)În cazul situaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului poate dispune şi oprirea activităţii poluatorului sau a instalaţiei care provoacă poluarea apelor până la înlăturarea cauzelor.
      (3)Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului poate institui un regim de supraveghere specială, în caz de nerespectare a măsurilor stabilite pentru asigurarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor. Pe toată durata acestui regim, utilizarea şi epurarea apei se fac sub controlul direct al personalului anume desemnat de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Toate cheltuielile suplimentare determinate de aplicarea regimului de supraveghere specială se suportă de titularul autorizaţiei de gospodărire a apelor.
      Art. 59
      (1)Lucrările şi instalaţiile supuse autorizării sau notificării, potrivit prevederilor prezentei legi, care sunt folosite pentru prelevări de apă de suprafaţă sau subterană ori pentru evacuări în receptori naturali, trebuie să fie prevăzute cu mijloace de măsurare a debitelor şi volumelor de apă prelevate sau evacuate şi de determinare a calităţii apelor evacuate conform prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor.
      (2)Deţinătorii lucrărilor şi instalaţiilor supuse autorizării sau notificării prevăzute la alin. (1) sunt obligaţi să asigure montarea şi funcţionarea mijloacelor de măsurare, să păstreze pe timp de 5 ani datele obţinute din măsurători şi să le transmită lunar Regiei Autonome "Apele Române".
      (3)Regia Autonomă "Apele Române" pune la dispoziţia persoanelor fizice şi persoanelor juridice datele prevăzute la alin. (2), cu respectarea dispoziţiilor art. 35 alin. (6) şi (7).
      Art. 60
      Avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor, precum şi refuzul de emitere a acestora pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
      Art. 61
      [textul Art. 61 din capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 76. din Legea 310/2004]
      Art. 62
      (1)Lacurile de acumulare vor fi proiectate ca lucrări cu folosinţă complexă pentru a asigura alimentarea cu apă pentru populaţie, industrie şi irigaţii, producerea de energie electrică, apărarea împotriva inundaţiilor, piscicultură şi agrement.
      (2)La proiectarea barajelor şi îndiguirilor se va analiza în mod obligatoriu necesitatea şi se vor prevedea, în funcţie de condiţiile concrete din amplasament, lucrările necesare de apărări şi consolidări de maluri, rectificări sau reprofilări de albii, lucrări de combatere a eroziunii solului.
      (3)Barajele şi lacurile de acumulare se vor proiecta şi se vor executa de unităţi de specialitate, cu respectarea exigenţelor de performanţă referitoare la siguranţa barajelor.
      (4)[textul Art. 62, alin. (4) din capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 19-feb-2010 de Art. I, punctul 46. din Ordonanta urgenta 3/2010]
      Art. 63
      (1)Deţinătorii de baraje şi lacuri de acumulare, precum şi de prize pentru alimentări cu apă, cu sau fără baraj, au obligaţia să întocmească regulamente de exploatare şi planuri de avertizare şi alarmare şi să respecte prevederile acestora. Regulamentele de exploatare fac parte integrantă din autorizaţia de gospodărire a apelor.
      (2)Regulamentele de exploatare, elaborate în baza regulamentului-cadru stabilit de autoritatea publică centrală din domeniul apelor, detaliază şi concretizează condiţiile generale de exploatare coordonată, pe ansamblul districtului bazinului hidrografic, a categoriilor de lucrări prevăzute la alin. (1), cuprinse în regulamentele de exploatare bazinale.
      (3)Regulamentele de exploatare prevăzute la alin. (1) se adaptează, pe etape, în limitele prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor, funcţie de dinamica cerinţelor de apă sau de alte condiţii.
      (4)Coordonarea exploatării lacurilor de acumulare pe districte de bazine hidrografice, indiferent de deţinător, se asigură de Administraţia Naţională "Apele Române", în conformitate cu prevederile regulamentelor de exploatare bazinale. Regulamentele de exploatare bazinale se elaborează de Administraţia Naţională "Apele Române" în baza normelor metodologice stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor, se avizează de comitetele de bazin şi se aprobă de autoritatea publică centrală din domeniul apelor.
      (5)În situaţii critice - secete prelungite, ape mari sau altele asemenea - exploatarea unui lac de acumulare se subordonează necesităţilor perioadei respective, potrivit regimului stabilit de Regia Autonomă "Apele Române".
      Art. 64
      (1)Persoanele juridice care au în administrare sau în exploatare lucrări hidrotehnice sunt obligate să utilizeze prizele, barajele şi lacurile de acumulare conform graficelor-dispecer, pe baza programelor lunare de exploatare şi, corelat cu producerea de energie, să asigure debitele necesare folosinţelor industriei, agriculturii, populaţiei şi a debitului necesar protecţiei ecosistemului acvatic.
      (2)Deţinătorii de baraje, cu lacurile de acumulare aferente, şi ai altor construcţii hidrotehnice au obligaţia să monteze aparatura necesară urmăririi comportării în timp a acestora, să-şi organizeze sistemul de urmărire a comportării în timp pe baza unor proiecte specializate, să realizeze expertizarea periodică a lucrărilor şi să deţină autorizaţia de funcţionare în siguranţă, conform prevederilor legale.
      Art. 65
      Competenţele de avizare şi aprobare a regulamentelor de exploatare bazinale şi a programelor de exploatare a lacurilor de acumulare se stabilesc de autoritatea publică centrală din domeniul apelor.
      Art. 66
      Evacuarea dintr-un lac de acumulare a unor volume de apă diferite de cele înscrise în regulamentul de exploatare, precum şi efectuarea la mecanismele barajului a unor manevre neprevăzute în acesta se pot face numai cu aprobarea sau din dispoziţia Regiei Autonome "Apele Române".
      Secţiunea 5:Apărarea împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice
      Art. 67
      (1)Apărarea împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice reprezintă o activitate de protecţie civilă a populaţiei, de interes naţional.
      (2)În sensul prezentei legi, prin apărarea împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice se înţelege:
      a)măsuri de prevenire şi de pregătire pentru intervenţii;
      b)măsuri operative urgente de intervenţie după declanşarea fenomenelor periculoase cu urmări grave;
      c)măsuri de intervenţie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare.
      (3)Activităţile prevăzute la alin. (2) constituie o obligaţie pentru toate persoanele fizice şi juridice, cu excepţia persoanelor cu handicap, a bătrânilor şi a altor categorii defavorizate.
      (4)Elaborarea strategiei şi concepţiei de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice revine Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
      Art. 68
      (1)Deţinătorii cu orice titlu de construcţii hidrotehnice ale căror avarieri sau distrugeri pot pune în pericol vieţi omeneşti şi bunuri sau pot aduce prejudicii mediului sunt obligaţi să doteze aceste lucrări cu aparatură de măsură şi control necesară pentru urmărirea comportării în timp a acestora, să instaleze sisteme de avertizare-alarmare în caz de pericol şi să organizeze activitatea de supraveghere.
      (2)Coordonarea, îndrumarea şi urmărirea activităţii de supraveghere a barajelor, a lacurilor de acumulare şi a altor lucrări hidrotehnice, în vederea exploatării în siguranţă a acestora, se realizează de către Comisia naţională pentru siguranţa barajelor şi lucrărilor hidrotehnice, constituită din reprezentanţi ai ministerelor, ai agenţilor economici interesaţi şi ai instituţiilor publice interesate.
      (3)Structura, atribuţiile specifice, competenţele şi dotarea Comisiei naţionale pentru siguranţa barajelor şi lucrărilor hidrotehnice se stabilesc prin regulament de organizare şi funcţionare şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor.
      Art. 69
      Coordonarea tehnică la nivel naţional a acţiunilor de prevenire şi apărare împotriva inundaţiilor, a fenomenelor meteorologice periculoase sau a accidentelor la construcţiile hidrotehnice sau intervenţii la poluări accidentale se realizează de Comitetul ministerial pentru situaţii de urgenţă din cadrul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, denumit în continuare Comitet ministerial, constituit din conducerea ministerului, experţi şi specialişti din aparatul propriu al ministerului, Administraţiei Naţionale «Apele Române», Administraţiei Naţionale de Meteorologie, precum şi din principalele unităţi deţinătoare de construcţii hidrotehnice cu rol de apărare împotriva inundaţiilor.
      Art. 70
      Structura, atribuţiile specifice şi competenţele Comitetului ministerial se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, care se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor.
      Art. 71
      (1)Acţiunile operative de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice şi intervenţiile la poluările accidentale se organizează de comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă, respectiv de Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti, precum şi de comitetele locale pentru situaţii de urgenţă.
      (2)Toţi agenţii economici, persoane fizice şi juridice, au obligaţia să participe la acţiunile operative de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţiile hidrotehnice organizate de comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă, în conformitate cu planurile de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase, accidentelor la construcţii hidrotehnice şi poluărilor accidentale, aprobate conform legii.
      (3)Grupul de suport tehnic pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări accidentale din cadrul comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă este condus de directorul Sistemului de Gospodărire a Apelor.
      (4)[textul Art. 71, alin. (4) din capitolul III, sectiunea 5 a fost abrogat la 19-feb-2010 de Art. I, punctul 49. din Ordonanta urgenta 3/2010]
      Art. 72
      (1)În cazul distrugerii sau deteriorării lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor ori a unor construcţii hidrotehnice datorită viiturilor, deţinătorii cu orice titlu ai unor astfel de lucrări au obligaţia să refacă sau să repare aceste lucrări în cel mai scurt timp posibil.
      (2)Autorităţile publice centrale în domeniul silviculturii şi îmbunătăţirilor funciare au obligaţia promovării şi realizării lucrărilor de combatere a eroziunii solului, regularizării scurgerii pe versanţi, corectării torenţilor, în conformitate cu strategia naţională de management al riscului la inundaţii, aprobată prin hotărâre a Guvernului, în scopul protejării în aval a cursurilor de apă, a lucrărilor inginereşti de artă, a construcţiilor hidrotehnice şi a obiectivelor sociale şi economice.
      (3)Deţinătorii de terenuri, indiferent de forma de proprietate, au obligaţia de a facilita realizarea şi/sau întreţinerea şi/sau repararea lucrărilor menţionate la alin. (2).
      Art. 73
      (1)Cheltuielile pentru acţiunile operative, de interes public, de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice, precum şi cele pentru constituirea stocului de materiale şi mijloace de apărare, se prevăd şi se finanţează, după caz, din bugetul de stat, din bugetele locale şi din surse proprii ale persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice.
      (2)În cazul în care sumele prevăzute în bugetul local al unui judeţ sau al unei localităţi, în care au avut loc inundaţii, fenomene meteorologice periculoase sau efecte negative ca urmare a unor accidente la construcţii hidrotehnice, sunt insuficiente pentru combaterea şi înlăturarea efectelor acestora, ele urmează să fie asigurare din Fondul de intervenţie prevăzut în bugetul de stat, potrivit legii, la propunerea prefectului şi cu avizul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
      Art. 74
      (1)Regulamentul privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări accidentale şi Normativul-cadru de dotare cu materiale şi mijloace de intervenţie operativă se elaborează de către autoritatea publică centrală din domeniul apelor, cu avizul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul administraţiei şi internelor şi al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor.
      (2)Aplicarea măsurilor operative de apărare se realizează în mod unitar, pe baza planurilor de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase sau accidentelor la construcţii hidrotehnice, care se elaborează pe bazine hidrografice, judeţe şi localităţi, precum şi la obiectivele care pot fi afectate de astfel de fenomene sau accidente.
      (3)Elaborarea planurilor de apărare prevăzute la alin. (2) se va face cu luarea în considerare a planurilor de amenajare a teritoriului şi a restricţionării regimului de construcţii, precum şi cu consultarea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice interesate, pe baza strategiei naţionale de management al riscului la inundaţii.
      (4)Coordonarea tehnică de specialitate a activităţii de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice şi combaterea poluărilor accidentale la nivelul bazinelor hidrografice şi al judeţelor revine Administraţiei Naţionale «Apele Române».
      (5)Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi operatorii economici au obligaţia să-şi asigure stocul de materiale de intervenţie, mijloacele mecanice şi de transport pentru apărarea împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase, accidentelor la construcţiile hidrotehnice şi poluărilor accidentale.
      Art. 75
      (1)Pentru a evita producerea unor calamităţi în perioadele de ape mari sau de accidente la baraje, funcţionarea acumulărilor la parametrii pentru care au fost construite este obligatorie, iar inundarea dirijată a unor terenuri dinainte stabilite prin planurile de apărare, precum şi a incintelor îndiguite amplasate lateral unui curs de apă se realizează cu acordul preşedintelui comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă şi se aprobă de Comitetul ministerial.
      (2)Deţinătorii cu orice titlu ai terenurilor stabilite prin planurile bazinale de apărare, ca şi ai celor situate în incinte îndiguite sunt obligaţi să permită inundarea temporară, în mod dirijat, a acestora.
      (3)Pentru prejudiciile suferite prin inundarea temporară a terenurilor, proprietarii acestora vor fi despăgubiţi conform legii.
      Art. 76
      (1)În scopul asigurării stabilităţii şi integrităţii digurilor, barajelor şi a altor lucrări de apărare împotriva acţiunilor distructive ale apelor, se interzic:
      a)extragerea pământului sau a altor materiale din diguri, baraje sau din alte lucrări de apărare, ca şi din zonele de protecţie a acestora;
      b)plantarea arborilor de orice fel pe diguri, baraje şi pe alte lucrări de apărare;
      c)păşunarea pe diguri sau baraje, pe maluri sau în albii minore, în zonele în care sunt executate lucrări hidrotehnice şi în zonele de protecţie a acestora;
      d)realizarea de balastiere sau lucrări de excavare în albie în zona podurilor, la minimum 1 km în amonte şi la minimum 2 km în aval de pod ori în zona cursurilor de apă care au în lungul lor infrastructura aflată în administrarea instituţiilor publice/societăţilor naţionale/ companiilor naţionale/societăţilor comerciale/regiilor autonome din domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului la o distanţă mai mică decât cea prevăzută în actele normative în vigoare, faţă de zona de protecţie, în zona captărilor de apă din râu, a captărilor cu infiltrare prin mal, a subtraversărilor de conducte sau alte lucrări de artă.
      e)circulaţia vehiculelor pe coronamentul digurilor şi al barajelor neamenajate în acest scop;
      f)tăierea la ras a perdelelor forestiere de protecţie a digurilor şi lacurilor de acumulare;
      g)blocarea golirilor de fund ale barajelor.
      (2)Cu acordul Regiei Autonome "Apele Române" sunt permise:
      a)depozitarea de materiale şi executarea de construcţii pe diguri, baraje şi în zona altor lucrări de apărare;
      b)circulaţia cu vehicule sau trecerea animalelor pe diguri sau baraje prin locuri special amenajate pentru astfel de acţiuni;
      c)traversarea sau străpungerea digurilor, barajelor sau a altor lucrări de apărare cu conducte, linii sau cabluri electrice sau de telecomunicaţii, cu alte construcţii sau instalaţii care pot slăbi rezistenţa lucrărilor sau pot împiedica acţiunile de apărare.
      (3)Efectuarea lucrărilor prevăzute la alin. (2) lit. c) se realizează sub supravegherea Regiei Autonome "Apele Române".
      SECŢIUNEA 51:Managementul riscului la inundaţii
      Art. 761
      (1)Pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin. (6) se realizează o evaluare preliminară a riscului la inundaţii, în conformitate cu alin. (2).
      (2)O evaluare preliminară a riscului la inundaţii are ca scop evaluarea riscurilor potenţiale. Pe baza informaţiilor şi în baza identificării impactului schimbărilor climatice asupra producerii inundaţiilor, evaluarea riscurilor potenţiale va include cel puţin următoarele elemente:
      a)hărţi ale bazinului hidrografic, la scară corespunzătoare, incluzând limitele bazinelor hidrografice, ale zonei costiere şi informaţii asupra topografiei şi utilizării terenului;
      b)descrierea inundaţiilor care au survenit în trecut şi care au avut efecte negative semnificative asupra sănătăţii umane, a mediului, a patrimoniului cultural şi asupra activităţii economice, pentru care probabilitatea unor evenimente viitoare similare este încă relevantă, atât în ceea ce priveşte amplitudinea acestora, zonele inundabile, precum şi în ceea ce priveşte evaluarea efectelor negative pe care le-ar putea produce;
      c)descrierea inundaţiilor istorice semnificative, cu o probabilitate de revenire a evenimentelor, ceea ce ar atrage consecinţe viitoare negative similare;
      d)evaluarea consecinţelor negative potenţiale ale viitoarelor inundaţii pentru sănătatea umană, mediu, patrimoniul cultural şi activitatea economică, analizând probleme ca topografia, poziţia cursurilor de apă şi caracteristicile lor generale hidrologice şi geomorfologice, incluzând albiile majore ca zone de retenţie naturală, eficienţa infrastructurii de apărare pentru protecţia împotriva inundaţiilor, poziţionarea zonelor populate, zonele cu activitate economică, zonele favorabile dezvoltării pe termen lung, luând în considerare efectele schimbărilor climatice asupra apariţiei inundaţiilor.
      (3)Pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin (6), partajat cu alte state membre, autoritatea publică centrală din domeniul apelor asigură schimbul de informaţii cu autorităţile competente ale statelor membre în cauză.
      (4)Autoritatea publică centrală din domeniul apelor asigură evaluarea preliminară a riscului la inundaţii şi raportarea către Comisia Europeană, până la data de 22 decembrie 2011.
      Art. 762
      (1)Pe baza evaluării preliminare a riscului la inundaţii, prevăzută la art. 761, pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin. (6) se identifică arealele unde există risc potenţial semnificativ de inundare sau unde materializarea acestui risc este probabilă.
      (2)Pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin. (6), partajat cu alte state riverane, identificarea zonelor şi evaluarea preliminară a riscului la inundaţii se coordonează între autorităţile competente ale statelor respective.
      Art. 763
      (1)Pentru zonele identificate în temeiul art. 762 alin. (1) se realizează hărţi de hazard şi, respectiv, de risc la inundaţii, conform normelor metodologice elaborate de autoritatea publică centrală din domeniul apelor, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
      (2)În temeiul art. 762 alin. (2), în cazul râurilor transfrontiere, elaborarea hărţilor zonelor inundabile şi a hărţilor de risc la inundaţii se realizează în baza schimburilor de informaţii dintre statele riverane.
      (3)Hărţile de hazard la inundaţii cuprind zonele geografice susceptibile de a fi inundate în următoarele cazuri, în conformitate cu normele prevăzute la alin. (1);
      a)inundaţii cu probabilitate mică sau scenarii ale unor evenimente extreme;
      b)inundaţii cu probabilitate medie pentru care perioada probabilă de revenire este mai mare sau egală cu 100 de ani;
      c)inundaţii cu probabilitate mare, după caz.
      (4)Pentru fiecare caz prevăzut la alin. (3), unde exista risc semnificativ de inundaţii, se indică următoarele elemente în conformitate cu normele metodologice prevăzute la alin. (1):
      a)suprafaţa zonei inundate;
      b)adâncimea sau nivelul apei;
      c)viteza de curgere sau debitul inundaţiei corespunzătoare.
      (5)Hărţile de risc la inundaţii ce indică potenţialele efecte negative asociate cazurilor de inundaţii prevăzute la alin. (3) se exprimă în următorii parametri:
      a)numărul aproximativ de locuitori potenţial afectaţi;
      b)tipul de activitate economică din zona potenţial afectată;
      c)tipul de aprovizionare cu apă potabilă a populaţiei din zona potenţial afectată şi numărul populaţiei deservite;
      d)instalaţiile care pot produce poluare accidentală în cazul inundaţiilor, în conformitate cu anexa nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, precum şi zonele protejate din arealele potenţial afectate prevăzute în anexa nr. 12;
      e)indicarea zonelor cu un transport mare de aluviuni, inundaţii cu sedimente grosiere, precum şi informaţii privind alte surse semnificative de poluare.
      (6)Autoritatea publică centrală din domeniul apelor asigură raportarea către Comisia Europeană a hărţilor de hazard şi a hărţilor de risc la inundaţii până la data de 22 decembrie 2013, în următoarele condiţii:
      a)elaborarea hărţilor de hazard este asigurată de autoritatea publică centrală din domeniul apelor;
      b)elaborarea hărţilor de risc la inundaţii este asigurată de consiliile judeţene, cu sprijinul şi coordonarea autorităţilor publice centrale cu competenţe în domeniul elaborării hărţilor de risc natural;
      c)toate autorităţile publice centrale care desfăşoară activităţi în zone cu risc semnificativ la inundaţii pun la dispoziţie, cu titlu gratuit, toate informaţiile şi datele necesare pentru realizarea hărţilor de hazard şi a hărţilor de risc la inundaţii;
      d)realizarea hărţilor de hazard şi a hărţilor de risc la inundaţii este finanţată de la bugetul de stat, prin bugetele autorităţilor publice centrale prevăzute la lit. b).
      Art. 764
      (1)pe baza hărţilor prevăzute la art. 763 alin. (3) şi (5), autorităţile publice centrale prevăzute la art. 763 alin. (6) lit. b) realizează planuri de management al riscului la inundaţii, coordonate de autoritatea publică centrală din domeniul apelor, la nivelul districtului bazinului hidrografic prevăzut la art. 6, pentru zonele identificate potrivit art. 762 alin. (1), şi pentru zonele identificate potrivit art. 768 alin. (1) lit. b) în conformitate cu prevederile alin. (2) şi (3).
      (11)Planurile de management al riscului la inundaţii prevăzute la alin. (1), precum şi actualizarea acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
      (2)Pentru zonele identificate potrivit art. 762 alin. (1) şi pentru zonele identificate potrivit art. 768 alin. (1) lit. b), obiectivele managementului riscului la inundaţii se axează pe reducerea efectelor negative potenţiale ale inundaţiilor pentru sănătatea umană, mediu, patrimoniul cultural şi activitatea economică, adoptând atât măsuri nestructurale, cât şi măsuri structurale pentru reducerea probabilităţii de inundare.
      (3)Planurile de management al riscului la inundaţii includ măsuri pentru atingerea obiectivelor stabilite potrivit alin. (2), precum şi componentele stabilite prin norme metodologice elaborate de autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi aprobate prin hotărâre a Guvernului. Aceste planuri de management al riscului la inundaţii iau în considerare aspectele relevante, cum ar fi:
      a)costurile şi beneficiile, dimensiunea inundaţiilor şi traseul acestora şi zonele care au potenţialul de a reţine apa din inundaţii, cum ar fi albiile majore, obiectivele de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane stabilite potrivit prevederilor art. 21 şi 22, planurile privind gestionarea solului şi a apei, planificarea teritoriului, utilizarea terenurilor, conservarea naturii, precum şi infrastructura de navigaţie şi portuară;
      b)aspectele managementului riscului la inundaţii, cu accent pe prevenirea, protecţia, pregătirea, incluzând prognoza inundaţiilor, avertizarea şi alarmarea în condiţiile specifice unui anumit bazin sau subbazin hidrografic;
      c)promovarea practicilor de utilizare durabilă a terenului, îmbunătăţirea capacităţii de retenţie a apei în bazinul hidrografic, precum şi inundările controlate ale anumitor zone în cazul unor evenimente majore.
      (4)Pentru bazinele sau subbazinele partajate cu alte state, planurile de management al riscului la inundaţii elaborate potrivit prevederilor alin. (1) nu includ măsurile care, prin dimensiunile şi impactul lor, vor conduce la creşterea semnificativă a riscului de inundaţii în amonte sau în aval pentru ţările vecine, cu excepţia cazului în care aceste măsuri au fost agreate de statele implicate potrivit prevederilor art. 765.
      (5)Autoritatea publică centrală din domeniul apelor asigură finalizarea şi publicarea planurilor de management al riscului la inundaţii până la data de 22 decembrie 2015.
      Art. 765
      (1)Pentru districtele de bazine hidrografice prevăzute la art. 6 care se află în întregime pe teritoriul României, autoritatea publică centrală din domeniul apelor se asigură că se realizează un plan unic de management al riscului la inundaţii sau un set de planuri de management al riscului la inundaţii, coordonate la nivelul districtului de bazin hidrografic.
      (2)Pentru districtele de bazine hidrografice care se află în întregime în cadrul Uniunii Europene, autoritatea publică centrală din domeniul apelor asigură coordonarea în scopul de a produce un plan unic internaţional de management al riscului la inundaţii sau un set de planuri de management al riscului la inundaţii coordonat la nivelul districtului hidrografic internaţional. Pentru planurile de management al riscului la inundaţii nerealizate la nivel internaţional trebuie realizate cel puţin planuri pentru partea districtului hidrografic internaţional care aparţine teritoriului naţional, iar acestea vor fi coordonate, pe cât posibil, la nivelul districtului hidrografic internaţional.
      (3)Pentru bazinul hidrografic internaţional al fluviului Dunărea sau districtele de bazine hidrografice prevăzute la art. 6 care se extind în afara graniţelor Comunităţii Europene, autoritatea publică centrală din domeniul apelor ia măsuri pentru realizarea unui plan unic de management al riscului la inundaţii sau pentru stabilirea unui set de planuri de management al riscului la inundaţii coordonat la nivelul districtului hidrografic internaţional. Atunci când nu este posibil, se aplică prevederile alin. (2) pentru porţiunile bazinului hidrografic internaţional al fluviului Dunărea care fac parte din teritoriul statelor membre ale Comunităţii Europene.
      (4)Dacă se consideră necesar, planurile de management al riscului la inundaţii prevăzute la alin. (2) şi (3) sunt detaliate şi coordonate în colaborare cu autorităţile competente din ţările vecine la nivelul subbazinelor internaţionale.
      (5)Dacă autoritatea publică centrală din domeniul apelor identifică o problemă generată de o ţară riverană, care are un impact asupra managementului riscului la inundaţii al apelor naţionale şi care nu poate fi rezolvată la nivel naţional, raportează această problemă Comisiei Europene, precum şi oricărui alt stat membru interesat sau riveran bazinului hidrografic internaţional al fluviului Dunărea şi poate formula recomandări privind modul de rezolvare a acesteia.
      Art. 766
      (1)Autoritatea publică centrală din domeniul apelor va lua măsura corelării planurilor de management al riscului la inundaţii cu planurile de management ale districtelor bazinelor hidrografice, având ca obiective schimbul de informaţii şi realizarea unei abordări unitare şi corelate pentru atingerea unui beneficiu comun cu privire la obiectivele de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane, conform art. 21 şi 22, şi obiectivele de management al riscului la inundaţii prevăzute în Strategia naţională de management al riscului la inundaţii pe termen mediu şi lung.
      (2)În aplicarea prevederilor alin. (1) se vor avea în vedere în special următoarele:
      a)dezvoltarea primelor hărţi de hazard şi de risc la inundaţii şi revizuirea ulterioară a acestora, potrivit prevederilor art. 763 şi 769, să fie realizate astfel încât informaţiile pe care le conţin să fie consecvente cu informaţiile relevante prezentate în conformitate cu normele metodologice prevăzute la art. 764 alin. (3); aceste informaţii sunt coordonate cu revizuirile prevăzute la art. 43 alin. (15) şi pot fi integrate în acestea;
      b)dezvoltarea primelor planuri de management al riscului la inundaţii şi a revizuirilor ulterioare, potrivit prevederilor art. 764 şi 769, se efectuează în coordonare cu planurile de amenajare a districtelor bazinelor hidrografice;
      c)implicarea activă a tuturor părţilor interesate în temeiul art. 767 este coordonată, după caz, cu implicarea activă a părţilor interesate în temeiul art. 43 alin. (16).
      Art. 767
      (1)În termen de 90 de zile de la finalizarea evaluării preliminare a riscurilor la inundaţii, a hărţilor de hazard, a hărţilor de risc la inundaţii şi a planurilor de management al riscului la inundaţii, autoritatea publică centrală din domeniul apelor le va pune la dispoziţia publicului.
      (2)Autoritatea publică centrală din domeniul apelor elaborează programul pentru producerea, revizuirea şi actualizarea planurilor de management al riscului la inundaţii agreate la nivelul bazinului hidrografic internaţional al fluviului Dunărea, precum şi programul dezbaterilor publice şi al acţiunilor de conştientizare a populaţiei pentru adoptarea măsurilor preventive ce se impun în zonele cu risc ridicat la inundaţii, agreate la nivelul bazinului hidrografic internaţional al fluviului Dunărea, în conformitate cu art. 764-765.
      Art. 768
      (1)Autoritatea publică centrală din domeniul apelor poate decide să nu realizeze evaluarea preliminară a riscului la inundaţii prevăzută la art. 761 pentru acele districte de bazine hidrografice, subbazine sau zone costiere pentru care:
      a)înainte de data de 22 decembrie 2010 a fost realizată o evaluare a riscului la inundaţii în conformitate cu prevederile normelor metodologice sau au fost identificate zone cu risc potenţial semnificativ la inundaţii în conformitate cu prevederile art. 762 alin. (1);
      b)a decis, înainte de data de 22 decembrie 2010, să pregătească hărţi de hazard şi de risc la inundaţii şi să creeze planuri de management al riscului la inundaţii în conformitate cu prevederile art. 762-764.
      (2)Autoritatea publică centrală din domeniul apelor poate decide să folosească hărţi de hazard şi hărţi de risc la inundaţii pentru districtele bazinelor hidrografice finalizate înainte de data de 22 decembrie 2010, dacă aceste hărţi oferă un nivel de informare echivalent cerinţelor prevăzute la art. 763 şi aceste hărţi au fost realizate în conformitate cu normele metodologice prevăzute la art. 764 alin. (3) şi cu anexa nr. 7.
      (3)Autoritatea publică centrală din domeniul apelor poate decide să folosească planurile de management al riscului la inundaţii pentru bazinele hidrografice finalizate înainte de data de 22 decembrie 2010, cu condiţia ca aceste planuri să fie echivalente cu cerinţele prevăzute la art. 764 şi să fie realizate în conformitate cu prevederile normelor metodologice.
      (4)Prevederile alin. (1)-(3) se aplică fără a aduce atingere prevederilor art. 769.
      Art. 769
      (1)Evaluarea preliminară a riscului la inundaţii este revizuită şi, dacă este necesar, actualizată până la data de 22 decembrie 2018 şi apoi reactualizată la fiecare 6 ani.
      (2)Hărţile de hazard şi de risc la inundaţii sunt revizuite şi, dacă este necesar, actualizate până la data de 22 decembrie 2019 şi apoi reactualizate la fiecare 6 ani.
      (3)Planurile de management al riscului la inundaţii sunt revizuite şi, dacă este necesar, actualizate, în conformitate cu normele metodologice prevăzute la art. 764 alin. (3), până la data de 22 decembrie 2021 şi ulterior la fiecare 6 ani.
      (4)Revizuirile prevăzute la alin. (1) şi (3) se realizează luând în considerare şi impactul schimbărilor climatice asupra apariţiei inundaţiilor.
      Art. 7610
      (1)Autoritatea publică centrală din domeniul apelor pune la dispoziţia Comisiei Europene evaluările preliminare ale riscului la inundaţii, cuprinzând zonele cu pericolele la inundaţii, hărţile de hazard, hărţile de risc la inundaţii şi planurile de management al riscului la inundaţii, potrivit prevederilor art. 761, 763 şi 764, precum şi revizuirile acestora sau, după caz, actualizările acestora, în termen de 3 luni de la datele prevăzute la art. 761 alin. (4), art. 763 alin. (6), art. 764 alin. (5) şi art. 769.
      (2)Autoritatea publică centrală din domeniul apelor informează Comisia Europeană în legătură cu deciziile luate în conformitate cu prevederile art. 768 alin. (1)-(3) şi îi pune la dispoziţie informaţiile necesare privind respectivele decizii până la datele prevăzute la art. 761 alin. (4), art. 763 alin. (6) şi art. 764 alin. (5).
      Art. 7611
      Autoritatea publică centrală din domeniul apelor transmite Comisiei Europene textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le emite sau pe care Guvernul le emite în domeniul reglementat de prezenta lege.
      Secţiunea 6:Participarea publicului
      Art. 77
      (1)Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi privind protecţia apelor de suprafaţă şi subterane, precum şi pentru asigurarea alimentării cu apă, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului poate lua măsuri ce afectează interesele utilizatorilor de apă, ale riveranilor sau publicului, numai după consultarea acestora, cu excepţia unor situaţii speciale, cum ar fi secete, inundaţii sau altele asemenea.
      (2)În vederea realizării consultării prevăzute la alin. (1), autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi, după caz, Administraţia Naţională «Apele Române» sau direcţiile de apă bazinale vor publica în ziarul local o informare cu privire la măsurile propuse. Aceeaşi informare se transmite şi utilizatorilor de apă, riveranilor, precum şi oricărei alte persoane ce ar putea fi afectată.
      (3)Măsurile propuse, ca şi orice documentaţie de fundamentare a acestora se vor ţine la dispoziţia publicului de către unităţile prevăzute la alin. (2).
      (4)Comentariile, observaţiile sau propunerile scrise asupra măsurilor propuse se vor transmite celui care a făcut informarea, în termen de cel mult 45 de zile de la data publicării acesteia.
      (5)În cazul propunerii unor măsuri speciale, importante sau controversate, emitentul informării va organiza o dezbatere publică a acesteia, după 60 de zile de la publicarea informării.
      (51)În cazul în care măsurile prevăzute la alin. (1) afectează alimentarea cu apă a populaţiei, la informarea şi consultarea publicului va colabora autoritatea publică centrală din domeniul sănătăţii şi autorităţile sale teritoriale.
      (6)Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului sau, după caz, Regia Autonomă "Apele Române" va analiza toate observaţiile şi propunerile făcute, înainte de a lua o hotărâre. Textul hotărârii şi al motivaţiei acesteia vor fi puse la dispoziţia publicului.
      (7)Procedura privind participarea utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului la activitatea de consultare va fi stabilită de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.

