Întrebări frecvente

Ce este acţionez.ro?

acţionez.ro, cea mai nouă iniţiativă WWF România, este o platformă de sesizare şi soluţionare a tuturor problemelor legate de mediu.

Ce tip de probleme pot sesiza cu ajutorul acestei platforme?

Platforma acţionez.ro te ajută să raportezi şi să soluţionezi probleme precum existenţa unor construcții sau deșeuri în arii protejate, exploatarea masei lemnoase sau a resurselor naturale, braconaj, pescuit, poluare sau alte activități cu impact negativ asupra mediului.

Care sunt paşii pe care trebuie să-i urmez pentru a sesiza o problemă?

  1. Conectează-te la platforma acţionez.ro.
  2. Introdu adresa la care te afli pentru a localiza problema.
  3. Identifică tipul de activitate dăunătoare mediului înconjurător
  4. Completează formularul de sesizare și transmite-ne toate informațiile necesare.

Cum pot afla dacă problema sesizată de mine a fost rezolvată?

Conectează-te la contul tău şi verifică statusul sesizării făcute de tine.

Cine se va implica în rezolvarea problemei sesizate de mine?

Problema sesizată de tine va fi rezolvată cu ajutorul echipei noastre de jurişti şi a autorităţilor competente.

Procedura contencios administrativ

Conform legislației din țara noastră, faptele ilegale sau dăunătoare naturii care nu sunt oprite sau sancționate prin acțiuni administrative ale autorităților responsabile pot fi sancționate în urma unor acțiuni în instanță, după cum urmează:

1. În contencios administrativ

Acțiunea în contencios administrativ este o cerere îndreptată împotriva unei autorități publice, cu scopul de a preveni sau de a opri o acțiune ilegală. Conflictul apare fie din emiterea sau încheierea unui act administrativ care poate afecta partea interesată sau poate sta la baza unei acțiuni ilegale, fie din nesoluționarea în termenul legal, ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Prin demararea acțiunii în contencios administrativ o persoană poate obține: prevenirea, oprirea, repunerea în situația anterioară, despăgubiri, anularea actului, obligarea autorității la încheierea sau anularea unui act, etc.

2. Acțiune pe cale civilă

Acțiunea civilă are ca scop apărarea drepturilor sau intereselor civile „obligând prin soluția care va pune capăt conflictului pe cei care le-au încălcat sau nesocotit să le respecte sau să le recunoască ori să-i absolve, dacă este cazul, de orice răspundere”. Prin demararea acțiunii în civil o persoană poate obține: despăgubiri, aducerea terenului la starea inițială/ repunerea în situația anterioară, obligarea unei persoane fizice sau juridice de a acționa, etc.

3. Acțiune pe cale penală

Acțiunea penală presupune atragerea răspunderii penale a persoanelor care au săvârșit infracțiuni.

Procedura în contencios administrativ

Procedura în contencios administrativ este o procedură la care pot apela cei ce se consideră vătămați într-un drept sau interes legitim de o autoritate publică pentru a solicita soluționarea
  • De către autoritatea administrativă, în urma formulării unei plângeri prealabile de către partea vătămată/ interesată,
  • De către instanța de judecată, în urma introducerii unei acțiuni - dacă nu se soluționează mulțumitor plângerea prealabilă de cãtre autoritatea administrativă.
Această procedură de soluționare în contencios administrativ este generată de încălcarea unor drepturi de către o autoritate publicî. Plângerea prealabilă se introduce la autoritatea care a încălcat dreptul respectiv, iar acțiunea în instanță va fi introdusă împotriva aceleiași autorități publice căreia i-a fost trimisă plângerea prealabilă. Există și posibilitatea formulării plângerii prealabile la autoritatea administrativă ierarhic superioară. Acest lucru este recomandabil în special în situațiile în care încălcarea dreptului s-a realizat de unul din organele de conducere ale instituției. Înainte de a se iniția procedura în fața instanței de contencios administrativ, este obligatoriu să se încerce rezolvarea pe cale amiabilă, respectiv prin plângerea prealabilă. Solicitarea scrisă trebuie sa aibă număr de înregistrare sau să fie însoțită de confirmare de primire. Această confirmare de primire face dovada datei certe la care autoritatea administrativă a înregistrat plângerea prealabilă. Pe confirmarea de primire trebuie să existe semnătura funcționarului care a primit corespondența precum și otampila instituției. De la această dată, indicată pe confirmarea de primire, curge termenul în care autoritatea administrativă trebuie să răspundă la plângerea prealabilă. În cazul în care autoritatea publică emitentă nu răspunde solicitării în termenul legal sau răspunsul primit nu este mulțumitor, persoanele care se consideră vătămate într-un drept sau interes legitim se vor adresa instanței de judecată, secția de contencios administrativ

1. Cine poate iniția procedura în contencios administrativ și ce se poate obține?

Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică poate să solicite, de exemplu:
  • Anularea totală sau în parte a actului
  • Repararea pagubei cauzate
  • Reparații pentru daune morale
  • Obligarea autorității pârâte să emită un act, să aibă o anumită conduită, etc. (de ex. dacă autoritatea responsabilă nu a luat măsuri de oprire și sancționare a unor fapte ilegale, conform responsabilităților care îi revin prin lege).

Care sunt etapele procedurii?

Procedura în contencios administrativ constă în:

2.1. Procedura prealabilă

Înainte de a se adresa instanței de judecată este obligatoriu ca persoana vătămată (căreia i s-a încălcat un drept) să încerce o rezolvare a situației pe cale amiabilă, prin formularea plângerii prealabile. Demersurile pentru formularea plângerii prealabile se fac, în funcție de caracterul actului, după cum urmează 1) act administrativ individual eliberat pentru o persoană fizică sau juridică (de exemplu: autorizație de construire, certificat de urbanism, PUD, aviz/acord de mediu, aviz ITRSV, etc) Plângerea prealabilă se depune în termen de 30 de zile de la momentul luării la cunoștință de actul administrativ, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Se consideră că dacă persoana vătămată nu a aflat de existența actului care îl prejudiciază în 6 luni de la emiterea sa, atunci nu mai are dreptul să atace acest act nici la autoritatea emitentă nici în instanță. Pot exista însă situații în care, cu asistența juridică, plângerea prealabilă se poate iniția și după termenul acesta. Dar se recomandă ca plângerea prealabilă să fie depusă înainte de expirarea termenului de 6 luni de la emiterea actului. În caz contrar, șansele de reușită scad considerabil. Plângerea prealabilă se depune la autoritatea publică emitentă sau la autoritatea ierarhic superioară. 2) act administrativ normativ (de exemplu: Hotărâre de Consiliu Local prin care se poate adopta PUG, PUZ, Hotãrâre de Consiliu Județean, Hotărâre de Guvern, etc). O hotărâre de consiliu județean sau local poate deveni act administrativ cu caracter individual în funcție de obiectul ei, și anume dacă se referă la un teren sau bun proprietate privată. De exemplu un PUZ eliberat pe un teren proprietate privată atât a unei persoane fizice/juridice sau al statului. Se poate depune plângere prealabilă oricând din momentul în care s-a luat cunoștință de faptul că prin conținutul actului se aduce atingere unui drept sau interes legitim. 3) un act administrativ adresat altei persoane fizice sau juridice care a solicitat și a dobândit un act administrativ individual privind o locație sau bun aflat în litigiu (de exemplu: autorizație de construire, certificat de urbanism, PUD, aviz/acord de mediu, aviz ITRSV, etc.). Se poate depune plângere prealabilă din momentul în care s-a luat cunoștință, pe orice cale (ca răspuns la o cerere de informații, din presă, din informația înscrisă pe panoul indicator de pe un șantier, etc), de existența actului administrativ adresat altei persoane, în limitele termenului de 6 luni de la emiterea actului. 4) contractele administrative - actul juridic încheiat între un serviciu public și o persoană fizică sau juridică, ce are ca obiect realizarea interesului public privind gestionarea bunurilor mobile și imobile aparținând domeniului public al statului ori unităților administrativ teritoriale rezultând un act administrativ de gestiune sau contract administrativ. În cazul contractelor administrative plângerea prealabilă are semnificația concilierii procedurii de conciliere) și se poate depune în termen de 30 de zile de la momentul luării la cunoștință de actul administrativ, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Dacã nu se primește un răspuns la plângerea prealabilă, în termen de 30 de zile de la depunerea plângerii sau dacă răspunsul primit este nesatisfăcător, atunci persoana vătămată se adresează instanței de contencios administrativ cu o cerere de chemare în judecată (acțiune).