      CAPITOLUL IV: Controlul activităţii de gospodărire a apelor

      Art. 78
      (1)Activitatea de gospodărire a apelor şi respectarea prevederilor prezentei legi sunt supuse controlului de specialitate.
      (2)[textul Art. 78, alin. (2) din capitolul IV a fost abrogat la 22-iul-2010 de Art. 1, punctul 2. din Legea 146/2010]
      (3)În scopul îndeplinirii atribuţiilor de control, personalul de gospodărire a apelor, precum şi împuterniciţii Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, după declinarea identităţii şi calităţii, au dreptul:
      a)de acces la ape, în zonele din lungul apelor, ca şi în orice alt loc, unitate sau instalaţie, indiferent de deţinătorul sau proprietarul acestora, pentru a face constatări privind respectarea reglementărilor şi aplicarea măsurilor de gospodărire a apelor;
      b)de a controla lucrările, construcţiile, instalaţiile sau activităţile care au legătură cu apele şi de a verifica dacă acestea sunt realizate şi exploatate în conformitate cu prevederile legale specifice şi cu respectarea avizelor sau a autorizaţiilor de gospodărire a apelor, după caz;
      c)de a verifica instalaţiile de măsurare a debitelor, de a recolta probe de apă şi de a examina, în condiţiile legii, orice date sau documente necesare controlului;
      d)de a constata faptele care constituie contravenţii sau infracţiuni în domeniul gospodăririi apelor şi de a încheia documentele, potrivit legii.
      (4)Împuterniciţii Ministerului Apelor Pădurilor şi Protecţiei Mediului cu efectuarea acţiunilor de control în unităţi cu caracter special vor primi aprobarea şi de la ministerele care coordonează unităţile respective.
      (5)Pe căile navigabile şi în porturi, atribuţiile de cercetare, constatare, control şi sancţionare privind respectarea reglementărilor în domeniul protecţiei apelor revin personalului împuternicit de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, împreună cu Ministerul Transporturilor.
      Art. 79
      Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sunt obligate să asigure sprijinul salariaţilor Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi Regiei Autonome "Apele Române" şi împuterniciţilor acestora, precum şi să asigure, în perioadele de ape mari şi inundaţii, efectuarea continuă a observaţiilor, măsurătorilor şi transmiterii informaţiilor.

      CAPITOLUL V: Mecanismul economic în domeniul apelor

      Art. 80
      (1)Apa constituie o resursă naturală cu valoare economică în toate formele sale de utilizare. Conservarea, refolosirea şi economisirea apei sunt încurajate prin aplicarea de stimuli economici, inclusiv pentru cei ce manifestă o preocupare constantă în protejarea cantităţii şi calităţii apei, precum şi prin aplicarea de penalităţi celor care risipesc sau poluează resursele de apă.
      (11)În vederea atingerii obiectivelor prezentei legi se va aplica principiul recuperării costurilor serviciilor de apă, inclusiv costuri implicate de mediu şi de resursă, pe baza analizei economice al cărei conţinut este prevăzut în anexa nr. 4 şi cu respectarea principiului poluatorul plăteşte.
      (12)Până în anul 2010 se va promova o politică de recuperare a costurilor în domeniul apei care să stimuleze folosinţele şi să utilizeze în mod eficient resursele de apă. Această politică va stabili, pe baza analizei economice prevăzute la alin. (11), o contribuţie adecvată a diferitelor folosinţe majore, în special industria, agricultura şi alimentarea cu apă pentru populaţie, la recuperarea costurilor serviciilor de apă. Contribuţia astfel stabilită va ţine seama de efectele de mediu, economice şi sociale, precum şi de condiţiile geografice şi climatice specifice.
      (13)Măsurile stabilite pentru implementarea prevederilor alin. (11) şi (12) vor fi incluse în schema directoare. Prevederile alin. (11) şi (12) nu vor influenţa în nici un fel finanţarea măsurilor preventive şi de remediere pentru realizarea obiectivelor prezentei legi.
      (2)Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi cantitative şi calitative a resurselor de apă include sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii şi penalităţi ca parte a modului de finanţare a dezvoltării domeniului şi de asigurare a funcţionării Administraţiei Naţionale «Apele Române».
      (3)[textul Art. 80, alin. (3) din capitolul V a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 90. din Legea 310/2004]
      (4)
      [textul Art. 80, alin. (4) din capitolul V a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 90. din Legea 310/2004]
      Art. 81
      (1)Sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi penalităţi specifice activităţii de gospodărire a resurselor de apă se aplică tuturor utilizatorilor. Sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi penalităţi specifice activităţii de gospodărire a resurselor de apă se stabileşte prin modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale «Apele Române», aprobată cu modificări prin Legea nr. 404/2003, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Cuantumul contribuţiilor, plăţilor, bonificaţiilor, tarifelor şi penalităţilor specifice activităţii de gospodărire a resurselor de apă se reactualizează periodic prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale în domeniul apelor.
      (2)Prevederile alin. (1) nu se aplică la apa tranzitată pentru navigaţie pe căile navigabile artificiale, precum şi persoanelor fizice care folosesc apa conform art. 9 alin. (2).
      (3)Administraţia Naţională "Apele Române", în calitate de operator unic atât al resurselor de apă de suprafaţă, naturale sau amenajate, indiferent de deţinătorul cu orice titlu al amenajării, cât şi al resurselor de apă subterane, indiferent de natura lor şi a instalaţiilor, îşi constituie veniturile proprii dintr-o contribuţie specifică de gospodărire a apelor plătită lunar de către toţi utilizatorii resurselor de apă pe baza facturii fiscale emise, conform abonamentului de utilizare/exploatare încheiat în acest sens, care constituie titlu executoriu, din plăţile pentru serviciile comune de gospodărire a apelor, din penalităţi specifice activităţii de gospodărire a apelor, din tarife pentru avizele, autorizaţiile, notificările pe care le poate emite sau pe care este împuternicită să le emită, precum şi din majorările de întârziere aplicate în conformitate cu prevederile legale în materie.
      (31)Contribuţiile specifice de gospodărire a apelor în sensul prezentei legi sunt:
      a)contribuţia pentru utilizarea resurselor de apă pe categorii de resurse şi utilizatori;
      b)contribuţia pentru primirea apelor uzate în resursele de apă;
      c)contribuţia pentru potenţialul hidroenergetic asigurat prin barajele lacurilor de acumulare din administrarea Administraţiei Naţionale «Apele Române»;
      d)contribuţia pentru exploatarea nisipurilor şi pietrişurilor din albiile şi malurile cursurilor de apă ce intră sub incidenţa prezentei legi.
      (32)Creanţele reprezentând venituri proprii ale Administraţiei Naţionale "Apele Române", potrivit prevederilor art. 81 din prezenta lege şi ale anexei nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", aprobată cu modificări prin Legea nr. 404/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se execută prin organe de executare proprii, abilitate în conformitate cu Codul de procedură fiscală. Administraţia Naţională "Apele Române" elaborează metodologia privind executarea creanţelor reprezentând venituri proprii ale Administraţiei Naţionale "Apele Române", care se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale în domeniul apelor.
      (4)Utilizatorii de apă, consumatori sau neconsumatori, au obligaţia să plătească lunar cuantumul contribuţiei specifice de gospodărire a apelor; în caz contrar, li se vor aplica penalităţi de întârziere conform prevederilor Codului de procedură fiscală, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003.
      (5)Pentru apa tratată şi livrată sau pentru alte servicii de apă, operatori, furnizori sau prestatori sunt persoane fizice sau juridice care, după caz, au în administrare lucrări hidrotehnice sau care prestează servicii de apă.
      Art. 82
      (1)Bonificaţiile se acordă utilizatorilor de apă care demonstrează, constant, o grijă deosebită pentru folosirea raţională şi pentru protecţia calităţii apelor, evacuând constant, odată cu apele uzate epurate, substanţe impurificatoare cu concentraţii şi în cantităţi mai mici decât cele înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor.
      (2)Penalităţile se aplică acelor utilizatori de apă la care se constată abateri de la prevederile reglementate atât pentru depăşirea cantităţilor de apă utilizate, cât şi a concentraţiilor şi cantităţilor de substanţe impurificatoare evacuate în resursele de apă.
      (3)Regia Autonomă "Apele Române" este singura în drept să constate cazurile în care se acordă bonificaţii sau se aplică penalităţi. Bonificaţiile se acordă cu aprobarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
      (4)Penalităţile pentru depăşirea valorii concentraţiilor indicatorilor de calitate reglementaţi pentru evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor se aplică de către unităţile de gospodărie comunală.
      Art. 83
      [textul Art. 83 din capitolul V a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 96. din Legea 310/2004]
      Art. 84
      [textul Art. 84 din capitolul V a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 96. din Legea 310/2004]
      Art. 85
      (1)Finanţarea investiţiilor privind lucrările, construcţiile sau instalaţiile de gospodărire a apelor, altele decât cele de apărare împotriva inundaţiilor, se asigură, total sau parţial, după caz, din:
      a)bugetul de stat sau bugetele locale, pentru lucrările de utilitate publică, potrivit legii;
      b)fondurile utilizatorilor de apă, pentru lucrările aparţinând acestora;
      c)fonduri obţinute prin credite sau prin emiterea de obligaţiuni, garantate de Guvern ori de autorităţile administraţiei publice locale, pentru lucrări de utilitate publică sau pentru asociaţii de persoane care vor să execute astfel de lucrări;
      d)alte surse.
      (2)Finanţarea lucrărilor, construcţiilor şi instalaţiilor noi de apărare împotriva inundaţiilor se asigură după cum urmează:
      a)pentru râurile de ordinul 1, aşa cum sunt acestea definite în Cadastrul apelor, sumele se alocă de la bugetul de stat şi de la bugetul Administraţiei Naţionale "Apele Române";
      b)pentru râurile de ordinul 2 şi ordinul 3 şi afluenţii acestora, aşa cum sunt acestea definite în Cadastrul apelor, sumele se alocă de la bugetul de stat, bugetele locale, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, şi de la bugetul Administraţiei Naţionale "Apele Române".
      (3)Lista obiectivelor de investiţii ce urmează a fi finanţate din veniturile proprii ale Administraţiei Naţionale "Apele Române" se aprobă anual, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor, la propunerea conducătorului Administraţiei Naţionale "Apele Române".
      Art. 851
      Realizarea sarcinilor rezultate din aplicarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale din domeniul apelor, precum şi pentru implementarea directivelor Uniunii Europene din domeniul apelor, în scopul îndeplinirii angajamentelor luate de statul român prin acordurile şi convenţiile internaţionale, se asigură din surse proprii şi, în completare, de la bugetul de stat, pe bază de programe, în limita sumelor alocate cu această destinaţie în bugetul autorităţii publice centrale din domeniul apelor.
      Art. 852
      De la bugetul de stat, în baza programelor anuale, în limita sumelor alocate cu această destinaţie în bugetul autorităţii publice centrale din domeniul apelor, se vor asigura cheltuielile pentru:
      a)conservarea ecosistemelor acvatice şi delimitarea albiilor minore ale cursurilor de apă din domeniul public al statului;
      b)întreţinerea, repararea lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul public al statului, cu rol de apărare împotriva inundaţiilor şi activităţile operative de apărare împotriva inundaţiilor;
      c)refacerea şi repunerea în funcţiune a lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul public al statului, afectate de calamităţi naturale sau de alte evenimente deosebite;
      d)activitatea de cunoaştere a resurselor de apă, precum şi activităţile de hidrologie operativă şi prognoză hidrologică.
      Art. 853
      De la bugetele locale se vor asigura cheltuielile pentru:
      a)întreţinerea, repararea, punerea în siguranţă a lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul public de interes local, cu rol de apărare împotriva inundaţiilor, şi activităţile operative de apărare împotriva inundaţiilor;
      b)refacerea şi repunerea în funcţiune a lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul public de interes local, afectate de calamităţi naturale sau de alte evenimente deosebite.

      CAPITOLUL VI: Sancţiuni

      Art. 86
      Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.
      Art. 87
      Constituie contravenţii în domeniul apelor următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:
      1.executarea sau punerea în funcţiune de lucrări construite pe ape sau care au legătură cu apele, precum şi modificarea sau extinderea acestora, fără aviz/autorizaţie sau fără respectarea avizului ori a autorizaţiei de gospodărire a apelor;
      2.exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape sau care au legătură cu apele, fără respectarea prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor;
      3.folosirea resurselor de apă de suprafaţă sau subterane în diferite scopuri, fără respectarea prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor, cu excepţia satisfacerii necesităţilor gospodăriei proprii;
      4.evacuarea sau injectarea de ape uzate, precum şi descărcarea de reziduuri şi orice alte materiale în resursele de apă, fără respectarea prevederilor avizului sau a autorizaţiei de gospodărire a apelor;
      5.extragerea agregatelor minerale din albiile, malurile, luncile şi terasele cursurilor de apă, canalelor, lacurilor, de pe plajă sau de pe faleza mării, fără aviz/autorizaţie de gospodărire a apelor sau fără respectarea prevederilor acestora;
      6.extragerea agregatelor minerale din rezerve neomologate sau în afara perimetrelor marcate;
      7.nerespectarea de către agenţii economici a obligaţiei de a solicita autorizaţia de gospodărire a apelor, la termenele stabilite;
      8.nerespectarea, de către producătorii de informaţii ce pot constitui Fondul naţional de date de gospodărirea apelor, a obligaţiilor de a păstra aceste date şi de a le furniza conform prevederilor prezentei legi;
      9.amplasarea în albii majore de noi obiective economice sau sociale, inclusiv de noi locuinţe, fără avizul de amplasament, precum şi fără avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor sau fără respectarea măsurilor de protecţie împotriva inundaţiilor;
      10.neîntreţinerea corespunzătoare a malurilor sau a albiilor în zonele stabilite, de către cei cărora li s-a recunoscut un drept de folosinţă a apei sau de către deţinătorii de lucrări;
      11.nerespectarea de către persoanele fizice şi persoanele juridice a regimului impus în zonele de protecţie;
      12.nerespectarea de către utilizatorii de apă a obligaţiilor legale care le revin privind gospodărirea raţională a apei, întreţinerea şi repararea instalaţiilor proprii sau a celor din sistemele de alimentare cu apă şi canalizare-epurare;
      13.neasigurarea întreţinerii şi exploatării staţiilor şi instalaţiilor de prelucrare a calităţii apelor la capacitatea autorizată, lipsa de urmărire, prin analize de laborator, a eficienţei acestora şi de intervenţie operativă în caz de neîncadrare în normele de calitate şi în limitele înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor;
      14.evacuarea apelor de mină sau de zăcământ în cursurile de apă fără asigurarea epurării corespunzătoare a acestora, astfel încât să fie respectate limitele admise pentru evacuare în receptorii naturali de suprafaţă;
      15.folosirea, transportul, mânuirea şi depozitarea de reziduuri sau de substanţe chimice, fără asigurarea condiţiilor de evitare a poluării, directă sau indirectă, a apelor de suprafaţă sau subterane;
      16.practicarea, în lacurile de acumulare folosite ca surse pentru alimentări cu apă potabilă, a pisciculturii în regim de furajare a peştilor;
      17.topirea teiului, cânepii, inului sau a altor plante textile, fără avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor şi în afara locurilor anume destinate şi amenajate în aceste scopuri;
      18.depozitarea în albii sau pe malurile cursurilor de apă, ale canalelor, lacurilor, bălţilor şi pe faleza mării, pe baraje şi diguri sau în zonele de protecţie a acestora a materialelor de orice fel;
      19.spălarea, în cursurile de apă sau în lacuri şi pe malurile acestora, a vehiculelor şi autovehiculelor, a altor utilaje şi agregate mecanice;
      20.spălarea, în cursurile de apă sau în lacuri şi pe malurile acestora, a animalelor domestice, dezinfectate cu substanţe toxice, a obiectelor de uz casnic prin folosirea detergenţilor şi a ambalajelor ce au conţinut pesticide sau alte substanţe periculoase;
      21.vărsarea sau aruncarea în instalaţii sanitare sau în reţele de canalizare a reziduurilor petroliere sau a substanţelor periculoase;
      22.deversarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor sau ale obiectivelor industriale, cu nerespectarea condiţiilor stabilite de deţinătorii acestora, ca şi lipsa preepurării locale a acestor ape;
      23.folosirea de canale deschise, pentru scurgerea apelor fecaloid-menajere sau a apelor cu conţinut toxic;
      24.nerespectarea, de către persoanele fizice şi juridice, a reglementărilor legale în vigoare, în cazurile de poluare a apelor naţionale navigabile de către nave sau instalaţii plutitoare, sub orice pavilion;
      25.inexistenţa, la utilizatorii de apă, a planurilor proprii de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale sau neaplicarea acestora;
      26.neanunţarea unităţilor de gospodărire a apelor cu privire la producerea unei poluări accidentale, de către utilizatorii care au produs-o;
      27.neluarea de măsuri operative, de către utilizatorul de apă care a produs poluarea accidentală, pentru înlăturarea cauzelor şi efectelor acesteia;
      28.nerespectarea, de către persoane fizice şi persoane juridice, a restricţiilor în folosirea apelor şi a altor măsuri, stabilite pentru perioadele de secetă, ape mari sau calamităţi;
      29.inexistenţa planurilor de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice şi a planurilor de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale la nivel de comună, oraş, municipiu, judeţ, sistem hidrotehnic şi bazin hidrografic, precum şi nerespectarea prevederilor acestora;
      30.obturarea sau blocarea, sub orice formă, precum şi scoaterea din funcţiune, în orice mod, a construcţiilor şi instalaţiilor de descărcare a apelor mari;
      31.plantarea, tăierea ori distrugerea arborilor, arbuştilor, tufelor, a culturilor perene şi puieţilor din albiile minore şi majore ale cursurilor de apă, din cuvetele lacurilor de acumulare şi de pe malurile lor sau de pe baraje, diguri şi din zonele de protecţie a acestora;
      32.plantarea de stâlpi pe baraje şi diguri, fără avizul de gospodărire a apelor sau cu nerespectarea prevederilor acestuia;
      33.păşunatul în zonele de protecţie a cursurilor de apă;
      34.distrugerea sau deteriorarea unităţilor şi instalaţiilor reţelei naţionale de observaţii, a reperelor, a mirelor hidrometrice sau a altor însemne tehnice sau topografice, a forajelor hidrogeologice, a staţiilor de determinare automată a calităţii apelor şi a altora asemenea;
      35.instalarea de conducte, cabluri, linii aeriene prin, peste sau sub albii ale râurilor, diguri, canale, conducte, baraje sau alte lucrări hidrotehnice ori în zonele de protecţie a acestora, fără avizul de gospodărire a apelor sau cu nerespectarea prevederilor acestuia, ori fără notificarea unor astfel de activităţi;
      36.efectuarea de săpături pe maluri şi în albiile cursurilor de apă sau ale canalelor pentru executarea de lucrări de traversare sau alte lucrări hidrotehnice, fără avizul de gospodărire a apelor sau cu nerespectarea acestuia;
      37.circulaţia cu vehicule, trecerea cu animale sau staţionarea acestora pe baraje, diguri sau canale, cu excepţia locurilor anume destinate în acest scop sau pentru intervenţii operative;
      38.întreţinerea necorespunzătoare a lucrărilor de captare, acumulare şi distribuţie a apei, a lucrărilor de protecţie a albiilor şi malurilor, a celor de prevenire şi combatere a acţiunii distructive a apelor;
      39.inexistenţa la lucrările de barare a cursurilor de apă a instalaţiilor şi construcţiilor care să asigure în aval debitele ecologice şi debitele de servitute, precum şi migrarea ihtiofaunei;
      40.nerespectarea prevederilor programelor de exploatare a lacurilor de acumulare şi prizelor de apă, precum şi neasigurarea debitelor ecologice şi a debitelor de servitute;
      41.inexistenţa sau nefuncţionarea puţurilor de observaţie şi control pentru urmărirea poluării apelor subterane, datorită apelor uzate rezultate din activitatea proprie;
      42.inexistenţa dispozitivelor sau a aparaturii de măsură şi control al debitelor de apă captate sau evacuate;
      43.inexistenţa dispozitivelor sau a aparaturii de urmărire a comportării în timp a lucrărilor hidrotehnice şi de alarmare în caz de pericol;
      44.întreţinerea necorespunzătoare a dispozitivelor sau aparaturii de măsură şi control al debitelor de apă captate sau evacuate, precum şi a aparaturii de urmărire a comportării în timp a lucrărilor hidrotehnice şi de alarmare în caz de pericol;
      45.refuzul persoanelor fizice şi juridice de a prezenta avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor sau orice alte documente necesare pentru efectuarea controlului, inclusiv de a participa la control cu reprezentanţi de specialitate;
      46.refuzul de a permite, personalului cu atribuţii de serviciu în gospodărirea apelor şi celor cu drept de control, accesul la ape, pe terenurile şi incintele utilizatorilor de apă sau ale deţinătorilor de lucrări, precum şi în orice alt loc unde este necesar a efectua constatări, a monta şi a întreţine aparatura de măsură şi control, a preleva probe de apă sau a interveni în aplicarea prevederilor legale;
      47.neaducerea la îndeplinire, la termenele stabilite, a măsurilor dispuse anterior, precum şi a solicitărilor legale ale Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi ale Regiei Autonome "Apele Române";
      48.autorizarea lucrărilor prevăzute la art. 48 fără a fi îndeplinite condiţiile pentru prevenirea poluării apelor, conform prevederilor legale în vigoare, sau retragerea nejustificată a autorizaţiei de gospodărire a apelor;
      49.neprimirea sub orice formă, de către deţinătorii terenurilor din aval, a apelor ce se scurg în mod natural de pe terenurile situate în amonte;
      50.executarea de construcţii sau instalaţii supraterane în zonele de protecţie a platformelor meteorologice;
      51.neparticiparea la acţiunile pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări accidentale pe cursurile de apă;
      52.inexistenţa instalaţiilor de stocare, epurare şi a racordurilor de descărcare în instalaţii de mal sau plutitoare a apelor impurificate, de pe nave sau instalaţii plutitoare, sub orice pavilion;
      53.branşarea locuinţelor la reţeaua de alimentare cu apă centralizată, fără existenţa sau realizarea reţelelor de canalizare a staţiei de epurare.
      54.nerespectarea de către proprietarii/administratorii lucrărilor inginereşti de artă (poduri) a obligaţiei de a asigura secţiunea optimă de scurgere a apelor, în limita a două lungimi ale lucrării de artă (poduri) în albia majoră în amonte şi în limita unei lungimi a lucrării de artă (poduri) în albia minoră în aval, pentru a respecta parametrii avizaţi;
      55.nerespectarea prevederilor art. 33 alin. (2) privind acordarea dreptului de exploatare a agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de apă, lacurilor, bălţilor şi din terasă;
      56.nealocarea de către autorităţile centrale şi locale în prevederile bugetare a sumelor necesare asigurării stocului, precum şi neasigurarea stocului de materiale de intervenţie, mijloacelor mecanice şi de transport pentru apărarea împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase, accidentelor la construcţiile hidrotehnice şi intervenţii în cazul poluărilor accidentale;
      57.neparticiparea operatorilor economici la acţiunile operative de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase, accidentelor la construcţiile hidrotehnice şi de combatere a poluărilor accidentale, organizate de comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă;
      58.nerespectarea termenelor de punere în funcţiune a lucrărilor precizate în programele de etapizare aprobate;
      59.neluarea de către autorităţile administraţiei publice locale de măsuri operative privind amenajarea locurilor speciale pentru depozitarea deşeurilor de orice fel;
      60.neasigurarea de către autorităţile administraţiei publice locale a curăţării cursurilor de apă, a bălţilor şi a malurilor acestora de pe raza localităţilor, precum şi neluarea măsurilor operative privind verificarea stării de salubritate a cursurilor de apă;
      61.realizarea de balastiere sau lucrări de excavare în albie în zona podurilor, în zona captărilor de apă din râu, a captărilor cu infiltrare prin mal, a subtraversărilor de conducte sau alte lucrări inginereşti de artă.
      62.nerespectarea obligaţiei riveranilor sau a unităţilor administrativ-teritoriale, prin autorităţile administraţiei publice locale, de a întreţine albiile cursurilor de apă în zonele stabilite;
      63.lipsa regulamentelor de exploatare şi a planurilor de avertizare-alarmare la deţinătorii de baraje şi lacuri de acumulare, prize pentru alimentări cu apă, cu sau fără baraj, precum şi nereactualizarea acestora;
      64.eliberarea autorizaţiei de construire pentru amplasarea în albii majore de noi obiective economice sau sociale, inclusiv de noi locuinţe, fără avizul de amplasament, precum şi fără avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor.
      65.restrângerea utilizării apei potabile pentru populaţie în folosul altor activităţi sau depăşirea cantităţii de apă alocate, dacă are un caracter sistematic ori a produs o perturbare în activitatea unei unităţi de ocrotire socială sau a cauzat neajunsuri în alimentarea cu apă a populaţiei;
      66.continuarea activităţii după pierderea drepturilor obţinute în baza legii.
      Art. 88
      (1)Contravenţiile prevăzute la art. 87, săvârşite de persoanele fizice şi juridice, se sancţionează după cum urmează:
      a)cu amendă de la 75.000 lei la 80.000 lei, pentru persoane juridice, şi cu amendă de la 25.000 lei la 30.000 lei, pentru persoane fizice, faptele prevăzute la art. 87 pct. 5), 6), 9), 11)-18), 21)-23), 28), 30), 34), 35), 52), 54), 56) şi 58)-66);
      b)cu amendă de la 35.000 lei la 40.000 lei, pentru persoane juridice, şi cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei, pentru persoane fizice, faptele prevăzute la art. 87 pct. 1)-4), 7), 10), 24)-27), 29), 31), 32), 39)-41), 43)-51) şi 55);
      c)cu amendă de la 25.000 lei la 30.000 lei, pentru persoane juridice, şi cu amendă de la 6.500 lei la 7.000 lei, pentru persoane fizice, faptele prevăzute la art. 87 pct. 8), 19), 20), 33), 36)-38), 42), 53) şi 57).
      (2)Cuantumul amenzilor se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
      (3)[textul Art. 88, alin. (3) din capitolul VI a fost abrogat la 01-ian-2012 de Art. VIII, punctul 8. din Ordonanta urgenta 71/2011]
      (4)
      [textul Art. 88, alin. (4) din capitolul VI a fost abrogat la 01-ian-2012 de Art. VIII, punctul 8. din Ordonanta urgenta 71/2011]
      (5)[textul Art. 88, alin. (5) din capitolul VI a fost abrogat la 01-ian-2012 de Art. VIII, punctul 8. din Ordonanta urgenta 71/2011]
      Art. 89
      [textul Art. 89 din capitolul VI a fost abrogat la 12-iun-2006 de Art. I, punctul 30. din Legea 112/2006]
      Art. 90
      Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 88 se fac de către:
      a)inspectorii din Administraţia Naţională "Apele Române";
      b)directorul general al Administraţiei Naţionale «Apele Române», directorii direcţiilor de ape, precum şi salariaţii împuterniciţi de aceştia;
      c)alte persoane împuternicite de conducerea autorităţii publice centrale din domeniul apelor;
      d)comisarii Gărzii de Mediu.
      Art. 91
      Contravenţiilor prevăzute de prezenta lege le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.
      (2)Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor ori de la data comunicării acestuia, după caz, jumătate din minimul amenzii, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
      Art. 92
      (1)Evacuarea, aruncarea sau injectarea în apele de suprafaţă şi subterane, în apele maritime interioare ori în apele mării teritoriale de ape uzate, deşeuri, reziduuri sau produse de orice fel, care conţin substanţe, bacterii ori microbi în cantitate sau concentraţie care poate schimba caracteristicile apei, punând în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea corporală a persoanelor, viaţa animalelor, mediul, producţia agricolă ori industrială sau fondul piscicol, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.
      (2)Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi următoarele fapte:
      a)poluarea, în orice mod, a resurselor de apă, dacă are un caracter sistematic şi produce daune utilizatorilor de apă din aval;
      b)depozitarea în albia majoră a râurilor a combustibilului nuclear sau a deşeurilor rezultate din folosirea acestuia;
      c)punerea în pericol a digurilor de contur ale lacurilor de acumulare prin exploatările de agregate minerale din albia majoră sau terase.
      (3)Depozitarea sau folosirea de îngrăşăminte chimice, de pesticide ori de alte substanţe toxice periculoase în zonele de protecţie a apelor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
      (4)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au fost săvârşite din culpă, limitele speciale ale pedepselor se reduc la jumătate.
      (5)Tentativa la infracţiunile prevăzute la alin. (1)-(3) se pedepseşte.
      Art. 93
      (1)Executarea, modificarea sau extinderea de lucrări, construcţii ori instalaţii pe ape sau care au legătură cu apele, fără avizul legal ori fără notificarea unei astfel de lucrări, precum şi darea în exploatare de unităţi fără punerea concomitentă în funcţiune a reţelelor de canalizare, a staţiilor şi instalaţiilor de epurare a apei uzate, potrivit autorizaţiei de gospodărire a apelor, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
      (2)Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi următoarele fapte:
      a)utilizarea resurselor de apă în diferite scopuri, fără autorizaţia de gospodărire a apelor sau fără notificarea activităţii;
      b)exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele, desfăşurarea activităţii de topire a teiului, cânepii, inului şi a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor şi de extragere a agregatelor minerale, fără autorizaţia de gospodărire a apelor;
      c)exploatarea de agregate minerale în zonele de protecţie sanitară a surselor de apă, în zonele de protecţie a albiilor, malurilor, construcţiilor hidrotehnice, construcţiilor şi instalaţiilor hidrometrice sau a instalaţiilor de măsurare automată a calităţii apelor;
      d)utilizarea albiilor minore fără autorizaţia de gospodărire a apelor, precum şi a plajei şi ţărmului mării în alte scopuri decât îmbăierea sau plimbarea.
      (3)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au fost săvârşite din culpă, limitele speciale ale pedepselor se reduc la jumătate.
      Art. 94
      [textul Art. 94 din capitolul VI a fost abrogat la 01-feb-2014 de Art. 60, punctul 5. din titlul II din Legea 187/2012]
      Art. 95
      (1)Manevrarea de către persoanele neautorizate a stăvilarelor, grătarelor, vanelor, barierelor sau a altor construcţii ori instalaţii hidrotehnice, circulaţia vehiculelor pe coronamentul digurilor şi barajelor neamenajate în acest scop, tăierea la ras a perdelelor forestiere de protecţie a digurilor şi lacurilor de acumulare, blocarea golirilor de fund ale barajelor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
      (2)Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează efectuarea de săpături, gropi sau şanţuri în baraje, diguri ori în zonele de protecţie a acestor lucrări, precum şi extragerea pământului sau a altor materiale din lucrările de apărare, fără avizul de gospodărire a apelor ori cu nerespectarea acestuia.
      (3)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au fost săvârşite din culpă, limitele speciale ale pedepselor se reduc la jumătate.
      (4)Tentativa la infracţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.
      Art. 96
      [textul Art. 96 din capitolul VI a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 106. din Legea 310/2004]
      Art. 97
      [textul Art. 97 din capitolul VI a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 106. din Legea 310/2004]
      Art. 98
      [textul Art. 98 din capitolul VI a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 106. din Legea 310/2004]
      Art. 99
      [textul Art. 99 din capitolul VI a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 106. din Legea 310/2004]
      Art. 100
      [textul Art. 100 din capitolul VI a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 106. din Legea 310/2004]
      Art. 101
      [textul Art. 101 din capitolul VI a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 106. din Legea 310/2004]
      Art. 102
      [textul Art. 102 din capitolul VI a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 106. din Legea 310/2004]
      Art. 103
      [textul Art. 103 din capitolul VI a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 106. din Legea 310/2004]
      Art. 104
      [textul Art. 104 din capitolul VI a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 106. din Legea 310/2004]
      Art. 105
      [textul Art. 105 din capitolul VI a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 106. din Legea 310/2004]
      Art. 106
      Infracţiunile prevăzute de prezenta lege se constată de către organele abilitate, precum şi de către personalul prevăzut la art. 90, care înaintează actul de constatare la organul local de cercetare penală.

      CAPITOLUL VII: Dispoziţii tranzitorii şi finale

      Art. 107
      (1)Pentru lucrările existente pe ape sau în legătură cu apele, neautorizate, utilizatorii de apă sau deţinătorii lucrărilor respective vor întocmi documentele necesare şi vor solicita autorizaţia de gospodărire a apelor în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
      (2)Pentru echiparea instalaţiilor existente, în conformitate cu prevederile art. 59 alin. (1), utilizatorii de apă vor elabora programe etapizate în funcţie de impactul cantitativ şi calitativ asupra resurselor de apă. Nerespectarea termenelor prevăzute în programele etapizate conduce la aplicarea în sistem pauşal a mecanismului economic în domeniul apelor, la capacitatea totală a instalaţiilor de prelevare sau evacuare.
      (3)Utilizatorii de apă care la data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt dotaţi cu staţii sau instalaţii de epurare ori ale căror instalaţii existente necesită completări, extinderi, retehnologizări sau optimizări funcţionale sunt obligaţi să realizeze şi să pună în funcţiune staţii şi instalaţii de epurare la capacitate şi cu eficienţa corespunzătoare, pe baza unui program etapizat, întocmit în raport cu mărimea impactului evacuării asupra resurselor de apă sau pentru îndeplinirea condiţiilor de protecţie a apelor şi a ecosistemelor acvatice.
      (4)Programele etapizate prevăzute la alin. (2) şi (3) se întocmesc de către utilizatorii de apă şi se aprobă de Administraţia Naţională «Apele Române».
      (5)Programele etapizate au putere juridică.
      (6)Nerespectarea prevederilor alin. (2), (3) şi (4) poate determina luarea măsurilor de încetare a activităţii utilizatorilor de apă.
      Art. 108
      (1)Autorizaţiile de gospodărire a apelor, eliberate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, îşi păstrează valabilitatea numai dacă sunt reconfirmate de către Regia Autonomă "Apele Române", în baza verificării îndeplinirii tuturor condiţiilor necesare pentru autorizare.
      (2)În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, titularii de autorizaţii de gospodărire a apelor vor solicita reconfirmarea acestora, în baza unei documentaţii tehnice întocmite conform prevederilor art. 52.
      (3)În cazul în care autorizaţia de gospodărire a apelor nu poate fi reconfirmată din motive justificate, titularul acesteia va întocmi un program etapizat, care va fi aprobat şi urmărit de Regia Autonomă "Apele Române". Neaducerea la îndeplinire a prevederilor programului aprobat determină încetarea activităţii utilizatorilor de apă.
      Art. 109
      Salariaţii Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi ai Regiei Autonome "Apele Române" au dreptul să poarte uniformă, al cărei model va fi aprobat prin hotărâre a Guvernului.
      Art. 110
      Autoritatea publică centrală pentru apă este în drept să emită norme, normative şi ordine cu caracter obligatoriu în domeniul apelor. În termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi se vor elabora şi promova, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru apă:
      a)procedura şi competenţele de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor;
      b)procedura de modificare sau de retragere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor;
      c)procedura de suspendare temporară a autorizaţiilor de gospodărire a apelor;
      d)procedura de notificare;
      e)procedura de instituire a regimului de supraveghere specială;
      f)normativul de conţinut al documentaţiilor tehnice supuse avizării şi autorizării;
      g)competenţele de avizare şi aprobare a regulamentelor de exploatare şi a programelor de exploatare a lacurilor de acumulare;
      h)normele metodologice pentru elaborarea regulamentelor de exploatare bazinală;
      i)regulamentul-cadru pentru exploatarea barajelor, lacurilor de acumulare şi prizelor de alimentare cu apă;
      j)metodologia privind elaborarea planurilor de restricţii şi de folosire a apei în perioade deficitare;
      k)metodologia-cadru de elaborare a planurilor de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale la folosinţele de apă potenţial poluatoare;
      l)normele metodologice privind avizul de amplasament;
      m)procedura privind mecanismul de acces la informaţia de gospodărire a apelor;
      n)procedura privind participarea utilizatorilor de apă, a riveranilor şi a publicului în activitatea de consultare;
      o)metodologia şi instrucţiunile tehnice pentru elaborarea schemelor directoare.
      Art. 111
      Regimul apelor minerale şi geotermale va fi reglementat prin lege specială.
      Art. 1111
      Administraţia Naţională «Apele Române» se va reorganiza ca instituţie publică în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
      Art. 1112
      Organizarea şi funcţionarea Administraţiei Naţionale «Apele Române» se stabilesc prin statut propriu, aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale din domeniul apelor.
      Art. 1113
      Administraţia Naţională «Apele Române», ca instituţie publică, preia toate drepturile şi este ţinută de toate obligaţiile fostului agent economic Administraţia Naţională «Apele Române».
      Art. 1114
      Obligaţiile bugetare restante stabilite prin certificate de obligaţii bugetare, cu excepţia impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă, inclusiv accesoriile acestora, se anulează la data intrării în vigoare a prezentei legi.
      Prezenta lege transpune Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) seria L nr. 327 din 22 decembrie 2000 şi Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscurilor la inundaţii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 288 din 6 noiembrie 2007.
      Art. 112
      [textul Art. 112 din capitolul VII a fost abrogat la 30-aug-2004 de Art. I, punctul 110. din Legea 310/2004]
      -****-

      PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

      p.PREŞEDINTELE SENATULUI

      ADRIAN NĂSTASE

      CONSTANTIN DAN VASILIU

      ANEXA Nr. 1: DEFINIŢIILE termenilor tehnici folosiţi în cuprinsul legii

      DEFINIŢIILE termenilor tehnici folosiţi în cuprinsul legii
      1.acumulare nepermanentă: acumulare realizată prin bararea unui curs de apă sau ca incinta laterală îndiguită, având rol numai pentru atenuarea viiturilor;
      2.abordare combinată: controlul evacuărilor şi emisiilor în apele de suprafaţă conform modului de abordare stabilit în art. 28;
      3.acvifer: strat sau strate subterane de roci geologice sau alte strate geologice cu o porozitate şi o permeabilitate suficientă astfel încât să permită fie o curgere semnificativă a apelor subterane, fie prelevarea unor cantităţi importante de ape subterane;
      4.agregate minerale: material inert granular (nisip, pietriş, bolovăniş etc.) de natură minerală, utilizat ca material de construcţie, existent în albiile şi malurile cursurilor de apă, ale lacurilor, precum şi pe ţărmul mării;
      5.albie minoră: suprafaţă de teren ocupată permanent sau temporar de apă, care asigură curgerea nestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obişnuite, inclusiv insulele create prin curgerea naturală a apelor;
      6.albie majoră: porţiunea de teren din valea naturală a unui curs de apă, peste care se revarsă apele mari, la ieşirea lor din albia minoră;
      7.ape de suprafaţă: apele interioare, cu excepţia apelor subterane; ape tranzitorii şi ape costiere, exceptând cazul stării chimice pentru care trebuie incluse apele teritoriale;
      8.ape subterane: apele aflate sub suprafaţa solului în zona saturată şi în contact direct cu solul sau cu subsolul;
      9.ape tranzitorii: corpuri de apă de suprafaţă aflate în vecinătatea gurilor râurilor, care sunt parţial saline ca rezultat al apropierii de apele de coastă, dar care sunt influenţate puternic de cursurile de apă dulce;
      10.ape costiere: apele de suprafaţă situate în interiorul unei linii ale cărei puncte sunt situate în totalitate la o distanţă de 1 milă marină pe partea dinspre mare, faţă de cel mai apropiat punct al liniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale, cu extinderea limitei, unde este cazul, până la limita exterioară a apelor tranzitorii;
      11.ape interioare: toate apele de suprafaţă stătătoare şi curgătoare şi subterane aflate în interiorul liniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale;
      12.ape naţionale navigabile:
      a)apele maritime considerate, potrivit legii, ape maritime interioare;
      b)fluviile, râurile, canalele şi lacurile din interiorul ţării, pe sectoarele lor navigabile;
      c)apele navigabile de frontieră, de la malul român până la linia de frontieră;
      13.ape uzate: ape provenind din activităţi casnice, sociale sau economice, conţinând substanţe poluante sau reziduuri care îi alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale, precum şi ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate, care nu sunt supuse proceselor de epurare, potrivit legii;
      131.ape uzate epurate: apele uzate supuse epurării prin orice procedeu şi/sau sistem prin care, la evacuare, caracteristicile apelor uzate respectă condiţiile de calitate prevăzute în normele tehnice şi în avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor în vigoare;
      14.apa destinată consumului uman:
      a)orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei şi indiferent dacă este furnizată prin reţea de distribuţie, din rezervor sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente;
      b)toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substanţelor destinate consumului uman;
      15.zone protejate: zonele menţionate în anexa 12 şi art. 51;
      16.autoritate competentă: autoritatea (autorităţile) responsabilă de implementarea prevederilor Legii apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare;
      17.avizul şi autorizaţia de gospodărire a apelor: acte ce condiţionează din punct de vedere tehnic şi juridic execuţia lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele şi funcţionarea sau exploatarea acestor lucrări, precum şi funcţionarea şi exploatarea celor existente şi reprezintă principalele instrumente folosite în administrarea domeniului apelor; acestea se emit în baza reglementărilor elaborate şi aprobate de autoritatea administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul apelor;
      171.aviz de amplasament: act administrativ ce condiţionează din punct de vedere tehnic realizarea anticipată a lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor şi/sau a măsurilor necesare pentru evitarea pericolului de inundare şi asigurarea curgerii apelor;
      18.bazin hidrografic: înseamnă o suprafaţă de teren de pe care toate scurgerile de suprafaţă curg printr-o succesiune de curenţi, râuri şi posibil lacuri, spre mare într-un râu cu o singură gură de vărsare, estuar sau deltă;
      19.cadastrul apelor: activitatea privind inventarierea, clasificarea, evidenţa şi sinteza datelor referitoare la reţeaua hidrografică, resursele de apă, lucrările de gospodărire a apelor, precum şi la prelevările şi restituţiile de apă;
      191.concentraţia medie letală - CL50 - este concentraţia substanţei din apă, care omoară 50% din organismele test într-o perioadă scurtă de expunere continuă;
      20.corp de apă de suprafaţă: un element discret şi semnificativ al apelor de suprafaţă, de exemplu: lac, lac de acumulare, curs de apă-râu sau canal, sector de curs de apă-râu sau canal, ape tranzitorii sau un sector/secţiune din apele costiere;
      21.corp de apă subterană: volum distinct de apă subterană dintr-un acvifer sau mai multe acvifere;
      22.corp de apă artificial: corp de apă de suprafaţă creat prin activitate umană;
      23.corp de apă puternic modificat: corp de apă de suprafaţă care, datorită unei modificări fizice cauzată de o activitate umană, şi-a schimbat substanţial caracterul lui natural, desemnat astfel în conformitate cu prevederile anexei nr. 11;
      24.controlul emisiilor: acţiunea de reglementare a unor limite specifice ale emisiilor, cum ar fi: valori limită de emisie, valori limită sau condiţii referitoare la efectele generate, natura sau alte caracteristici ale emisiilor, condiţii de operare cu efect asupra emisiilor;
      241.creasta falezei: linia situată în partea superioară a falezei, care uneşte punctele de cea mai înaltă cotă;
      25.debit ecologic: debitul necesar protecţiei ecosistemelor acvatice atât din punct de vedere cantitativ, cât şi al dinamicii acestuia pentru atingerea obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă prevăzute la art. 21;
      26.debit de servitute: debitul minim necesar a fi lăsat permanent pe un curs de apă în aval de o lucrare de barare, format din debitul ecologic şi debitul minim necesar utilizatorilor din aval;
      261.derivaţie hidrotehnică: lucrare hidrotehnică realizată pentru transferul unor volume de apă cu scopul reglementării debitelor, pentru asigurarea cerinţelor de apă ale folosinţelor, apărarea împotriva inundaţiilor, protecţia unor lucrări hidrotehnice etc.;
      262.decolmatare: lucrări de întreţinere a cursurilor de apă care să asigure scurgerea apelor la debite medii;
      27.deşeu: orice substanţă sau orice obiect care aparţine unor categorii stabilite conform legii, pe care deţinătorul le aruncă, are intenţia sau obligaţia de a le arunca;
      28.dezvoltare durabilă: dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi;
      29.district al bazinului hidrografic: suprafaţă de teren sau de mare, constituită dintr-unul sau mai multe bazine hidrografice vecine împreună cu apele subterane şi costiere asociate, care este identificată ca unitate principală de administrare a bazinului hidrografic;
      30.drept de folosinţă a apelor, dreptul recunoscut de lege oricărei persoane de a folosi resursele de apă;
      31.evacuarea directă în apa subterană: evacuarea poluanţilor în apele subterane fără percolare prin sol sau subsol;
      32.faleza mării: mal abrupt rezultat ca urmare a acţiunii erozive a mării;
      33.Fondul naţional de date de gospodărire a apelor: totalitatea bazelor de date meteorologice, hidrologice, hidrogeologice, de gospodărire cantitativă şi calitativă a apelor;
      34.folosinţe de apă: serviciile de apă împreună cu orice activitate identificată în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (14) şi (15) şi ale anexei nr. 13 ca având un impact semnificativ asupra stării apelor;
      35.gospodărirea apelor: ansamblul activităţilor care prin mijloace tehnice şi măsuri legislative, economice şi administrative, conduc la cunoaşterea, utilizarea, valorificarea raţională, menţinerea sau îmbunătăţirea resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor sociale şi economice, la protecţia împotriva epuizării şi poluării acestor resurse, precum şi la prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive ale apelor;
      36.informaţii de gospodărire a apelor: informaţii privind caracteristicile cantitative şi calitative ale resurselor de apă, zonele inundabile, degradările albiilor şi malurilor, lucrările de amenajare a bazinelor hidrografice şi alte lucrări care au legătură cu apele, inclusiv sursele de poluare şi lucrările pentru protecţia calităţii apelor şi alte elemente caracteristice naturale sau antropice, precum şi drepturile de utilizare a apelor;
      361.inundaţii: acoperirea temporară cu apă a terenului care în mod natural nu este acoperit cu apă. Acestea includ inundaţii provocate de râuri, torenţi, ape marine în zonele de coastă sau cursuri de apă nepermanente;
      37.lac: corp de apă interioară, stătătoare, de suprafaţă;
      371.lac natural: corp de apă stătătoare apărut în decursul vremii în condiţii naturale, prin cantonarea acesteia într-o formă de relief concavă (cuvetă, depresiune etc.) indiferent de intervenţiile antropice ulterioare formării;
      38.mal: porţiune îngustă de teren, de regulă în pantă, de-a lungul unei ape;
      39.monitorizare integrată a apelor: reprezintă activitatea de observaţii şi măsurători standardizate şi continue pe termen lung, asupra apelor, pentru cunoaşterea şi caracterizarea stării şi tendinţei de evoluţie a mediului hidric. Această activitate presupune tripla integrare a:
      a)ariilor de investigare la nivel de bazin hidrografic: râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, ape subterane, zone protejate şi folosinţe de apă;
      b)mediilor de investigare: apa, sedimente/materii în suspensie, biota;
      c)elementelor investigate: biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice;
      40.nivel mediu al apei: poziţia curbei suprafeţei libere a apei, raportată la un plan de referinţă corespunzătoare tranzitării prin albie a debitului mediu pe o perioadă îndelungată (debit-modul);
      41.notificarea reprezintă un act de reglementare, în baza căruia beneficiarul sau titularul de investiţie poate să execute sau să pună în funcţiune anumite categorii de lucrări şi activităţi desfăşurate pe ape sau în legătură cu acestea;
      42.obiective de protecţie a apelor şi a ecosistemelor acvatice sunt obiectivele stabilite în art. 21;
      43.participarea publicului: informarea, consultarea şi implicarea activă a acestuia în activităţile de gospodărire a apelor;
      44.plaja mării: întindere plată la ţărmul mării, acoperită cu nisip sau cu pietriş. În zona de ţărm a mării reprezintă o prelungire a platformei continentale;
      45.poluare: înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, a unor substanţe, sau a căldurii în aer, apă sau pe sol, care poate dăuna sănătăţii umane sau calităţii ecosistemelor acvatice sau celor terestre dependente de cele acvatice, care poate conduce la pagube materiale ale proprietăţii, sau care pot dăuna sau obstrucţiona serviciile sau alte folosinţe legale ale mediului;
      46.poluant: înseamnă orice substanţă care poate să determine poluare, în special substanţele prevăzute în anexa nr. 6;
      47.potenţial ecologic bun: starea unui corp de apă puternic modificat sau a unui corp de apă artificial, clasificată în concordanţă cu prevederile relevante din anexa nr. 11;
      48.prevenirea şi înlăturarea efectelor poluărilor accidentale a resurselor de apă: totalitatea măsurilor şi acţiunilor care implică: măsuri de prevenire, mijloace şi construcţii cu rol de apărare şi pregătire pentru intervenţii; acţiuni operative de urmărire a undei de poluare, limitarea răspândirii, colectarea, neutralizarea şi distrugerea poluanţilor; măsuri pentru restabilirea situaţiei normale şi refacerea echilibrului ecologic;
      49.program etapizat: act cu putere juridică elaborat pentru conformarea cu prevederile legale, prin efectuarea eşalonată a remedierilor sau a completărilor ce se impun la folosinţele de apă;
      50.râu: corp de apă interioară care curge în cea mai mare parte la suprafaţa terenului, dar care poate curge şi subteran într-o anumită parte a cursului său;
      51.recirculare: refolosirea apei în cadrul unei folosinţe, în scopul reducerii volumului de apă proaspătă prelevată din sursă;
      52.resurse de apă: apele de suprafaţă alcătuite din cursurile de apă cu deltele lor, lacuri, bălţi, apele maritime interioare şi marea teritorială, precum şi apele subterane de pe teritoriul ţării, în totalitatea lor;
      53.resurse disponibile de apă subterană: rata medie anuală, pe termen lung, a reîncărcării totale a unui corp de apă subterană, mai puţin rata anuală pe termen lung a debitului necesar pentru atingerea obiectivelor de protecţie a apelor şi mediului acvatic pentru apele de suprafaţă asociate, specificate în art. 21 alin. (1), pentru evitarea oricărei diminuări importante a stării ecologice a unor astfel de ape, precum şi pentru evitarea oricăror daune importante ale ecosistemelor terestre asociate;
      531.risc la inundaţii: combinaţia între probabilitatea apariţiei unor inundaţii şi efectele potenţial adverse pentru sănătatea umană, mediu, patrimoniul cultural şi activitatea economică, asociate apariţiei unei inundaţii;
      54.schema directoare de amenajare şi management a bazinului hidrografic (SDABH) - instrumentul de planificare în domeniul apelor pe bazin hidrografic, alcătuită din două părţi: Planul de amenajare al bazinului hidrografic (PABH) şi Planul de management al bazinului hidrografic (PMABH);
      55.servicii de apă: toate serviciile efectuate pentru populaţie, instituţii publice sau altă activitate economică, referitoare la:
      a)asigurarea necesarului de apă brută în sursă în secţiunea de captare a folosinţelor;
      b)captarea, acumularea, stocarea, transportul, tratarea şi distribuţia apelor de suprafaţă sau subteran;
      c)colectarea şi epurarea apelor uzate care sunt evacuate în apele de suprafaţă;
      56.staţii şi instalaţii de prelucrare a calităţii apelor: staţii de tratare pentru obţinerea de apă potabilă sau industrială; staţii/instalaţii de preepurare/epurare a apelor uzate;
      57.starea ecologică: este o expresie a calităţii structurii şi funcţionării ecosistemelor acvatice asociate apelor de suprafaţă, clasificate în concordanţă cu prevederile anexei nr. 11;
      58.starea ecologică bună: este starea unui corp de ape de suprafaţă, astfel clasificată în concordanţă cu prevederile anexei nr. 1;
      59.starea apelor de suprafaţă: este expresia generală a stării unui corp de apă de suprafaţă, determinată de indicatorii minimi ce caracterizează starea sa ecologică şi starea sa chimică;
      60.starea ecologică a apelor de suprafaţă: starea de calitate exprimată prin structura şi funcţionarea ecosistemelor acvatice din apele de suprafaţă, clasificată în funcţie de elementele biologice, chimice şi hidromorfologice caracteristice;
      61.starea ecologică bună a apelor de suprafaţă: starea unui corp de apă de suprafaţă, definită pe baza "stării bune" a elementelor biologice;
      62.starea chimică bună a apelor de suprafaţă: starea chimică necesară pentru atingerea obiectivelor de mediu specifice pentru corpurile de apă de suprafaţă, stabilite la art. 21 alin. (1) lit. a)-d), respectiv starea chimica bună atinsă de un corp de apă de suprafaţă pentru care concentraţiile poluanţilor nu depăşesc valorile standard privind calitatea mediului prevăzute la art. 17, precum şi în Hotărârea Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Ordinul ministrului mediului şi gospădăririi apelor nr. 161/2006 pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă;
      63.starea bună a apelor de suprafaţă: starea atinsă de un corp de apă de suprafaţă atunci când, atât starea sa ecologică cât şi starea chimică sunt "bune";
      64.starea apelor subterane: este expresia generală a stării unui corp de apă subterană, determinată de indicatorii minimi care caracterizează starea sa cantitativă şi starea sa chimică;
      65.starea bună a apelor subterane: este starea atinsă de un corp de apă subterană atunci când, atât starea sa cantitativă cât şi starea sa chimică sunt cel puţin "bune";
      66.starea chimică bună a apelor subterane: starea chimică a unui corp de apă subterană, care îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în tabelul 2.3.2 din anexa nr. 1 ;
      67.starea cantitativă: expresie a gradului în care un corp de apă subterană este afectat de prelevări de apă directe şi indirecte;
      68.starea cantitativă bună: este starea definită conform tabelului 2.1.2 din anexa nr. 1;
      69.valori standard privind calitatea mediului: concentraţia unui anumit poluant sau a unui grup de poluanţi în apă, sediment sau biota care nu trebuie să fie depăşită pentru protecţia sănătăţii umane şi a mediului;
      70.substanţe prioritare: substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă; conform listei substanţelor prioritare/prioritar periculoase din anexa 5;
      71.substanţe periculoase: substanţe sau grupuri de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind să bio-acumuleze şi alte substanţe sau grupuri de substanţe care conduc la un nivel echivalent ridicat de preocupare;
      72.substanţe prioritar periculoase: substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creează un nivel similar de risc;
      73.sub-bazin hidrografic: suprafaţă de teren de pe care se colectează toate apele de la izvoare până la un anumit punct al cursului de apă, care este în mod normal un lac sau o confluenţă a cursului de apă;
      74.sub-unitate hidrografică: suprafaţă de teren situată pe teritoriul naţional formată dintr-un sub-bazin, o parte a unui sub-bazin, un grup de sub-bazine sau un grup de părţi de sub-bazine;
      75.utilizator de apă: orice persoană fizică sau persoană juridică care, în activităţile sale, foloseşte apa, luciul de apă sau valorifică fructul acesteia;
      76.valori limită ale emisiilor: înseamnă masa, exprimată în funcţie de anumiţi parametri specifici, concentraţia şi/sau nivelul unei emisii, care nu poate fi depăşită în nici o perioadă sau în mai multe perioade de timp. Valorile limită ale emisiilor pot fi stabilite pentru anumite grupuri, familii sau categorii de substanţe, în particular pentru mercur, cadmiu, HCH.
      Valorile limită ale emisiilor pentru substanţe trebuie, în mod normal, să se aplice la punctul unde emisiile părăsesc instalaţia, diluţia nefiind luată în seamă la determinarea acestora. Cu privire la evacuarea indirectă în cursurile de apă, efectul staţiei de epurare a apelor uzate poate fi luat în considerare la determinarea valorilor limită a emisiilor instalaţiilor implicate, cu condiţia să fie garantat/să se asigure un nivel echivalent pentru protecţia mediului ca întreg şi că acest fapt nu conduce la niveluri mai ridicate de poluare a mediului;
      77.zona de protecţie: zona adiacentă cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor, construcţiilor şi instalaţiilor aferente, în care se introduc, după caz, interdicţii sau restricţii privind regimul construcţiilor sau exploatarea fondului funciar, pentru a asigura stabilitatea malurilor sau a construcţiilor, respectiv pentru prevenirea poluării resurselor de apă;
      78.zona umedă: întinderi de bălţi, mlaştini, turbării de ape naturale sau artificiale cu adâncime mai mică de 2 m, permanente sau temporare, unde apa este stagnantă sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv ape costiere cu adâncime mai mică de 6 m;
      79.zona inundabilă: suprafaţă de teren din albia majoră a unui curs de apă, delimitată de un nivel al oglinzii apei, corespunzător anumitor debite în situaţii de ape mari.