2.2. Procedura în instanța de contencios administrativ

2.2.1. Cererea de chemare în judecată

Se depune o cerere de chemare în judecată care se timbrează conform Legii taxelor de timbru. Prin cererea de chemare în judecată se solicită anularea unui act administrativ, adică persoana fizică / juridică solicită în scris aplicarea legii prin modificarea în favoarea petentului a unui act administrativ emis de o autoritate în mod abuziv. De asemenea, se mai poate solicita recunoașterea dreptului pretins, repararea pagubei cauzate, obligarea autorității sã exercite o atribuție prevãzută de lege, să răspundă la o petiție, etc. Cererea se adresează instanței competente îndreptățită din punct de vedere teritorial și material să judece cauza și poate fi introdusă într-un termen de până la 6 luni care curge începând de la:
  • Expirarea termenului de 30 de zile de la data la care s-a înregistrat plângerea prealabilă la autoritatea administrativă, termen în care aceasta avea obligația să răspundă;
  • Primirea răspunsului dacă rãăpunsul primit nu este satisfăcător;
  • Data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii de conciliere, în cazul contractelor administrative.
Termenul de 6 luni de introducere a cererii la instanța competentă poate fi prelungit pentru motive temeinicie cu până la 1 an.

2.2.2. Instanța competentă unde se poate introduce cererea de chemare în judecată:

Secția de contencios-administrativ și fiscal a Tribunalului soluționează litigii privind:
  • Actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene;
  • Litigii care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei.
Secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel sunt competente să soluționeze:
  • Litigii privind actele administrative emise sau încheiate de autorități publice centrale;
  • Litigii care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei.

Care sunt soluțiile pe care le poate da instanța?

Instanța:
  • Poate acorda daune materiale și morale, dacă au fost cerute și dovedite;
  • Poate anula total sau în parte actul administrativ;
  • Poate obliga autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă;
  • Poate respinge cererea.
Instanța are competența să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății. În cazul contractelor administrative, în funcție de starea de fapt, instanța mai are următoarele posibilități:
  • Dispune anularea acestuia, total sau în parte;
  • Obligă autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndreptățit;
  • Impune uneia dintre părți îndeplinirea unei anumite obligații;
  • Suplinește consimțământul unei părți, când interesul public o cere, adică decide în favoarea interesului public. Se consideră că prevalează interesul public în fața celui privat, partea privată urmând să primească despăgubiri în bani sau, atunci când este posibil, un bun similar (teren sau clădire prin schimb);
  • Obligă la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale și morale.
Soluțiile de mai sus pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea celor cerute de instanț În toate situațiile, instanța poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părții interesate, un termen de executare, precum și amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

Căi de atac ordinare - recursul

Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul suspendă executarea. Hotãrârile judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-au respins sau admis acțiunile formulate potrivit legii contenciosului administrativ și s-au acordat cheltuieli de judecată, se investesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun, dacă cel ce a pierdut procesul nu se conformează hotărârii judecătorești. Hotărârile luate de instanță sunt aplicabile fără a mai putea fi modificate și trebuie îndeplinite întocmai. Pentru a anula un act administrativ, o terță persoană se poate adresa autorității emitente în maxim 6 luni de la emiterea actului. În acest interval de 6 luni, persoana care se consideră îndreptățită face obligatoriu o cerere prealabilă, adresată autorității care a emis actul. Dacă în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii nu a primit nici un răspuns din partea autorității emitente sau a primit un răspuns dar îl consideră nesatisfăcător, persoana vătămata se adresează instanței de contencios administrativ competente. Concomitent cu plângerea prealabilă sau în următoarea fază de procedură în instanță de contencios administrativ se recomandă să se solicite suspendarea actului administrativ contestat.