      Anexa nr. 1.1: Condiţii pentru atingerea obiectivelor de protecţie a apelor şi mediului acvatic pentru toate corpurile de apă de suprafaţă şi subterane

      1. STAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ

      1.1. Elemente de calitate pentru clasificarea stării ecologice a apelor de suprafaţă

      1.1.1. Elemente de calitate pentru clasificarea stării ecologice a râurilor

      1.1.2. Elemente de calitate pentru clasificarea stării ecologice a lacurilor

      1.1.3. Elemente de calitate pentru clasificarea stării ecologice a apelor tranzitorii

      1.1.4. Elemente de calitate pentru clasificarea stării ecologice a apelor costiere

      1.1.5. Elemente de calitate pentru clasificarea stării ecologice a corpurilor de apă artificiale sau puternic modificate

      1.2. Definiţii normative pentru clasificările stării ecologice

      1.2.1. Definiţii pentru starea ecologică foarte bună, bună sau moderată a râurilor

      1.2.2. Definiţii pentru starea ecologică foarte bună, bună sau moderată a lacurilor

      1.2.3. Definiţii pentru starea ecologică foarte bună, bună sau moderată a apelor tranzitorii

      1.2.4. Definiţii pentru starea ecologică foarte bună, bună sau moderată a apelor costiere

      1.2.5. Definiţii pentru potenţialul ecologic maxim, bun sau moderat al corpurilor de apă puternic modificate sau artificiale

      1.2.6. Procedura pentru stabilirea valorilor standard privind calitatea mediului, pentru caracterizarea stării chimice

      1.3. Monitoringul stării ecologice şi chimice a apelor de suprafaţă

      1.3.1 Proiectarea programului de monitoring de supraveghere

      1.3.2. Proiectarea programului de monitoring operaţional

      1.3.3. Proiectarea programului de monitoring de investigare

      1.3.4. Frecvenţa monitoringului

      1.3.5. Cerinţe suplimentare de monitoring pentru zonele protejate

      1.3.6. Standarde pentru monitoringul elementelor de calitate

      1.4. Clasificarea şi prezentarea stării ecologice

      1.4.1. Comparabilitatea rezultatelor de monitoring biologic

      1.4.2. Prezentarea rezultatelor monitoringului şi clasificarea stării ecologice şi a potenţialului ecologic

      1.4.3. Prezentarea rezultatelor monitoringului şi clasificarea stării chimice

      2. STAREA APELOR SUBTERANE

      2.1. Starea cantitativă a apelor subterane

      2.1.1. Parametri pentru clasificarea stării cantitative

      2.1.2. Definirea stării cantitative

      2.2. Monitoringul stării cantitative a apelor subterane

      2.2.1. Reţeaua de monitoring a nivelului apelor subterane

      2.2.2. Densitatea locurilor de monitoring

      2.2.3. Frecvenţa monitoringului

      2.2.4. Interpretarea şi prezentarea stării cantitative a apelor subterane

      2.3. Starea chimică a apelor subterane

      2.3.1. Parametri pentru determinarea stării chimice a apelor subterane

      2.3.2. Definirea stării chimice bune a apelor subterane

      2.4. Monitoringul stării chimice a apelor subterane

      2.4.1. Reţeaua de monitoring a apelor subterane

      2.4.2. Monitoringul de supraveghere

      2.4.3. Monitoringul operaţional

      2.4.4. Identificarea tendinţei poluanţilor

      2.4.5. Prezentarea şi interpretarea stării chimice a apelor subterane

      2.5. Prezentarea stării apelor subterane
      1.STAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ
      1.1.Elemente de calitate pentru clasificarea stării ecologice a apelor de suprafaţă
      1.1.1.Elemente de calitate pentru clasificarea stării ecologice a râurilor
      1.1.1.1.Elemente biologice
      - Compoziţia şi abundenţa florei acvatice
      - Compoziţia şi abundenţa faunei de nevertebrate bentonice
      - Compoziţia, abundenţa şi structura pe vârste a faunei piscicole
      1.1.1.2.Elemente hidromorfologice care suportă elementele biologice
      Regimul hidrologic
      - cantitatea şi dinamica curgerii apei
      - legătura cu corpurile de apă subterană
      Continuitatea râurilor
      Condiţii morfologice
      - adâncimea râurilor şi variaţia lăţimii
      - structura şi substratul patului râului
      - structura zonei riverane
      1.1.1.3.Elemente chimice şi fizico-chimice care sprijină elementele biologice
      1.1.1.4.Generalităţi
      Condiţii termice
      Condiţii de oxigenare
      Salinitate
      Starea acidifierii
      Condiţiile nutrienţilor
      1.1.1.5.Poluanţi specifici
      Poluarea cu toate substanţele prioritare identificate ca fiind evacuate în corpurile de apă
      Poluarea cu alte substanţe identificate ca fiind evacuate în cantităţi importante în corpurile de apă
      1.1.2.Elemente de calitate pentru clasificarea stării ecologice a lacurilor
      1.1.2.1.Elemente biologice
      Compoziţia, abundenţa şi biomasa fitoplanctonului
      Compoziţia şi abundenţa altor elemente de floră acvatică
      Compoziţia şi abundenţa faunei de nevertebrate bentonice
      Compoziţia, abundenţa şi structura pe vârste a faunei piscicole
      1.1.2.2.Elemente hidromorfologice care sprijină elementele biologice
      Regimul hidrologic
      - cantitatea şi dinamica curgerii apei
      - timpul de retenţie
      - legătura cu corpurile de apă subterană
      Condiţii morfologice
      - variaţia adâncimii lacurilor
      - cantitatea, structura şi substratul patului lacului
      - structura ţărmului lacului
      1.1.2.3.Elemente chimice şi fizico-chimice care suportă elementele biologice
      1.1.2.4.Generalităţi
      Transparenţa
      Condiţii termice
      Condiţii de oxigenare
      Salinitate
      Starea acidifierii
      Condiţiile nutrienţilor
      1.1.2.5.Poluanţi specifici
      Poluarea cu toate substanţele prioritare identificate ca fiind evacuate în corpurile de apă
      Poluarea cu alte substanţe identificate ca fiind evacuate în cantităţi importante în corpurile de apă
      1.1.3.Elemente de calitate pentru clasificarea stării ecologice a apelor tranzitorii
      1.1.3.1.Elemente biologice
      Compoziţia, abundenţa şi biomasa fitoplanctonului
      Compoziţia şi abundenţa altor elemente de floră acvatică
      Compoziţia şi abundenţa faunei de nevertebrate bentonice
      Compoziţia, abundenţa şi structura pe vârste a faunei piscicole
      1.1.3.2.Elemente hidromorfologice care sprijină elementele biologice
      Condiţii morfologice
      - variaţia adâncimii
      - cantitatea, structura şi substratul patului
      - structura zonei de influenţă a mareei
      Regimul mareei
      - debitul de apă dulce
      - expunerea la valuri
      1.1.3.3.Elemente chimice şi fizico-chimice care suportă elementele biologice
      1.1.3.4.Generalităţi
      Transparenţa
      Condiţii termice
      Condiţii de oxigenare
      Salinitate
      Condiţiile nutrienţilor
      1.1.3.5.Poluanţi specifici
      Poluarea cu toate substanţele prioritare identificate ca fiind evacuate în corpurile de apă
      Poluarea cu alte substanţe identificate ca fiind evacuate în cantităţi importante în corpurile de apă
      1.1.4.Elemente de calitate pentru clasificarea stării ecologice a apelor costiere
      1.1.4.1.Elemente biologice
      Compoziţia, abundenţa şi biomasa fitoplanctonului
      Compoziţia şi abundenţa altor elemente de floră acvatică
      Compoziţia şi abundenţa faunei de nevertebrate bentonice
      1.1.4.2.Elemente hidromorfologice care suportă elementele biologice
      Condiţii morfologice
      - variaţia adâncimii
      - cantitatea, structura şi substratul patului de coastă
      - structura zonei de influenţă a mareei
      Regimul mareei
      - direcţia curenţilor dominanţi
      - expunerea la valuri
      1.1.4.3.Elemente chimice şi fizico-chimice care suportă elementele biologice
      1.1.4.4.Generalităţi
      Transparenţa
      Condiţii termice
      Condiţii de oxigenare
      Salinitate
      Condiţiile nutrienţilor
      1.1.4.5.Poluanţi specifici
      Poluarea cu toate substanţele prioritare identificate ca fiind evacuate în corpurile de apă
      Poluarea cu alte substanţe identificate ca fiind evacuate în cantităţi importante în corpurile de apă
      1.1.5.Elemente de calitate pentru clasificarea stării ecologice a corpurilor de apă de suprafaţă artificiale şi puternic modificate
      Elementele de calitate care se aplică corpurilor de apă de suprafaţă artificiale sau puternic modificate sunt acelea aplicabile la oricare din cele 4 categorii de apă de suprafaţă (râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere) şi care corespund cel mai bine corpurilor de apă de suprafaţă puternic modificate sau artificiale supuse clasificării din punct de vedere al stării ecologice.
      1.2.Definiţii normative ale clasificărilor stării ecologice
      Tabelul 1.2. Definiţii generale pentru râuri, lacuri, ape tranzitorii şi ape costiere
      Textul următor include o definiţie generală a calităţii ecologice. În scopul clasificării, valorile pentru elementele de calitate a stării ecologice aferente fiecărei categorii de apă de suprafaţă sunt cele prevăzute în tabelele din secţiunile 1.2.1 - 1.2.4.

      Stare foarte bună

      Stare bună

      Stare moderată

      General

      Nu există sau sunt foarte mici alterări antropogene ale valorilor elementelor fizico-chimice şi hidromorfologice de calitate, pentru tipul de corp de apă de suprafaţă, faţă de acelea asociate în mod normal cu acel tip în condiţii nemodificate.

      Valorile elementelor biologice de calitate pentru tipul de corp de apă de suprafaţă sunt acelea asociate în mod normal cu acel tip, în condiţii nemodificate şi nu arată, sau există doar foarte mici dovezi de perturbare.

      Condiţiile sunt specifice tipului şi comunităţilor.

      Valorile clementelor biologice de calitate pentru tipul de corp de apă de suprafaţă prezintă nivele scăzute de schimbare datorită activităţilor umane, dar deviază uşor faţă de acele valori asociate, în mod normal, cu tipul de corp de apă de suprafaţă în condiţii nemodificate.

      Valorile clementelor biologice de calitate pentru tipul de corp de apă de suprafaţă deviază moderat faţă de acelea asociate, în mod normal, cu tipul de corp de apă de suprafaţă, în condiţii nemodificate. Valorile prezintă semne moderate de perturbare ca urmare a activităţilor umane şi sunt esenţial perturbate faţă de valorile din condiţiile de stare bună.
      Apele care realizează o stare sub cea moderată trebuie clasificate ca fiind de o calitate slabă sau proastă.
      Apele care prezintă dovezi de alterări majore ale valorilor elementelor biologice de calitate pentru tipul de corp de apă de suprafaţă şi în care comunităţile biologice importante deviază semnificativ de la valorile asociate, în mod normal, cu tipul de corp de apă de suprafaţă în condiţii nemodificate, vor fi clasificate ca fiind de calitate slabă.
      Apele care prezintă dovezi de alterări majore ale valorilor elementelor biologice de calitate pentru tipul de corp de apă de suprafaţă şi în care sunt absente părţi mari din comunităţile biologice importante, care sunt în mod normal asociate cu tipul de corp de apă de suprafaţă în condiţii nemodificate, vor fi clasificate ca fiind de calitate proastă.
      1.2.1.Definiţii pentru starea ecologică foarte bună, bună şi moderată a corpurilor de apă - râuri

      Element

      Stare foarte bună

      Stare bună

      Stare moderată

      Fitoplancton

      Compoziţia taxonomică a fitoplanctonuliii corespunde în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate.

      Abundenţa medie a fitoplanctonului este în deplină conformitate cu condiţiile fizico-chimice specifice tipului de corp de apă şi nu sunt atât de mult alterate condiţiile de transparenţă specifice tipului.

      Înflorirea planctonului se produce cu o frecvenţă şi o intensitate în conformitate cu condiţiile fizico-chimice specifice tipului.

      Sunt schimbări uşoare ale compoziţiei taxonomice şi abundenţei planctonului comparativ cu comunităţile specifice tipului. Astfel de schimbări nu indică nici o creştere accelerată a algelor, care să conducă la perturbări nedorite, în ceea ce priveşte echilibrul organismelor prezente în corpul de apă sau calitatea fizico-chimică a apei sau a sedimentului.

      Se poate produce o uşoară creştere a frecvenţei şi intensităţii înfloririi planctonicc specifice tipului.

      Compoziţia taxonomică a planctonului diferă moderat faţă de comunităţile specifice tipului.

      Abundenţa este moderat deranjată şi poate fi astfel încât să producă o perturbare importantă nedorită a valorilor altor elemente biologice sau fizico-chimice de calitate.

      Se poate produce o uşoară creştere a frecvenţei şi intensităţii înfloririi planctonice. Înfloriri persistente se pot produce în lunile de vară.

      Macrofite şi fitobentos

      Compoziţia taxonomică corespunde în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate.

      Nu sunt schimbări detectabile în abundenţa medie a macrofitelor şi fitobentosului.

      Sunt schimbări uşoare ale compoziţiei taxonomice şi a abundenţei macrofitelor şi fitobentosului comparativ cu comunităţile specifice tipului. Astfel de schimbări nu indică nici o creştere accelerată a fitobentosului sau a unor forme evoluate de viaţă a plantei care să conducă la dereglări nedorite în echilibrul organismelor prezente în corpurile de apă sau a calităţii fizico-chimice a apei sau a sedimentului.

      Comunitatea fitobentonică nu este afectată negativ de grupurile sau învelişurile de bacterii din cauza activităţii antropogene.

      Compoziţia taxonomică a macrofitelor şi fitobentosului diferă moderat faţă de comunitatea specifică tipului şi este semnificativ mai rea decât în cazul stării bune.

      Sunt evidente schimbările moderate în abundenţa medie a macrofitelor şi fitobentosului.

      Comunitatea fitobentonică poate să interfereze şi în anumite zone să fie înlocuită de învelişuri de bacterii prezente ca rezultat al activităţilor antropogene.

      Fauna de nevertebrate bentonice

      Compoziţia taxonomică şi abundenţa corespund în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate.

      Raportul dintre taxonii sensibili la perturbări şi cei insensibili, nu arată semne de alterare faţă de nivelele corespunzătoare condiţiilor nemodificate.

      Nivelul diversităţii taxonilor de nevertebrate nu arată nici un semn de alterare faţă de nivelul nemodificat.

      Există schimbări uşoare ale compoziţiei şi abundenţei taxonilor de nevertebrate faţă de comunităţile specifice tipului.

      Raportul dintre taxonii sensibili la perturbări şi cei insensibili, arată o uşoară alterare faţă de nivelele specifice tipului.

      Nivelul diversităţii taxonilor de nevertebrate arată uşoare semne de alterare faţă de nivelurile specifice tipului.

      Compoziţia şi abundenţa taxonilor de nevertebrate diferă moderat faţă de comunităţile specifice tipului.

      Grupurile taxonomice majore ale comunităţii specifice tip sunt absente.

      Raportul dintre taxonii sensibili la perturbări şi cei insensibili, este substanţial mai mic decât nivelul specific tipului şi semnificativ mai mic faţă de nivelul specific stării bune.

      Fauna piscicolă

      Compoziţia speciilor şi abundenţa corespund în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate.

      Sunt prezente toate speciile specifice tipului, sensibile la perturbări.

      Structura pe vârste a comunităţilor de peşti arată un mic semn de perturbare antropogenică, dar nu indică o deficienţă în reproducerea sau dezvoltarea vreunei specii particulare.

      Sunt uşoare schimbări ale compoziţiei şi abundenţei speciilor faţă de comunităţile specifice tipului care pot fi atribuite impactului antropogenic asupra elementelor fizico-chimice şi hidromorfologice de calitate.

      Structura pe vârste a comunităţilor de peşti arată semne de perturbare, care pot fi atribuite impactului antropogenic asupra elementelor de calitate fizico-chimicâ şi hidromorfologică, şi în anumite circumstanţe sunt indicatorul unei deficienţe în reproducerea sau dezvoltarea unor specii anume, în măsura în care unele clase de vârstă pot lipsi.

      Compoziţia şi abundenţa speciilor de peşti diferă moderat faţă de comunităţile specifice tipului care pot fi atribuite impactului antropogenic asupra elementelor fizico-chimice sau hidromorfologice de calitate.

      Structura pe vârste a comuniştilor de peşti arată semne importante de perturbare antropogenică, în măsura în care o proporţie moderată a speciilor specifice tipului să fie absentă sau să aibă o abundenţă foarte scăzută.
      Elemente hidromorfologice de calitate

      Element

      Stare foarte bună

      Stare bună

      Stare moderată

      Regimul hidrologic

      Cantitatea şi dinamica curgerii şi legătura rezultantă cu apele subterane, reflectă în totalitate, sau aproape în totalitate, condiţiile nemodificate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele de calitate biologică.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele de calitate biologică.

      Continuitatea râului

      Continuitatea râului nu este perturbată de activităţile antropogenice şi permite migrarea neperturbată a organismelor acvatice şi transportul de sedimente.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele de calitate biologică.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele de calitate biologică.

      Condiţiile morfologice

      Profilurile canalului, variaţiile de lăţime şi de adâncime, vitezele de curgere, condiţiile de substrat şi atât structura cât şi condiţiile zonelor riverane corespund în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele de calitate biologică.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele de calitate biologică.
      Elemente fizico-chimice de calitate

      Element

      Starea foarte bună

      Starea bună

      Starea moderată

      Condiţii generale

      Valorile elementelor fizico-chimice corespund în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate. Concentraţiile nutrienţilor rămân în intervalul normal pentru condiţii nemodificate. Nivelele de salinitate, pH-ul, bilanţul de oxigen, capacitatea de neutralizare a acidului şi temperatura nu arată semne de modificări antropogene şi rămân în intervalul normal pentru condiţiile nemodificate.

      Temperatura, bilanţul de oxigen, pH-ul, capacitatea de neutralizare a acidului şi salinitatea nu ating niveluri peste limita stabilită pentru asigurarea funcţionării ecosistemului specific tipului şi realizarea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate. Concentraţiile nutrienţilor nu depăşesc nivelurile stabilite astfel încât să se asigure funcţionarea ecosistemelor şi realizarea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Poluanţi specifici sintetici

      Concentraţiile sunt aproape de zero sau cel puţin sub limita de detecţie pentru cele mai avansate tehnici analitice de uz general.

      Concentraţiile nu depăşesc valorile standard stabilite în conformitate cu procedura detaliată în secţiunea 1.2.6 fără a aduce prejudicii prevederilor legale privind plasarea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor în vederea plasării pe piaţă şi a utilizării lor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv prevederilor privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, cu modificările şi completările ulterioare.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Poluanţi specifici nesintetici

      Concentraţiile rămân în intervalul normal al condiţiilor nemodificate (corespunzătoare nivelelor istorice anterioare).

      Concentraţiile nu depăşesc valorile standard stabilite în concordanţă cu procedura detaliată în secţiunea 1.2,6, fără a aduce prejudicii prevederilor legale privind plasarea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv prevederilor privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 956/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.
      1.2.2.Definiţii pentru starea ecologică foarte bună, bună şi moderată a corpurilor de apă - lacuri
      Elemente biologice de calitate

      Element

      Stare foarte bună

      Stare bună

      Stare moderată

      Fitoplancton

      Compoziţia taxonomică şi abundenţa fitoplanctonului corespund în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate.

      Biomasa medie a fitoplanctonului este în conformitate cu condiţiile fizico-chimice specifice tipului şi nu duce la o alterare semnificativă a condiţiilor de transparenţă specifice tipului.

      Înflorirea fitoplanctonului se produce cu o frecverlă şi o intensitate în conformitate cu condiţiile fizico-chimice specifice tipului.

      Sunt uşoare schimbări ale compoziţiei şi abundenţei taxonilor planctonici comparativ cu comunităţile specifice tipului. Aceste schimbări nu arată creşteri accelerate ale algelor care să ducă la perturbări nedorite în ceea ce priveşte echilibrul organismelor prezente în corpurile de apă sau calitatea fizico-chimică a apelor sau sedimentului.

      Se poate produce o uşoară creştere a frecvenţei şi intensităţii înfloririi planctonului specific tipului.

      Compoziţia şi abundenţa taxonilor planctonici diferă moderat de comunităţile specifice tipului.

      Biomasa este moderat deranjată şi poate să producă o perturbare semnificativă nedorită a condiţiilor altor elemente biologice şi fizico-chimice de calitate a apei sau sedimentelor.

      Se poate produce o creştere moderată a frecvenţei şi intensităţii înfloririi planctonice. Se poate produce o înflorire persistentă în lunile de vară.

      Macrofite şi fitobentos

      Compoziţia taxonomică corespunde în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate.

      Nu sunt schimbări detectabile în abundenţa medie a macrofitelor şi fitobentosului.

      Sunt schimbări uşoare ale compoziţiei şi abundenţei taxonilor macrofitici şi fitobentonici comparativ cu comunităţile specifice tipului. Asemenea schimbări nu indică o creştere accelerată a fitobentosului sau a formelor mai evoluate de plante, ducând la perturbări nedorite asupra bilanţului organismelor prezente în corpurile de apă sau asupra calităţii din punct de vedere fizico-chimic a apelor.

      Comunitatea fitobentonică nu este afectată negativ de învelişurile de bacterii prezente datorită activităţii antropogene.

      Compoziţia taxonilor de macrofite şi fitobentos diferă moderat faţă de comunităţile specifice tipului şi sunt semnificativ perturbate faţă de acelea observate la starea bună.

      Schimbările moderate în abundenţa medic a macrofitelor şi fitobentosului sunt evidente.

      Comunitatea fitobentonică poate să interfereze, iar în anumite zone poate fi înlocuită de grupurile şi învelişurile de bacterii ca rezultat al activităţilor antropogene.

      Fauna de nevertebrate bentonice

      Compoziţia taxonomică şi abundenţa corespund în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate.

      Raportul dintre taxonii sensibili la perturbări şi cei insensibili nu arată nici un semn de alterare faţă de nivelurile nemodificate.

      Nivelul diversităţii taxonilor de nevertebrate nu arată nici un semn de alterare faţă de nivelurile nemodificate.

      Sunt schimbări uşoare ale compoziţiei şi abundenţei taxonilor de nevertebrate comparativ cu comunităţile specifice tipului.

      Raportul între taxonii sensibili la perturbaii şi cei insensibili arată uşoare semne de alterare faţă de nivelele specifice tipului.

      Nivelul de diversitate a taxonilor de nevertebrate arată semne uşoare de alterare faţă de nivelurile specifice tipului.

      Compoziţia şi abundenţa taxonilor de nevertebrate diferă moderat faţă de condiţiile specifice tipului.

      Grupurile taxonomice majore ale comunităţii specifice tipului sunt absente.

      Raportul între taxonii sensibili şi insensibili la modificare şi nivelul de diversitate, este substanţial mai scăzut faţă de nivelul specific tipului şi semnificativ mai scăzut decât pentru starea bună.

      Fauna piscicolă

      Compoziţia speciilor şi abundenţa corespund în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate.

      Sunt prezente toate speciile sensibile specifice tipului.

      Structura pe vârste a comunităţilor de peşti arată mici semne de perturbare antropogenă şi nu indică o dereglare în reproducerea sau dezvoltarea unor specii particulare.

      Sunt schimbări uşoare ale compoziţiei speciilor şi abundenţei comunităţilor specifice tipului, care se pot atribui impactului asupra elementelor de calitate fizico-chimică sau hidromorfologică.

      Structura pe vârste a comunităţilor de peşti arată semne de perturbare atribuite impactului antropogen asupra elementelor de calitate fizico-chimică sau hidromorfologică şi, în câteva cazuri, este un indicator pentru dereglări în reproducerea sau dezvoltarea unor anumite specii în măsura în care unele clase de vârstă pot lipsi.

      Compoziţia şi abundenţa speciilor de peşti diferă moderat faţă de comunităţile specifice tipului datorită impactului antropogen asupra elementelor de calitate fizico-chimice sau hidromorfologice.

      Structura pe vârste a comunităţilor de peşti arată semne majore de perturbare, care sunt atribuite impactului antropogen asupra elementelor de calitate fizico-chimică sau hidromorfologică în aşa fel încât o proporţie moderată de specii specifice tipului sunt absente sau sunt foarte puţin abundente.
      Elemente hidromorfologice de calitate

      Element

      Stare foarte bună

      Stare bună

      Stare moderată

      Regimul hidrologic

      Cantitatea şi dinamica curgerii, nivelului, timpului de retenţie şi legătura rezultantă cu apele subterane reflectă în totalitate sau aproape în totalitate condiţiile nemodificate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Condiţiile morfologice

      Variaţia adâncimii lacului, cantitatea şi structura substratului precum şi structura sau condiţiile zonelor de ţărm corespund în totalitate sau aproape în totalitate cu condiţiile nemodificate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.
      Elemente fizico-chimice de calitate

      Element

      Starea foarte bună

      Starea bună

      Starea moderată

      Condiţii generale

      Valorile elementelor de calitate fizico-chimică corespund în totalitate sau aproape în totalitate cu condiţiile nemodificate. Concentraţiile de nutrienţi rămân în intervalul asociat în mod normal condiţiilor nemodificate. Nivelurile de salinitate, pH-ul, bilanţul de oxigen, capacitatea de neutralizare a acizilor, transparenţa şi temperatura nu arată semne de perturbări antropogene şi rămân în intervalul asociat în mod normal condiţiilor nemodificate.

      Temperatura, bilanţul de oxigen, pH, capacitatea de neutralizare a acizilor, transparenţa şi salinitatea nu ating niveluri peste intervalul stabilit astfel încât să se asigure funcţionarea ecosistemului şi atingerea valorilor menţionate mai sus pentru elementele biologice de calitate. Concentraţia nutrienţilor nu depăşeşte nivelurile stabilite astfel încât să se asigure funcţionarea ecosistemului şi atingerea valorilor specificate pentru elementele biologice de calitate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elemente biologice de calitate.

      Poluanţi specifici sintetici

      Concentraţiile sunt apropiate de zero sau cel puţin sub limitele de detecţie pentru majoritatea tehnicilor analitice de uz general.

      Concentraţiile nu depăşesc valorile standard stabilite în conformitate cu procedura detaliată în secţiunea 1.2.6, fără a aduce prejudicii prevederilor legale privind plasarea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv prevederilor privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 956/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elemente biologice de calitate.

      Poluanţi specifici nesintetici

      Concentraţiile rămân în intervalul normal al condiţiilor nemodificate (corespunzătoare nivelelor istorice anterioare).