Important

Termenul în care se poate introduce acțiunea la instanța de contencios administrativ se poate prelungi, pentru motive temeinice, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

Dicționar de termeni

1. Acord de mediu:

Actul tehnico-juridic prin care se stabilesc condițiile de realizare a proiectului, din punctul de vedere al impactului asupra mediului. Acordul de mediu reprezintă decizia autorității competente pentru protecția mediului, care dă dreptul titularului de proiect să realizeze proiectul din punctul de vedere al protecției mediului. (art.2, pct.3, O.U.G. 195/2005).

2. Acord unic

Document cu valoare de aviz conform, necesar pentru elaborarea și emiterea autorizației de construire/desființare, întocmit în baza concluziilor și propunerilor rezultate ca urmare a examinării și aprobării documentațiilor tehnice depuse în vederea autorizării, însumând condițiile și recomandările formulate prin: a) avizele și acordurile pentru utilități urbane privind racordarea obiectivului și a organizării execuției lucrărilor la rețelele de utilități urbane (apă/canal, electricitate, gaze, termoficare, telecomunicații, salubritate, transport urban); b) avizele și acordurile specifice privind prevenirea și stingerea incendiilor, apărarea civilă, protecția mediului și a sănătății populației. (Legea 50/1991, Anexa nr.2).

3. Act administrativ

Actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ. (art.2, alin.1, lit.c, Legea 554-2004, cu modificările aduse prin Legea 262/2007).

4. Act normativ

Act elaborat de autorități publice, conține reguli generale și obligatorii a căror aplicare, la nevoie, este asigurată prin forța de constrângere a statului.

5. Administrație publică

Constituie activitatea prin care puterea executivă organizează și pune în executare legea. Autoritățile administrației publice centrale și locale.

6. Autorizația de construire

Actul de autoritate al administraţiei publice locale - consilii judeţene şi consilii locale municipale, orăşeneşti şi comunale -, pe baza căruia se pot realiza lucrări de construcţii

7. Aviz de mediu

Potrivit pct.13, art.2, O.U.G. 195/2005 avizele de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecția mediului sunt: a) avizul de mediu pentru planuri și programe - act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecția mediului în planul sau programul supus adoptării; b) avizul pentru stabilirea obligațiilor de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului la: schimbarea titularului unei activități cu impact asupra mediului, vânzarea pachetului majoritar de acțiuni, vânzarea de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmată de lichidare, lichidare, încetarea activității, faliment, având ca scop stabilirea obligațiilor de mediu, ca prevederi ale unui program pentru conformare, în vederea asumării acestora de către părțile implicate în situațiile menționate anterior; c) avizul de mediu pentru produse de protecție a plantelor respectiv pentru autorizarea îngrășămintelor chimice - act tehnico-juridic emis de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, necesar în procedura de omologare a produselor de protecție a plantelor li respectiv de autorizare a îngrășămintelor chimice; d) aviz Natura 2000 - act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecția habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică în planul sau programul supus adoptării.

8. Cazuri bine justificate

împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;

9. Contravenție

Fapta care nu este prevăzută de legea penală, este de mai mică gravitate și are ca sancțiune specifică amenda.

10. Contract administrativ

Un acord de voință între o autoritate administrativă sau un alt subiect de drept autorizat de aceasta și un particular, prin care particularul se angajează, în schimbul unei sume de bani, să asigure funcționarea unui serviciu public, ori să efectueze o lucrare publică a căror organizare reprezintă obligații legale ale administrației.

11. CUT

Coeficient de utilizare a terenului.

12. Drept de accesiune

„Prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipeşte cu bunul ori se încorporează în acesta, dacă legea nu prevede altfel.” (art.567, Cod Civil).

13. Fapta juridică

Acele fapte licite sau ilicite săvârșite fără intenția de a produce efecte juridice, efecte care însă se produc în virtutea legii, independent de voința celor care au săvârșit faptele. Corelat cu fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este principiul răspunderii civile pentru astfel de fapte.

14. Infracțiune

Fapta care prezintă un grad ridicat de pericol social, este săvârșită cu vinovăție și este prevăzută de lege.