      Concentraţiile nu depăşesc valorile standard stabilite în conformitate cu procedura detaliată în secţiunea 1.2.6, fără a aduce prejudicii prevederilor legale privind plasarea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv prevederilor privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 956/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elemente biologice de calitate.
      1.2.3.Definiţii pentru starea ecologică foarte bună, bună şi moderată a corpurilor de apă tranzitorii
      Elemente biologice de calitate

      Element

      Stare foarte bună

      Stare bună

      Stare moderată

      Fitoplancton

      Compoziţia taxonomică şi abundenţa fitoplanctonului sunt în concordanţă cu condiţiile nemodificate.

      Biomasa medie a fitoplanctonului este în conformitate cu condiţiile fizico-chimice specifice tipului şi nu duce la o alterare semnificativă a condiţiilor de transparenţă specifice tipului.

      Înflorirea planctonului se produce cu o frecvenţă şi intensitate care este în conformitate cu condiţiile fizico-chimice specifice tipului.

      Sunt uşoare schimbări ale compoziţiei şi abundenţei taxonilor fitoplanctonici.

      Sunt uşoare schimbări ale biomasei în comparaţie cu condiţiile specifice tipului. Aceste schimbări nu indică nici o creştere accelerată a algelor care să aibă ca rezultat perturbări nedorite a echilibrului organismelor prezente în corpul de apă sau a calităţii fizico-chimice a apei.

      Se poate produce o uşoară creştere a frecvenţei şi intensităţii înfloririi planctonului specific tipului.

      Compoziţia şi abundenţa taxonilor fitoplanctonici diferă moderat faţă de condiţiile specifice tipului.

      Biomasa este moderat deranjată şi poate să producă o perturbare semnificativă nedorită a condiţiilor altor elemente biologice de calitate.

      Se poate produce o uşoară creştere a frecvenţei şi intensităţii înfloririi fitoplanctonului. Înflorirea persistentă se poate produce în lunile de vara.

      Macroalge

      Compoziţia taxonomică a macroalgelor este în conformitate cu condiţiile nemodificate.

      Nu sunt schimbări detectabile în învelişul macroalgal din cauza activităţilor antropogene.

      Sunt uşoare schimbări ale compoziţiei taxonomice şi abundenţei macroalgelor în comparaţie cu comunităţile specifice tipului. Asemenea schimbări nu indică nici o creştere accelerată a fitobentosului sau a altor forme mai evoluate de plante, urmând să aibă ca rezultat perturbări nedorite ale echilibrului organismelor prezente în corpul de apă sau ale calităţii fizico-chimice a apei.

      Compoziţia taxonomică a macroalgelor diferă moderat faţă de condiţiile specifice tipului şi este semnificativ modificată faţă de starea de calitate bună.

      Sunt evidente schimbări moderate în abundenţa medie a macroalgelor şi pot să aibă ca rezultat o perturbare nedorită a bilanţului organismelor prezente în corpurile de apă.

      Angiosperme

      Compoziţia taxonomică corespunde în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate.

      Nu sunt schimbări detectabile în abundenţa angiospermelor din cauza activităţilor antropogene.

      Sunt schimbări uşoare ale compoziţiei taxonomice a angiospermelor comparativ cu comunităţile specifice tipului.

      Abundenţa angiospermelor arată uşoare semne de perturbare.

      Compoziţia taxonomică a angiospermelor diferă moderat faţă de comunităţile specifice tipului şi este semnificativ mult mai modificată decât cea corespunzătoare stării de calitate bună.

      Sunt dereglări moderate în abundenţa taxonilor de angiosperme.

      Fauna de nevertebrate bentonice

      Nivelul diversităţii şi abundenţa taxonilor de nevertebrate se încadrează în intervalul caracteristic pentru condiţiile nemodificate.

      Sunt prezenţi toţi taxonii sensibili la perturbări asociate condiţiilor nemodificate.

      Nivelul diversităţii şi abundenţa taxonilor de nevertebrate este uşor în afara intervalului asociat cu condiţiile specifice tipului.

      Sunt prezenţi majoritatea taxonilor sensibili din comunităţile specifice tipului.

      Nivelul diversităţii şi abundenţa taxonilor de nevertebrate este moderat în afara intervalului asociat în mod normal cu condiţiile specifice tipului.

      Sunt prezenţi taxonii indicatori de poluare.

      Sunt absenţi mulţi dintre taxonii sensibili din comunităţile specifice tipului.

      Fauna piscicolă

      Compoziţia speciilor şi abundenţa sunt în conformitate cu condiţiile nemodificate.

      Abundenţa speciilor sensibile la perturbare arată uşoare semne de degradare faţă de condiţiile specifice tipului, care pot fi atribuite impactului antropogen asupra elementelor fizico-chimice sau hidromorfologice de calitate.

      0 proporţie moderată a speciilor sensibile la perturbare este absentă ca rezultat al impactului antropogen asupra elementelor fizico-chimice sau hidromorfologice de calitate.
      Elemente hidromorfologice de calitate

      Element

      Stare foarte bună

      Stare bună

      Stare moderată

      Regimul mareelor

      Regimul de curgere a apelor dulci corespunde în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specifice menţionate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specifice menţionate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Condiţii morfologice

      Variaţia adâncimilor, condiţiile de substrat, precum şi structura şi condiţiile zonelor influenţate de maree corespund în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specifice menţionate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specifice menţionate mai sus pentru elementele biologice de calitate.
      Elemente fizico-chimice de calitate

      Element

      Starea foarte bună

      Starea bună

      Starea moderată

      Condiţii generale

      Elementele fizico-chimice corespund în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate. Concentraţiile nutrienţilor rămân în intervalul asociat în mod normal cu condiţiile nemodificate. Temperatura, bilanţul oxigenului şi transparenţa nu arată semne de perturbare antropogenă şi rămân în intervalul asociat în mod normai condiţiilor nemodificate.

      Temperatura, condiţiile de oxigenare şi transparenţa nu ating niveluri în afara intervalelor stabilite astfel încât să se asigure funcţionarea ecosistemelor şi atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate. Concentraţiile nutrienţilor nu depăşesc nivelurile stabilite astfel încât să se asigure funcţionarea ecosistemului şi atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor menţionate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Poluanţi specifici sintetici

      Concentraţiile sunt apropiate de zero sau cel puţin sub limita de detecţie pentru majoritatea tehnicilor analitice avansate de uz general.

      Concentraţiile nu depăşesc valorile standard stabilite în conformitate cu procedura detaliată în secţiunea 1.2.6 fără a aduce prejudicii prevederilor legale privind plasarea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv prevederilor privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, cu modificările şi completările ulterioare.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor menţionate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Poluanţi specifici nesintetici

      Concentraţiile rămân în intervalul asociat, în mod normal, condiţiilor nemodificate (corespunzătoare nivelelor istorice anterioare).

      Concentraţiile nu depăşesc valorile standard stabilite în conformitate cu procedura detaliată în secţiunea 1.2.6 fără a aduce prejudicii prevederilor legale privind plasarea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv prevederilor privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 956/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor menţionate mai sus pentru elementele biologice de calitate.
      1.2.4.Definiţii pentru starea ecologică foarte bună, bună şi moderată a corpurilor de apă costiere
      Elemente biologice de calitate

      Element

      Stare foarte bună

      Stare bună

      Stare moderată

      Fitoplancton

      Compoziţia şi abundenţa taxonilor planctonici sunt în conformitate cu condiţiile nemodificate.

      Biomasa medie a fitoplanctonului este în conformitate cu condiţiile fizico-chimice specifice tipului şi nu conduce la alterarea semnificativă a condiţiilor specifice de transparenţa.

      Înflorirea planctonului se produce cu o frecvenţă şi intensitate care este conformă cu condiţiile fizico-chimice specifice tipului.

      Compoziţia şi abundenţa taxonilor fitoplanctonici arată uşoare semne de perturbare.

      Sunt uşoare schimbări ale biomasei faţă de condiţiile specifice tipului. Astfel de schimbări nu indică o creştere accelerată a algelor care să aibă ca rezultat perturbări nedorite ale echilibrului organismelor prezente în corpurile de apă sau calităţii apei.

      Se poate produce o uşoară creştere a frecvenţei şi intensităţii înfloririi planctonului specific tipului.

      Compoziţia şi abundenţa taxonilor planctonici arată semne moderate de perturbare.

      Biomasa algelor este mult în afara intervalului asociat cu condiţiile specifice tipului şi are impact asupra altor elemente biologice de calitate.

      Se poate produce o creştere moderată a frecvenţei şi intensităţii înfloririi planctonului, înflorirea persistentă se poate produce în lunile de vară.

      Macroalge şi angiosperme

      Sunt prezenţi toţi taxonii de macroalge sau angiosperme sensibili la perturbări asociate condiţiilor nemodificate.

      Nivelurile de acoperire cu macroalge şi ale abundenţei angiospermelor sunt în conformitate cu condiţiile nemodificate.

      Sunt prezenţi majoritatea taxonilor de macroalge şi angiosperme asociate cu condiţiile nemodificate.

      Nivelul acoperirii cu macroalge şi abundenţa angiospermelor arată uşoare semne de perturbare.

      Sunt absenţi un număr moderat de taxoni de macroalge şi angiosperme sensibili la perturbaţii asociate cu condiţiile nemodificate.

      Acoperirea cu macroalge şi abundenţa angiospermelor este moderat perturbată şi poate să aibă ca rezultat perturbarea nedorită a echilibrului organismelor prezente în corpurile de apă.

      Fauna de nevertebrate bentonice

      Nivelul diversităţii şi abundenţei taxonilor de nevertebrate este în intervalul asociat în mod normal cu condiţiile nemodificate.

      Sunt prezenţi toţi taxonii sensibili la perturbări asociate cu condiţiile nemodificate.

      Nivelul diversităţii şi abundenţei taxonilor de nevertebrate este uşor în afara intervalului asociat condiţiilor specifice tipului.

      Sunt prezenţi majoritatea taxonilor sensibili din comunităţile specifice tipului.

      Nivelul diversităţii şi abundenţa taxonilor de nevertebrate este moderat în afara intervalului asociat cu condiţiile specifice tipului.

      Sunt prezenţi taxonii indicatori ai poluării.

      Mulţi taxoni sensibili ale comunităţilor specifice tipului sunt absenţi.
      Elemente hidromorfologice de calitate

      Element

      Stare foarte bună

      Stare bună

      Stare moderată

      Regimul mareelor

      Regimul de curgere a apelor dulci precum şi direcţia şi viteza curenţilor dominanţi corespunde în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specifice menţionate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specifice menţionate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Condiţii morfologice

      Variaţia adâncimilor, structura şi substratul patului costier şi atât structura cât şi condiţiile zonelor de influenţă a mareelor corespund în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specifice menţionate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specifice menţionate mai sus pentru elementele biologice de calitate.
      Elemente fizico-chimice de calitate

      Element

      Starea foarte bună

      Starea bună

      Starea moderată

      Condiţii generale

      Elementele fizico-chimiee corespund în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate. Concentraţiile nutrienţilor rămân în intervalul asociat în mod normal cu condiţiile nemodificate. Temperatura, bilanţul de oxigen şi transparenţa nu arată semne de perturbare antropogenă şi rămân în intervalul asociat în mod normai cu condiţiile nemodificate.

      Temperatura, condiţiile de oxigenare şi transparenţă nu ating niveluri în afara intervalului stabilit astfel încât să se asigure funcţionarea ecosistemului şi să se asigure atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate. Concentraţiile nutrienţilor nu depăşesc nivelurile stabilite pentru funcţionarea ecosistemului şi atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specifice menţionate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Poluanţi specifici sintetici

      Concentraţiile sunt apropiate de zero sau cel puţin sub limitele de detecţie a celor mai avansate tehnici analitice de uz general.

      Concentraţiile nu depăşesc valorile standard stabilite în conformitate cu procedura detaliată în secţiunea 1.2.6, fără a aduce prejudicii prevederilor legale privind plasarea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv prevederilor privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 956/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specifice menţionate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Poluanţi specifici nesintetici

      Concentraţiile rămân în intervalul normal al condiţiilor nemodificate (corespunzătoare nivelelor istorice anterioare).

      Concentraţiile nu depăşesc valorile standard stabilite în concordanţă cu procedura detaliată în secţiunea 1.2.6, fără a aduce prejudicii prevederilor legale privind plasarea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv prevederilor privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 956/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specifice menţionate mai sus pentru elementele biologice de calitate.
      1.2.5.Definiţii pentru potenţialul ecologic foarte bun, bun sau moderat pentru corpurile de apă puternic modificate sau artificiale

      Element

      Potenţial ecologic maxim

      Potenţial ecologic bun

      Potenţial ecologic moderat

      Elemente biologice de calitate

      Valorile elementelor biologice de calitate relevante reflectă, pe cât posibil, pe acelea asociate cu cel mai apropiat tip de corp de apă de suprafaţă comparabil, având condiţiile fizice date, care rezultă din caracteristicile corpului de apă puternic modificat sau artificial.

      Sunt uşoare schimbări ale valorilor elementelor biologice relevante comparativ cu valorile găsite la potenţialul ecologic foarte bun.

      Sunt schimbări moderate ale valorilor elementelor biologice de calitate relevante în comparaţie cu valorile găsite la potenţialul ecologic foarte bun.

      Aceste valori sunt semnificativ modificate faţă de cele caracteristice stării de calitate bună.

      Elemente hidromor-fologice

      Condiţiile hidromorfologice sunt în conformitate numai cu acele impacturi asupra corpurilor de apă de suprafaţă, care ar rezulta din caracteristicile de corpuri de apă puternic modificate sau artificiale, după ce s-au luat toate măsurile de reducere pentru a asigura cea mai bună aproximare a continuităţii ecologice, în particular cu referire la migrarea faunei şi la terenurile adecvate pentru cultivare şi producere de sămânţă.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.
      Elemente fizico-chimice de calitate

      Element

      Starea foarte bună

      Starea bună

      Starea moderată

      Condiţii generale

      Elementele fizico-chimice corespund în totalitate sau aproape în totalitate cu condiţiile nemodificate asociate tipului de corp de apă de suprafaţă cel mai apropiat comparabil cu corpurile de apă puternic modificate sau artificiale în cauză. Concentraţiile nutrienţilor rămân în intervalul asociat în mod normal cu astfel de condiţii nemodificate. Nivelurile temperaturii, bilanţului de oxigen şi al pH-ului sunt în conformitate cu acelea găsite în cele mai apropiate tipuri de corp de apă comparabile, aflate în condiţii nemodificate.

      Valorile elementelor fizico-chimice sunt în intervalul stabilit astfel încât să se asigure funcţionarea ecosistemelor şi să se atingă valorile specificate anterior pentru elementele biologice de calitate. Temperatura şi pH nu depăşesc nivelurile din intervalul stabilit pentru a asigura funcţionarea ecosistemului şi atingerea valorilor menţionate mai sus pentru elementele biologice de calitate. Concentraţiile nutrienţilor nu depăşesc nivelurile stabilite astfel încât să se asigure funcţionarea ecosistemelor şi atingerea valorilor menţionate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Poluanţi specifici sintetici

      Concentraţiile apropiate de zero sau cel puţin sub limitele de detecţie pentru cele mai avansate tehnologii analitice de uz general.

      Concentraţiile nu depăşesc valorile standard stabilite în conformitate cu procedura detaliată în secţiunea 1.2.6, fără a aduce prejudicii prevederilor legale privind plasarea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv prevederilor privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 956/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Poluanţi specifici nesintetici

      Concentraţiile rămân în intervalul asociat în mod normal condiţiilor nemodificate găsite în tipul de corp de apă de suprafaţă aflat cel mai aproape comparabil cu corpul de apă artificial sau cu modificări importante, aflat în cauză.

      Concentraţiile nu depăşesc valorile standard stabilite în concordanţă cu procedura detaliată în secţiunea 1.2.6, fără a aduce prejudicii prevederilor legale privind plasarea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv prevederilor privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, în conformitate cu. Hotărârea Guvernului nr. 956/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Element

      Potenţial ecologic maxim

      Potenţial ecologic bun

      Potenţial ecologic moderat

      Poluanţi specifici sintetici

      Concentraţiile apropiate de zero sau cel puţin sub limitele de detecţie pentru cele mai avansate tehnologii analitice de uz general.

      Concentraţiile nu depăşesc valorile standard stabilite în conformitate cu procedura detalială în secţiunea 1.2.6. fără a aduce prejudicii prevederilor legale referitoare la produsele pentru protecţia plantelor şi biocide.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.

      Poluanţi specifici nesintetici

      Concentraţiile rămân în intervalul asociat în mod normal condiţiilor nemodificate găsite în tipul de corp de apă de suprafaţă aflat cel mai aproape comparabil cu corpul de apă artificial sau cu modificări importante, aflat în cauză.

      Concentraţiile nu depăşesc valorile standard stabilite în concordanţă cu procedura detaliată în secţiunea 1.2.6. fără a aduce prejudicii prevederilor legale referitoare la produsele pentru protecţia plantelor şi biocide.

      Condiţiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.
      [textul punctul 1., subpunctul 1.2.5.. din anexa 1^1 a fost abrogat la 19-feb-2010 de Art. I, punctul 76. din Ordonanta urgenta 3/2010]
      1.2.6.Procedura de stabilire a standardelor de calitate pentru substanţele chimice
      Pentru determinarea standardelor de calitate de mediu pentru poluanţii prevăzuţi la pct. 1-9 din anexa nr. 6, în scopul protecţiei biotei acvatice, trebuie să se acţioneze în conformitate cu prevederile de mai jos. Standardele pot fi stabilite pentru apă, sediment sau biota.
      Acolo unde este posibil, atât datele de toxicitate acută, cât şi cele de toxicitate cronică trebuie să fie obţinute pentru taxonii stabiliţi mai jos, care sunt importanţi pentru tipul de corp de apă respectiv, cât şi pentru orice taxon acvatic pentru care sunt date disponibile. "Setul de bază" al taxonilor constă în:
      a)Alge şi/sau macrofite;
      b)Daphnia sau organisme reprezentative pentru ape saline;
      c)Peşti.
      Stabilirea valorilor standard pentru caracterizarea stării chimice de calitate
      Pentru stabilirea unei concentraţii medii maxime anuale se aplică procedura următoare:
      (i)se stabilesc factori de siguranţă corespunzători în fiecare caz, în funcţie de natura şi calitatea datelor disponibile şi de indicaţiile tehnice privind evaluarea riscului pentru noile substanţe notificate şi evaluarea riscului pentru substanţele existente şi factorii de siguranţă prevăzuţi în tabelul nr. 1.2.6.:
      Tabelul nr. 1.2.6.

      Factor de siguranţă

      Cel puţin un test de toxicitate acută (CL50) pentru fiecare din cele trei niveluri trofice din setul de bază

      1000

      Un test de toxicitate cronică la concentraţia la care nu se observă nici un efect (fie pe peşti sau pe Daphnia sau pe un organism reprezentativ pentru apele saline)

      100

      Două teste de toxicitate cronica la concentraţia la care nu se observă nici un efect, pentru speciile care reprezintă două nivele trofice (peşti şi/sau Daphnia sau un organism reprezentativ pentru ape saline şi/sau alge)

      50

      Teste de toxicitate cronică la concentraţia la care nu se observă, în mod normal, nici un efect, la cel puţin trei specii (peşti din specii obişnuite, Daphnia sau un organism reprezentativ pentru ape saline şi alge) care să reprezinte trei niveluri trofice

      10

      Alte cazuri, inclusiv datele din teren sau ecosisteme model, care permit să fie calculaţi şi aplicaţi factori de siguranţă mult mai precişi