15. Interes legitim

Interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realiăãrii unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat; interes legitim public - interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice;

16. Materiale lemnoase

Lemnul rotund sau despicat de lucru şi lemnul de foc, cheresteaua, flancurile, traversele, lemnul ecarisat - cu secţiune dreptunghiulară sau pătrată, precum şi lemnul cioplit. Această categorie cuprinde şi arbori şi arbuşti ornamentali, pomi de Crăciun, răchită şi puieţi; materialele lemnoase nu sunt bunuri divizibile.(Anexa nr. 1 Codul Silvic)

17. Pagubă iminentă

Prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;

18. Persoana vătămată

Orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;

19. Plan urbanistic general

Planul urbanistic general are caracter director și de reglementare operațională. Fiecare localitate trebuie să întocmească Planul urbanistic general, să îl actualizeze la 5-10 ani și să îl aprobe, acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor oi acțiunilor de dezvoltare (art. 46, alin.1, Legea 350/2001).

20. Plan urbanistic zonal

Planul urbanistic zonal are caracter de reglementare specifică detaliată și asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile Planului urbanistic general a unei zone delimitate din teritoriul localității. Elaborarea Planului urbanistic zonal este obligatorie în cazul zonelor protejate și de protecție a monumentelor, a complexelor de odihnă și agrement, a parcurilor industriale, a parcelărilor. Stabilirea zonelor pentru care se întocmesc planuri urbanistice zonale obligatorii se face de regulă în Planul urbanistic general. (art. 47, Legea 350/2001).

21. Plan urbanistic detaliu

Planul urbanistic de detaliu se elaborează numai pentru reglementarea amănunțită a prevederilor stabilite prin Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal sau pentru stabilirea condițiilor de construire. Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică, prin care se asigură condițiile de amplasare, dimensionare, conformare și servire edilitară a unuia sau mai multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe amplasamente, în corelare cu vecinătățile imediate (art. 48, Legea 350/2001).

22. POT

Procent de ocupare a terenului.

23. Prejudiciu

Rezultatul negativ ca urmare a încălcării unor drepturi sau simple interese. Prejudiciul patrimonial= încălcarea unui drept patrimonial, poate fi cuantificat (de ex. distrugerea unui bun). Prejudiciu nepatrimonial (moral)= care nu este susceptibil de evaluare bănească => așa numitele daune morale. (de ex., nu se prea poate cuantifica atingerea adusă onoarei, demnității unei persoane). Cu relevanță pentru studiul de față este definiția prejudiciului și prejudiciului asupra mediului dată de Ordonanța de Urgență 68/2007. Astfel, potrivit pct.12, art.2, prejudiciu este o schimbare negativă măsurabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare măsurabilă a unui serviciu legat de resursele naturale, care poate surveni direct sau indirect. În baza pct. 13, art.2 prejudiciul asupra mediului, inclusiv cel determinat de elementele aeropurtate, înseamnă: a) prejudiciul asupra speciilor și habitatelor naturale protejate - orice prejudiciu care are efecte semnificative negative asupra atingerii sau menținerii unei stări favorabile de conservare a unor astfel de habitate sau specii; caracterul semnificativ al acestor efecte se evaluează în raport cu starea inițială, ținând cont de criteriile prevăzute în anexa nr. 1; prejudiciile aduse speciilor și habitatelor naturale protejate nu includ efectele negative identificate anterior, care rezultă din acțiunile unui operator care a fost autorizat în mod expres de autoritățile competente în concordanță cu prevederile legale în vigoare; b) prejudiciul asupra apelor - orice prejudiciu care are efecte adverse semnificative asupra stării ecologice chimice și/sau cantitative și/sau potențialului ecologic al apelor în cauză, astfel cum au fost definite în Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția efectelor negative pentru care se aplică art. 27 din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare; c) prejudiciul asupra solului - orice contaminare a solului, care reprezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană, care este afectată negativ ca rezultat al introducerii directe sau indirecte a unor substanțe, preparate, organisme sau microorganisme în sol sau în subsol.

24. zone de protecție

Suprafețe în jurul sau în preajma unor surse de nocivitate, care impun protecția zonelor învecinate (stații de epurare, platforme pentru depozitarea controlată a deoeurilor, puțuri seci, cimitire, noxe industriale, circulație intensã etc.) (Legea 350/2001, Anexa 2).

Despre Cookies

Folosim cookies pentru funcționalitatea site-ului și pentru a-ți oferi o experiență personalizată pe actionez.ro. Prin continuarea navigării, ne oferi acordul tău.