      Prin evaluare, de la caz la caz
      (ii)acolo unde datele despre persistenţă şi bioacumulare sunt disponibile, acestea trebuie să fie luate în considerare la determinarea valorii standard finale;
      (iiivaloarea/valorile standard trebuie să fie comparată/comparate cu orice rezultat din studiile de teren. Acolo unde apar anomalii, trebuie să fie revizuite determinările pentru a permite să se calculeze un factor de siguranţă mult mai precis;
      (iv)valoarea/valorile standard stabilite trebuie să fie supuse în mod egal revizuirii şi consultării publice, inclusiv pentru a permite să fie calculat un factor de siguranţă mai precis.
      1.3.Monitoringul stării ecologice şi chimice a corpurilor de apă de suprafaţă
      Reţeaua de monitoring al corpurilor de apă de suprafaţă trebuie să fie stabilită în conformitate cu prevederile art. 35. Reţeaua de monitoring trebuie să fie proiectată astfel încât să asigure o vedere generală, coerentă şi cuprinzătoare a stării ecologice şi chimice în cadrul fiecărui bazin hidrografic şi să permită clasificarea corpurilor de apă în 5 clase, în conformitate cu definiţiile normative prevăzute la secţiunea 1.2. Trebuie elaborată o hartă sau hărţi care să arate reţeaua de monitoring al corpurilor de apă de suprafaţă din schema directoare de amenajare şi management al bazinului hidrografic. Pe baza caracterizării şi evaluării impactului, efectuate în conformitate cu art. 43 alin. (14) şi (15) şi anexa nr. 13, pentru fiecare perioadă la care se aplică o schemă directoare la nivel de bazin hidrografic, trebuie să se stabilească un program de monitoring de supraveghere şi un program de monitoring operaţional. În anumite cazuri se pot stabili programe de monitoring de investigare.
      În cadrul sistemului stabilit trebuie monitorizaţi parametrii care sunt indicatori ai stării fiecărui element de calitate important. Pentru selectarea parametrilor pentru elementele biologice de calitate, trebuie identificat nivelul taxonilor corespunzător cerut pentru atingerea nivelului de certitudine şi precizie adecvat în clasificarea elementelor de calitate. Estimările nivelului de certitudine şi precizie a rezultatelor furnizate prin programele de monitoring trebuie prezentate în schema directoare.
      1.3.1.Proiectarea programului de monitoring de supraveghere
      1.3.1.1.Obiectiv:
      Programele de monitoring de supraveghere trebuie să furnizeze informaţii pentru:
      a)suplimentarea şi validarea procedurii de evaluare a impactului, prevăzută în anexa nr. 13;
      b)proiectarea eficientă şi efectivă a programelor viitoare de monitoring;
      c)evaluarea schimbărilor pe termen lung a condiţiilor naturale;
      d)evaluarea schimbărilor pe termen lung care rezultă din activitatea antropogenică generală.
      Rezultatele unui astfel de program de monitoring trebuie revizuite şi folosite, în combinaţie cu procedura de evaluare a impactului prevăzută în anexa nr. 13, pentru determinarea cerinţelor pentru programele de monitoring din schemele directoare la nivel de bazin hidrografic actuale şi viitoare.
      1.3.1.2.Selectarea punctelor de monitoring
      Programul de monitoring de supraveghere trebuie efectuat pentru un număr suficient de corpuri de apă, astfel încât să se asigure o evaluare a stării globale a apelor de suprafaţă din fiecare bazin hidrografic sau sub-bazin hidrografic din cadrul districtului bazinului hidrografic. Pentru selectarea acestor corpuri de apă, monitoringul se va realiza în punctele în care:
      a)debitul cursului de apă este important în cadrul districtul bazinului hidrografic ca întreg, inclusiv punctele de pe râuri mari, unde bazinul hidrografic este mai mare de 2500 km2;
      b)volumul de apă prezent este semnificativ în cadrul districtului bazinului hidrografic, incluzând lacuri naturale şi lacuri artificiale mari;
      c)corpurile de apă importante traversează frontiera unui stat;
      d)există locuri identificate în conformitate cu legislaţia privind schimbul de informaţii;
      e)în alte asemenea puncte unde este necesară estimarea încărcării poluanţilor care sunt transferaţi peste graniţe şi care sunt transferaţi în mediul acvatic marin.
      1.3.1.3.Selectarea elementelor de calitate
      Monitoringul de supraveghere trebuie efectuat pentru fiecare punct de monitoring timp de 1 an în cursul perioadei acoperite de schema directoare la nivel de bazin hidrografic pentru:
      a)parametrii care indică toate elementele biologice de calitate;
      b)parametrii care indică toate elementele hidromorfologice de calitate;
      c)parametrii care indică toate elementele fizico-chimice de calitate;
      d)lista poluanţilor prioritari care sunt evacuaţi într-un bazin hidrografic sau sub-bazin;
      e)alţi poluanţi evacuaţi în cantităţi importante în bazinul sau subbazinul hidrografic, în afară de cazul în care exerciţiul anterior de monitoring de supraveghere a demonstrat că respectivul corp de apă a atins starea bună şi nu există nicio dovadă, în urma revizuirii impactului activităţii umane în conformitate cu prevederile anexei nr. 13, din care să rezulte că s-a schimbat impactul asupra corpului de apă. În acest caz monitoringul de supraveghere trebuie să fie efectuat o dată pe perioada de valabilitate a 3 scheme directoare succesive, elaborate la nivel de bazin hidrografic.
      1.3.2.Proiectarea programului de monitoring operaţional
      Monitoringul operaţional trebuie să fie făcut pentru:
      a)stabilirea stării acelor corpuri de apă identificate ca având riscul să nu îndeplinească obiectivele de protecţie a apelor şi mediului acvatic stabilite;
      b)evaluarea oricăror schimbări ale stării unor astfel de corpuri de apă, care rezultă din programele de măsuri.
      Programul poate fi amendat în perioada de valabilitate a schemei directoare la nivel de bazin hidrografic, în funcţie de informaţiile obţinute ca parte a cerinţelor prevăzute în anexa nr. 13 său ca parte a prezentei anexe, în particular pentru a permite o reducere a frecvenţei cu care un impact este depistat a fi nesemnificativ sau pentru ca presiunea semnificativă generată de impact să fie eliminată.
      1.3.2.1.Selectarea secţiunilor de monitoring
      Monitoringul operaţional trebuie să fie realizat pentru toate acele corpuri de apă care, pe baza evaluării impactului realizat conform prevederilor anexei nr. 13 sau a monitoringului de supraveghere, sunt identificate ca având riscul de a nu îndeplini obiectivele sale de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă sau subterane, prevăzute conform art. 21, şi pentru acele corpuri de apă în care sunt evacuate substanţele incluse în lista substanţelor prioritare. Punctele de monitoring trebuie selectate pentru substanţele din lista prioritară după cum s-a specificat în legislaţia care stabileşte valorile standard relevante privind calitatea apelor şi a mediului acvatic. În toate celelalte cazuri, inclusiv pentru substanţele din lista prioritară, acolo unde nu există instrucţiuni specifice în legislaţia specifică, punctele de monitoring trebuie să fie stabilite după cum urmează:
      a)pentru corpurile de apă supuse riscului din cauza presiunilor semnificative de impact a surselor punctuale se vor stabili suficiente puncte de monitoring în cadrul fiecărui corp de apă, în scopul evaluării impactului surselor punctuale. În cazul în care un corp de apă este supus unor presiuni multiple din partea surselor punctuale, punctele de monitoring pot fi selectate pentru evaluarea mărimii şi impactului acestor presiuni ca un întreg;
      b)pentru corpurile de apă supuse riscului din cauza presiunilor semnificative de impact a surselor difuze se vor stabili suficiente puncte de monitoring în cadrul unor corpuri de apă selectate, în scopul evaluării impactului surselor difuze. Selectarea corpurilor de apă trebuie făcută astfel încât acestea să fie reprezentative pentru riscul relativ al apariţiei presiunilor din cauza surselor difuze şi pentru riscul relativ al neîndeplinirii stării bune a apelor de suprafaţă;
      c)pentru corpurile de apă supuse riscului din cauza presiunilor hidromorfologice se vor stabili suficiente puncte de monitoring în cadrul unei selecţii a corpurilor de apă, în scopul evaluării mărimii şi impactului presiunilor hidromorfologice. Selectarea corpurilor de apă trebuie să fie caracteristică pentru impactul global al presiunii hidromorfologice la care sunt supuse toate corpurile de apă.
      1.3.2.2.Selectarea elementelor de calitate
      Pentru evaluarea presiunii de impact la care sunt supuse toate corpurile de apă de suprafaţă, trebuie monitorizate acele elemente de calitate care sunt caracteristice presiunilor de impact la care corpul sau corpurile de apă sunt supuse. În acest scop, trebuie să se monitorizeze:
      a)parametrii caracteristici ai elementului sau elementelor biologice de calitate cele mai sensibile la presiunile la care sunt supuse corpurile de apă respective;
      b)toate substanţele prioritare evacuate, precum şi alţi poluanţi evacuaţi în cantităţi importante;
      c)parametrii caracteristici ai elementului hidromorfologic de calitate cel mai sensibil la presiunea identificată.
      1.3.3.Proiectarea programului de monitoring de investigare
      Obiectiv
      Monitoringul de investigare trebuie efectuat:
      a)acolo unde nu se cunosc motivele oricărei depăşirii;
      b)acolo unde monitoringul de supraveghere arată că obiectivele stabilite conform art. 21 pentru un corp de apă nu se pot realiza, iar monitoringul operaţional nu a fost încă stabilit, pentru a stabili cauzele pentru care un corp de apă sau corpurile de apă nu îndeplinesc obiectivele de protecţie a apelor şi mediului acvatic stabilite;
      c)pentru stabilirea impactului poluărilor accidentale.
      Programul de monitoring de investigare trebuie să furnizeze informaţii necesare stabilirii unui program de măsuri pentru realizarea obiectivelor de protecţie a apelor şi mediului acvatic stabilite şi a măsurilor specifice necesare pentru remedierea efectelor poluăriilor accidentale.
      1.3.4.Frecvenţa monitoringului
      Pentru perioada programului de monitoring de supraveghere, frecvenţele pentru parametrii de monitoring caracteristici elementelor fizico-chimice de calitate prevăzute în tabelul nr. 1.3.4. trebuie să fie aplicate, în afară de cazul în care, pe baza cunoştinţelor tehnice şi a deciziei experţilor, sunt justificate intervale mai mari. Pentru elementele biologice sau hidromorfologice de calitate, monitoringul trebuie efectuat cel puţin o dată în perioada de monitoring de supraveghere.
      Pentru programul de monitoring operaţional, frecvenţa monitoringului necesară pentru fiecare parametru trebuie să fie determinată astfel încât să se asigure furnizarea unor date suficiente pentru o evaluare credibilă a stării elementelor importante de calitate. Ca regulă, monitoringul trebuie să aibă loc la intervale care nu depăşesc pe cele prevăzute în tabelul nr. 1.3.4., cu excepţia cazurilor când, pe baza cunoştinţelor tehnice şi a deciziei experţilor, sunt justificate intervale mai mari de timp.
      Frecvenţele trebuie să fie alese astfel încât să se realizeze un nivel acceptabil de certitudine şi precizie. Estimările certitudinii şi preciziei realizate de sistemul de monitoring utilizat trebuie să fie stabilite în Schema directoare de amenajare şi management a bazinului hidrografic.
      Frecvenţele de monitoring trebuie să fie alese ţinând seama de variabilitatea parametrilor care rezultă atât din condiţiile naturale, cât şi cele antropogene. Intervalele de timp la care este întreprins monitoringul trebuie să fie alese astfel încât să minimizeze impactul variaţiei sezoniere asupra rezultatelor şi deci, să asigure că rezultatele reflectă schimbările în corpurile de apă ca urmare a schimbărilor cauzate de presiuni antropogene. Dacă este necesar, trebuie efectuat un monitoring suplimentar în timpul diferitelor anotimpuri în acelaşi an, pentru a realiza acest obiectiv.
      Tabel nr. 1.3.4.

      Element de calitate

      Râuri

      Lacuri

      Ape tranzitionale

      Ape costiere

      Biologice

      Fitoplancton

      6 luni

      6 luni

      6 luni

      6 luni

      Altă floră acvatică

      3 ani

      3 ani

      3 ani

      3 ani

      Macro-nevertebrate

      3 ani

      3 ani

      3 ani

      3 ani

      Peşti

      3 ani

      3 ani

      3 ani

      Hidromorfologice

      Continuitate

      6 ani

      Hidrologie

      continuu

      1 lună

      Morfologie

      6 ani

      6 ani

      6 ani

      6 ani

      Fizico-chimice

      Condiţii termice

      3 luni

      3 luni

      3 luni

      3 luni

      Oxigenare

      3 luni

      3 luni

      3 luni

      3 luni

      Salinitate

      3 luni

      3 luni

      3 luni

      Starea nutrienţilor

      3 luni

      3 luni

      3 luni

      3 luni

      Starea acidifierii

      3 luni

      3 luni

      Alţi poluanţi

      3 luni

      3 luni

      3 luni

      3 luni

      Substanţe prioritare

      1 lună

      1 lună

      1 lună

      1 lună
      1.3.5.Cerinţe de monitoring suplimentar pentru zonele protejate
      În scopul îndeplinirii cerinţelor următoare, programele de monitoring necesare trebuie să fie suplimentate:
      1.3.5.1.Puncte de captare a apei potabile
      Corpurile de apă de suprafaţă desemnate conform art. 26 care asigură în medie mai mult de 100 m/zi trebuie să fie stabilite ca fiind puncte de monitoring şi trebuie supuse unui astfel de monitoring suplimentar. Aceste corpuri trebuie monitorizate pentru toate substanţele prioritare evacuate şi pentru toate celelalte substanţe evacuate în cantităţi importante care ar putea afecta starea corpurilor de apă şi care sunt controlate conform prevederilor legale privind apa potabilă. Monitoringul trebuie să fie efectuat în conformitate cu frecvenţele stabilite în tabelul nr. 1.3.5.1.
      Tabelul nr. 1.3.5.1

      Comunitatea deservită

      (locuitori echivalenţi)

      Frecvenţă

      < 10.000 4 ori pe an 10.000 - 30.000 8 ori pe an > 30.000

      12 ori pe an
      1.3.5.2.Habitate şi specii în zone protejate
      Corpurile de apă care formează aceste zone trebuie să fie incluse în programele de monitoring operaţional, acolo unde, pe baza evaluării impactului şi a monitoringului de supraveghere, acestea sunt identificate ca având riscul să nu îndeplinească obiectivele de calitate a apelor şi mediului acvatic stabilite conform art. 21. Monitoringul trebuie să fie efectuat pentru evaluarea impactului tuturor presiunilor importante asupra acestor corpuri şi, acolo unde este necesar, pentru evaluarea schimbărilor stării acestor corpuri care rezultă în urma realizării programelor de măsuri. Monitoringul trebuie să continue până când zonele protejate satisfac cerinţele referitoare la apă ale legislaţiei pe baza căreia au fost stabilite zonele protejate respective şi până când sunt îndeplinite obiectivele stabilite în conformitate cu prevederile art. 21.
      1.3.6.Standarde pentru monitorizarea elementelor calitative în conformitate cu Directiva 2014/101/UE a Comisiei din 30 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei
      Metodele utilizate pentru monitorizarea parametrilor-tip se vor conforma cu standardele internaţionale enumerate mai jos în ceea ce priveşte monitorizarea sau cu alte standarde naţionale sau internaţionale care asigură furnizarea de date de calitate ştiinţifică şi comparabilitate echivalente.
      Standarde pentru prelevarea elementelor calitative biologice
      Metode generice de utilizat în coroborare cu metodele specifice prevăzute în standardele referitoare la următoarele elemente calitative biologice:

      EN ISO 5667-3:2012

      Calitatea apei - Prelevare - Partea a 3-a: Conservarea şi manipularea probelor
      Standarde pentru fitoplancton

      EN 15204:2006

      Calitatea apei - Ghid pentru analiza de rutină a abundenţei şi compoziţiei fitoplanctonului prin utilizarea microscopiei inverse (metoda Utermohl)

      EN 15972:2011

      Calitatea apei - Ghid pentru studiul cantitativ şi calitativ al fitoplanctonului marin

      ISO 10260:1992

      Calitatea apei - Măsurarea parametrilor biochimici - Determinarea spectrometrică a conţinutului de clorofilă «a»
      Standarde pentru macrofite şi fitobentos

      EN 15460:2007

      Calitatea apei - Ghid pentru studiul macrofitelor din lacuri

      EN 14184:2014

      Calitatea apei - Ghid pentru studiul macrofitelor acvatice din ape curgătoare

      EN 15708:2009

      Calitatea apei - Ghid pentru studiul, prelevarea şi analiza în laborator a fitobentosului din apele curgătoare de mică adâncime

      EN 13946:2014

      Calitatea apei - Ghid pentru prelevarea uzuală şi pregătirea diatomeelor bentonice din râuri şi lacuri

      EN 14407:2014

      Calitatea apei - Ghid pentru identificarea şi numărarea probelor de diatomee bentonice din râuri şi lacuri
      Standarde pentru nevertebrate bentonice

      EN ISO 10870:2012

      Calitatea apei - Linii directoare pentru selecţia metodelor şi dispozitivelor de eşantionare pentru macronevertebratele bentonice din apele dulci

      EN 15196:2006

      Calitatea apei - Ghid de prelevare şi prelucrare a exuviilor pupelor de Chtronomidae (ordin Diptera) pentru evaluarea ecologică

      EN 16150:2012

      Calitatea apei - Ghid pentru prelevarea macronevertebratelor bentonice din apele curgătoare de mică adâncime proporţional cu suprafeţele de acoperire ale habitatelor

      EN ISO 19493:2007

      Calitatea apei - Ghid pentru studii biologice marine referitoare la populaţiile din substratul dur

      EN ISO 16665:2013

      Calitatea apei - Linii directoare pentru prelevare cantitativă şi tratare a probelor de macrofaună marină de substrat moale
      Standarde pentru peşti

      EN 14962:2006

      Calitatea apei - Ghid pentru domeniul de aplicare şi metodele de prelevare peşti

      EN 14011:2003

      Calitatea apei - Prelevarea peştilor cu ajutorul electricităţii

      EN 15910:2014

      Calitatea apei - Ghid pentru estimarea abundenţei peştilor prin utilizarea metodelor hidroacustice mobile

      EN 14757:2005

      Calitatea apei - Prelevarea peştilor utilizând plase cu mărimi diferite ale ochiurilor
      Standarde pentru parametru hidromorfologici

      EN 14614:2004

      Calitatea apei - Ghid pentru evaluarea caracteristicilor hidromorfologice ale râurilor

      EN 16039:2011

      Calitatea apei - Ghid pentru evaluarea caracteristicilor hidromorfologice ale lacurilor
      Standarde pentru parametrii fizico-chimici
      Oricare standarde CEN/ISO relevante.
      1.4.Clasificarea şi prezentarea stării ecologice
      1.4.1.Comparabilitatea rezultatelor de monitoring biologic
      a)în scopul estimării valorilor elementelor biologice de calitate specificate pentru fiecare categorie de apă de suprafaţă sau pentru corpurile de apă de suprafaţă puternic modificate sau artificiale se stabilesc sisteme de monitoring. Pentru aplicarea procedurii stabilite mai jos la corpurile de apă puternic modificate sau artificiale, referirile la starea ecologică trebuie să fie percepute ca fiind referitoare la potenţialul ecologic. Astfel de sisteme pot utiliza anumite specii sau grupe de specii care sunt reprezentative pentru elementele de calitate ca un întreg;
      b)pentru asigurarea comparabilităţii unor astfel de sisteme de monitoring, rezultatele obţinute prin aplicarea sistemelor de monitoring utilizate trebuie să fie exprimate ca rapoarte de calitate ecologică, în scopul clasificării stării ecologice. Aceste rapoarte trebuie să reprezinte relaţia dintre valorile parametrilor biologici observaţi pentru un corp de apă de suprafaţă dat şi valorile pentru aceşti parametri în condiţiile de referinţă aplicabile acestui corp de apă. Raportul trebuie să fie exprimat ca o valoare numerică între 0 şi 1, cu starea ecologică foarte bună reprezentată de valori apropiate de 1 iar starea ecologică proastă prin valori apropiate de 0;
      c)scara rapoartelor de calitate ecologică pentru sistemul de monitoring corespunzător fiecărei categorii de apă de suprafaţă trebuie împărţită în cinci clase, în intervalul de la starea ecologică foarte bună la starea ecologică proastă, aşa cum au fost definite la pct. 1.2., prin asocierea unei valori numerice fiecărei limite între clase. Valoarea limitei dintre clasele de stare foarte bună şi bună, precum şi valoarea limitei între starea bună şi moderată trebuie să fie stabilite prin exerciţiu de intercalibrare.
      1.4.2.Prezentarea rezultatelor monitoringului şi clasificarea stării ecologice şi a potenţialului ecologic
      a)pentru categoriile de ape de suprafaţă, clasificarea stării ecologice pentru corpurile de apă trebuie să fie reprezentată de valori scăzute ale parametrilor, obţinute ca rezultat al monitoringului biologic şi fizico-chimic pentru elementele de calitate relevante, clasificate în concordanţă cu prima coloană a tabelului nr. 1.4.2.a). Rezultatele vor fi prezentate pe o hartă, pentru fiecare district al bazinului hidrografic, care să ilustreze clasificarea stării ecologice pentru fiecare corp de apă, prin coduri de culori în concordanţă cu a doua coloană a tabelului stabilit mai jos, reprezentând clasificarea stării ecologice a corpului de apă:
      Tabel nr. 1.4.2.a)

      Clasificarea stării ecologice

      Cod culoare

      Foarte bună

      Albastru

      Bună

      Verde

      Moderată

      Galben

      Slabă

      Orange

      Proastă

      Roşu
      b)pentru corpurile de apă puternic modificate sau artificiale, clasificarea stării ecologice pentru corpul de apă trebuie să fie reprezentată de valori scăzute ale parametrilor, obţinute ca rezultat al monitoringului biologic şi fizico-chimic pentru elementele de calitate relevante, clasificate în concordanţă cu prima coloană a tabelului nr. 1.4.2.b). Rezultatele trebuie prezentate pe o hartă, pentru fiecare district al bazinului hidrografic, care să ilustreze clasificarea potenţialului ecologic pentru fiecare corp de apă, prin coduri de culori, în concordanţă cu a doua coloană a tabelului nr. 1.4.2.b)., pentru corpurile de apă artificiale şi în concordanţă cu a treia coloană a tabelului nr. 1.4.2.b)., pentru corpurile de apă puternic modificate:
      Tabel nr. 1.4.2.b)

      Clasificarea potenţialului ecologic

      Cod de culoare

      Corpuri de apă artificiale

      Corpuri puternic modificate

      Bun şi Foarte bun

      Benzi de dimensiuni egale cu verde şi gri deschis

      Benzi de dimensiuni egale cu verde şi gri închis

      Moderat

      Benzi de dimensiuni egale cu galben şi gri deschis

      Benzi de dimensiuni egale cu galben şi gri închis

      Slab

      Benzi de dimensiuni egale cu orange şi gri deschis

      Benzi de dimensiuni egale cu orange şi gri închis

      Prost

      Benzi de dimensiuni egale cu roşu şi gri deschis în mod egal

      Benzi de dimensiuni egale cu roşu şi gri inchis
      c)printr-un punct negru pe hartă, trebuie, de asemenea, să se indice acele corpuri de apă unde nerealizarea stării bune sau a potenţialului ecologic bun este determinată de nerespectarea uneia sau mai multor valori standard de calitate a apei şi mediului acvatic, care au fost stabilite pentru acel corp de apă, în ceea ce priveşte poluanţii specifici sintetici şi nesintetici.
      1.4.3.Prezentarea rezultatelor monltoringulul şi clasificarea stării chimice
      Acolo unde, un corp de apă se conformează cu toate valorile standard de calitate a apei şi mediului acvatic, stabilite prin reglementările specifice, acesta trebuie să fie înregistrat ca atingând starea chimică bună. În caz contrar, corpul de apă trebuie să fie înregistrat ca neîndeplinind starea chimică bună.
      Pentru ilustrarea stării chimice a fiecărui corp de apă trebuie realizată o hartă pentru fiecare district al bazinului hidrografic, utilizându-se coduri de culori în conformitate cu coloana a doua a tabelului nr. 1.4.3., stabilite pentru reflectarea clasificării stării chimice a corpului de apă.
      Tabel nr. 1.4.3.

      Clasificarea stării chimice

      Cod de culori

      Bună

      Albastru

      Altă stare inferioară stării bune

      Roşu
      1.3.2.1.Selectarea secţiunilor de monitoring
      2.APE SUBTERANE
      2.1.Starea cantitativă a apelor subterane
      2.1.1.Parametri pentru clasificarea stării cantitative
      Regimul nivelului apelor subterane
      2.1.2.Definiţia stării cantitative

      Elemente

      Stare bună

      Nivelul apelor subterane

      Nivelul apelor subterane în corpul de apă subterană este în aşa fel încât resursa disponibilă de apă subterană nu este depăşită de un debit mediu anual captat pe lungă durată.

      În consecinţă, nivelului apelor subterane nu este supus modificărilor antropogene care ar putea conduce la:

      - nerealizarea obiectivelor de protecţie a apelor şi mediului acvatic prevăzute în art. 21 alin.(1) pentru apele de suprafaţă asociate;

      - orice diminuare semnificativă a stării unor astfel de ape;

      - orice deteriorare semnificativă a ecosistemelor terestre care depind direct de corpurile de apă subterană;

      - modificări ale direcţiei de curgere, care rezultă din schimbările de nivel ce se pot produce temporar, sau continuu, într-o zonă limitată spaţial, dar care nu determină pătrunderea apei sărate sau alte pătrunderi, şi care nu indică o tendinţă de modificare susţinută şi identificată clar, influenţată de activităţile antropogene, a direcţiei de curgere care ar conduce la aceste pătrunderi.
      2.2.Monitoringul stării cantitative a apelor subterane
      2.2.1.Reţeaua de monitoring a corpurilor de apă subterane
      Reţeaua de monitoring a corpurilor de apă subterane trebuie să fie stabilită în concordanţă cu prevederile art. 26 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (1), art. 17 lit. a2) şi art. 35 alin. (13). Reţeaua de monitoring trebuie să fie proiectată astfel încât să asigure o evaluare credibilă a stării cantitative a tuturor corpurilor sau a grupurilor de corpuri de apă subterană, inclusiv evaluarea resurselor de ape subterane disponibile. Reţeaua de monitoring a corpurilor de apă subterane va fi prezentată în schema directoare la nivel de bazin hidrografic, pe o hartă sau pe hărţi.
      2.2.2.Densitatea secţiunilor de monitoring
      Reţeaua trebuie să includă suficiente puncte de monitoring reprezentative pentru estimarea nivelului apelor subterane în fiecare corp sau grup de corpuri de apă subterană, ţinând seama de variaţiile pe termen scurt şi lung în realimentarea lor şi în particular:
      a)pentru corpurile de apă subterană identificate ca având riscul să nu îndeplinească obiectivele de protecţie a calităţii apelor şi mediului acvatic, prevăzute la art. 21, trebuie să asigure o densitate suficientă a punctelor de monitoring pentru evaluarea impactului captărilor şi evacuărilor asupra nivelului apelor subterane;
      b)pentru corpurile de ape subterane interioare ale căror ape subterane curg peste frontiera de stat, trebuie să asigure suficiente puncte de monitoring pentru estimarea direcţiei şi debitului de apă subterană care curge peste frontieră.
      2.2.3.Frecvenţa monitoringului
      Frecvenţa observaţiilor trebuie să fie suficientă pentru a permite evaluarea stării cantitative a fiecărui corp sau grup de corpuri de apă subterană, ţinând seama de variaţiile pe termen scurt şi lung a realimentării. În particular:
      a)pentru corpurile de apă subterană identificate ca având riscul de a nu îndeplini obiectivele de protecţie a calităţii apelor sau mediului acvatic, prevăzute la art. 21, trebuie să asigure o frecvenţă suficientă de măsurare pentru evaluarea impactului captărilor şi evacuărilor asupra nivelului apei subterane;
      b)pentru corpurile de ape subterane interioare ale căror ape subterane curg peste frontiera de stat trebuie să asigure o frecvenţă suficientă de măsurare pentru estimarea direcţiei şi debitului de curgere al apei subterane peste frontieră.
      2.2.4.Interpretarea şi prezentarea stării cantitative a corpurilor de apă subterane
      Rezultatele obţinute din reţeaua de monitoring pentru un corp sau grup de corpuri de apă subterană trebuie să fie folosite pentru evaluarea stării cantitative a acestui corp sau acelor corpuri de apă subterană. Conform prevederilor secţiunii 2.5, trebuie să se realizeze o hartă a evaluării stării cantitative care rezultă, utilizând următoarele coduri de culori:
      Starea calitativă bună - verde
      Starea calitativă slabă - roşu.
      2.3.Starea chimică a apelor subterane
      2.3.1.Parametri pentru determinarea stării chimice a apelor subterane
      Conductivitate
      Concentraţiile poluanţilor
      2.3.2.Definiţia stării chimice bune a apelor subterane

      Elemente

      Stare bună

      Generale

      Compoziţia chimică a corpului de ape subterane este în aşa fel încât concentraţiile poluanţilor:

      - după cum s-a menţionat mai jos, nu arată efecte ale pătrunderilor saline sau ale altor pătrunderi;

      - nu se depăşesc valorile standard de calitate aplicabile, ca urmare a legislaţiei în vigoare;

      - nu au ca rezultat neîndeplinirea obiectivelor de protecţie a apelor şi mediului acvatic, prevăzute la art. 21, pentru apele de suprafaţă asociate, nici o altă diminuare semnificativă a calităţii ecologice sau chimice a acestor corpuri de apă şi nici o deteriorare/perturbare semnificativă a ecosistemelor terestre care depind direct de corpurile de apă subterană.

      Conductivitate

      Modificările conductivităţii nu sunt caracteristice intruziunilor saline sau altor intruziuni în corpul de apă subterană.
      2.4.Monitoringul stării chimice a corpurilor de apă subterane
      2.4.1.Reţeaua de monitoring a apelor subterane
      Reţeaua de monitoring a corpurilor de apă subterane trebuie să fie stabilită în concordanţă cu prevederile art. 26 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (1), art. 17 lit. a2) şi art. 35 alin. (13). Reţeaua de monitoring trebuie să fie astfel proiectată încât să ofere o imagine generală coerentă şi cuprinzătoare a stării chimice a corpurilor de apă subterane în cadrul fiecărui bazin hidrografic şi să detecteze prezenţa tendinţelor de creştere, pe termen lung, a concentraţiilor poluanţilor din cauza activităţilor antropogene.
      Pe baza caracterizării şi evaluării impactului efectuate în conformitate cu art. 43 alin. (14) şi (15) şi cu anexa nr. 13, pentru fiecare perioadă de aplicare a unei scheme directoare la nivel de bazin hidrografic, trebuie să se stabilească un program de monitorizare de supraveghere. Rezultatele acestui program trebuie să fie utilizate pentru stabilirea unui program de monitoring operaţional care să fie aplicat pentru perioada de timp rămasă de aplicare a schemei-cadru.
      Estimarea nivelului de certitudine şi precizie a rezultatelor furnizate de programele de monitoring trebuie să fie inclusă în schema directoare.
      2.4.2.Monitoringul de supraveghere
      2.4.2.1.Obiectiv
      Monitoringul de supraveghere trebuie să fie efectuat pentru:
      a)suplimentarea şi validarea procedurii de evaluare a impactului;
      b)furnizarea informaţiilor necesare la evaluarea tendinţelor pe termen lung, atât ca rezultat al schimbărilor condiţiilor naturale, cât şi al activităţii antropogene.
      2.4.2.2.Selectarea secţiunilor de monitoring
      Trebuie alese suficiente puncte de monitoring pentru fiecare din următoarele:
      a)corpurile de apă identificate ca fiind la risc semnificativ, ca urmare a exerciţiului de caracterizare efectuat în conformitate cu prevederile anexei nr. 13;
      b)corpurile care traversează frontiera de stat.
      2.4.2.3.Selectarea parametrilor
      Setul următor de parametric-cheie trebuie să fie urmăriţi în toate corpurile de apă subterană selectate:
      a)conţinut de oxygen
      b)valoare pH
      c)conductivitate
      d)nitraţi
      e)amoniu
      Corpurile de apă subterane, care sunt identificate în conformitate cu prevederile anexei nr. 13 ca fiind la risc de a nu atinge starea bună, trebuie de asemenea să fie monitorizate pentru acei parametri care sunt caracteristici impactului determinat de activităţile antropogene.
      Corpurile de apă transfrontieră trebuie de asemenea să fie monitorizate pentru acei parametri care sunt importanţi pentru protecţia tuturor folosinţelor asigurate din debitul de apă subterană.
      2.4.3.Monitoringul operaţional
      2.4.3.1.Obiectiv
      Monitoringul operaţional trebuie să fie efectuat în perioadele dintre programele de monitoring de supraveghere, pentru:
      a)stabilirea stării chimice a tuturor corpurilor sau grupurilor de corpuri de apă subterană determinate a avea risc;
      b)stabilirea prezenţei oricărei tendinţe crescătoare a concentraţiei oricărui poluant, determinată de activitatea antropogenă pe termen lung.
      2.4.3.2.Selectarea punctelor de monitoring
      Monitoringul operaţional trebuie să fie efectuat pentru toate acele corpuri sau grupuri de corpuri de apă care, pe baza atât a evaluării impactului, efectuată în conformitate cu prevederile anexei nr. 13, cât şi a monitoringului de supraveghere, sunt identificate ca având un risc de neîndeplinire a obiectivelor de mediu. Alegerea punctelor de monitoring trebuie, de asemenea, să reflecte o evaluare a felului cum datele de monitoring din amplasamentele respective furnizează informaţii referitoare la starea de calitate a corpului sau corpurilor de apă subterană.
      2.4.3.3.Frecvenţa monitoringului
      Monitoringul operaţional trebuie efectuat în perioada dintre programele de monitoring de supraveghere cu o frecvenţă suficientă pentru detectarea impactului presiunilor antropogene importante/relevante, dar cel puţin o dată pe an.
      2.4.4.Identificarea tendinţelor poluanţilor
      Pentru identificarea tendinţelor crescătoare ale concentraţiilor poluanţilor din cauza activităţilor antropogene pe termen lung şi schimbările acestor tendinţe trebuie să se folosească datele atât din monitoringul de supraveghere, cât şi din cel operaţional. Trebuie identificat anul de bază sau perioada de bază de la care se calculează tendinţa de identificare. Calcularea tendinţei trebuie să fie efectuată pentru un corp de apă subterană, sau, dacă este necesar, pentru un grup de corpuri de apă subterană. Modificarea tendinţei trebuie să fie demonstrată statistic şi trebuie stabilit nivelul de certitudine asociat cu identificarea.
      2.4.5.Prezentarea şi interpretarea stării chimice a apelor subterane
      Pentru evaluarea stării chimice a apelor subterane, rezultatele obţinute din punctele individuale de monitoring trebuie să fie agregate pentru corpul de apă considerat ca un întreg. Pentru ca starea chimică bună să fie atinsă pentru un corp de apă subterană, pentru acei parametri chimici pentru care s-au stabilit valori standard de calitate privind protecţia mediului:
      a)trebuie să se calculeze valoarea medie a rezultatelor monitoringului la fiecare punct din corpul sau grupul de corpuri de apă subterană;
      b)aceste valori medii trebuie să fie utilizate pentru a demonstra conformarea cu starea chimică bună a apelor subterane.
      Conform pct. 2.5, trebuie să se realizeze o hartă a stării chimice a apelor subterane, utilizând următoarele coduri de culori:
      Stare chimică bună - verde
      Stare chimică slabă - roşu.
      Se vor marca, printr-un punct negru pe hartă, acele corpuri de apă subterană care sunt supuse unei tendinţe semnificative şi susţinute de creştere a concentraţiei oricărui poluant care rezultă din impactul activităţii umane. Modificarea tendinţei trebuie să fie marcată printr-un punct albastru pe hartă.
      Aceste hărţi trebuie incluse în schemele directoare la nivel de bazin hidrografic.
      2.5.Prezentarea stării apelor subterane
      În schemele directoare la nivel de bazin hidrografic trebuie inclusă o hartă care să arate, pentru fiecare corp de apă sau grupuri de corpuri de apă subterană, atât starea cantitativă cât şi starea chimică a acelui corp sau grup de corpuri de apă, utilizând coduri de culori în conformitate cu prevederile pct. 2.2.4 şi 2.4.5. În cazul în care nu se realizează hărţi separate pentru cerinţele de la pct. 2.2.4. şi 2.4.5., se va furniza obligatoriu o indicaţie, în conformitate cu prevederile de la pct. 2.4.5, referitoare la harta stării chimice a corpului de apă subterană, a acelor corpuri de apă care sunt supuse unei tendinţe semnificative şi susţinute de creştere a concentraţiei oricărui poluant sau orice altă schimbare a acestei tendinţe.

      Anexa nr. 1.2: ZONE PROTEJATE

      Registrul zonelor protejate prevăzut la art. 51 trebuie să includă următoarele tipuri de zone protejate:
      (i)zonele desemnate pentru captarea apelor pentru utilizarea în scop potabil, stabilite în conformitate cu prevederile art. 26, art. 5 alin. (1) şi art. 17 lit. a2);
      (ii)zonele desemnate pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic;
      (iii)corpurile de apă desemnate ca ape cu scop recreaţional, inclusiv arii destinate ca ape de îmbăiere, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 459/2002 privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere, cu modificările ulterioare;
      (iv)zonele sensibile la nutrienţi desemnate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv ariile desemnate ca zone vulnerabile la nitraţi în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, cu modificările şi completările ulterioare;
      (v)zonele destinate protecţiei habitatelor sau speciilor unde menţinerea sau îmbunătăţirea stării apelor este un factor important pentru protecţia acestora, inclusiv siturile pentru Natura 2000 relevante în acest sens, desemnate în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare.
      2.Rezumatul registrului necesar care constituie parte a schemei directoare la nivel de bazin hidrografic va include hărţile care indică amplasamentul fiecărei zone protejate şi o descriere a legislaţiei naţionale sau locale conform căreia acestea au fost stabilite.

      ANEXA nr. 1.3: elimitarea şi caracterizarea corpurilor de apă. Evaluarea impactului şi presiunilor generate de activităţile antropice

      APE DE SUPRAFAŢĂ
      1.1.Caracterizarea tipurilor de corpuri de ape de suprafaţă
      În vederea stabilirii măsurilor pentru atingerea stării bune a apelor se vor identifica amplasamentul şi limitele corpurilor de apă de suprafaţă şi se va realiza o caracterizare iniţială a tuturor acestor corpuri, în concordanţă cu următoarea metodologie. În scopul caracterizării iniţiale a acestora corpurile de apă de suprafaţă pot fi grupate astfel:
      a)corpurile de apă de suprafaţă din cadrul districtului bazinului hidrografic trebuie să fie identificate ca făcând parte fie din una din următoarele categorii - râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere - sau ca fiind corpuri de apă de suprafaţă artificiale sau corpuri de apă puternic modificate;
      b)pentru fiecare categorie de apă de suprafaţă, corpurile de apă de suprafaţă relevante din cadrul districtului bazinului hidrografic trebuie să fie diferenţiate corespunzător tipului. Aceste tipuri sunt acelea definite utilizând fie "sistemul A", fie "sistemul B" prevăzut la pct. 1.2;
      c)dacă este folosit "sistemul A", tipurile de corpuri de apă de suprafaţă din cadrul districtului bazinului hidrografic trebuie mai întâi diferenţiate în funcţie de ecoregiunile relevante, în conformitate cu zonele geografice identificate la pct. 1.2. Corpurile de apă de suprafaţă din cadrul fiecărei ecoregiuni trebuie să fie diferenţiate prin tipurile de corpuri de apă de suprafaţă, conform elementelor de descriere stabilite în tabelele pentru "sistemul A";
      d)Dacă este folosit "sistemul B", trebuie să se realizeze cel puţin aceiaşi grad de diferenţiere pe care l-ar obţine prin folosirea "sistemului A". Conform acestui sistem, corpurile de apă de suprafaţă din cadrul districtului bazinului hidrografic trebuie să fie diferenţiate în tipuri, folosind valorile pentru elementele de descriere obligatorii şi elementele de descriere opţionale, asemănătoare, sau combinaţii de elemente de descriere, care sunt necesare pentru a se asigura că pot fi derivate într-o manieră corespunzătoare condiţiile de referinţă biologice specifice tipului.
      e)pentru corpurile de apă de suprafaţă artificiale sau puternic modificate diferenţierile trebuie realizate în conformitate cu elementele de descriere pentru oricare dintre categoriile de ape de suprafaţă care corespund cel mai bine cu corpurile de apă artificiale sau puternic modificate respective;
      f)se va elabora o hartă/hărţi (în format GIS) a/ale amplasamentului geografic al tipurilor de corpuri de apă, în concordanţă cu gradul de diferenţiere cerut conform "sistemului A".
      1.2.Ecoregiuni şi tipuri de corpuri de ape de suprafaţă
      1.2.1.Râuri
      Sistem A

      Tipologie fixată

      Elemente de descriere

      Ecoregiuni

      Ecoregiunile stabilite la nivel european

      Tip

      Clasificare în funcţie de altitudine

      Înaltă: > 800 m

      Medie: 200 - 800 m

      Joasă: < 200 m Clasificare în funcţie de suprafaţa bazinului hidrografic Mică: 10- 100 km2 Medie: > 100 - 1.000 km2

      Mare: > 1.000 - 10.000 km2

      Foarte mare: > 10.000 km2

      Geologie

      Calcaroasă

      Silicioasă

      Organică
      Sistem B

      Caracterizare alternativă

      Factori fizici şi chimici care determină caracteristicile râului sau ale unei părţi de râu şi, prin urmare, structura populaţiei biologice şi compoziţia

      Factori obligatorii

      Altitudine

      Latitudine

      Longitudine

      Geologie

      Mărime

      Factori opţionali

      distanţa de la izvor

      dinamica apei (în funcţie de debit şi pantă)

      lăţimea medie a apei

      adâncimea medie a apei

      panta medie a apei

      structura şi forma albiei minore

      categoria de evacuare a râului (debit)

      forma văii

      debit (transport) solide

      capacitate de tamponare

      compoziţia medie a substratului

      cloruri

      domeniul de temperatură a aerului

      temperatura medie a aerului

      precipitaţii
      1.2.2.Lacuri
      Sistem A
      Sistem B

      Caracterizare alternativă

      Factorii fizici şi chimici care determină caracteristicile lacurilor şi, prin urmare, structura populaţiei biologice şi compoziţia

      Factori obligatorii

      Altitudine

      Latitudine

      Longitudine

      Adâncime

      Geologie

      Mărime

      Factori opţionali

      adâncimea medie a apei

      forma lacului

      timpul de retenţie

      temperatura medie a aerului

      domeniul de variaţie a temperaturii aerului

      caracteristici de amestec (ex. monomictice, dimictice, polimictice)

      capacitatea de tamponare

      starea de fond a nutrienţilor

      compoziţia medie a substratului

      fluctuaţia de nivel a apei
      1.2.3.Ape tranzitorii
      Sistem A

      Tipologie fixată

      Elemente de descriere

      Ecoregiuni

      Acestea sunt următoarele, după cum au fost identificate la nivel european:

      Marea Baltică

      Marea Barents

      Marea Norvegiei

      Marea Nordului

      Oceanul Atlantic de Nord

      Marea Mediterană

      Marea Neagră

      Tip

      În funcţie de salinitatea medie anuală

      < 0,5 0/00: apă dulce

      0,5 - < 5 0/00: oligosalină

      5 - < 18 0/00: mezosalină

      18 - < 30 0/00: polisalină

      30 - < 40 0/00: eusalină

      În funcţie de mărimea medie a mareei

      < 2 m: micro-maree 2 - 4 m: mezo-maree > 4 m: macro-maree
      Sistem B

      Caracterizare alternativă

      Factorii fizici şi chimici care determină caracteristicile apelor tranzitorii şi, prin urmare, structura populaţiei biologice şi compoziţia

      Factori obligatorii

      Latitudine

      Longitudine

      Limita mareelor

      Salinitate

      Factori opţionali

      adâncime

      viteza curentului

      expunerea la valuri

      timpul de retenţie

      temperatura medie a apei

      caracteristici de amestec

      turbiditate

      compoziţia medie a substratului

      forma

      intervalul de variaţie a temperaturii apei
      1.2.4.Ape costiere
      Sistem A

      Tipologie fixată

      Elemente de descriere

      Ecoregiune

      Următoarele ecoregiuni sunt identificate la nivel european:

      Marea Baltică

      Marea Barents

      Marea Norvegiei

      Marea Nordului

      Oceanul Atlantic de Nord

      Marea Mediterană

      Marea Neagră

      Tip

      În funcţie de salinitatea medie anuală:

      < 0,5 0/00: apă dulce

      0,5 - < 5 0/00: oligosalină

      5 - < 18 0/00: mezosalină

      18 - < 30 0/00: polisalină

      30 - < 40 0/00: eusalină

      În funcţie de adâncimea medie:

      ape puţin adânci: < 30 m intermediare: 30 - 200 m adânci: > 200 m
      Sistem B

      Caracterizare alternativă

      Factorii fizici şi chimici care determină caracteristicile apelor costiere şi, prin urmare, structura populaţiei biologice şi compoziţia

      Factori obligatorii

      Latitudine

      Longitudine

      Limita mareelor

      Salinitate

      Factori opţionali

      viteza curenţilor

      expunerea la valuri

      temperatura medie a apei

      caracteristici de amestec

      turbiditate

      timp de retenţie (pentru golfurile interioare)

      compoziţia medie a substratului

      intervalul de variaţie a temperaturii apei
      1.3.Stabilirea condiţiilor de referinţă specifice tipului pentru tipurile de corpuri de apă de suprafaţă
      a)pentru fiecare tip de corp de apă de suprafaţă caracterizat în conformitate cu prevederile pct. 1.1, condiţiile hidromorfologice şi fizico-chimice specifice tipului trebuie să fie stabilite ca reprezentând valorile elementelor de calitate hidromorfologice şi fizico-chimice specificate la pct. 1.1. din anexa nr. 11 pentru acel tip de corp de apă de suprafaţă la stare ecologică foarte bună, aşa cum au fost definite în tabelul relevant de la pct. 1.2 din anexa nr. 11. Condiţiile de referinţă biologice specifice tipului trebuie să fie stabilite ca reprezentând valorile elementelor biologice de calitate prevăzute la pct. 1.1. din anexa nr. 11 pentru acel tip de corp de apă de suprafaţă la starea ecologică foarte bună, după cum este definit în tabelul relevant din pct. 1.2, anexa nr. 11;
      b)pentru aplicarea procedurilor stabilite în această secţiune corpurilor de apă de suprafaţă important modificate sau artificiale, referinţele la starea ecologică foarte bună trebuie să fie înţelese ca fiind referinţe la potenţialul ecologic maxim, aşa cum a fost definit în tabelul 1.2.5 din anexa nr. 11. Valorile pentru potenţialul ecologic maxim pentru un corp de apă trebuie să fie revizuite la fiecare 6 ani;
      c)condiţiile specifice tipului pentru scopurile menţionate la lit. a) şi b) şi condiţiile de referinţă biologice specifice tipului se pot baza fie pe aşezarea în spaţiu, fie pe modelare, sau pot fi derivate, folosind o combinaţie a acestor metode. Acolo unde nu este posibil să se folosească aceste metode, se pot stabili astfel de condiţii pe bază de studii. Pentru definirea stării ecologice foarte bune în ceea ce priveşte concentraţiile poluanţilor sintetici specifici, limitele de detecţie sunt acelea care pot fi atinse în concordanţă cu tehnicile disponibile la data când au fost stabilite condiţiile specifice tipului;
      d)pentru condiţiile biologice de referinţă specifice tipului bazate pe aşezarea în spaţiu, se va dezvolta o reţea de referinţă pentru fiecare tip de corp de apă de suprafaţă. Reţeaua trebuie să conţină un număr suficient de amplasamente cu stare foarte bună pentru a furniza un nivel suficient de certitudine pentru valorile corespunzătoare condiţiilor de referinţă, având dată variabilitatea valorilor elementelor de calitate corespunzătoare stării ecologice foarte bune pentru tipul de corp de apă de suprafaţă şi tehnicilor de modelare care trebuie aplicate conform prevederilor de la lit. e);
      e)condiţiile de referinţă biologice specifice tipului bazate pe modelare pot fi derivate folosind fie modele predictive, fie metodele cu caracteristici ascunse. Metodele trebuie să folosească date istorice, paleologice şi alte date disponibile şi trebuie să asigure un nivel suficient de certitudine pentru valorile condiţiilor de referinţă pentru a asigura că acele condiţii, astfel derivate sunt corespunzătoare şi valabile pentru fiecare tip de corp de apă de suprafaţă;
      f)acolo unde nu este posibilă stabilirea unor condiţii corespunzătoare de referinţă specifice tipului pentru un element de calitate într-un tip de corp de apă de suprafaţă, datorită gradului mare de variabilitate a acelui element, înregistrat nu doar ca rezultat al variaţiilor sezoniere, atunci acel element poate fi exclus din evaluarea stării ecologice pentru acel tip de corp de apă de suprafaţă. În astfel de circumstanţe, motivele pentru excluderea acelui element de calitate vor fi prezentate în schema directoare a bazinului hidrografic respectiv.
      1.4.Identificarea presiunilor antropice
      În vederea stabilirii impactului antropic, se vor colecta şi reactualiza informaţiile despre tipul şi mărimea presiunilor antropice semnificative la care sunt supuse în mod deosebit corpurile de apă de suprafaţă din fiecare district al bazinului hidrografic, în special următoarele:
      a)estimarea şi identificarea surselor de poluare punctiforme, în particular cu substanţele prevăzute în anexa nr. 6, provenite din activităţi urbane, industriale sau agricole ori din alte instalaţii şi activităţi, bazate printre altele pe informaţiile privind epurarea apelor uzate, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) şi (3)-(5) şi art. 12 alin. (3)-(7) din anexa la Normele tehnice privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate urbane, NTPA-011, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 188/2002, pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificările şi completările ulterioare, protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, cu modificările şi completările ulterioare, şi, pentru scopurile schemei directoare iniţiale la nivel de bazin hidrografic, pe informaţiile privind descărcarea anumitor substanţe periculoase în mediu acvatic, în conformitate cu art. 7 şi 8 din Programul de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 351/2005, cu modificările şi completările ulterioare, pe informaţiile privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, în conformitate cu prevederile art. 31-33 din